Percepția asupra spațiului. Introducere in geografia mentala

Percepția asupra spațiului. Introducere in geografia mentala

I. Definirea geografiei mentale

Geografia mentala a aparut ca preocupare a geografilor umaniști in a doua jumatate a secolului XX (Lynch, 1960; Downs, 1970; Gould 1974), deși anumite idei in legatura cu percepția umana a spațiului ca explicație a unor fenomene geografice pot fi intalnite in opera lui Kant^[1].

Pe scurt geografia mentala studiaza percepția asupra spațiului. Cele doua noțiuni alaturate arata cu claritate interacțiunea dintre cele doua științe: percepția este o noțiune proprie psihologiei in timp ce spațiul aparține geografiei. O definiție mai cuprinzatoare este urmatoarea:

Geografia mentala este zona de interacțiune intre geografie și psihologie și studiaza distribuție geografica (spațiala) a percepției mentale umane. (dupa Putra, S., Yang, P, 2006).

Aceasta definiție se concentreaza pe o singura dimensiune a relației dintre oameni și spațiu in ceea ce privește percepția. Este intr-adevar important modul in care percepția locuitorilor apare, se dezvolta și influențeaza alte fenomene, dar maniera in care oamenii se implica in caracteristicile spațiului este importanta in egala masura.

Psihologia este o stiinta probabilistica ce studiaza sistemul psihic. Perceptia se gaseste alaturi de senzatie si reprezentare, in cadrul subsistemului proceselor de cunoastere senzoriale. Omul foloseste acest subsistem pentru a se raporta la mediu (in acceptiunea psihologilor). In cadrul geografiei notiunea de mediu este corespondenta notiunii de spatiu, deci omul foloseste perceptia pentru a cunoaste spatiul, iar spatiul cunoscut este delimitat si fragmentat. Geografia mentala imprumuta caracteristica de stiinta probabilistica a psihologiei, perceptia fiind personala, subiectiva si relativa.

Geografia mentala analizeaza perceptia fiecarui individ si alcatuieste o suma de perceptii. Diferenta fata de geografia sociala este aceea ca nu se analizeaza grupul ci individul (suma indivizilor).

Domeniul geografiei mentale este extrem de dinamic si actual. El poate fi folosit nu numai in scopuri stiintifice ci si cu utilitate imediata (de exemplu studii de satisfactie a locuirii si perceptie asupra zonelor rezidențiale ca baza pentru strategiile de marketing in imobiliare).

Pentru a ilustra pe scurt direcțiile importante de studiu ale geografiei mentale ne vom referi la diferite paliere de percepție folosite de catre om. Primul palier este harta mentala, spațiul perceput de baza cu utilitate imediata de deplasare, de existența (de exemplu traseul de acasa la serviciu proiectat inainte de a pleca). Al doilea palier este legat de valorile mentale ale spațiilor percepute, odata cunoscut un spațiu capata anumite insușiri in mintea fiecaruia (de exemplu o zona in care persista un anumit miros, sau locurile "cu vad" cunoscute de vanzatori). Ultimul palier este cel afectiv, unde spațiul capata semnificații personale, simbolice (de exemplu locul unei prime intalniri)

II. Percepția caracteristicilor spațiului

Harta mentala a fiecaruia este imaginea generalizata a lumii fizice exterioare si corespunde spatiului experimentat. Fiecare individ are un areal pe care il cunoaste    dincolo de limitele caruia informatiile sunt vagi si nesigure. Limita spatiului de vietuire este acea margine, dincolo de care raportarea omului la spatiu devine problematica. Fiind o caracteristica a spatiului perceput, acest tip de limita este fluida si se poate schimba in spatiu si timp.

Inainte de a pleca trebuie sa stim unde mergem, adica sa raportam destinatia la spatiul cunoscut de noi, rezultand un traseu pe harta noastra mentala. In cazul in care destinatia se afla dincolo de limita spatiului cunoscut, trebuie folosite mijloace de orientare auxiliare (harti, nume de strazi, statiile mijloacelor de transport sau pur si simplu solicitarea de informatii altor oameni).

