Comuna Vadu Crisului - asezare geografica, cadrul natural si turistic

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE SI RELATII INTERNATIONALE

SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI

COMUNA VADU CRISULUI

ASEZAREA GEOGRAFICA:

Comuna Vadu Crisului este asezata in partea nord-vestica a Romaniei, in estul judetului Bihor. Centrul de comuna, Vadu Crisului, se afla situata pe paralela de 46 59` latitudine nordica si pe meridianul de 22 3` 30`` longitudine estica. Localitatea Vadu Crisului este situata la altitudine de 270 m.

Comuna este situata la iesirea Crisului Repede din defileu. Toponimul Vad, atat in limba romana cat si Rév in limba maghiara, semnifica locul din albia unui rau unde malul fiind mai jos si apa putin adanca, permitea trecerea prin apa de pe un mal la altul.

Marcheaza limita sud-estica a Depresiunii Vadului, depresiunea golf dintre Muntii Padurea Craiului si Muntii Plopisului (Ses), depresiune ce poarta numele localitatii, ea fiind cea mai mare din zona.

Localitatea este strabatuta de drumul european E 60 (DN 1), la o distanta de 50 km de orasul Oradea si de 100 km de orasul Cluj Napoca. Tot prin comuna mai trece si calea ferata Oradea-Cluj Napoca, linie de circulatie internationala.

Comuna Vadu Crisului este alcatuita din patru localitati: Vadu Crisului (centrul de comuna), Birtin (localitate asezata la poalele Muntilor Padurea Craiului la o distanta de 1 km de centrul de comuna, este strabatuta de drumul judetean DJ 108 I), Topa de Cris (este asezata in depresiunea Vadului pe soseaua E 60, la o distanta de 2 km de Vadu Crisului, este strabatuta de Valea Borodului- afluent al Crisului Repede), Tomnatic (satul este asezat pe inaltimile Muntilor Padurea Craiului la 7 km de Vadu Crisului).

CADRUL NATURAL:

Relieful:

Teritoriul localitatii Vadu Crisului se dispune pe diferite unitati de relief: in lunca larga a Crisului Repede, cu spect de campie, pe dealuri cu aspect premontan de la poalele muntilor Plopis si Padurea Craiului si in zona montana a muntilor Padurea Craiului. Datorita acestui fapt si structurii geologice si geomorfologice peisajul localitatii Vadu Crisului este variat si totodata creaza o nota de pitoresc. Relieful fluvial este bine reprezentat prin valea Crisului Repede prezentand doua aspecte distincte. Un sector de chei tipic situat intre Suncuius si Vadu Crisului pe o lungime de 3 km si un sector de vale larga cu aspectde depresiune situata in aval de localitatea Vadu Crisului. Cea mai mare parte a suprafetei localitatii se desfasoara in spatiul montan al muntilor Padurea Craiului. Alcatuiti din calcare, relieful dezvoltat pe aceste formatiuni este cel carstic. Dintre formele caracteristice acestui tip de relief, cel mai des intalnite sunt dolinele grupate in campuri, spre exemplu cele de pe platoul Zece Hotare sau platoul Magura (574 m). In afara acestor doline pitorescul reliefului carstic este dat de numeroase pesteri: Pestera Vadului, Pestera Carbunarilor, Pestera Caprelor, Pestera Fugarilor, Pestera Rosie, Pestera Talharilor

Repere turistice:

Defileul Crisului Repede - arii protejate de Academia Romana 360 ha, pestera Vadu Crisului, cascada Vadu Crisului, 'Casa Zmeului'-fost punct de vama.

HIDORGRAFIA:

Apele ce strabat comuna sunt tributare in majoritate Crisului Repede, fiind reprezentate de cursuri permanente.  Crisul Repede strabate comuna pe o distanta de 7,3 km, din care 2,5 km in sectorul de defileu (chei) iar restul curge prin Depresiunea Vadului.

