GEOGRAFIA RETEZATULUI

GEOGRAFIA RETEZATULUI

Istoric

Prin asezarea lui in mijlocul unui complex de munti inalti care il despart cu barierele lor de piatra de regiunile locuite, prin caracterele fizionomiei lui glaciare, conservate peste veacuri, prin elementele specifice ale florei lui, prin maretia peisajului alpin si mai ales prin numarul exceptional de mare al lacurilor lui alpine, Retezatul a constituit un permanent punct de atractie atit pentru oamenii de stiinta romini si straini, cit si pentru drumetii care s-au aplecat si asupra problemelor turismului de munte din tara noastra; de la acestia ne-au ramas o suma de cunostinte asupra Retezatului, unele mai exacte, altele mai confuze.

Geologul german Paul Lehmann a fost primul cercetator care a surprins urme de ghetari in Carpatii meridionali. Privit superficial, faptul ar parea lipsit de interes pentru turismul de munte, daca nu am sti ca tocmai de aici a pornit acea vasta campanie de cercetari geologice si geografice, care a culminat prin lucrari de importanta esentiala pentru cunoasterea muntilor nostri, deci si pentru turismul de munte. In acea epoca de cercetari de la inceputul secolului nostru, apare si monografia cu caracter geografic a savantului francez Emm. de Martonne, asupra infatisarii Carpatilor meridionali (23), cu ajutorul careia au fost larg deschise portile necunoscutilor Alpi ai Transilvaniei.

Completate cu studiul geologului maghiar L. Laczy, asupra citorva mari lacuri din Retezat (22), lucrarile savantilor sus-mentionati au constituit, timp de mai bine de un sfert de veac, temelia cunostintelor noastre despre Retezat, consultarea lor fiind si azi necesara celui care intreprinde un studiu temeinic asupra acestei regiuni a Carpatilor. Abia dupa aparitia lucrarii de sinteza a geologului Th. Kraulner (20) si - dupa alt sfert de veac - odata cu publicarea studiului de analiza a geologului L. Pavelescu (29), putem spune ca ne gasim in fata unui tablou de ansamblu al caracterelor geografice si geologice care stau la baza peisajului alpin, de interes turistic, al Retezatului.

Literatura turistica romineasca a avut si ea o parte de contributie la cunoasterea masivului, atunc; cind drumetul nu a fost un simplu literat, un imaginativ sau un povestitor de talent, ci s-a lasat condus si de dorinta de a cerceta si cunoaste, de a sistematiza si impartasi si altora cunostintele sale.

Astfel, cele patru lucrari consacrate de M. Haret problemelor Retezatului (10, 11, 12, 13), desi au un vadit caracter de sinteza, contin un bogat material informativ care a avut darul sa impresioneze generatia noastra. Aceste lucrari, exceptional de serios intocmite in raport cu nivelul general al literaturii turistice de pe vremea lor (1922-1938), tradeaza insa o anumita nesiguranta in orinduirea elementelor de geografie descriptiva (a caror tangenta cu turismul de munte nici nu mai trebuie subliniata), precum si o insuficienta atentie fata de problema speciala a lacurilor alpine, carora autorul le-a consacrat totusi doua din lucrarile sale, insistind - de cite ori avea prilejul - asupra lipsei unui studiu amanuntit al acestora.

O intreaga pleiada de publicisti - printre care si autorul prezentei lucrari - si-a insusit datele aproximative ale lui M. Haret, mult mai usor decit le-ar fi fost sa le verifice lucrarile acestuia, ca si o parte a altora mai vechi, sint totusi si astazi de un real folos, desi cerintele tot mai mari ale maselor de turisti ce impinzesc cararile muntilor nostri ne obliga sa ne aplecam cu mai multa atentie asupra problemelor turistice.

Dintre celelalte lucrari cu caracter strict turistic, mentionam cele doua carti meticulos intocmite, publicate de Em. Iliescu, (18,19), in al caror text intilnim atit elemente imprumutate de la maestrul nostru comun M. Haret, cit si unele noutati foarte bine venite pe care le vom folosi la locul potrivit.

Limite naturale

In general, din punct de vedere turistic, limitele unui masiv nu sint greu de stabilit, mai ales atunci cind acesta se detaseaza din mjjlocul unor vecini mai modesti sau cind il despart de acestia citeva vai principale, care-i stabilesc hotarele naturale. Ce ne ramine de facut insa, in cazul unor masivi ca Retezatul sau Paringul de pilda, a caror individualitate se amesteca atit de intim cu a vecinilor lor ?

Spre deosebire de hotarele atit de limpezi ale masivilor Fagarasului, Rodnei, Pietrei Craiului sau Bucegilor, cum.raspundem la intrebarea: pina unde se intinde masivul Retezatului si unde incep domeniile marilor lui vecini: Godeanu, Tarcu etc., care - impreuna cu el - alcatuiesc o aglomerare de munti ocupind o suprafata de peste 5000 kmp. ?

Sintem in prezenta celei mai puternice asociatii de munti inalti din Carpati, asociatie care, sub denumirea generala de Masivul Banatic, cuprinde spinarile inalte ale Tarcului, podul intins al Borascului, masivul Godeanului cu prelungirile lui paralele cu valea Cernei pina la Virciorova si Baile Herculane, masivul Vilcan cu anexa lui Oslea, vecina cu izvoarele Cernisoarei si cu muntii Tismanei, precum si haoticul masiv al Retezatului Mare, cu anexa lui Retezatul Mic, de la izvoarele Jiului rominesc.

Toata aceasta aglomerare alpina este cuprinsa intre valea Timisului banatean la apus si a Jiului la rasarit, precum si intre cimpia Hategului la nord si depresiunile subcarpatice ale Olteniei, la sud. Retezatul nu reprezinta decit o sesime din intinderea acestui vast teritoriu alpin, situat in coltul de sud-vest al tarii noastre, acolo unde lantul Carpatilor face o larga intoarcere catre miazazi, indreptindu-se spre Dunare; insistam asadar sa se inlature o data pentru totdeauna confuzia care se face in mod curent intre Masivul Banatic si Retezatul insusi.

Sa incercam acum sa desprindem din marele labirint alpin al Masivului Banatic, micul univers al Retezatului in speranta ca vom reusi sa precizam limitele care despart domeniul alpin al Retezatului de vecinii lui imediati; trasarea acestor hotare naturale este ea insasi o problema nerezolvata inca. (vezi harta).

Ridicindu-se puternic spre nord, deasupra colinelor si ogoarelor fertile ale Tarii Hategului, masivul Retezatului prezinta o arie trapezoidala, cu o suprafata de circa 850 kmp, ale carei limite de nord, est si vest sint reprezentate prin santurile adinci ale Streiului si Riului Mare, precum si prin insasi Tara Hategului. Aceste hotare, atit de bine materializate, il despart spre rasarit de muntii Sebesului si ai Paringului, iar spre apus de ramificatiile nordice ale Tarcului; in schimb, hotarele de miazazi se pierd intr-un puternic amestec geologic si geografic, alcatuit dintr-o multime de munti cu infatisari si constitutii geologice diferite, ceea ce ne obliga sa procedam cu o deosebita atentie la desprinderea limitei lor firesti.

Afirmatia curenta ca Jiul rominesc desparte Retezatul de vecinii sai dinspre miazazi este valabila numai in parte si anume numai pentru coltul sud-estic al masivului, acolo unde santul adinc al acestei vai istorice il desparte de masivul Vilcan, incepind de la imbucatura Jiului rominesc cu Jiul transilvan, adica din bazinul Petrosanilor pina la gura torentului numit Izvorul Buta.

Odata ajunsi aici, citiva kilometri mai sus de comuna Cimpu lui Neag, vom parasi cursul Jiului si vom urca de-a lungul vaii Buta, care desparte aria cristalina a Retezatului Mare de cea calcaroasa a Retezatului Mic, taindu-si drumul prin cheile Plesii, ai caror pereti rasariteni sint alcatuiti din granitul muntelui Buta-Straoanele, in timp ce peretii apuseni marturisesc origina calcaroasa a muntelui Pleasa-Piule.

Mergind mai departe in susul vaii Buta pina la originea ei, pe spinarea muntelui Dragsanu, vom urmari in continuare, spre sud-vest, sisturile cristaline pina in saua Scorotii, unde acestea fac Io-calcarelor care se intind atit spre Pleasa, Piule si Scorota, cit si spre Albele, Stanuletele, Piatra Iorgovanului. Valea numita Scocu Dragsanului, care incepe din saua Scorotii si se opreste in Lapusnicul Mare, pe versantul nordic al Dragsanului, desparte (ca si valea Buta pe versantul sudic) sisturile cristaline ale Retezatului Mare de primele zone calcaroase ale Retezatului Mic. In acest colt indepartat al Retezatului, limitele lui nu pot fi altele, desi regiunea este deseori confundata cu nodul alpin al Godeanului. Mai jos de Scocu Dragsanului, aceste limite se prelungesc in mod firesc de-a lungul vaii Lapusnicului si Riului Mare, despartind limpede Retezatul de vecinii lui Borascu si Tarcu.

Urmarind sa asiguram Retezatului o arie geografica unitara, care sa reflecte caracterul lui omogen cristalin, am lasat la o parte - pe malul sting al Jiului rominesc, incepind de la gura izvorului Buta pina sub pasul Scocu si saua Scorotii - o intreaga pleiada de munti marunti, al caror calcar curat si stralucitor de alb, bogat in pesteri, chei inguste, ganguri, turnuri si biserici, grohotisuri si pereti abrupti, contrasteaza vizibil cu peisajul specific retezatian.

Acesti munti marunti (Pleasa, Piule, Scorota, Albele si Stanuletele) nu pot fi cuprinsi in aria geografica a unui masiv omogen cristalin ca Retezatul, decit stricind armonia perfect inchegata, din toate punctele de vedere, a masivului. O solutie mai potrivita ar putea fi aceea propusa de Mihai Haret si anume: zona calcaroasa, periferica, sa primeasca numele de Retezatul Mic, spre a se deosebi de masa impunatoare a masivului cristalin, care ar urma sa fie numit Retezatul Mare.

Retezatul Mic ramine desigur si mai departe o constructie conventionala, necesara nu numai din punct de vedere turistic, dar si geografic, deosebindu-se prin imaginele ei specifice, caracteristice peisajului calcaros, de liniile maiestoase ale Retezatului Mare, cu lacurile lui glaciare, cu caldarile si vaile lui de ghetar, cu flora lui specifica, cu tot ceea ce il deosebeste categoric de anexa lui calcaroasa, ca si de ceilalti vecini.

Daca din punct de vedere geologic Retezatul este un masiv omogen cristalin, iar din punct de vedere geografic el poate fi socotit - cu oarecare ingaduinta - o unitate bine determinata, trebuie sa subliniem insa ca, din punct de vedere turistic, Retezatul nu este o unitate independenta, ca Piatra Craiului, Fagarasul sau Bucegii.

Ca si masivul inalt al Paringului, ale carui elemente turistice si geografice se contopesc in marea masa a muntilor dintre Olt si Jiu, Retezatul este strins legat de vecinii sai imediati, cu care alcatuieste la un loc marea familie a muntilor dintre Jiu si Dunare, numita de unii Masivul Banatic (23), iar de altii - masivul Retezat-Godeanu (9) (vezi harta). Socotim asadar ca ar fi o mare lipsa a prezentei lucrari, daca nu ne-am ocupa, cit de putin, de vecinii cei mai de seama ai Retezatului, cu care acest masiv vine in nemijlocita atingere: Godeanu, Retezatul Mic, Tarcu, Oslea etc.

Cine urca dinspre Tismana, prin fagetele batrine din jurul vestitei manastiri si iese, dupa vreo doua zile de mers, in larga inseuare dintre Oslea si izvoarele Cernisoarei (pasul Scocu), cel care vine dinspre Baile Herculane, pe valea romantica a Cernei si urca peste spinarile prelungi ale Godeanului, oprindu-se - dupa multe zile de urcus - pe platforma inalta a Borascului sau pe crestele Albelor sau Stanuletelor, va cauta in zadar piscurile semete, largile caldari sau custurile prapastioase pe care le-am prezentat drept podoabele de frunte ale Retezatului. Dupa citeva zile de umblet peste crestele Tarcului - venind dinspre Caransebes, pe la Muntele Mic sau pe la Poiana Marului - drumetul va face cunostinta cu peisajul Retezatului abia cind va poposi deasupra vaii afunde a Lapusnicului Mare.

