Subregiunea Mediteraneana

UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA

FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE

PLANIFICARE TERITORIALA

BIOGEOGRAFIE

SUBREGIUNEA MEDITERANEANA

Subregiunea Mediteraneana

Subregiunea mediteraneana,cuprinzand tinuturile Europei sudice, Peninsula Anatolia,tarmul mediteranean al Arabiei,nordul Africii,pana la limita septentrionala a Saharei,se caracterizeaza printr-un climat subtropical, mediteranean.Se extinde asupra teritoriilor din jurul Marii Mediterane.

Zona mediteraneana cuprinde trei mari peninsule:Iberica, Italica si Balcanica,numeroase insule:Baleare,Sardinia,Corsica,Sicilia,Creta,Cipru si arhipelaguri.De asemenea mai cuprinde si sudul Frantei,Caucazul in buna parte,tarmurile Asiei Mici,Siriei,Israelului, Iordaniei,Egiptului,Algeriei si a Marocului.Din Europa Sudica fac parte tarile:Portugalia,Spania, Italia, Vatican,San Marino,Andorra,Bosnia si Hertegovina, Monaco, Macedonia, Iugoslavia,Grecia,Croatia,Albania.

Datorita lanturilor muntoase situate aproape de tarmuri,constituind bariere greu de trecut,caracterul andemic al florei si faunei este destul de accentuat in cadrul biocenozelor acestei subregiuni.

Clima se caracterizeaza prin veri calde si uscate si ierni scurte. In timpul verii seceta poate dura mai multe luni,numarul de zile cu ploaie fiind foarte mic. Cantitatea cea mai mare de precipitatii cade in timpul iernii, cu valori cuprinse intre 500-750 mm anual.Temperatura medie a lunii iulie este de 22-28 grade C, iar a lunii ianuarie de 5-12 grade C.

Ca repartitie geografica acest climat este specific tarmurilor nordice si sudice ale M.Mediterane,peninsulei Italice,tarmurilor vestice si sudice ale Anatoliei si peninsulei Balcanice,vestul Californiei.

Solurile zonei subtropicale se dezvolta in conditiile unei temperaturi ridicate vara,temperate iarna,perioada de vegetatie tinand tot timpul anului.In subregiunea mediteraneana se intalnesc soluri maro-cenusii de stepe subtropicale,sarace in humus si cu fertilitate redusa.Solurile de tip terra rosa,galbene sunt specifice Europei mediteranene. Este o regiune cu dese cutremure de pamant si cu vulcani activi: Etna, Stromboli si Vezuviu.

Hidrografia este variata deoarece si relieful este variat.Este o regiune in care raurile au multa apa iarna si putina vara din cauza secetei.Raurile mari formeaza la varsare delte: delta Padului.Fluvii din zona mediteraneana: Arno,Tibru,Ebro,Toro, Ron. Lacuri:Garda,Scutan,Almendra etc.

Vegetatia acestor tinuturi dispune de o perioada de vegetatie hibernala dat fiind precipitatiile ce cad mai mult in aceasta perioada.Uneori primavara si toamna plantele inmagazineaza umezeala pentru a putea rezista secetei din timpul verii.

Speciile de arbori sunt mai putin numeroase,in schimb sunt frecvente tufisurile de subarbusti si arbusti,plante ierboase,geofite sau anuale.Dintre arborii semperviriscenti este predominant stejarul verde.Intalnim in aceasta zona nu numai elemente endermice,dar si relicte tertiare tropicale,cum ar fi palmierul pitic(Chamerops humilis), laurul(laurus nobilis),o serie de arbori si arbusti, raspanditi in toata subregiunea,ca: platanul, maslinul, pinul negru, smochinul, cismirul, stejarul de pluta.

Dintre genurile de plante care-si au centrul biogenetic in subregiunea mediteraneana si care vegeteaza si pe teritoriul tarii noastre,mentionam liliaceul, ceapa ciorii(Muscari),orhideea albina(Ophrys),brassiaceele,varza si rapita, lamiaceele,iasomia si isopul,fabaceele,coronistea si osul iepurelui.

Plantele lemnoase caracteristice acestei subregiuni sunt pinii mediteraneeni,cedrii,si chiparosii,dintre gimnosperme, stejarul de pluta,stejarul de stanca,maslinul,mirtul,leandrul,cismirul,dintre angiospermele arborescente si arbustive sempervirescente,precum si canstanul bun,platanul si mielareaua dintre speciile caducifoliate.

Culturile specifice acestei subregiuni sunt maslinul,smochinul si roscovul. Dintre plantele de cultura pe care le-a dat aceasta subregiune mentionam:graul tare,inul,sfecla,varza,ovazul.

