Egiptul Antic

Egiptul Antic

Localizate pe malul stang al fluviului Nil, la periferia orasului Cairo, piramidele de la Giza, Egipt, stau una dupa alta, ca unele dintre cele mai cunoscute monumente. Egiptenii antici au construit piramidele pentru a gazdui mormintele faraonului.

Construite fara macarale, scripeti sau odgoane de ridicat, structurile masive stau marturie ale maiestriei ingineriei tehnice si contructorilor lor

De peste 4000 de ani vechime, marele Sfinx din Giza este cea mai faimoasa emblema a Egiptului Antic.

Ramses al II-lea si-a dedicate toata perioada domniei construirii unor documente cum ar fi Templul lui Amon, Ramses fiind amintit si in Catea Biblica a Exodului.

Cei mai multi oameni din Egiptul Antic locuiau in case construite din caramizi de lut. Activitatile de zi cu zi se desfasurau in case si in jurul acestora.

In Egiptul Antic, scribii foloseau hieroglifele pentru a inregistra documente de stat si evenimente istorice importante. Hieoroglifele cu rol religios erau de asemenea pictate pe peretii mormintelor si sicrielor din lemn, la fel ca hieroglifele din mormantul reginei Amonherkhepsef, localizat in Valea Reginelor.

Templul Egiptului Antic din Luxor, pe malul estic al Nilului, a fost construit in onoarea zeilor. Constructia lui a inceput in anul 1200 i.Hr. si continuata in fiecare dinastie ce a urmat. Rolul statuilor si obeliscurilor era unul standard pentru toate templele egiptene in acel moment. Acest templu a fost legat de templul de la Al Karmak printr-o sosea de 3.5 kilometri lungime, strajuita de sfinxsi de o parte si de alta.

Odata pe an, statuia zeului Amon era transportata cu o platforma, de la Al Karmak la Luxor, aceasta facand parte dintr-un mare festival.

Egiptenii sunt considerati a fi primii oameni care au practicat mumificarea, proces in care trupurile neinsufletite erau pastrate artificial pentru ca dealungul timpului sa nu se descompuna. Egiptenii credeau ca este necesare conservarea trupului pentru a permite sufletului sa supravietuiasca.

Metodele de mumificare includeau acoperirea trupuilui cu carbonat de sodium si injectarea unor substante naturale precum balsam din plante medicinale in cavitatile corpului inaintea impachetarii corpului cu panza, astfel creind mumia. Astazi cei care fac imbalsamarea folosesc substante chimice pentru a conserva trupul in vederea inmormantarii si prevenirii imprastierii infectiei.

Cartea mortilor la egipteni continea rugaciuni, vraji si imnuri, cunostintele care urmau sa fie folosite de mort pentru a-i ghida si proteja sufletul in calatoria pri viata de apoi. Incepand in a 18-cea dinastie, Cartea Mortilor era scrisa pe papirus. O astfel de sectiune a unei astfel de carti, din a 19- cea dinastie, arata judecata de apoi inainte de Osiris, zeul mortii. Hieroglifele si imaginile ilustrau ritualul cantaririi pacatelor pentru a determina daca poate primi viata vesnica.

Egiptenii decorau mormintele cu picture si basoreliefuri pentru a se asigura ca cel decedat isi va petrece eternitatea intr-un mediu confortabil si familiar. Bazoreliefurile incepand cu a 5-a dinastie, il ilustreaza pe cel decedat, stand la o masa plina cu mancare.

Masca mortuara a faraonului egiptean Tutankhamon este din aur, placat cu sticla colorata si pietre semipretioase. Masca este luata de la carcasa mormantului faraonului si masoara 54 cm.

Horus era zeul cerului si luminii. El este des reprezentat cu corp de soim sau cap de soim. Faraonii erau asociati cu el.

Anubis era in mitologia egipteana zeul mortii. Era considerat inventatorul imbalsamarii, paznicul mormintelor si unul din judecatorii mortilor. In arta el este reprezentat cu cap de sacal. El era uneori identificat cu Hermus in mitologia Greaca.

Figura lui Osiris din mitologia egipteana locuia in lumea fabulata a adancurilor ca fiind conducatorul mortii. Este reprezentat de Anubis, un alt zeu al mortii.