Tarcu este unul din vecinii cu care Retezatul Mare nu vine in nemijlocita atingere, deoarece ii separa santul adinc al Riului Mare; dar prin inaltimea sa de aproape 2200 m (vf. Tarcu 2195 m; vf. Caleanu 2196 m; vf. Nevoia 2152 m; vf. Petrii sau Petreanu 2195 m) Tarcu ofera o serie de puncte de perspectiva, de unde Retezatul nu ne apare sub infatisarea lui caracteristica, ci doar ca o inlantuire de piscuri care nu au nimic deosebit in aspectul lor general.

Citeva lacuri de ghetar, citeva frinturi de custura si mai ales numeroase intinderi vaste, aproape plane., numite "nedei', alcatuiesc specificul acestui masiv, ultimul catre apus dintre componentii Masivului Banatic, unde s-au mai putut instala si dezvolta fostii ghetari cuaternari.

In punctul Gura Apei (945 m) se aduna, ca intr-un bogat manunchi, riurile de munte care brazdeaza versantii impaduriti si abrupti ai celor trei masivi ce par sa-si contopeasca aici fiinta lor: Retezatul Mare, Tarcu si Godeanu; sint apele involburate ale Lapusnicului Mare, Lapusnicului Mic, Riului Ses, Corciovei si Murariului.

Godeanu este vecinul cu care Retezatul Mare vine in nemijlocita atingere, puntea de legatura dintre ei fiind constituita din spinarile prelungi ale Dragsanului, din piscurile calcaroase si marunte ale Albelor si Stanuletelor, precum si din primele inceputuri ale masivului Godeanu: muntii Paltina, Galbena, Stina Mare si mai ales Borascu. Podul inalt si neted al acestuia din urma, celebra Platforma Borascu, reprezinta un anumit tip de (relief alpin generalizat in Carpati, o vasta intindere monotona, pe ale carei margini s-au instalat odinioara ghetarii cuaternari, de pe urma carora ne-au ramas caldari de mari proportii si multe lacuri pline de farmec).

Masivul Godeanu (2229 m) se prelungeste mult spre sud-vest, dincolo de Borascu, sfirsind in sirurile prelungi si paralele ale muntilor Cernei si Mehedintilor, pina la varsarea Cernei in Dunare. O larga artera de comunicatie - pastorala ca si turistica - strabate acest masiv de la un capat la altul, constituind ceea ce am numit magistrala est-vest, drum de mare circulatie care uneste - printr-o cale de 7-8 zile - asezarile hategane de pe valea superioara a Streiului (Pui, Riu Barbat, Hobita) de "conacele' si "odaile' oltenesti de pe valea romantica a Cernei.

Dintre inaltimile care tivesc marginile de miazazi ale Retezatului constituind masivul Vilcan, Oslea ne apare mai des in fata ochilor, privita fie de departe, de pe Peleaga si Papusa, fie de foarte aproape, de pe Pleasa-Piule sau chiar de pe Scorota. Numai santul putin adinc si uscat de la izvoarele Jiului rominesc (Scocu Mare) desparte povirnisurile abrupte ale Retezatului Mic de creasta ascutita, prelunga si ierboasa a Oslei, a carei imagine ne intovaraseste pina dincolo de pasul Scocu, vrind sa ne aminteasca de infatisarea aproape identica (desi de alte proportii) a Pietrei Craiului.

Masiv calcaros prin excelenta, Oslea isi deapana povestea lui de piatra alba, la cumpana dintre izvoarele Jiului si ale Cernei, la hotarul dintre muntii impunatori ce intra in componenta Masivului Banatic si culmile modeste, impadurite si neumblate ale muntilor Tismanei.

Piscuri si creste

Este necesar sa facem o prezentare schematica a subimpartirilor naturale ale Retezatului; aceasta prezentare ne va usura urmarirea drumurilor pe care le vom intreprinde in cuprinsul masivului., peste piscurile si crestele lui, indepartind totodata si citeva erori si confuzii ce se fac in mod curent (vezi harta).

Retezatul Mare are o distributie interioara foarte interesanta, putind fi schematizata in jurul a doua linii paralele, doua siruri de inaltimi dirijate de la nord-est la sud-vest si despartite prin santurile adinci ale vailor Lapusnicul Mare si Riul Barbat; sirul nordic incepe din vf. Zlata (2151 m), de la marginea extrem apuseana a masivului, deasupra Riului Mare si trece prin virfurile: Zanoaga (2264 m), Sesele Mari (2320 m), Birlea (2345 m), Judele (2382 m), Bucura (2436 m), vf. Custura Bucurei (2362 m), Peleaga (2511 m), Papusa I (2502 m) si Virfu Mare (2456 m), sfirsind in Lancitul (2100 m) si Baleia (1498 m), la periferia rasariteana a masivului, deasupra Riului Barbat si a a Streiului.

Sirul sudic incepe din saua Scorotii (1850 m), acolo unde rocile cristaline se invecineaza cu calcarele, in vecinatatea spinarilor inalte ale Godeanului, trecind prin virfurile: Dragsanu (2076 m), Papusa (2247 m), Custura (2463 m), Ciumfu Mare (2340 m), Gruniu (2362 m) si Vacaria (2237 m) si sfirsind prin Fagetel (1591 m) si Tulisa (1795 m), la marginea rasariteana a masivului, deasupra Jiului rominesc si a.bazinului Petrosani.

Trebuie subliniat aci un fapt interesant care justifica, din punct de vedere stiintific, distributia pe doua linii paralele a orografic! Retezatului si anume faptul ca aceste doua mari siruri de inaltimi se aliniaza de la nord-est catre sud-vest, reproducind directia marilor linii de incretire ale muntilor care compun Masivul Banatic, intr-adevar, privind cu atentie harta regiunii, vom constata ca liniile generale ale Tarcului, Godeanului, muntilor Cernei, Mehedintilor, Vilcanului si Oslei, au aceeasi directie nord-est - sud-vest ca si principalele vai ce brazdeaza Masivul Banatic si anume: Cerna, Jiul rominesc, Lapusnicul Mare, Riul Barbat, Riul Ses, Riul Mare.

Intre cele doua siruri paralele ale inaltimilor Retezatului se ridica o singura punte de legatura; este creasta ascutita si abrupta denumita Custura Papusii, cumpana de ape intre izvoarele Lapusnicului Mare si ale Riului Barbat, incununata de un "pas' inalt (Saua Custurii: 2205 m), pe unde se face trecerea intre cele doua vai, pe magistrala est-vest.

Aceste doua siruri ale Retezatului trimit spre cele patru puncte cardinale ramificatii de diferite infatisari si dimensiuni: culmi inalte, muchii scurte dar ascutite sau picioare voluminoase si prelungi, care ajung pina la periferia masivului. Aceste ramuri capata pe alocuri si mai ales pe sirul nordic, intre Judele si Vf. Mare, caractere alpine de primul ordin, constituind zona centrala, de maxima altitudine a masivului. Ele despart marile caldari glaciare, inalte si pustii, transformind piscurile cele mai proeminente (Judele, Vf. Retezat, Bucura, Peleaga, Papusa, Vf. Mare, Custura) in adevarate "noduri alpine', legate prin creste ascutite si inalte care au capatat numele de "custuri'.

Un numar de peste 20 de piscuri mai mari de 2300 m si aproximativ 40 mai inalte de 2200 m se ridica deasupra zonei alpine centrale a Retezatului, facind ca nivelul mediu al masivului sa ajunga pina la 2350 m, nivel pe care nu-i atinge niciunul din ceilalti masivi de interes alpin si turistic din Carpati; intr-adevar, nivelul mediu al Fagarasului ajunge numai pina catre 2300 m (desi poseda cele mai multe piscuri mai inalte de 2500 m), cel al Paringului coboara sub 2300 m, iar al muntilor Rodnei nu trece de 2200 m.

In cuprinsul vastului univers alpin al Retezatului Mare distingem un numar de sapte mari subdiviziuni, ramificate din cele doua siruri paralele amintite mai sus si anume culmile: Retezat, Zanoaga, Slaveiu, Peleaga-Papusa, Vf. Mare, Custura-Gruniu si Papusa-Dragsanu.

Culmea Retezatului[2] se desprinde din vf Bucura (2436 m) spre nord-vest; delimitata de vaile Pietrile, Nucsorului, Gemenile si Zlatuia, isi datoreste numele piscului care marcheaza punctul ei de maxima inaltime, Vf. Retezat (2484 m), cel care a dat numele, prin extensiune populara, intregului masiv.

In afara de marile noduri alpine ale Retezatului si Bucurei, culmea aceasta ofera si unele subdiviziuni de mare importanta turistica, printre care amintim: Stinisoara, Custura Retezatului, Lolaia, Valereasca.

a) Nodul alpin Bucura este o voluminoasa piramida cu cinci fete si tot atitea muchii, determinate de caldarile invecinate; acest imens bastion de granit, de dimensiuni impresionante, culmineaza cu o creasta scurta, dirijata de la nord-est la sud-vest, care da varfului o infatisare de "virf retezat' daca il privim dintr-o anumita directie (de pilda de pe Peleaga), facind foarte usoara confundarea lui cu adevaratul "virf retezat' care se gaseste mai departe, spre nord.

Cele doua extremitati ale culminatiei Bucurei, foarte asemanatoare cu "Cioaca Moldoveanului' din muntii Fagarasului, sint reprezentate prin doua virfuri gemene: Bucura I (2436 m), care se vede de pe malul lacului Bucura si Bucura II (2373 m), vizibil din valea Pietrile, mai ales de pe malurile lacului cu acelasi nume.

Fata nordica a piramidei Bucurei alcatuieste peretii finali ai caldarii Stinisoarei, in timp ce fata de apus, mai putin abrupta si foarte ierboasa, reprezinta una din laturile caldarii superioare.a Gemenilor, deasupra incintei unde se afla Taul Stirbului.

Intre aceste doua fete ale piramidei se ridica Custura Retezatului, creasta inalta, abrupta si foarte bolovanoasa, care isi prelungeste linia ei sinuoasa pina in Vf. Retezat, dupa ce lasa un loc de trecere din caldarea Stinisoarei in aceea a Gemenilor, prin saua Retezatului (2251 m).

Fata sudica a Bucurei este acoperita in intregime de o pinza de grohotis care coboara pina la temelia piramidei, pe malurile splendidului tau al Portii; intre ea si latura anterioara se insinueaza o succesiune de strungi adinc despicate, strajuite de o serie de turnuri si turnulete de granit, printre care se poate trece de pe versantul nordic pe cel sudic al masivului; este Poarta Bucurei (2261 m), acea creasta dintata care prezinta o iuimitoare asemanare cu "Strunga Ciobanului' (Bertgerscharte) din muntii Fagarasului.

Fata estica a piramidei Bucurei alcatuieste amfiteatrul final al caldarii care adaposteste in mijlocul ei lacul Bucura, iar muchia care o desparte de fata anterioara se prelungeste printr-un masiv "umar'', impartind vasta caldare a Bucurei in doua compartimente bine distincte si coborind pina deasupra vaii superioare a Bucurei, imbracat in jnepeni si rododendroni.

Ultima fata a piramidei este insusi abruptul care se ridica deasupra vaii Pietrile si lacului cu acelasi nume, coborind din vf. Bucura II printr-un perete ruinat si intunecat; intre aceasta ultima fata si cea anterioara, se inalta Custura Bucurei, spinare ierboasa, voluminoasa si slab inclinata, care - dupa ce coboara in Curmatura Mare (2206 m), permitind trecerea de pe un versant pe celalalt al masivului (magistrala nord-sud) - urca din nou spre vf. Peleaga, trecind prin vf. Custura Bucurei (2362 m) si prin Curmatura Mica (2290 m). Datorita ovalului perfect pe care-l face aceasta creasta in dreptul Curmaturii Mari, localnicii ii mai spun si "Secera Bucurei', denumire foarte potrivita, pe care am tinut s-o mentionam.

In sfirsit, a cincea muchie a piramidei Bucurei este aceea care coboara spre nord, din vf. Bucura 11, si se prelungeste cu muchia Stinisoarei.

b) Custura Retezatului este un element turistic de primul ordin in cuprinsul masivului, fiind reprezentata printr-o creasta inalta, ascutita si foarte accidentata, ale carei ingramadiri de blocuri trebuie sa le escaladam pentru a trece dinspre vf. Bucura catre Vf. Retezat sau invers, incepind din primul pisc, creasta cade repede printr-o panta inclinata, pina in saua Retezatului (2251 m), a carei insemnatate turistica am amintit-o mai sus, apoi se prelungeste in panta mult mai usoara pina in Vf. Retezat. Drumul turistic trece chiar pe creasta, incepind din saua Retezatului pina in Vf. Retezat sau in vf. Bucura.