Principalii afluenti ai acestuia sunt:

• - Valea Borodului
• - Valea Mieraie
• - Paraul Pestera.

CLIMA:

Din punct de vedere climatic Vadu Crisului se afla intr-o zona de clima temperat-continentala moderata, caracterizata prin temperaturi medii anuale de 9,2 grade Celsius. Vanturile sunt moderate, neregulate. Toate acestea, pe fondul conditiilor locale de relief, care impun unele mici diferente microclimatice.

FAUNA:

Speciile prezente in zona sunt de natura central-europeana, la care se adauga elemente de factura nord-europeana si asiatica (ciocanitoarea) precum si elemente din provincia est-europeana (dihorul). Fauna este dispusa pe mai multe zone de viata, de la invelisul solului pana la varful arborilor. Ca insecte daunatoare mentionam: fluturi, carabusi. Traiesc aici: melci, batracieni de diferite specii, reptile, soareci de padure s.a. Pasarile: ciocanitoarea, cotofana, sturzul de vasc, cucul, pitigoiul, turtureaua, porumbelul salbatic, cioara, uliul, bufnita, presura aurie, codobatura, rata salbatica. Animale: capriorul, vulpi, mistretul, pisica salbatica, iepurele de padure, veverita, jderul de copac si de piatra, dihorul, viezurele. Mai pot fi vazute aici: insecte (lacuste, greieri, furnici, gandaci, s.a.), rozatoare(soareci), reptile. Pasarile caracteristice zonei sunt:  graurul, ciocarlia, prepelita, pitpalacul, fazanul. In apele Crisului Repede traiesc pesti specifici zonelor montane: lostrita, lipanul, pastravul, cleanul, scobarul, mreana, stiuca, porcusorul s.a., dar si vidra, sarpele de apa sau tiparul.

VEGETATIA:

Comuna Vadu Crisului se incadreaza biogeografic in regiunea Holarctica, co o flora si fauna central-europeana. In functie de variatiunile de relief, conform altitudinii inventarul floristic insumeaza 1523 de specii, de la plante sudice la elemente mediteraneene (umbreliferul, ghimpele, fluieratoarea, stejar pufos, cerul, gorunul s.a.). Pasunile si fanetele naturale cu o suprafata de cca. 2736 ha reprezinta 38,8 % din suprafata totala a comunei. Vegetatia lemnoasa este alcatuita in general din esente moi: salcete, rachitisuri, arinisuri, plopi etc. Pe stancile golase poate fi intalnit stanjenelul albastru, o specie ocrotita de lege.

Exploatarea arborilor, pasunatul, exploatarea calcarului sunt interzise in zona cheilor Crisului Repede, aceasta fiind declarata rezervatie stiintifica de catre Academia Romana, inca din anul 1955.

OBIECTIVE TURISTICE:

In sfera de influenta a acestei zone turistice apare si platoul carstic Zece Hotare, ciuruit de doline si uvale, precum si Pestera Vantului de langa Suncuius. In judetul Bihor, foarte des vizitate sunt si pesterile: Vadu Crisului, inclusa in rezervatia naturala Vadu Crisului si Pestera Vantului din Padurea Craiului, situata in apropiere de Suncuius, pe malul stang al Crisului Repede. Aceasta din urma, strabatuta de un curs subteran de apa, este considerata cea mai mare pestera din tara noastra ca lungime (18 km), prezentand aspectele clasice de morfologie subterana cu depuneri in cruste albe de ghips, care imbraca pe suprafete intinse peretii si suprafetele galeriilor.

Trebuie remarcat faptul ca Pestera Vadului este amenajata avand in imediata vecinatate si o cabana cu o pozitie deosebit de pitoreasca. Frumusetea locului este subliniata si de prezenta cascadei paraului Pestireu, care traverseaza Pestera Vadului. Reprezinta exurgenta sistemului carstic Pestera Vadu-Crisului este amplasata in Defileul Crisului Repede. Este pestera cea mai importanta din defileu si este cunoscuta si prin cascada pe care o formeaza apele abia iesite din pestera, pravalindu-se in Crisul Repede. Are o lungime de 1510 m.