Castanea sativa (castan bun,castan dulce)este un arbore cu frunzele mari,lanceolate si cuspidat-dintate pe margini.Inflorescentele sunt de forma unor spice lungi,erecte,purtand flori dispuse in dihazii; pe acelasi ax, in partea superioara sunt florile mascule, iar in partea inferioara cele femele. Polenizarea este entomogama. Fructele, numite castane, sunt de tipul achenei, dispuse cate 2 sau 3 impreuna, intr-o cupa inchisa complet, ghimpoasa pe dinafara, care la maturitate se desface in 4 valve. Germinatia castanelor este hipogee. Castanul este de origine mediteraneana si din Asia Mica, Caucaz etc. La noi in tara creste salbatic, pe soluri acide in Oltenia (la Tismana) si in Transilvania (la Baia Mare). In alte locuri este plantat mai mult ca exemplare izolate. Lemnul de castan este bun pentru constructii, iar fructele sunt comestibile si gustoase. Frunzele sunt medicinale.

Smochinul este o planta de origine subtropicala ce se cultiva in tara noastra,in gradinile amatorilor,in locuri adapostite si bine luminate,cu microclimat bland,sau acolo unde in cursul iernii poate fi protejat.Conditii prielnice de cultura gaseste in sudul si sud-vestul tarii:Drobeta Turnu Severin,Svinita,Coronini, Timisoara,Moldova Veche,Tismana,dar si in Dobrogea,la Mangalia si Sfantu Gheorghe.Smochinul este o specie cunoscuta din vechime,fiind mentionata de catre Theophrast,Dioscoride,Pliniu,precum si de Homer,in Eliada si Odiseea. Numele stiintific Ficus carica - s-a dat dupa numele localitatii Carica din Asia Mica,unde a fost gasit in stare salbatica.La noi smochinul creste sub forma de arbust,dar poate fi condus si ca pom,cu inaltime de 3-10 m.Radacinile sunt bine dezvoltate,patrunzand in sol pana la 1m adancime,pe un diametru dublu decat al coroanei.Subliniem faptul ca prezinta importanta atat din punct de vedere alimentar,cat si terapeutic.Fructele sale se pot consuma in stare proaspata,dar mai ales uscate,cat si sub forma de preparate:dulceata,gem,compot,vin,avand un continut ridicat de elemente nutritive,astfel: 1 kg de smochine contine aproximativ 714 calorii, 12,8 g proteine, 31,6 g lipide, 178 g zaharuri, 490 mg calciu, 290 mg fosfor, 14 mg vitamina C.

Inul(Linum usitatissimum)- planta erbacee,originara din cate se pare din Caucaz - se cultiva la noi pe suprafete intinse,in scopuri industriale. Aceasta specie anuala,are o tulpina inalta pana la 1m,care in treimea superioara se ramifica in ramuri subtiri ce se termina cu cate o frumoasa floare albastra, regulata,pe tipul 5,cu corola dialipetala si androceul format din 5 stamine fertile si 5 stamine sterile. Fructul la maturitate ette o capsula cu 5 loji,in fiecare loja gasindu-se cate 2 seminte ovale,comprimate lateral,de culoare bruna stralucitoare;semintele au gust uleios si mucilaginous.

Pinus pinea este unul dintre cele mai interesante specii de pin.Acest arbore este unul relativ scund cu o inaltime de 15-20m si un diametru al trunchiului de 0,5m.Frunzele lui sunt aciforme,avand o lungime de pana la 20cm si fiind grupate cate 2 iar coroana lui are forma de umbrela.Acest copac este original din Peninsula Iberica,dar a fost raspandit in tot bazinul mediteranean si a fost aclimatizat in California.

Dintre elementele faunistice caracteristice amintim in afara magotului, broasca testoasa de uscat (testudo),vipera cu corn,muflonul,cerbul lopatar (cerbus dama),sacalul,porcul spinos,scorpionul.In nordul Africii apar numeroase forme comune cu fauna deserturilor tropicale:camila cu o cocoasa,fenecul, gazelele,iar in sudul Europei se intalnesc specii apartinand zonei climatului temperat:caprioare,mistret,potarnichea comuna,iepurele,vulpea.

Fauna mediteraneana contine numeroase endemisme:muflonul(Ovis musimin), hiena vargata(Hyaena hyaena),sacalul auriu(Canis aureus lupaster) porcul spinos mediteranean(Hystrix cristata),harciogul mic,tancul pamantului mic, pasari(prigoarea,lacustarul,starci,cormoranul pitic,hoitarul,vulturul plesuv,vulturul pletuv negru).Dintre reptile se deosebesc vipera cu corn,broasca testoasa de uscat,gecoul cu degete late,scorpionul dintre arahnide,precum si cateva miriapode din grupa chilopodelor(scolopendra,cingulata,scutigera coleoptrata, himantarium gabrielis) si a diplopodelor(lysiopetalum fasciatum).