Poza 01..08

c) Vf. Retezat (2484 m) este incununat de o platforma ingusta si orizontala, dirijata de la nord-vest la sud-est, care-i da infatisarea de "virf retezat' daca privim dinspre valea Nucsorului sau dinspre Radesul; aceasta ciudata infatisare a avut darul sa impresioneze in mod deosebit pe localnici, dind nastere unei bogate comori de legende si basme, potrivit carora puterea zmeilor sau a unor eroi populari (Iovan Iorgovan) ar sta la origineacestei marete opere a naturii.

Trebuie sa amintim ca, privita din alte directii, de pilda de pe virful Pelegii, imaginea se schimba radical: Vf. Retezat ne apare ca un pisc ascutit, in timp ce vf. Bucura apare ca "retezat'.

d) Muchia Lolaia. Muchia nordica a Virfului Retezat cade printr-o panta pronuntata pina in saua inalta numita Strunga Retezatului (2213 m), de unde se prelungeste pina la periferia de nord a masivului prin muchia Lolaia, voluminos picior de munte care se ridica mai intii in vf. Lolaia (2278 m) si apoi coboara treptat prin vf. Strugari si vf. Ascutit, pina catre colinele Hategului, la hotarul comunei Nucsoara, printre vaile Nucsorului si Riusorului.

Din punct de vedere al turismului de munte, muchia Lolaia este demna de retinut pentru faptul ca, pe versantul ei de rasarit, urca marele drum dinspre Nucsoara spre casa de adapost Pietrile (magistrala nord-sud).

e) Muchia Valereasca. Din nodul alpin al Retezatului se mai desface o muchie care se indreapta spre nord-vest, la inceput inalta, cu aspecte alpine desavirsite - Custura Prelucii (2281 m), confundata pe harti cu Custura Retezatului - apoi coboara in vf. Picuiu (1829 m), de unde se ramifica o puzderie de picioare marunte care acopera vastul spatiu lipsit de interes turistic, dintre vaile Valereasca, Riusor, Zlatuia si Riul Mare.

Nominal, aceste picioare sint: Piciorul Valereasca, Predecelul, Piciorul Coltului, Lancitul, Picuiu, Magura Zimbrului, Runcu si altele; notam aci doua denumiri trecute gresit pe harti si care trebuie rectificate: Fagetul Locul Buzii in loc de "Fagetul Dosul Rudii' si Fata Runcului in loc de "Fratia Runcului'.

f) Muchia Stinisoarei este o scurta prelungire nordica a virfului Bucura II (2373 m), ridicata intre vaile Stinisoara si Pietrile, dupa ce a lasat la baza piscului Bucura II un loc de trecere numit Saua Stinisoarei (2150 m) si s-.a ridicat apoi pina in vf. Stinisoarei (2212 m). Muchia Stinisoarei se opreste brusc la confluenta celor doua vai mai sus amintite, adapostind la poalele ei, pe versantul de apus, casa de adapost Pietrile (1475 m), una din cabanele mari din cuprinsul intregului masiv; nu sintem de acord cu folosirea denumirii de "Stinicioaia', care este o denaturare a numelui original.

Culmea Zanoaga isi are originea in vf. Judele I (2382 m) si se intinde spre apus ca o spinare inalta si masiva, lipsita de aspecte alpine, ajungind cu ultimele ei ramificatii la periferia masivului, deasupra Lapusnicului si Riului Mare, pina in "plostinele' Radesului; cu ramificatiile ei nordice si sudice ea acopera vastul spatiu cuprins intre vaile Gemenile, Zlatuia, Judele, Riul Mare si Lapusnic, prezentind pe linia ei de coama o succesiune de mici "cocoase'; de aci, o mare parte a Zanoagei a primit denumirea de Sesele, foarte adesea inregistrata gresit sub forma ,,Sasilor'.

Drumul turistic trece pe spinarea Zanoagei, incepind din vf. Judele pina in Radesul Mare.

Din aceste mici cocoase se desprind spre nord tot atitea picioare de munte, de un deosebit interes pentru cunoasterea masivului, incepand cu piscul Birlea (2345 m), a carui creasta inalta dar scurta, se pravaleste pina in fundul vailor Gemenile-Zlatuia; urmeaza Piciorul Seselor care se desprinde din vf. Sesele Mari (2320 m) si se prelungeste mult spre nord pina in "plostinele' de pe malul sting al Zlatuiei; vine apoi Piciorul Zanoagei, desprins din vf. Zanoaga (2264 m), mai scurt si mai ascutit, si - in sfirsit - Radesul Mare, picior de munte foarte cunoscut, desprins din Cioaca Radesului (2085 m). Pe spinarea Radesului Mare si a Zanoagei trece marele plai care urca dinspre gura vaii Zlatuia (Gura Zlatei) ispre inima masivului, reprezentind una din principalele artere turistice ale Retezatului. O ultima cocoase: vf. Zlata (2151 m), constituie un punct de unde se desfac, radial, alte prelungit care coboara pina in vaile adinci ale Judelui, Lapusnicului si Riului Mare; ele poarta numele de Radesul Mic, Zlata, Zanoguta etc.

Culmea Slaveiului este o spinare tot atit de voluminoasa si de inalta ca si Zanoaga, constituind jumatatea sudica a marelui semicerc care face ocolul vaii tentaculare a Judelui. Ramificata tot din vf. Judele I, pisc abrupt si salbatic alcatuit dintr-o ingramadire de blocuri granitice, culmea Slaveiului incepe printr-o creasta inalta, foarte accidentata si abrupta, numita Custura Slaveiului, care se prelungeste peste virfurile Slaveiu (2346 m) si Lia (2320 m), spre sud si sud-vest, pina in fundul vaii Lapusnicului Mare, deasupra Luncii Berhina. Drumul turistic trece pe spinarea Slaveiului, dinspre caldarea Bucurei pina la Lunca Berhina, in fundul vaii Lapusnicului.

a) Custura Slaveiului este una din cele mai interesante zone alpine ale Retezatului, cu ambele versante abrupte si stincoase, ridicata intre vastele caldari ale Bucurei si Judelui. Exemplu clasic de "custura retezatiana', ea se mentine pe mai mult de 1,5 km, la o altitudine mijlocie de 2300 m, ridicindu-se peste aceasta linie in cele doua piscuri mentionate mai sus, precum si in vf. Sintamaria (2328 m), cunoscut si sub numele de "Virful din Mijloc'; acest pisc sta la originea unei creste foarte ruinate, numita ,,Muchia Ascutita', care coboara in panta pronuntata spre fundul caldarii Judele, despartind-o in doua compartimente, fapt care trebuie retinut in legatura cu infatisarea acestei caldari. Un drum turistic destul de dificil trece pe custura inalta a Slaveiului, intre vf. Judele si vf. Slaveiu.

La rindul sau, piscul pe care M. Haret il citeaza sub numele de "vf. Lia al Slaveiului' - este punctul de plecare al altei creste, tot atit de abrupta si de accidentata ca si Muchia Ascutita, care coboara ca o creasta de cocos pina in fundul vaii Lapusnicului, opriindu-se la confluenta dintre aceasta si valea Bucurei; foarte interesanta din punct de vedere turistic si alpin, aceasta creasta a primit numele de "Pintenul Slaveiului'. Incepind din vf. Lia, culmea Slaveiului se dirijeaza spre sud-vest, transformindu-se intr-o spinare voluminoasa si lipsita de aspecte alpine, imbracata la inceput intr-un strat gros de blocuri de granit, iar mai jos intr-o pasune bogata care coboara treptat pina in valea Lapusnicului Mare, in punctul numit Lunca Berhina (1156 m). Trebuie evitata folosirea denumirilor "Sglaveiu' sau "Scliveiu' care sint deformari ale numirii veritabile.

b) Poarta Bucurei. Culmile Zanoagei si Slaveiului se leaga de cea.a Retezatului printr-o creasta subtire, scurta si foarte accidentata, care porneste din nodul alpin al Judelui I (2382 m), coboara in virful secundar al acestuia (Judele II: 2370 m), trece prin Turnul Portii (2320 m) si atinge punctul cel mai coborit in Poarta Bucurei (2261 m), dupa care urca treptat in varful principal al Bucurei (2436 m).

Culmea Peleaga-Papusa are drept puncte centrale marile noduri alpine Peleaga (2511 m) si Papusa I (2502 m), din care se desprind citeva ramificatii care acopera o mare intindere in insasi inima masivului, reprezentind zona lui de maxima altitudine si de mare interes alpin. Sintem aici in prezenta unei mari familii de munti, remarcabila prin masivitatea, inaltimea si caracterele ei alpine, situata intre vaile Pietrile, Nucsorului, Bucura, Peleaga si Galesul si dominata de cele doua piscuri centrale mai sus amintite.

a) Muchia Pietrile este prelungirea nordica a virfului Peleaga (2511 m), cel mai inalt pisc al Retezatului, egal in inaltime cu vf. Omul din Bucegi. Ridicata intre caldarile si vaile Pietrile si Valea Rea, muchia Pietrile este demna de retinut din punct de vedere turistic, deoarece ofera un loc sigur de trecere prin saua Pietricelelor (2192 m), precum si un punct de maxima altitudine: vf. Pietrile (2268 m), dupa care coboara treptat pina la confluenta dintre Valea Rea-Galesul si Valea Pietrile.

Zona de abrupt dintre saua Pietricelelor si vf. Peleaga reprezinta una din cele mai interesante regiuni alpine ale Retezatului: Coltii Pelegii (2475 m), cu peretii si crestele lor nordice de o mare inclinatie, intre punctele culminante ale Pelegii si Coltilor Pelegii se afla cea mai inalta strunga din Retezat (Strunga Pelegii: 2420 m), pe unde se poate trece din caldarea Bucurei spre caldarile nordice ale masivului, in special spre Valea Rea.

b) Piciorul Pelegii este o prelungire sudica, masiva si inalta a nodului alpin Peleaga, lipsita insa de caractere alpine; ea coboara in panta pronuntata pina la confluenta vailor Bucura si Peleaga, in punctul numit "Poiana Pelegii'.

c) Nodul alpin al Papusii reproduce in linii mari infatisarea piscului Bucura, atit prin aspectul lui de piramida cu patru fete, cit si prin culminatia lui dirijata de la nord-est la sud-vest si dominata de doua virfuri gemene: Papusa I si Papusa II.

Fata nordica a Papusii este constituita dintr-un abrupt impresionant, ai carui pereti verticali, inalti de peste 200 m si ridicati deasupra bolovanisuri infernal din caldarea Vaii Rele, par aproape inaccesibili din punct de vedere tehnic; fata nord-estica domina printr-un abrupt mult mai moderat cealalta ingramadire de blocuri - pustiul de piatra din Fundul Galesului - iar intre aceste doua fete se ridica muchia Vaii Rele, despre care vom vorbi mai departe.

Fata estica a Papusii alcatuieste unul din peretii verticali ai Caldarii Adinci, gavan de o profunzime ce depaseste 300 m, sapat in flancul Papusii, cu fata catre obirsia Riului Barbat; intre aceasta fata si cea anterioara se inalta o alta creasta foarte ascutita, accidentata si abrupta, numita Custura Papusii, care se prelungeste spre nord-est facind legatura cu regiunea alpina Vf. Mare, prin vf. Papusa II si Curmatura Papusii (2280 m). Aceasta portiune de creasta reprezinta numai jumatatea de nord a unei mari formatiuni cu caracter absolut alpin, care se mentine la un nivel general de peste 2300 m, prelungindu-se si catre sud-est, sub acelasi nume.

Fata de apus a piramidei Papusii alcatuieste unul din peretii caldarii semicirculare a Pelegii, sapata la obirsia vaii cu acelasi mume, care se indreapta catre miazazi, pentru a se uni cu valea Bucurei la izvoarele Lapusnicului Mare.

Intre aceasta ultima fata a Papusii si cea care se inalta peste haul Caldarii Adinci, se ridica jumatatea sudica a Custurii Papusii; intre aceeasi fata si cea care priveste spre Valea Rea, se insinueaza o ultima creasta scurta si bolovanoasa, care porneste din virful principal Papusa I si face legatura cu vf. Peleaga, dupa ce, in Curmatura Pelegii (2274 m), lasa un loc foarte bun de trecere dinspre caldarile nordice ale masivului spre zonele lui meridionale.

d) Custura Papusii reprezinta (impreuna cu Custura Slaveiului si Custura Retezatului) una din cele mai caracteristice podoabe alpine ale masivului, ridicindu-se mai inalta, mai ascutita, cu peretii mai prapastiosi si cu linia de creasta mai accidentata decit celelalte doua custuri, intre obirsiile Riului Barbat si Lapusnicului Mare.