A fost descoperita inca din anul 1903, apoi amenajata pentru vizitare la foarte scurt timp cu podete si scari din lemn, devenind astfel una din primele pesteri amenajate din Romania. O data cu deschiderea pesterii pentru vizitare in anul 1905 este publicat, prin grija lui Czaran Gyula si primul ghid turistic al pesterii ce cuprindea o descriere detaliata a partii vizitabile insotita de o remarcabila schita. A fost apoi reamenajata dupa 1948 de Organizatia pentru turism din cadrul Consiliului General al Sindicatelor, ocazie cu care s-a incercat si introducerea iluminatului electric. In anul 1969 este din nou reamenajata (de Muzeul Tarii Crisurilor- Oradea) si electrificata pe o distanta de 500 m, fiind a doua pestera electrificata din Romania.

Aceasta pestera este insa, din pacate, un exemplu pentru impactul negativ al omului asupra mediului subteran si pentru valorificarea neeconomica a resurselor atractive existente. Pestera era la descoperirea ei in anul 1903 una din cele mai frumoase din Europa si avea una din faunele cavernicole cele mai bogate din tara. In prezent nici una din cele doua afirmatii nu mai are valabilitate. Exploatarea necontrolata si neorganizata, indeosebi din ultimele doua decenii, a dus atat la distrugerea celei mai mari parti a speleotemelor, la innegrirea peretilor datorita lampilor de carbid, cit si la periclitarea si disparitia unor specii de fauna cavernicola.

Totusi prin concretiunile existente dincolo de sifonul nr. 2 greu de depasit, prin cavernamentul uneori grandios si pozitia deosebit de favorabila (in apropiere de calea ferata Oradea- Cluj-Napoca, de drumul european E 60 si de Cabana Pestera) merita o reconsiderare a potentialului turistic si o valorificare adecvata.

PESTERA VADU-CRISULUI

SCURT ISTORIC: decoperirea acestei pesteri, in 1903, se datoriteste cantonierului K. Handl din comuna Vadu Crisului. G. Czaran publica in 1905 un ghid turistic al pesterii, insotit de o schita, iar H. Kessler exploreaza pentru prima data portiunea dintre doua sifoane, intre 1955 si 1962, pestera a fost intens cercetata de un colectiv din Cluj-Napoca al Institutului de speologie. Pestera este cunoscuta si sub numele de Pestera de la Vad sau Pestera lui Zichy.

LOCALIZARE SI CAILE DE ACCES situata in zona centrala a defileului Crisului Repede, la baza versantului stang al Crisului, pestera se afla la o departare de circa 2,5 km amonte de comuna Vadu-Crisului.

De la halta C.F.R. "Pestera' Vadu-Crisului, situata pe linia ferata Cluj-Napoca - Oradea, se parcurg pe, jos, pe poteca, 300 m pana la pestera. De asemenea, se mai poate pleca de la statia C.F.R. Suncuius (2,5 km), de la halta C.F.R. Vadu-Crisului (2,5 km), sau de pe soseaua asfaltata Cluj-Napoca - Oradea (D.N.l), de unde se deviaza de la biserica situata in apropierea bornei km 582 spre comuna Vadu-Crisului (asfalt, 3 km), apoi se continua pana la iesirea din comuna, pana vizavi de fosta cariera de piatra. De la acest punct se continua drumul pe jos, prin defileu (1,5 km), pe poteca, pe langa linie, pana la pestera.