Porcul spinos cu creasta, ce isi are habitatul in nordul continentului african,este unul dintre cele mai mari rozatoare ce traiesc pe Pamant.Intregul corp ii este acoperit de spini lungi,cu aspect de carlige,ce pot rani serios inamicii.Porcul spinos cu creasta este cel mai voluminos dintre porcii spinosi ce apartin genului Hystrix.Ca orice animal rozator,prezinta dentitie cu crestere continua pe toata durata vietii.Pentru a-si mentine dintii scurti,animalul trebuie sa roada crengi si oase.Putine animale sunt atat de curajoase incat sa ajunga la lupte cu porcul spinos cu creasta.Fac exceptie felinele mari,cum ar fi leul si leopardul,dar chiar si acestea trebuie sa fie flamande pentru a se incumeta sa atace.Partea posterioara a corpului porcului spinos,de culoare bruna inchisa, este acoperita cu spini ascutiti cu aspect inelar alb-negru. Aceste unelte cilindrice, puternice cu rol in intepat,pot atinge lungimea de 30 cm.Sub acestia se afla spinii codali,mai scurti si de culoare alba.La nastere puii de porc spinos cu creasta au parul si spinii foarte moi,dar in cateva ore devin mult mai fermi. Ochii puilor sunt deschisi la nastere,iar mama si alapteaza din mameloanele pozitionate pe partile laterale,astfel puii nu vor fi raniti cu spinii.Dupa trecerea catorva saptamanii,puii consuma deja hrana solida,insa mama ii mai alapteaza cateva saptamani.

Sacalul auriu,care,asa cum arata si numele ce i s-a dat,are o blana galbui-roscata,prezenta lui fiind semnalata din Europa de sud-est,trecand prin unele zone din Asia occidentala si centrala(Nepal,India,Birmania,Thailanda),pana in Asia Mica,Arabia si Africa septentrionala si orientala.Ca aspect general,sacalul auriu se aseamana foarte mult cu lupul,ruda sa,avand botul adus spre inainte si ascutit.Dimensiunile sale sunt ceva mai mici decat cele ale lupului,iar fruntea e mai putin ridicata.Ca orice mamifer carnivor,are o dantura bine dezvoltata, perfect conformata modului sau de a se hrani,de a o sfasia cat mai repede. Ca lungime,sacalul auriu poate ajunge pana la un metru,coada sa avand circa 24 de cm.Nu mai inalt de 50 cm,greutatea sa nu depaseste 20 kg.In ansamblu,sacalul auriu e un pradator mai degraba zvelt si foarte agil,bine adaptat modului sau de viata,steple si zonele mlastinoase constituie habitatul sau preferat,desi au fost zarite exemplare chiar si in locuri situate la peste 1000 de metri altitudine.Ca toate Canidele,sacalul este foarte prolific,putand avea intre cinci si opt pui,dupa o gestatie de aproximativ 65 de zile.

Mantis religiosa Linnaeus( 1758 Calugarita) are capul triunghiular, articulat foarte mobil si aparatul bucal de tip roaztor.Antenele sunt filiforme. Picioarele sunt bine dezvoltate,cele anterioare fiind inzestrate cu spini Aripile anterioare sunt inguste si tari,iar cele posterioare late,membranoase,in stare de repaos fiind stranse sub cele anterioare.Abdomenul e alungit,voluminos,format din 10 segmente.Corpul este verde,galben sau brun cu o lungime a corpului de aproximativ 11 cm. Specia se intalneste in lunci,stepe,la liziera padurilor, preferand povarnisurile uscate si insorite.Speciei ii este caracteristic canibalismul (in majoritatea cazurilor,dupa fecundare,femela devoreaza masculul).Se gaseste in Europa,Asia,pana in Siberia si Extremul Orient,Africa.Specia a fost introdusa in America de Nord si Australia.In Republica Moldova specia este raspandita pe intreg teritoriul.

Bibliografie

1."Biogeografie"- Raul Calinescu, editura didactica sai pedagogica Bucuresti, anul1972

2."Biogeografie cu notiuni de geografia solurilor" - Marius Bizerea,editura Universitatea Timisorara,anul 1969

3."Biogeografie" Angela Lupascu,editura Fundatia romana de maine Bucuresti, anuln 2001

4."Biogeografie ecologica" Ion Pop

5.Atlas geografic general