Ea isi are originea in piscul principal al Papusii (2502 m), dirijindu-se atit catre nord-est, prin virful secundar Papusa II, cit si spre sud-est, facind legatura cu zona Custura-Gruniu; in Saua Custurii (2205 m), ea ofera un loc de trecere pentru marele drum turistic care strabate masivul de la rasarit la apus, dinspre Baleia si Riul Barbat spre Dragsanu, Godeanu si Baile Herculane (magistrala est-vest). Ambele fragmente ale custurii reprezinta una din turele alpine cele mai dificile ale masivului, prin caracterele lor de creste aeriene, inalte, abrupte si inguste, de-a lungul carora se impune o permanenta atentie si o perfecta cunoastere a punctelor accesibile. Incovoiata in arc de cerc, Custura Papusii face ocolul vastei caldari de la obirsia Riului Barbat (Caldarea Custura) prelungindu-se pe mai mult de 4 km, de o parte si de alta a piscului central Papusa, sub numele popular de "Cununa Custurii'.

e) Muchia Vaii Rele este o scurta si foarte abrupta prelungire nordica a piscului Papusa II, ridicata intre caldarile aride ale Galesului si Vaii Rele; dupa ce lasa un loc de trecere intre acestea, prin saua Vaii Rele (2250 m), ea se inalta din nou in vf. Valea Rea (2312 m) pentru a sfirsi brusc la confluenta dintre valea Galesului si Valea Rea.

Culmea Virfu Mare are un singur punct central: Virfu Mare (2456 m) si reprezinta una din cele mai vaste unitati orograiice ale Retezatului, intinzindu-se pina la periferia de miazanoapte si de rasarit a masivului, la hotarul comunelor Nucsoara, Paros-Pestera, Riu Alb si Holbita-Riu Barbat. Din piscul central al culmii se desprind citeva picioare de munte prelungi, inalte si voluminoase, dintre care unele prezinta o deosebita importanta pentru practica turismului de munte si anume:

a) Muchia Galesului se desprinde din Virful Aare catre nord-vest, mai scurta dar mai inalta si mai voluminoasa decit celelalte si sfirseste la confluenta dintre valea Nucsorului si valea Beagului, dupa ce a coborit mai inti in punctul de joasa altitudine - saua Galesului (2230 m) - si a atins inaltimea maxima in vf. Galesului (2257 m).

b) Vf. lui Patru-Pristop este o muchie care se desface catre miazanoapte dintr-un pisc secundar, dupa care scade repede sub nivelul general de 2000 m, trecind prin piscurile minore Virful lui Patru (1895 m) si vf. Prislop (1401 m), pentru a sfirsi la hotarele nordice ale masivului, in zonele subalpine de pe dreapta Nucsorului.

c) Vasielu-Intilnicioara este o alta muchie care se desface spre nord-est din acelasi virf secundar si - dupa ce scade repede sub 2000 m - trece prin virfurile Intilnicioara (1587 m) si Vasielu (1804 m), pentru a sfirsi la hotarul comunei Riu Alb.

d) Piciorul Lancita, lipsit de caractere alpine, este cea mai lunga ramificatie a culmii Vf. Mare si una din cele mai lungi din intregul masiv, intinzindu-se pe mai mult de 10 km, intre vaile Vasielu-Riul Alb si Riul Barbat. Desprins dintr-un virf fara nume, cu cota 2301 m, situat pe creasta de legatura dintre zonele Vf. Mare si Papusa, piciorul Lancitii atinge punctul de maxima inaltime in vf. Lancita (2100 m); in zona de origine a acestei ramificatii, intilnim o sa foarte inalta (saua Vf. Mare: 2360 m), pe unde se face trecerea din caldarea Galesului spre Vf. Mare sau spre cabana Baleia (pe drumul turistic de la casa Pietrile spre Baleia), apoi o alta sa mai scunda (saua Lancitii: 2270 m), precum si o portiune de creasta ascutita si prapastioasa care face legatura directa cu Custura Papusii, printr-un virf insemnat cu un om de piatra (2370 m) si prin Curmatura Papusii (2280 m)

e) In zona de margine - subalpina - a Lancitii, semnalam micul nod orografic Cleantul Cozmii (1722 m), de unde se desprind alte ramificatii printre care interesant din punct de vedere turistic este numai Baleia (1498 m), pe al carui versant sudic impadurit se afla casa de adapost Baleia (1450 m), cea de a doua cabana mare din cuprinsul masivului; mai departe, piciorul Lancitii isi pierde caracterul montan si sfirseste in dealurile impadurite de la hotarul comunelor Hobita si Riu Barbat. Un drum turistic - magistrala est-vest - trece pe spinarea Lancitii spre valea Riului Barbat, precum si altul mai dificil spre Custura Papusii si cabana Pietrile.

Culmea Custura-Gruniu reprezinta o vasta familie de munti care ocupa intregul colt sud-estic al Retezatului, intre Riul Barbat si Jiul rominesc. Punctul ei central este vf. Custura (2463 m), pisc voluminos si asimetric, ale carui pante de miazazi, slab inclinate si ierboase, contrasteaza cu peretele nordic, inalt de aproximativ 600 m si ridicat puternic deasupra obarsiei Riului Barbat (Caldarea Custura).

Culmea Custura-Gruniu prezinta o prima portiune inalta si abrupta, denumita Gruniu, al carei nume trebuie pus in legatura cu unul din numeroasele piscuri care se succed pe linia de creasta, fiind la rindul lor obirsia altor creste ascutite si inclinate care dau intregului ansamblu un aspect de o exceptionala fotogenie, atit prin numarul si infatisarea caldarilor, cit si prin inaltimea la care se afla situate deasupra Riului Barbat.

Drumul turistic urca pe fundul vaii Riului Barbat pina in vf. Custura, iar de aici trece pe spinarea Gruniului, spre Vacaria-Tulisa.

In opozitie cu aceste creste si custuri dirijate spre valea Riului Barbat, din aceleasi piscuri succesive ale inaltului Gruniu se mai desprind, catre sud-est, o alta serie de picioare mult mai domoale si mai prelungi, ierboase sau impadurite, care se indreapta spre Jiul rominesc, sfirsind la periferia orientala a masivului, la hotarul comunelor Cimpu lui Neag si Uricani.

Fragmentul alpin al culmii Custura-Gruniu este alcatuit din urmatoarea succesiune de piscuri si creste: vf. Valea Marii (2382 m), vf. Ciumfu Mare (2340 m), vf. Gruniu (2362 m), vf. Lazarului (2283 m) si vf. Vacariei (2237 m), a carui prelungire nordica, numita "Custura Vacariei', inchide spre est zona de interes turistic a masivului Retezat. La capatul extrem rasaritean se desfasoara o regiune subalpina a carei inaltime scade repede, trecind prin piscurile minore: Fagetel (1591 m) si Tulisa (1795 m), inainte de a sfirsi in zonele de padure de pe malul sting al Jiului rominesc.

Amintim ca puntea de legatura dintre piscurile Custura si Papusa si respectiv dintre culmile acestora, o reprezinta inalta si abrupta Custura a Papusii.

7. C ulmea Papusa-Dragsanu este o foarte lunga spinare de munte, desprinsa din vf. Custura spre sud-vest si prelungita pe mai mult de 10 km pina la hotarele masivului-cristalin al Retezatului Mare, acolo unde acesta se invecineaza cu muntii marunti care alcatuiesc masivul calcaros al Retezatului Mic.

Hotarnicita de valea adinca a Lapusnicului Mare si de afluentii cursului superior al Jiului rominesc, culmea Papusa-Dragsanu (care nu are nimic comun cu cealalta "Papuse', in afara de nume) prezinta un versant apusean scurt si inclinat, impadurit din belsug, precum si un versant rasaritean fragmentat in citeva ramificatii care sfirsesc intre afluentii Jiului, mai sus de comuna Cimpu lui Neag.

a) Piciorul Buta-Straoanele, desprins din vf. Papusa[3] (2247 m), este o interesanta insula de granit in mijlocul unei vaste regiuni de sisturi cristaline; pe versantul lui sudic urca marele drum turistic dinspre Cimpu lui Neag spre cabana Buta si lacul Bucura (magistrala nord-sud).

b) Piciorul Piule-Pleasa, desprins din vf. Dragsanului (2076 m), in intregime calcaros, apartine Retezatului Mic. Pe spinarea culmii Papusa-Dragsanu trece marele drum turistic care traverseaza masivul Retezatului de la rasarit la apus (magistrala est-vest), venind dinspre cabana Baleia si Riul Barbat catre Godeanu, valea Cernei si Baile Herculane. In saua Plaiul Mic (1879 m), situata pe aceeasi spinare, acest mare drum turistic se intretaie cu magistrala nord-sud, cel de al doilea mare drum turistic care traverseaza masivul Retezatului de la o margine la alta, venind dinspre Nucsoara, Pietrile, Bucura spre Buta, Cimpu lui Neag si Petrosani.

Poteca de pe spinarea Dragsanului se mai numeste si "drumul lui Iovan Iorgovan", urma adinc sapata-n piatra mai slaba a muntelui, de catre "balaurul' urmarit de legendarul erou al folclorului oltenesc, care, dupa o versiune, a retezat cu palosul lui de otel virful cel mare al "Retezatului', iar dupa o alta versiune, a despicat in doua stinca de la hotarele Retezatului Mare, la locul numit "Piatra lui Iorgovan'.

Culmea Papusa-Dragsanu trebuie considerata ca o punte de legatura intre Retezatul Mare, Retezatul Mic si masivul Godeanu, catre care circulatia turistica si pastorala se face cu o foarte mare usurinta, pe o poteca bine trasata pe care traditia populara o cunoaste sub numele de "drumul lui lovan Iorgovan', mergind pe zeci de kilometri, la un nivel care nu scade sub 1800-1900 m.

Retezatul Mic

Caracterul cuprinzator al prezentei lucrari ne c-bliga sa ne oprim si asupra micilor "sateliti' calcarosi ai Retezatului, orinduiti la marginea de miazazi a masivului, pe versantul sting al Jiului rominesc, constituind ceea ce se numeste Retezatul Mic.

O bogata retea de drumuri turistice strabate aceasta anexa meridionala a marelui Retezat, punind la indemina drumetilor care ar veni dinspre Lupeni, Cimpu lui Neag sau dinspre centrul masivului principal, o regiune foarte atractiva si interesanta prin aspectele ei variate ca forme si proportii, ca in orice masiv calcaros, dar atit de diferite fata de tot ce ne ofera Retezatul Mare.

Fata de impunatoarele proportii si aspecte alpine ale Retezatului Mare, Retezatul Mic este o modesta aducere aminte a minunatelor decoruri de piatra alba pe care Piatra Craiului ni le ofera cu atita darnicie; teritoriul lui trebuie limitat intre valea Buta si Jiul rominesc, pe portiunea de la gura Butei pina la izvoarele Jiului (valea Fata Jarului), iar de aici peste Stanuletele si Albele pina in Scocu Dragsanului, inclusiv muntele Scorota, precum si pe marginea de sud a Dragsanului, pina la valea Fata Jarului.

Elementele care intra in compunerea Retezatului Mic sint:

a) Piciorul Piule-Pleasa, creasta calcaroasa, ascutita si foarte accidentata, care se desprinde din vf. Dragsanului si se aliniaza pe dreapta vaii Buta, pina la confluenta ei cu Jiul rominesc, mai sus de comuna Cimpu lui Neag. Foarte bogata in formatiuni caracteristice zonelor de calcar: pesteri, grohotisuri, chei inguste, vai seci, turnuri, turnulete, flora specifica ("floare de colti'), aceasta spinare calcaroasa este incununata de doua piscuri: Piule (2086 m) si Pleasa (1843 m), ai caror versanti de nord si de sud constituie doua mici zone de abrupt.

b) Muntele Scorota (2086 m) isi resfira pantele lui abrupte spre miazazi, intre cele trei fire ale vaii Scorota, fiind vecin cu Albele si Stanuletele, pe linia de creasta dinspre Godeanu, dincolo de saua Scorotii (1850 m). Prin aceasta inseuare periferica si pe fundul vaii Scorota cu Apa, trece drumul turistic care leaga Retezatul Mare cu vecinii sai mai indepartati: Oslea si muntii Tismanei, coborind prin pasul Scocu catre Tismana sau catre izvoarele Cernei si ale Cernisoarei.

c) Albele si Stanuletele sint doi munti care fac corp mun, acoperiti de o haina groasa de jnepeni, pina la hotarele apusene ale masivului calcaros, acolo unde Godeanu incepe sa ia in stapinire spatiile de la izvoarele Cernei. Vf. Albele (2015 m), Stanuleata Mare (2050 m), Stanuleata Mica (2016 m), dar mai ales Piatra Iorgovanului cu adinca ei despicatura facuta, dupa legenda, de "palosul cel otelit' al viteazului Iovan Iorgovan (19) sint punctele cele mai vrednice de a fi remarcate in aceasta familie de munti, cu care se incheie aria Retezatului Mic, la hotarul de sud-vest reprezentat prin valea Fata Jarului, catre Jiul rominesc si valea Paltinei, catre Lapusnicul Mare.