DESCRIERE: este o pestera activa, emergenta, dezvoltata In calcare cretacice, parcursa de-a lungul unui coridor principal de un curs de apa originar din platoul carstic de la Zece Hotare (Pestera Batranului). Lungimea totala circa 1000 m . Intrarea este scunda, situata la baza unui perete surplombat care evidentiaza fete de stratificare; inaltimea maxima, sub bolta de la intrare, este de 1,7 m, iar latimea la baza de aproape 5 m. indata dupa intrare tavanul se inalta treptat, iar dupa poarta de fier (la 4 m) coridorul principal devine spatios. Vizitarea pesterii, in aceasta parte, se face de-a lungul potecii largi, cimentate, din stanga paraului subteran. Coridorul coteste usor spre dreapta. In stanga se deschid doua galerii laterale care converg in portiunea lor superioara, iar mai departe, in amonte, se deschide o a treia galerie laterala; cele trei galerii sunt ascendente. Urmeaza podul peste lac (Podul Suspendat), dupa care se ajunge la o formatiune sferica, mai mare, denumita Globul Pamantesc.

REZERVATII NATURALE (istoric)

Vietuirea Umana pe teritoriului comunei isi face simtita prezenta inca din epoca pietrei (paleolitic). Marturie sunt descoperirile arheologiceindeosebi din pesterile din zona care au scos la iveala vestigii databile pana in epoca bronzului. Primele atestari documentare sunt: Birtin(1213, Vadu Crisului(1257), Topa de Cris(1406), Tomnatic(1954).

In cursul Evului Mediu au existat doua localitati Vad, pe malul stang si pe cel drept al Crisului Repede. Pana in secolul al XVII-lea, Vadul de pe malul drept a facut parte din domeniul cetatii Sinteu, mai tarziu Alesd, Vadul de pe malul stang a apartinut domeniului familiei Telegdi de la Tileagd, iar Topa de Cris de Ocolul Nobilier Romanesc al Borodului. Dezvoltarea deosebita a asezariii de pe malul drept a determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, sa declare localitatea: oras liber craiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici orasul Oradea (1405).

Oamenii s-au indeletnicit cu cultivarea pamantului, cresterea vitelor si cu olaritul. Aceasta din urma preocupare este atestata in documente permanent incepand cu anul 1639. In veacurile XVIII-XIX, populatia este intr-o permanenta crestere numerica, Vadu Crisului fiind cea mai mare localitate de pe valea Crisului Repede. Compozitia etnica a fost mereu constanta: circa 65% roman si 35% maghiari si alte nationalitati, care au trait intr-o relativ buna convietuire de-a lungul timpului.

Darea in folosinta a caii ferate, tronsonul Vadu Crisului, in anul 1870, descoperirea, in anul 1904, a pesterii vestita prin bogatia ei in fauna cavernicola, au dat un nou impuls dezvoltarii comunei care devine si un punct turistic atragator. Primul razboi mondial (1914-1918) intrerupe dezvoltarea asezarilor comunei, multi fii celor trei sate cazand eroic pe fronturi pentru o cauza ce le era straina. Satenii din Vad, Britin si Topa au participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia unde s-a hotarat unirea Transilvaniei cu Romania. Participantii, intorsi acasa, au incercat sa puna in aplicare hotararileluate acolo. Detasamente de secui in retragere din fata armatelor romane care au stationat in zona au comis numeroase atrocitrati pe raza comunei in perioada ianuarie-aprilie 1919, mai ales la Birtin.La 19 aprilie 1919 armatele romane au intrat in satele comunei si astfel s-au putut pune in aplicare hotararile Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia.

Perioada interbelica este marcata de numeroase inovatii industriale. Anul 1930 a adus un eveniment care si-a pus amprenta emotionala pentru multa vreme asupra lovalitatii. La 6 iunie, in urma unei defectiuni la motorul avionului , a aterizat in marginea satului viitorul rege Carol al II-lea, care venea spre Bucuresti din Occident. Buna primire ce i s-a facut a determinat apoi o lunga relatie de simpatie a suveranului cu localnicii.