Vai si ape

Sistemul hidrografic al Retezatului este tot atit de complicat ca si cel orografic; cu atit mai necesara va fi deci cunoasterea retelei vailor si apelor acestuia, cu cit majoritatea drumurilor turistice urmeaza cursul principalelor vai, iar la originea acestora, in caldarile glaciare, se gasesc acele minunate lacuri alpine pe linga care trebuie sa treaca cea mai mare parte din drumurile noastre in Retezat.

Apele care brazdeaza masivul in directii centrifuge., apartin aproape exclusiv bazinului Hateg; prin mijlocirea Riului Mare si a Streiului si cu ajutorul afluentilor de origine ai acestora: Nucsorul, Lapusnicul Mare si Riul Barbat, depresiunea Hategului absoarbe marea majoritate a torentilor, precum si apele tuturor lacurilor (cu exceptia celui din valea Buta), lasind numai o foarte mica parte bazinului Petrosani, prin slabele izvoare de la obirsia Jiului rominesc. (vezi harta).

a) Lapusnicul Mare isi are obirsia in insasi inima masivului, acolo unde torentul vijelios al Bucurei, care coboara din marile lacuri ale complexului alpin cu acelasi nume, se uneste cu torentul mai modest al Pelegii, care si-a croit drum printre piscurile Peleaga si Papusa, aducind apele lacurilor inalte ale Pelegii; valea Lapusnicului incepe propriu-zis din punctul de confluenta al acestor doi torenti alpini (Gura Bucurei: 1597 m), situat pe marele drum turistic care traverseaza masivul dinspre Nucsoara, pe la cabana Pietrile si lacul Bucura, pina la Cimpu lui Neag (magistrala nord-sud). Apele involburate si zgomotoase ale Lapusnicului Mare strabat o vale tinara, sapata adinc intre flancurile impadurite ale Slaveiului, pe dreapta, si ale Dragsanului, pe stinga, inconjurind marginea de sud-vest si vest a masivului printr-un arc de cerc lung de peste 15 km.

Un bloc de granit, masurind citiva zeci de metri cubi (zeci de mii de kilograme), sta si azi intepenit in mijlocul poienii de la gura Bucurei (Poiana Pelegii), reamintindu-ne puterea enorma a marilor ghetari care au transformat infatisarea Retezatului de acum citeva sute de mii de ani, dindu-i aspectul maiestos pe care il admiram azi.

Dupa ce a lasat in urma, mai jos de gura Bucurei, gura vaii Scocu Dragsanului care desparte masivul cristalin al Retezatului Mare de zonele calcaroase ale Retezatului Mic (Albele si Stanuletele), panta Lapusnicului Mare se inaspreste accentuat, marcind o diferenta de nivel de 200 m pe mai putin de 1,5 km, ceea ce echivaleaza cu o ruptura de panta de proportii impresionante. Aici la cota 1413 m, este locul unde se gasea odinioara fruntea celui mai puternic fluviu de gheata din Carpatii nostri, ghetarul Lapusnic, care atingea aproximativ 10 km lungime; el pornea din caldarile inalte ale Bucurei si mai.avea un brat intins pe valea Pelegii si prelungit pe mai mult de 4 km, mai sus de gura Bucurei, pina in caldarea finala de la lacul Peleaga.

Mai jos de acest mare prag, valea Lapusnicului isi recapata cursul normal, odihnindu-si apele de-a lungul unei lunci netede si orizontale numita Lunca Berhina (1156 m), inzestrata cu o bogata vegetatie pastorala si situata la poalele culmii Slaveiului. In acest punct se unesc doua drumuri turistice si anume: unul care vine dinspre lacul Bucura pe spinarea Slaveiului si altul care insoteste cursul Lapusnicului, coborind pe stinga lui la oarecare inaltime, dinspre gura Bucurei spre Lunca Berhina; de aici inainte, valea Lapusnicului este insotita de un singur drum, usor si accesibil, care trece pe la Gura Apei si Gura Zlatei, iesind din masiv o data cu Riul Mare.

In jurul punctului Lunca Berhina, Lapusnicul Mare primeste din stinga apele vailor Berhina si Paltina, venind din masivul Godeanu, iar din dreapta pe ale torentului Judele, a carui obirsie trebuie cautata in marile lacuri alpine: Zanoaga, Zanoguta, Judele etc., agatate pe flancurile interioare ale culmilor Zanoagei si Slaveiului, care incercuiesc printr-o cununa de creste, valea tentaculara a Judelui. Valea Judelui este si ea o vale tinara, extrem de salbatica, aproape impracticabila, cu versantii imbracati intr-o haina groasa de paduri de conifere; ea se transforma intr-o "cheie' de netrecut pe jumatatea ei inferioara, aproape de varsarea in Lapusnic. Odinioara, in caldarile de la obirsia Judelui se afla unul din cei mai frumosi ghetari din Retezat, lat de peste 3 km: ghetarul Judele.

Mai jos de Lunca Berhina, panta Lapusnicului Mare se domoleste si mai mult, valea se largeste considerabil, iar dupa vreo 8 km primeste din stinga, in punctul numit Gura Apei (945 m), torentii Riul Ses si Lapusnicul Mic, venind din masivul Godeanu; locul este important de retinut pentru turismul de munte, deoarece aici, in marea pustietate a masivilor dimprejur, se afla cabana Gura Apei, unde drumetul care a strabatut intinderile Tarcului, venind dinspre Muntele Mic si Caransebes, sau ale Godeanului, venind dinspre Baile Herculane, pe valea Cernei, poate poposi la o casa de adapost confortabila. De retinut mai este si faptul ca Lapusnicul Mic reprezinta hotarul dintre tablia inalta si neteda a Borascului si spinarile domoale ale muntelui Gugu, ambii apartinind masivului Godeanu; de la numele celui din urma se trage denumirea straveche de "gugani', data locuitorilor din partile muntoase ale Mehedintilor. La rindul sau, Riul Ses desparte prin santul sau foarte adinc si prelung, domeniile alpine ale masivilor Godeanu si Tarcu, strabatind pe multe zeci de kilometri, in panta extrem de slaba, o regiune deosebit de interesanta pentru cei care intreprind studiul geografic al complexului de munti inalti denumit Masivul Banatic sau Retezat-Godeanu

b) incepind din punctul Gura Apei, valea Lapusnicului Mare capata numele de Riul Mare; dupa un curs foarte sinuos si in panta slaba, insotit de un drum carosabil, el ajunge in punctul Gura Zlatei (784 m), de o mare importanta turistica, deoarece pe aici trece unul din drumurile de patrundere in masivul Retezatului (soseaua Riu de Mori - Gura Zlatei) si tot de aici pornesc doua artere turistice care strabat tinuturile nordice ale Retezatului, urcind peste Radesul Mare sau prin vaile Zlatuia si Gemenile, catre culmile Zanoagei si ale Bucurei.

In punctul Gura Zlatei, Riul Mare se uneste cu torentul Zlata (sau Zlatuia) care culege apele nenumaratelor izvoare si vai de abrupt de pe versantul nordic al masivului, avind originea in marile lacuri alpine Gemenile si Taul Negru. Aceasta zona a Retezatului, cuprinsa intre vaile Zlatuia, Gemenile si Radesul Mare, este strabatuta de o serie de vai cu mare inclinatie (valea Gemenile, valea Birlii, valea Cirligului, Radesul Mare etc.), in ale caror caldari se adaposteau doi din cei mai mari ghetari ai Retezatului: Gemenile, lat de peste 3 km si lung de vreo 5 km, Birlea, precum si cei patru ghetari infratiti din Radesul-Mare.

Riul Mare paraseste masivul la vreo 15 km mai jos de Gura Zlatei, la hotarul comunei Riu de Mori. Dupa ce paraseste teritoriul alpin al Retezatului, el mai primeste, ca o ultima contributie a acestuia, apele Riusorului rezultate din torenti care brazdeaza flancurile nordice ale culmii Retezatului: valea Valereasca, valea Steviei etc. iar dupa ce au trecut de comuna Riu de Mori, apele lui uda ogoarele fertile ale satelor hategane: Ostrov, Cernesti, Piclisa, Sintamaria-Orlea, unindu-se apoi cu ale Streiului, linga Hateg, la Subcetate.

Un mare drum turistic, in continuarea potecii care coboara de-a lungul Lapusnicului Mare, insoteste Riul Mare trecind de la Gura Apei, pe la Gura Zlatei, spre Riu de Mori.

c) Nucsorul este si el un tributar al Streiului, fiind produsul reunirii celor cinci torenti alpini care brazdeaza versantul nordic al masivului, intre Custura Retezatului - Lolaia si Vf. Mare - Galesul; obirsia acestor torenti trebuie cautata in numeroasele lacuri alpine din caldarile superioare: Stinisoara, Pietrile, Valea Rea si Galesul. Pe malul sting al Nucsorului (Lolaia) urca marele drum turistic (magistrala nord-sud) dinspre Nucsoara, spre cabana Pietrile si lacul Bucura.

Izvorul Stinisoarei este un torent foarte scurt care strabate o clasica vale de ghetar, intrerupta de praguri si cascade, care nu se uneste cu Izvorul Pietrile, putin mai jos de casa de adapost Pietrile. Pe malul sting al Stinisoarei urca un drum turistic de la aceasta cabana pina la lacul Stinisoara.

Izvorul Pietrile isi poarta apele de-a lungul unei vai asemanatoare si se uneste cu Izvorul Stinisoarei in fundul unui sant adinc si impadurit, pe care marele drum turistic de pe Valea Nucsorului il ocoleste pe departe, in continuarea magistralei nord-sud, de la cabana Pietrile spre lacul Bucura.

Izvorul Valea Rea unit cu Izvorul Galesului, constituie un puternic torent care aduna apele lacurilor alpine din caldarile superioare de la poalele nordice ale piscurilor Peleaga si Papusa, unindu-se cu Izvorul Pietrile mult mai jos de cabana Pietrile, deasupra cascadei duble a Lolaiei (cunoscuta si sub numele de cascada Jgheabului: 1250 m), acolo unde se afla odinioara fruntea fostului ghetar cu patru brate: Nucsorul. Un cunoscut drum turistic trece pe malul drept al Galesului, urcind de la cabana Pietrile spre lacul Gales si mai departe, spre cabana Baleia.

Toate aceste patru vai vecine si aproape paralele erau acoperite de o singura crusta de gheata, lata de peste 6 km, deasupra careia abia reuseau sa razbata, ca niste insule izolate in nemarginirea unui ocean inghetat, piscurile Stinisoarei, Pietrilor si Vaii Rele. Ghetarul cu patru brate - Nucsorul - era un splendid exemplar de ghetar complex, asa cum intilnim numai in muntii Rodnei, Fagarasului si Paringului.

Izvorul Beagului (inregistrat pe harti sub denumirea gresita de "Izvorul Cheagului') strabate o vale de ghetar lipsita de lacuri; inainte de a se uni cu Nucsorul, mult mai jos de Izvorul Galesului, apele Beagului fac o foarte frumoasa cascada, vizibila de pe marele drum turistic al Nucsorului, acolo unde se gasea odinioara fruntea fostului ghetar Beagu, care nu facea parte din asociatia glaciara a Nucsorului.

Dupa ce primeste contributia substantiala a celor cinci torenti de mai sus, Nucsorul strabate o vale adinca, sapata ca o "cheie' intr-un vechi pat glaciar si apoi paraseste domeniul Retezatului la hotarele comunei Nucsoara, pentru a strabate Cimpia Hategului trecind pe linga satele: Nucsoara, Ohaba, Sibisel, Sacel-Sinpetru si Baresti, dupa care se varsa in Strein, la Subcetate, impreuna cu Riul Mare.

d) Riul Barbat isi aduna apele din marile , lacuri glaciare ale caldarii Custura (Taurile Custurii, Taul Tapului, Taul Adnc si altele), adapostite in caldarile inalte, agatate pe flancul oriental al masivului Retezat, intre Custura Papusii si cea a Gruniului, alcatuind laolalta Cununa Custurii, coronament al celei mai vaste incinte glaciare din cuprinsul Retezatului, cu diametrul de peste 4 km.

Pornind din lacurile superioare, torentii se pravalesc de-a lungul unor praguri inalte de 400-600 m, adunindu-se intr-un singur manunchi in jurul punctului "Stina din Riu' (1563 m), pentru a da nastere marelui torent Riul Barbat. Imediat mai jos de Stina din Riu, aflata la poalele Lancitii si a Custurii Papusii (magistrala est-vest), Riul Barbat isi adinceste valea salbatica si aproape inaccesibila si iese din strinsoarea muntilor la vreo 20 km de la izvoare; el strabate zonele orientale ale Retezatului varsindu-se in Streiu linga comuna Pui, dupa ce paraseste domeniul masivului la hotarul comunelor Hobita si Riu Barbat.

Caldarea Custurii adapostea odinioara, impreuna cu valea Riului Barbat, unul din cei mai voluminosi ghetari din Retezat: ghetarul Riul Barbat, ale carui dimensiuni ajungeau pina la 6 km lungime si 4 km latime. Magistrala est-vest, mare drum turistic, urca pe la izvoarele Riului Barbat venind dinspre casa de adapost Baleia spre culmea Papusa-Dragsanu, Retezatul Mic si Godeanu.

e) Dintre torentii alpini care brazdeaza versantul nord-estic al Retezatului varsindu-se tot in Streiu, trebuie sa mai mentionam Riul Alb, continuarea torentului Vasielul care este una din cele mai cunoscute vai alpine din Retezat, sediu al unui fost ghetar care atingea si el aproximativ 6 km lungime.

f) Trecind in bazinul Petrosani, vom intilni un singur curs de apa: Jiul rominesc (sau Jiul de vest) a carui regiune de obirsie se remarca prin vaile seci din Retezatul Mic (Scorota Seaca, Scorota Verde, Scocu Scorotii etc.) Tributarul lui principal este Izvorul Buta care apare abia la vreo 15 km departare de obirsia Jiului, venind dintr-o caldare de ghetar sapata in flancul sudic al Dragsanului unde se adaposteste micul lac Buta.

Un mare drum turistic trece pe valea Jiului rominesc dinspre Cimpusel si Oslea, cu legaturi spre valea Cernei si spre Tismana, prin pasul Scocu.

Torentul de obirsie al Butei se uneste cu cel numit Scutura (denumire care nu trebuie confundata cu "Scorota' sau cu "Custura'), in josul punctului Stinele la Fete (1419 m), dind nastere unui riu de munte care strabate o vale foarte adinca, cu chei salbatice si prapastioase: Cheile Plesii, lungi de peste 3 km, cu pereti inalti de 300-350 m, sapati de pe o parte in granitul muntelui Buta-Straoanele, iar de cealalta parte in calcarul muntelui Pleasa-Piule, apartinind Retezatului Mic.

Magistrala nord-sud ocoleste aceste chei prapastioase, urcind mult deasupra lor pe pantele muntelui Buta-Straoanele, in drumul ei catre Cimpu lui Neag sau Bucura. Scapat din strinsoarea cheilor, torentul Butei se varsa in Jiul rominesc in jurul punctului Bordul Izvorului (870 m), contribuind substantial la imbogatirea apelor Jiului; mai departe, acesta primeste numeroase contributii atit de pe versantul sudic al Gruniului (vaile Tiganestilor, Gruniului, Lazarului., Valea Marii, Valea Ursasca etc.), cit si de pe versantul nordic al masivului Vilcan (vaile Rostovanului, Strugului, Valea cu Pesti etc.).

Strabatind intinsa comuna de munte Cimpu lui Neag, dupa ce a trecut printr-o serie de "cimpuri'[4], Jiul rominesc se strecoara printre ultimele ramificatii impadurite ale Retezatului si ale masivului Vilcan, ajungind in cele din urma in centrul bazinului Petrosani; aici, din unirea lui cu Jiul transilvan (sau Jiul de est), ia nastere valea istorica a Jiului, care se pregateste sa strabata Carpatii pe la Lainici-Bumbesti, spre Oltenia si Dunare.

Ghetarii de odinioara

Intregul peisaj alpin al Retezatului a fost conditionat de prezenta si actiunile, pretutindeni vizibile, ale fostilor ghetari care au ocupat Cindva, marile vai ale masivului. Istoria Retezatului este astfel urmarea si efectul, prelungite peste sute de veacuri, ale acestor ghetari care au incununat crestele uriasului masiv cu ghirlandele lor de gheata stralucitoare si compacta, asa cum putem vedea azi numai in Caucaz, in Alpi sau in muntii din Asia Centrala.

Pentru a intelege mai bine aceasta problema destul de complicata, cu care vom fi confruntati:n tot lungul Carpatilor, socotim ca este necesar sa facem o scurta incursiune in istoria nu prea veche a pamintului, ajutindu-i pe cititori sa cunoasca adevarata origine a acestor lacasuri alpine, unde zac de veacuri frumoasele lacuri de munte.

Se crede ca omul a aparut ca fiinta superioara cam cu vreo 200 000 de ani in urma; trebuie deci sa presupunem ca el era destul de evoluat pe vremea cind mai mult de jumatate din continentul nostru, cel nord-american si putin din Siberia au fost invadate de o patura de gheata care cobora dinspre regiunile polare si care - prin sederea ei indelungata - avea sa determine o perioada noua in istoria planetei noastre, "perioada glaciara'.

Este ciudat ca traditia orala, acea forma primitiva de transmitere a marilor evenimente istorice, nu ne povesteste nimic despre cumplitul eveniment al inghetului care a aparut la inceputul perioadei geologice cuaternare, obligindu-i pe oameni sa locuiasca in pesteri, unde luasera locul animalelor care se adaposteau acolo si despre existenta carora ne-au ramas foarte multe dovezi, scrise chiar pe peretii pesterilor. Care au fost cauzele acestei cumplite calamitati ?

Un raspuns hotarit nu s-a putut da pina azi, dar daca una din cauze nu este devierea axei planetei noastre, urmata de o deplasare a polilor, atunci explicatia va trebui cautata in constitutia fizico-chimica a atmosferei, cu consecintele ei de ordin climatic. Trebuie, sa amintim ca prezenta bioxidului de carbon in atmosfera este strins legata de mentinerea nivelului general al temperaturii in sensul ca, daca acest gaz ar dispare cu desavirsire din atmosfera, temperatura ar scadea cu aproximativ 20°, ceea ce ar echivala cu un cataclism ale carui efecte ni le putem lesne inchipui, stiind ca la o scadere a temperaturii generale numai cu 5° corespunde o coborire a ghetarilor din munti cu aproximativ o mie de metri !

Invazia ghetarilor peste continentul nostru, la inceputul perioadei cuaternare, a fost desigur un cataclism daca ne amintim ca gheata aceasta, groasa de peste o mie de metri, acoperea peninsula scandinava, marile nordice, aproape intreg teritoriul Rusiei si putin din Siberia de nord, precum si Germania si Anglia, oprindu-se pe o linie care ar trece prin dreptul oraselor de azi: Londra, Berlin, Kiev si Stalingrad.

Pentru regiunile invadate de gheturi, acest cataclism a insemnat o ruptura cu trecutul, o punte spre viitor, un salt calitativ in istoria planetei noastre. Unele plante si animale au disparut definitiv, altele au fost alungate spre locuri mai favorabile de unde nu s-au mai intors, altele au sosit din regiunile mai reci, iar dupa topirea gheturilor au ramas pe loc, avind posibilitatea sa se refugieze in munti unde au gasit o clima asemanatoare cu aceea cu care se obisnuisera.

Din toata aceasta "poveste glaciara', ceea ce este demn de retinut pentru iubitorii de munti este faptul ca, sub influenta calotei de gheata care a dainuit prin preajma noastra multe zeci de mii de ani, au aparut in regiunile inalte ale Carpatilor (ca si ale Alpilor, Caucazului, Balcanilor si Pirineilor) zone intinse acoperite de ghetari alpini. Acesti ghetari au ocupat nu numai caldarile de la obirsia vailor inalte, dar si cursul superior al acestora, imbracind regiunile de mare altitudine ale muntilor intr-o haina de gheata stralucitoare.

Ghetarii din Carpati si Balcani au disparut o data cu incetarea influentei gheturilor de pe continent, dar in urma lor au ramas dovezi indiscutabile: caldarile vaste sculptate cu mna de maestru de puterea formidabila a gheturilor, vaile sapate in forma de uluc larg cu fundul plat, precum si acele splendide lacuri de munte, care fac azi podoaba de capetenie a Carpatilor.

De ce aceste urme sint atit de puternice si ele numeroase numai in citeva zone ale Carpatilor (Retezat, Paring, Fagaras, Rodna), mai sterse in alte parti (Tarcu, Godeanu, Iezer, Papusa), de proportii mult mai reduse in Bucegi, Calimani, Leaota, muntii Sebesului sau ai Maramuresului si inexistente in altii ? De ce ghetarii s-au asezat numai in anumite locuri si nu pretutindeni, in Carpati ? De ce urmele lasate de ei sint mai puternice sau mai bine pastrate pe un versant decit pe altul ? De ce caldarile si lacurile de ghetar din Retezat si Fagaras sint mai numeroase si mai mari decit in ceilalti masivi ?

La toate aceste intrebari si la altele inca, raspunsul este urmatorul: natura stincii, infatisarea muntilor dinaintea perioadei glaciare, orientarea lor in raport cu cele patru puncte cardinale, precum si conditiile climatice care domneau pe atunci, au contribuit la infatisarea diferita a regiunilor glaciare din muntii nostri.

Intr-o roca tare, cristalina, rezistenta (granite si gnaise in Retezat si Paring, sisturi cristaline in muntii Rodnei, Fagarasului, Iezer-Papusa, Tarcu-Godeanu), ghetarii au lucrat cu mai multa truda dar si cu mai multa maiestrie. Caldarile si vaile inalte sint mai largi, mai frumos realizate din punct de vedere plastic, rezistind mai bine in fata fortelor distrugatoare ale torentilor si ploilor, mai ales in perioada de dezghet; ghetarii au sapat aici vai prelungi, scobite ca niste uriase uluce, cu peretii drepti si cu fundul plat, aproape orizontal, iar roca tare a pastrat aproape neatinsa pina azi infatisarea caldarilor.

Intr-un material mai slab (conglomerate calcaroase in Bucegi, roci vulcanice in Calimani), opera ghetarilor s-a desavirsit mult mai putin durabil, iar apele au distrus mai usor ceea ce ramasese de pe urma fortei nestavilite a acestora; vaile de ghetar sint mult mai putin realizate si au panta foarte repede, atunci cind au reusit sa scape de la distrugerea totala (comparati caldarea vaii Cerbului din Bucegi, cu cea a Bucurei din Retezat).

Numarul, proportiile si infatisarea actuala a caldarilor inalte, a vailor si Lacurilor alpine din Carpati au depins de toate aceste imprejurari complicate in care au aparut, s-au dezvoltat si au disparut ghetarii alpini; in fruntea acestor regiuni ideale pentru dezvoltarea ghetarilor alpini din muntii nostri, se afla muntii Retezatului si ai Fagarasului cu numerosii lor ghetari si cu lacurile alpine ramase in urma acestora.

Daca prin numarul caldarilor si vailor de ghetar (aproximativ 40 pe ambii versanti), muntii Fagarasului ocupa locul de frunte in Carpati, datorita lungimii lor de peste 70 km, in schimb, in ceea ce priveste numarul si proportiile lacurilor, primul loc il ocupa Retezatul, cu ale sale 80 de lacuri de ghetar, fata de cele vreo 50 din muntii Fagarasului, vreo 30 in Paring, 16-18 in muntii Rodnei, 10 in Borascu, 5-6 in muntii Maramuresului, 3-4 in Tarcu, 3 in muntii Sebesului si numai unul in Iezer-Papusa. "Imprejurari extrem de favorabile au facut din masivul Retezatului cel mai considerabil centru glaciar din Carpati, sediul unei grandioase glaciatii care a alimentat cei mai mari ghetari identificati pina azi:n acesti munti', scria geograful Emm. de Martonne vorbind despre Carpatii meridionali (23) (vezi harta).