Dictatul de la Viena (30 august 1940) a adus pe aceste meleaguri administratia statului ungar. Armatele horthyste au fost primite cu bucurie de populatia maghiara (8 septembrie 1940) care a trecut la masuri de inlocuire a tuturor institutiilor cu caracter romanesc.

Al II-lea razboi mondial a afectat puternic viata oamenilor, multi sateni cazand in lupte, departe de casa, dar a avut ca rezultat anularea prevederilor dictatului de la Viena, armatele romane si sovietice intrand in Vadu Crisului si Birtin la 14 octombrie 1944. In retragere, armatele de ocupatie ungare au aruncat in aer toate tunelurile de cale ferata si podul peste Cris.

Dupa 1948, regimul comunist s-a impus prin masuri ce au afectat insasi proprietatea locuitorilor: s-a cooperativizat agricultura, au fost nationalizate toate micile intreprinderi existente in sat. Intre realizarile acestor ani pe primul loc se situeaza infiintarea Liceului Teoretic, unul din primele in mediul rural (1953), dotat apoi cu cladire moderna, dar desfiintat in 1973 si reinfiintat in 1990, care a avut si are cadre didactice de mare valoare si care a dat generatii de absolventi ce s-au afirmat pe plan national. Din anul 1955 pestera Vadu Crisului si cascada, cu intregul defileu, au fost declarate rezervatie naturala. In acest an s-a incheiat si electrificarea localitatii iar in anul 1962 s-a inceput construirea unui modern camin cultural care s-a remarcat apoi prin bogata sa activitate. Ideea de a valorifica creatia elevilor locali precum si dorinta de a pune in evidenta folclorul zonei a dus, in anul 1969, la lansarea unei manifestari devenite apoi traditie: Targul de la Vama Sarii, tinut de atunci in fiecare an, in prima duminica din luna iunie. El poarta in denumirea sa amintirea locului, a vadului de pe Cris unde se mavuiau marfurile, intre care si sarea in secolele XIII-XV.

Dupa 1989, localitatile componente ale comunei cunosc o alta realitate, cu noi posibilitati de optiune si sansa de a gasi liber calea spre implinire a fiecarei familii de gospodari.

GOSPODARIA, MESTESUGURI, TRADITII:

Nu cu prea mult timp in urma orice gospodarie taraneasca se facea remarcata prin obiecte traditionale autentice, cum ar fi: icoane pe sticla sau lemn, obiecte utile impletite din panusi, stuf ori nuiele, porti din lemn incrustate, oale, farfurii, ulcioare din lut, tesaturi si broderii e.t.c. Fala oricarui satean erau straiele romanesti lucrate din materiale tesute in razboi si impodobite, in general, manual cu motive specifice zonei. Mestesugurile si traditiile erau pastrate cu sfintenie si transmise din generatie in generatie.

In secolul nostru am senzatia ca ne indepartam de traditia noastra sau poate nu o cunoastem asa cum ar trebui, ori nu ne srtaduim sa intelegem adevarata ei valoare.Realitatea imi releva faptul ca preferam sa cumparam totul de-a gata (e si mai comod) fara sa mai cream ceva cu mana noastra; ne amagim ca un vas din plastic este mai util sau mai frumos decat cel facut de olar; chiar si hainele pe care le purtam, mancarea cu care ne indestulam masa devin tot mai straine de noi.

De aceea (motive ar fi mult mai multe) va adresez provocarea de a redescoperi traditiile si mestesugurile autentice din Bihor,In aceasta parte de tara mai gasesti femei cu maini pricepute, care rasucesc, impletesc cu maiestrie ata de bumbac (fac cipca), ori coase motive inspirate de viata omului de la sat; obiectele finite, lucrate cu mainile lor sunt obiecte decorative traditionale: stergare, fete de masa, cearceafuri, draperii sau piese de port popular. Sunt folosite motivele specifice zonei noastre: braduletii, steaua, frunza de gorun, broderia cu "ciur".In satul Tilecus este foarte bine pastrat acest mestesug. Cunosc bine acest lucru pentru ca am practicat meseria in zona timp de 10 ani.Tot aici sunt foarte bine pastrate si alte traditii si obiceiuri, extraordinar fiind obiceiul de nunta si formatiile de dansuri populare.Tot in acest sat se afla o biserica din lemn, foarte veche, de o inestimabila valoare.

Mestesugul olaritului coboara din mitologie (il asociez cu creatia divina a omului din lut). Formele, culorile, motivele transpuse stilizat in lutul moale poarta in ele intregul univers uman. Sunt foarte putini cei care au pastrat mestesugul peste timp, olaritul fiind azi amenintat cu disparitia. Acest fapt se datoreaza dezvoltarii excesive a industriei si tehnicii, a prelucrarii firelor textile. In zona noastra au mai ramas doar doua cemtre de olarit; ceramica alba, foarte rara in Romania,se afla pe valea Crisului Repede, iar ceramica rosie, in zona Crisului Negru. Zone interesante unde se mai practica olaritul sunt: Leheceni si Vadu-Crisului.

Lucrul in lemn (sculptura): lada de zestre, care este cea mai cunoscuta, scara, troita, linguri si, in unele sate, chiar obiecte de mobilier. Mesterul alege lemnul cu fibra potrivita pentru fiecare obiect pe care il realizeaza. Decorarea lemnului cu motive specifice zonei pun in valoare forma obiectului finit. Acest mestesug il mai pastreaza, in general, motii (cum le spunem noi) din zonele: Munteni, Budureasa,Saliste de Vascau.Motivele de pe obiectele din lemn seamana cu cele de pe tesaturi ori ceramica.

Tesutul este unul din cele mai vechi mestesuguri romanesti, dar si acesta cunoaste un declin datorat productiei industriale de fibre textile. Multe femei din Bihor mai cunosc acest mestesug, dar nu-l mai practica. Totusi se mai gasesc,mai ales in zonele de munte, gospodarii ai caror membri se ocupa cu prelucrarea firelor de in, lana, bumbac, canepa realizand obiecte traditionale cum ar fi: prosoape din canepa si in, stergare de ornament, fete de masa, cergi, presuri, traiste e.t.c.Motivele sunt specifice zonei, culoarea de baza este albul, culoarea nealterata a fibrei. De regula, razboiul de tesut se pune iarna, cand s-au incheiat muncile campului. Tesatoare care duc mai departe acest mestesug intalnim la Dobresti, Lazuri de Beius, Rosia.

Cand ma gandesc la impletituri, mi-ar fi greu sa cred ca as intra intr-o gospodarie bihoreana fara sa gasesc, cel putin un obiect impletit, de obicei, din nuiele,de salcie, papura si panusi de porumb.As numi aici: cos pentru paine ori pentru piata, cos mare (cosara de nuiele) pentru transportul diferitelor produse agricole sau lemnelor taiate, stergator pentru picioare. Impletiturile din panusi si papura sunt intalnite mai frecvent in zonele de campie, unde acestea se procura cu mai multa usurinta (valea Barcaului) iar cele din nuiele sunt intalnite si in alte zone, chiar deluroase (zona Beius).

Obiecte gospodaresti: realizate manual de mesteri iscusiti, cum ar fi: harlet, furca din lemn pentru adunat paie si fan, grebla din lemn pentru straturi de flori, scari de diferite dimensiuni, porti ornamentale ce infrumuseteaza gospodaria, unelte din fier : potcoave pentru cai, scoabe pentru imbinarea grinzilor, furca, lopata e.t.c. Toate acestea sunt folosite in gospodarie sau la munca campului.Pe aceste locuri (valea Crisului Negru) mai pot fi intalnite si azi astfel de mestesuguri si anume, la Suncuius.In zona Stei,aceste obiecte sunt prelucrate in stil motesc.Mai rar, spre iarna, motii coboara la vale in carute, aducand spre vanzare ori pentru schimb (troc)cu produse agricole- obiecte gospodaresti.