Numarul si infatisarea ghetarilor din Retezat au variat, de buna seama, dupa cum si ei au evoluat de la tipul de "ghetar de circ' la cel de " ghetar de vale' sau viceversa, in decursul perioadelor de crestere si descrestere a puterii lor. In timpul acestor faze de expansiune, ghetarii din Carpati au avut o epoca de dezvoltare (expansiune maxima), cind se prelungeau de-a lungul vailor alpine, precum si o epoca de restringere (expansiune minima), cind se retrasesera in caldarile lor de origine, catre finele perioadei de inghet.

In primul caz aveam in fata noastra ghetarii de pe vaile Lapusnic, Vasielu, Riul Barbat sau ghetarul cu patru brate Nucsorul, iar in celalalt caz aveam ghetarii din caldarile Bucura, Judele, Gemenile. Custura, sau cei din caldarile suspendate: Slaveiu, Zanoaga Mare, Zanoguta, Ciumfu Mare, despartite de cursul vailor prin praguri de citeva sute de metri inaltime. Ne vom face o idee despre proportiile ghetarilor alpini ai Retezatului, aratind ca fostii ghetari Gaura si Obirsia Ialomitei din Bucegi, abia atingeau l km latime si 3 km lungime, iar ghetarii cei mai puternici din muntii Fagarasului (Capra, Buda-Moldoveanu si Topolog) nu treceau de 7 km lungime. In acest timp, ghetarul Lapusnic din Retezat, de pilda, atingea 9-10 km lungime, fiind astfel cel mai puternic fluviu de gheata din Carpati, rezultat din unirea ghetarilor de pe vaile Bucura si Peleaga, care masurau si ei aproximativ 4 km lungime fiecare. Lapusnicul era alcatuit dintr-o masa de gheata groasa de circa 200 m, care se ridica pe peretii vaii pina catre 1900 m altitudine; la rindul lui, ghetarul Riul Barbat atingea 4 km latime si 7 km lungime, iar masa lui de gheata masura aproape 300 m grosime.

Intre ghetarii mai mici din Retezat, cel de pe valea Vasielului masura 6 km lungime si 2 km latime, lasind in urma lui o vale alpina de o frumusete incontestabila, din pacate putin frecventata turistic fiind asezata la periferia masivului; reamintim de asemenea, ca ghetarul cu patru brate - Nucsorul - acoperea versantul nordic al masivului pe o largime de 6 km, ajungind cu limba lui de gheata pina departe la periferia Retezatului.

In ceea ce priveste ghetarii de circ din Retezat, sa nu uitam ca acela care ocupa caldarea Bucurei acoperea o suprafata de vreo 8 kmp, in timp ce ghetarul Judele se mtindea pe vreo 12 kmp, iar ghetarul Custura cu latimea lui de 4 km, acoperea o suprafata de vreo 10 kmp.

Este adevarat ca ghetarul Lotru din Paring atingea si el 4 km latime si 6 km lungime, iar ghetarii de pe vaile Buhaiescu si Repedea din muntii Rodnei, alcatuiau impreuna un cimp de gheata lat de vreo 6 km; dar ceea ce se gasea acolo numai cu titlu exceptional, era regula generala in masivul Retezatului unde, la exemplele aratate mai sus, pot fi adaugate altele (ghetarii Gemenile, Zanoaga, Beagu, Ciumfu Mare, Stevia), dovedind caracterul masiv al acestui imperiu de gheata.

Cu astfel de podoabe glaciare se mindrea Retezatul in epoca marilor ghetari cuaternari si nu trebuie sa ne miram daca urmele lor.sint azi atit de numeroase si vizibile incit ne vom lovi de ele la fiecare pas pe care-l vom face, pe cararile acestui masiv cu o istorie geologica atit de framintata. Ghetarii au ocupat vreme indelungata zonele inalte ale Retezatului, rezistind acolo pina la finele epocii lor de glorie; in locul lor ei au lasat ca marturie o seama de caldari, in ale caror nenumarate incaperi s-au adunat mai tirziu cele mai inalte lacuri alpine din muntii nostri: Taul Mare al Custurii (2270 m), Taul Mic al Custurii (2250 m), Taul Portii (2240 m) si altele.

Plante si animale

Cu toata bogatia aparenta a florei lui alpine, pe alocuri de o impresionanta exuberanta, Retezatul se caracterizeaza totusi printr-un numar redus de specii, ceea ce trebuie pus in legatura cu sterilitatea bine cunoscuta a solurilor care stau pe un fundament granitic, acidulate din belsug.

Constatarea aceasta cu privire la saracia de specii a florei din Retezat este intarita de doua fapte pe care oricine le poate verifica: pe de o parte deosebirea categorica dintre bogatia florala a masivilor calcarosi, cu solul slab acidulat, ca Bucegi, Piatra Craiului sau Retezatul Mic, si saracia florala evidenta a Retezatului Mare; pe de alta parte, schimbarea care apare in insusi cuprinsul masivului, pe masura ce trecem de la solul cristalin al Retezatului Mare la solurile mai slab acidulate dinspre periferie si mai ales la regiunea calcaroasa a Retezatului Mic, cu o bogata flora alpina.

Pentru a usura cititorilor nostri intelegerea si urmarirea aspectelor florale ale Retezatului, am gasit necesar sa facem aici o sinteza a acestor aspecte, trecind succesiv prin zonele naturale ale muntelui si anume: padurea, poienile, pasunea alpina si abruptul, asa cum fac de altfel insisi drumetii a caror dragoste pentru florile de munte este indeajuns de cunoscuta pentru a-i indemna sa nu treaca pe linga minunatele covoare de flori delicate, fara sa se aplece asupra lor, sa le cunoasca si sa le ocroteasca.

a) Padurea care imbraca poalele masivului pina catre 1900 m ne da prilejul sa facem cunostinta, pe rind, cu zonele fagului, molidului si jneapanului, asezate in trepte succesive, asa cum se infatiseaza si panta muntelui.

Intre 900-1200 m, splendide exemplare de fagi (Fagus silvatica) monumentali ocupa etajul inferior, alcatuind masive paduroase compacte sau amestecate pe alocuri cu carpen, artar si mesteacan. Solul este destul de bogat, flora subalpina destul de variata, dar ii lipsesc varietatile specifice, fiind inzestrata numai cu plante comune tuturor masivilor, la acest nivel scazut.

In etajul imediat urmator, adica intre 1200-1600 m, apar superbe exemplare de molizi (Picea excelsa), care constituie masive compacte in cuprinsul carora gasim, numai catre limita de sus, cteva rare exemplare de pini (Pinus silvestris) care par sa fi alcatuit odinioara grupuri mai numeroase.

Solul devine din ce in ce mai sarac, ceea ce face ca flora marunta sa fie aproape inexistenta. Aceasta lipsa de vegetatie este de altfel o trasatura generala a padurilor de conifere, in mijlocul carora urmezi adesea cararea cu inima strinsa, apasata de o greutate inexplicabila, pasind cu emotie, ca intr-o vasta catedrala a naturii, catre piscurile luminoase sau catre poienile scaldate in soare.

In sfirsit, etajul superior, de la 1600-1900 m, este ocupat la inceput de masive incilcite de jnepeni (Pinus mughus) care pe alocuri (pe malul sting al vaii Bucura sau pe malul lacului Gemenile), ajung la forme foarte dezvoltate, ridicindu-se cu 2-3 m de la pamint si alcatuind padurici de toata frumusetea; acesti jnepeni, care nu seamana de loc cu ceea ce stim noi in general despre infatisarea umila, tiritoare, neputincioasa a jneapanului din alti munti, cedeaza locul, catre 1900 m, unor tufe dese si uneori foarte intinse de ienuperi pitici (Juniperus nana), cunoscuti in cuprinsul masivului sub numele de "turcei', in mare dezvoltare mai ales in caldarea Turcel, de pe culmea Slaveiului.

Suprafete imense, vai intregi, coame prelungi sint acoperite de acesti doi stapini exclusivi ai zonelor de inaltime mijlocie din Retezat; din mijlocul lor rasar ici-colo exemplare izolate, dar inca falnice, de zimbri (Pinus cembra), ramasite ale unor vremuri cind pe marginile fostilor ghetari ai Retezatului se intindeau paduri compacte, alcatuite din coniferele acestea extrem de rezistente, care an luptat eroic cu conditiile de viata din ce in ce mai grele de dupa disparitia ghetarilor.

b) Poienile din cuprinsul padurii, cele de deasupra ei, precum si golurile de pe malul apelor sau din mijlocul pilcurilor de jnepeni, prezinta o flora foarte bogata dar putin variata, urmare fireasca a solului acid; in aceste poieni intilnim atit plantele comune tuturor zonelor muntoase din Carpati, cit si specii de plante care se nasc, cresc si mor exclusiv pe teritoriul Retezatului (numite "endemisme')., precum si unele ramasite (relicte) fie din era tertiara, fie din timpul ghetarilor.

Printre nenumarate romanite mari si frumoase (Ghrysanthemum leucanthemum) si tufanici de munte (Chrysanthemum alpinum) care impodobesc aceste poieni, printre numeroase varietati de macris ciobanesc (Rumex alpinus), cunoscut si sub numele de "stevie' sau ,,steghie' (de unde vine si numele vaii si lacului Steviei), printre trifoiuri alpine (Trifolium alpestre) marunte dar dese si tufe de cimbrisor (Thymus alpinus), intilnim.nenumarate stirigoaie (Veratrum album), o puzderie de clopotei frumos colorati (Campanula alpina, Campanula-transilvanica), multe si delicate nu-ma-uita (Myosotis alpestris), incintatoare clematite sau carpeni (Clematis alpina), caldaruse maruntele (Aquilegia transilvanica), caltunasi galbeni de piriu (Geum rivale), toporasi ca albastrul intunecat al cerului (Viola calcarata), impreuna cu citeva din florile specifice Retezatului ca: omeagul cel mindru (Aconitum huniadense), cu florile de un albastru inchis si cu casca lor caracteristica, intilnit mai ales pe valea Lapusnicului Mare in dreptul gurii Bucurei, precum si cele doua tintaure retezatiene: zglauoacea (Centaurea montana) si ciolobotul (Centaurea retezatensis), cu florile violacee-purpurii adunate in manunchi, intilnite mai ales pe valea Lapusnicului, in dreptul Gurei Apei.

c) Pasunea este foarte redusa atit ca intindere cit si ca varietati florale. Conditiile generale de relief si de climat din cuprinsul Retezatului Mare fac ca viata pastorala sa fie foarte restrinsa si reprezentata doar prin citeva cirezi de cornute mari si citeva turme de berbeci, care s-au imputinat si ele in ultimul timp, in urma masurilor de ocrotire a naturii luate de Comisia pentru ocrotirea naturii, de pe linga Academia R.P.R., precum si prin citeva bordeie primitive, infiripate la adapostul unor mari blocuri granitice in citeva puncte ale masivului central, steiuri de piatra sau "borduri' folosite temporar de "bouarii' putini la numar.

Cita deosebire intre regiunile centrale lipsite de viata si zonele periferice ale masivului (Radesul, Lapusnicul Mare, Rul Barbat, Dragsanu, Buta), unde incep sa apara stinele, la altitudini mai modeste si mai ales fata de Retezatul Mic si restul Masivului Banatic (Godeanu, Borascu, Tarcu etc.), unde viata pastorala este in plina dezvoltare!

In aceasta zona de pronuntata saracie florala a pasunilor Retezatului, plantele cele mai des intilnite sint gramineele, ajunse la o talie neobisnuita, printre care predomina paiusuri de tot felul, amestecate cu nenumaratele varietati ale plantei de nutret firuta (Poa alpina) specifica Retezatului, precum si cu florile rosii, inspicate, ale altei plante specific retezatiene: virtejul pamintului (Pedicularis verticillata), care puncteaza pasunile alpine ale masivului cu picaturile ei rosii ca singele.

d) Abruptul cu crestele si piscurile lui golase si pietroase (in limbaj local: ,,pelegi") sau cu zonele lui inchise in centurile de grohotis ale caldarilor de ghetar, prezinta o flora a carei existenta este deosebit de grea in mijlocul oceanului de bolovani sterpi care imbraca masivul mai sus de 2000 m.