Nu pot sa nu amintesc mestesugul caldaritului, intalnit ,cel mai ades, in comunitatile de rromi. Chiar in orasul nostru, Oradea, exista familia Gabor care realizeaza caldari si stresini.

Podoabele din margele: un mestesug ce se adreseaza mai mult femeilor;este un obicei mai modern.In Bihor, pentru "zgardare" sunt folosite margele de culori diferite (albe, rosii, verzi si negre) si sunt lucrate cu motive geometrice: cumpana, prescura, cu colti.

Impestritit oua (incondeiat): este un obicei preistoric care a fost preluat, mai apoi, de Crestinism devenind un simbol al Sarbatorilor Pascale.Cand vorbim despre acest mestesug trebuie sa parcurgem mai multi pasi: alesul oualor celor mai frumoase ca forma, pregatirea lor prin spalare cu detergent, vopsitul ,care in zona noastra se face cu vopsele naturale din plante, aplicandu-se modele din frunze de diferite forme (ouale se pun intr-un ciorap de nailon, dupa fiecare ou se face un nod, apoi se pun in vopsea (cel mai adesea obtinuta din coji de ceapa) si incondeerea.Acest procedeu fiind destul de greu si migalos, am gasit pentru copii o metoda mai simpla: am vopsit intai ouale, dupa care,pentru incondeiere am folosit "picul".

Culorile cele mai des intrebuintate sunt rosul si galbenul, simbolizand trecerea soarelui pe cer, de la rasarit pana la asfintit.In judetul nostru acest mestesug se practica pe valea Crisului Negru.

Icoane pe sticla si lemn: sunt lucrate, in general, de monahi, cele mai cunoscute in zona noastra fiind cele de la Manastirea Necula. Aici se afla, de fapt, o adevarata scoala de icoane pe sticla. Acest gen de pictura era practicat, sporadic,, si de mestesugari ce infatisau scene petrecute in vatra satului. In judetul nostru acest "arta-mestesug" se poate invata in cadru organizat: la Beius, la Palatul Copiilor din Oradea, prof. Costea Gheorghe.In unele biserici vechi din lemn (Tilecus, Baile Felix) din judet pot fi admirate astfel de icoane, foarte multe dintre ele purtand semnatura lui David Zugravul.Cei mai cunoscuti pictori de icoane din Oradea sunt:Szallay Petre si Adela Muresan.

Instrumente muzicale: vioara cu goarna este cea care da autenticitate si un specific anume, o nota aparte muzicii populare bihorene. Desi nu este un instrument autohton,si-a pus clar amprenta pe folclorul bihorean recent.Rada Gheorghe din Oradea este un iscusit mester de viori cu goarna. Alte instrumente realizate manual sunt: fluierul din lemn, naiul, toba din piele.Cele mai vechi cantece nu erau acompaniate de nici un instrument.In satele izolate mai po fi gasite persoane varstnice ce mai pot face demonstratii ilustrative, cat si rapsozi si instrumentisti neintrecuti.

Ocupatii traditionale: intre taran si pamant a fost, dintotdeauna, o legatura indestructibila, ce uneori s-a soldat cu jertfe.Viata sa de zi cu zi se desfasoara in functie de cerintele gliei, intr-o stransa dependenta de natura.Azi, si in satele bihorene, viata taranului a suferit modificari.In ultimele secole omul s-a transformat, iar relatia sa cu natura si comunitatea s-a schimbat si ea. Dintre mestesugurile traditionale, azi mai intalnim    doar cateva, acestea devenind adevarate meserii. Unele din ele foarte rare si atat de deosebite se afla, am putea spune, la granita dintre profesie si mestesug. Acestea implica atat daruire cat si pasiune.