In acest ultim etaj al muntelui inalt, intilnim paduri intregi de afini (Vaccinium myrtillus), in mare dezvoltare mai ales pe malul lacului Gemenile, apoi o singura gentiana albastra (Gentiana asclepiadea), putine tufisuri de smirdar (Rhododendroni ferrugineum) mai cu seama pe valea Pietrile sau in jurul lacului Bucura, un soi de laptuca de munte (Homogyne alpina), o iarba a ciutei (Doronicum carpaticum), numeroase tufe de zmeoaica (Laserpitium alpinum), nenumarati martisori galbeni (Geum montanum), o frumoasa dragaica de munte (Gallium alpinum), delicate scrintitoare (Potentilla aurea), suave primule sau ciubotica cucului (Primula hirsuta), numerosi diditei (Pulsatilla vernalis) sau anemone (Anemone pulsatilla, Anemone narcissiflora), putine saxifrage (ochii soricelului), citeva rare soldanele (degetaruti) impreuna cu alte varietati specifice Retezatuluica: tlaminzica (Draba stilosa) cu floricele galbene, delicate si vulturica de piatra (Hieracium murorum), de asemenea galbena-portocalie, foarte greu de gasit.

Totul este amestecat cu o puzderie de "pir' sau "parul porcului' (Nardus stricta), care imbraca muntele inalt intr-o haina aspra si mohorita; el isi disputa suprematia cu nenumaratii licheni a caror culoare vinata-verzuie, spalacita, este atit de generalizata pe piscurile majore ale Retezatului Mare (Peleaga, Papusa, Bucura), in fundul Galesului, in caldarea "la Borzii Vineti' din Valea Rea etc., incit dau acestora un colorit extrem de monoton si lipsit de calitati fotogenice.

Fig. cu plansa florala

Din punct de vedere floral, masivul Retezatului este domeniul preferat al unei mici plante de munte care poarta denumirea rigida, stiintifica, de "Hieracium', dar pe care o intilnim in limba poporului fie ca vulturica sau iarba vulturului, fie ca rusutita sau opintic; aceasta planta cu florile delicate, in general galben-aurii, poate fi intilnita in Retezat in mai multe zeci de variante, dintre care cele mai usor de recunoscut sint vulturica de piatra (Hieracium murorum), rusutita (Hieracium aurfantiacum), al carui suav parfum de vanilie imbalsameaza locurile pe unde creste, precum si opinticul (Hieracium auricula), fratele ei bun, ale carui flori delicate, galben-portocalii, sint insa lipsite de parfumul exceptional al rusulitei.

In lucrarile marilor nostri naturalisti care s-au ocupat in mod special de flora Retezatului si pe care le-am consultat la intocmirea acestor rinduri , am numarat peste 20 de varietati de "Hieracium' care cresc exclusiv in Retezat, unele din ele localizate chiar cu denumiri din cuprinsul masivului ca: Hieracium nigrilacus (Taul Negru), Hieracium malomvizense (Malomviz = Riu de Mori), H. zanoagae (lacul Zanoaga), H. retezatense (Vf. Retezat), H. zlatuianum (valea Zlatuia), H. porta bucurae (Poarta Bucurei), H. pelagae (vf. Pelegii), H. ostii bucurae (Gura Bucurei), H. clopotivae (satul Clopotiva) si multe altele.

O interesanta caracteristica a florei Retezatului, conditionata de buna seama de imprejurari locale, este si aceea de a se grupa in citeva "centre florale' raspindite in cuprinsul rezervatiei naturale care s-a constituit pe o larga portiune a masivului. In cuprinsul acestor centre florale care se gasesc pe valea Bucurei (malul sting) sub lacul Lia, in jurul lacului Gemenile, pe valea Zlatuia, in caldarea Zanogutei ca si pe valea Pietrile, sub lac, gasim ca intr-o veritabila "gradina botanica naturala" o puzderie de plante adunate intr-o strinsa convietuire pe suprafete relativ reduse, limitate la golurile din mijlocul paduricilor de jnepeni puternic dezvoltati (Bucura, Gemenile) sau la zonele neocupate de imensele bolovanisuri (Zanoguta, Pietrile).

Drumetul neavizat ramine uimit in fata bogatiei exuberante a florei din aceste centre, amintindu-si de marile sere ale gradinilor botanice, in contrast vizibil cu pustiurile de piatra din imediata lor apropiere. In aceste centre florale, gentianele albastre stau alaturi de semetul omeag, martisorii galbeni se adapostesc la umbra unor ferigi ornamentale, suavele rusulite se impletesc cu gramineele inalte sau cu marunteii trifoi, fotogenicele campanule se ascund printre tufe de afini, alaturi de centaureele retezatiene, iar magnificii "Hieracium' stau alaturi de multe alte flori mai greu de identificat.

Intr-un colt al masivului, un soi de "plaur' alcatuit din pipirig si rogoz, inundat de apele abundente ale izvoarelor, ocupa aproape o treime din suprafata frumosului lac Zanoguta; este inca o ciudatenie florala a masivului Retezat.

Despre fauna Retezatului se pot povesti mult mai putine decit despre flora, dar si animalele ca si plantele, se deosebesc aci de cele din alte parti prin aceeasi trasatura: prezenta ,,endernismelor', specii sau varietati care traiesc exclusiv pe teritoriul alpin al Retezatului.

Vietuitoarele care stapinesc in chip absolut spatiile imense ale Retezatului Mare sint fluturii in vazduh, caprele negre pe pamint si pastravii in apele repezi ale piraielor sau in cele limpezi ale marilor lacuri de altitudine.

Fluturi de toate dimensiunile, culorile si infatisarile, strabat vazduhul marilor inaltimi ale Retezatului, populindu-l cu cele peste 900 de specii ale lor, din care vreo citeva sint exclusiv retezatiene , ceea ce ne indeamna sa afirmam ca domeniul alpin al Retezatului nu este numai "imparatia lacurilor de munte', ci si "paradisul fluturilor', aceste minunate zburatoare care, alaturi de susurul pretutindeni prezent al izvoarelor, sint singurele semne de viata in pustietatile Retezatului.

Caprele negre pot fi intilnite si in alte parti ale Carpatilor nostri si chiar in numar mai mare (in Fagaras de pilda) de cind, datorita urmarilor marelui razboi, ele s-au imputinat in mod ingrijorator pe teritoriul Retezatului. Cu toate acestea, se poate vedea si aoum pe treapta mijlocie a caldarii numita Groapa Seselor, in Radesul Mare, in mijlocul unor compacte paduri de jnepeni, care ocupa toata suprafata treptei, ascunse in aceasta caldare pustie si salbatica, sute de culcusuri de capre negre care ne arata ca aici este locul de asezare permanenta al acestor minunate antilope ale Retezatului.

Pastravii, pesti iubitori de ape reci, repezi si foarte bogate in oxigen, traiesc in mare numar in toate marile lacuri ale Retezatului, unde au fost colonizati de fostii proprietari ai masivului, din dorinta de a-i vina in exclusivitate, dat fiind faptul ca, pina mai acum vreo 20 de ani, intrarea drumetilor pe cararile Retezatului era permisa numai cu autorizatia acestor proprietari.

La cele de mai sus, trebuie sa adaugam prezenta unei vietuitoare, care pare sa-si fi facut din muntii Retezatului ultimul ei loc de asezare in Carpati. Este vorba de vulturul barbos sau zaganul (Gypaetus barbatus), care ar putea fi socotit un element faunistic specific retezatian, daca ne insusim parerea specialistilor care sustin ca Retezatul este astazi singurul teritoriu alpin din Europa unde mai traieste acest vultur barbos, care s-a retras aici dupa ce a populat inaltimile Alpilor si ale restului Carpatilor nostri

Fig. Fluturi si Insecte

Acest maret reprezentant al faunei de tip himalaian-caucazian atinge, in Retezat, dimensiuni respectabile si (prezinta exemplare foarte agresive si foarte dezvoltate, dupa cum am putut constata si personal in ratacirile mele pe crestele Retezatului. Locul unde se adaposteste acest "Condor' al Carpatilor (cum a fost numit) se afla in caldarea de sus a Ciumfului Mare, sub virful Custura; aici il gasim in convietuire cu numeroase exemplare falnice de acvile mari care populeaza peretii abrupti, depunind pe malurile marelui lac Taul Custurii depozite de "guano', groase de citiva centimetri, pe care apele le spala in fiecare primavara"[5] .

Fig. Vulturul barbos

Chiar daca am accepta si parerea celor care ne informeaza ca vulturul barbos poate fi intilnit si in muntii Balcani (27), Retezatul ramine totusi cu meritul de a fi - cel putin pentru tara noastra - ultimul refugiu al acestei marete zburatoare, devenita atit de rara in ultima vreme.

Parcul National al Retezatului

Retezatul este un vast muzeu de istorie naturala, un nesecat izvor de cercetari, o imensa vitrina geografica, o gradina botanica naturala, un mic univers cu legile lui de piatra; de aici rezulta si neindoiosul interes turistic pe care-l prezinta masivul.

Pentru ocrotirea specificului floral si faunistic al acestui maret masiv, la staruinta oamenilor nostri de stiinta (Al. Borza, Val. Puscariu, E. Nyaradi etc.), care au avut de luptat ani de-a rindul cu rezistenta unor proprietari particulari si cu indiferenta unor organe de Stat, s-a constituit prin lege - in anul 1935 - Parcul National al Retezatului, rezervatie naturala menita sa puna la adapost elementele, atit de caracteristice ale acestui vast rezervor de fenomene naturale, prin Comisia Monumentelor Naturii care avea in ocrotirea sa un teritoriu de aproximativ 100 kmp.

Pentru informarea maselor de turisti care strabat cararile Retezatului, dam aici o descriere sumara a hotarelor acestui ,,Parc National', creat si pus sub ocrotirea legilor, in zona centrala a Retezatului Mare si facem un calduros apel la bunii drumeti sa contribuie cu sprijinul lor la opera de ocrotire a frumusetilor care constituie peisajul geologic, geografic si naturalistic al acestui maret centru alpin din tara noastra.

Rezervatia legala a Retezatului s-a constituit in cuprinsul unor hotare care pornesc de la casa de adapost Pietrile (1475 m), urca pe valea Stinisoarei pina catre 1700 m, trec apoi oblic peste Lolaia urcind pina in Vf. Retezat (2484 m) de unde coboara in valea Gemenile, de-a lungul Scoabei Retezatului, mai jos de adapostul de vinatoare; de aci, limita rezervatiei urmeaza valea Zlatuia in jos pina in punctul Gura Zlatei (784 m), urca pe Riul Mare, trece pe la Gura Apei (945 m) si urca pe valea Lapusnicului Mare pina dincolo de Lunca Berhina, pe care o inchide in teritoriul rezervatiei. Hotarul trece apoi pe vf. Stanuletii Mari (2050 m), trece de-a coasta spre Scocu Dragsanului, coboara de-a lungul acestuia din nou in valea Lapusnicului pe care o urmeaza pina deasupra pragului glaciar de la cota 1413 m si apoi paraseste valea, urcind piezis pina in vf. Buta (1977 m), de pe spinarea Dragsanului.

De aici inainte, hotarul rezervatiei urmeaza linia de coama a culmii Papusa-Dragsanu, trece prin vf. Custura (2463 m) si se prelungeste pe culmea Gruniului pina in vf. Gruniu (2362 m). De aici coboara direct in valea Riului Barbat, in punctul Stina din Riu (1563 m), pentru a urca pe versantul opus peste Custura Papusii, pina in Vf. Mare (2456 m); apoi coboara direct la lacul Gales (1990 m), trece piezis peste muchia Vaii Rele si peste valea Pietrile, precum si peste piciorul de jos al Stinisoarei, oprindu-se din nou la casa de adapost Pietrile.

Noul organ de protectie a naturii - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii - de pe linga Academia R.P.R. - este inzestrat cu mai multa putere legala practica decit vechea comisie si dotat cu mai multe posibilitati materiale, ocupindu-se mult mai activ de problema majora a Parcului National al Retezatului, unde a luat unele masuri al caror caracter pozitiv este neindoios si a caror tangenta cu practica turismului de munte ne obliga sa le mentionam aici.

S-a obtinut astfel retragerea semnelor de marcaj existente in regiunea denumita "zona stiintifica Gemenile-Zanoaga', si anume cele trasate pe valea Zlatuia - lacul Gemenile - Poarta Bucurei. De asemenea, s-a mai obtinut interzicerea pasunatului in aceasta rezervatie stiintifica, care cuprinde in limitele ei intregul bazin al Gemenilor si Birlei, cu caldarile Gemenile si Birlea si cu lacurile Taul Negru si Gemenile, reusindu-se sa fie indepartate de aici citeva mii de oi si citeva sute de vite mari, ceea ce garanteaza o mai buna pastrare a caracterului specific al vegetatiei din aceasta parte a marelui Parc National (27).