Harta mentala transpune imaginile intr-un cadru spatial (Carter, 1990). Este caracterizata prin relativitate, flexibilitate si subiectivitate. Relativitate inseamna ca o harta mentala nu poate fi niciodata absoluta. Imaginea spatiului difera la nivelul fiecarui individ, deci o impresie identica a mai multor indivizi asupra spatiului este imposibil de intalnit. Flexibilitatea se manifesta in spatiu si timp. In spatiu harta mentala poate suferi modificari in functie de caracteristicile grupului care isi exprima perceptiile. Dupa cum se va vedea locuitorii intre 15 si 30 de ani au opinii diferite fata de cei de peste 50 de ani de exemplu, iar harta sufera modificari spatiale. De asemenea un locuitor poate avea o imagine mai putin clara asupra unui areal situat la departare de resedinta sa sau pe care nu l-a vizitat fata de spatiul in care locuieste si isi desfasoara activitatea. In timp harta mentala se poate schimba odata cu schimbari de perceptie. Locuitorii din imediata apropiere a unui cartier considerat "bun" au tendinta sa se identifice cu acel cartier desi poate anterior aveau alte opinii. Regula functioneaza si invers: locuitorii din apropierea cartierelor considerate rau famate se identifica cu alte cartiere vecine sau creeaza noi cartiere, mai mici, spre a sublinia diferenta dintre spatiul lor si spatiul "rau". Evolutia unor repere importante in peisajul urban schimba de asemenea harta mentala. Dezvoltarea unor noduri de comunicatie, de exemplu statiile de metrou, pot determina aparitia de noi cartiere sau schimbari de denumiri. Partea de sud a cartierului Berceni devine Aparatorii Patriei, iar Pieptanari devine in foarte scurt timp Eroii Revolutiei.

Subiectivitatea este evidenta si apare ca urmare a diferentelor de definitie. Fiecare individ are propria lui definitie pentru "cartier". Cele mai des intalnite sunt: zona cu caracteristici comune, zona de locuit, zona apropiata unei artere importante, zona construita in aceeasi perioada si chiar "o comunitate de oameni".

Prin urmare harta mentala surprinde parerea generala asupra spatiului intr-un anumit moment.

Lynch (1960) a propus cinci elemente prin care spatiul urban este perceput^[2]:

Cai folosite de oameni pentru a se deplasa si care predomina in imaginar fiind foarte des uzate. Cel mai clar exemplu de cale este strada, artera de circulație cea mai des intalnita in orașe. Caile sunt elemente liniare care canalizeaza circulația și implicit traseul mental al oamenilor.

Limitele sunt de asemenea elemente liniare, dar care marcheaza discontinuitati, obstacole in spațiu. De exemplu o cale ferata poate fi limita pentru circulația pedestra și auto. Interesant este faptul ca in anumite condiții caile și limitele se pot substitui, de exemplu o autostrada este un obstacol pentru locuitorii zonei prin care trece dar este o cale importanta pentru conducatorii auto care o folosesc.

Cartiere "sectiuni ale oraselor imediat identificabile de catre locuitori si care au denumiri locale"^[3]. Spre exemplu cartierele sunt cele mai des intalnite repere spatiale la nivelul Bucurestiului. De la elemente de localizare pana la identitatea locuitorilor, acestea sunt folosite frecvent in limbajul curent al bucurestenilor. Numele unui cartier este folosit ca parte a unei adrese atat la nivel individual cat si pe piata imobiliara sau comerciala, de multe ori insotind numele unei firme, al unui magazin, filiale etc.(Carrefour Militari, Baneasa, Colentina; Cora Pantelimon). La nivel politico-administrativ insa cartierele nu exista. Municipiul Bucuresti este impartit oficial in 6 sectoare. Divizarea acestora mai departe, in cartiere, exista doar in imaginea locuitorilor asupra orasului, in perceptia lor asupra spatiului urban. Prin urmare cartierele țin exclusiv de domeniul geografiei mentale.

Noduri sunt puncte de convergenta in interiorul orasului. Acestea pot fi reprezentate fie de intersecții, deci convergența mai multor cai; fie de o concentrare a unei anumite caracteristici, de exemplu zona magazinelor de bijuterii dintr-un anumit oraș sau concentrarea sediilor de banci din centrul unei metropole. La nivelul Romaniei și in principal al Bucureștiului exista o corespondența interesanta intre nodul lui Lynch și piața ca spațiu urban. In timp ce la origini piața reprezenta un spațiu al societații, al interacțiunii comunitații orașului, o "agora", in București piața a devenit sinonim cu intersecție (adica nod).

Repere spatiale sunt elemente de referința in spațiu cu ajutorul carora oamenii se orienteaza. Sunt diferite fata de noduri prin faptul ca sunt usor remarcate dar nu se poate trece prin ele. Evident ca un reper spațial trebuie sa se remarce prin ceva: marime, culoare, arhitectura, forma sau chiar noutate (vezi restaurantele McDonalds ca puncte de reper principale la Piața Unirii și Piața Romana)

Elementele mentale sunt, dupa cum se observa, intr-o stransa interacțiune și uneori chiar in relații de substituire sau confundare. Ele ne structureaza spațiul mintal și face posibila trecerea la urmatorul nivel: imbogațirea spațiului mental cu semnificații.

III Percepția insușirilor spațiului

Utilitatea imediata a hartii mentale o reprezinta mobilitatea, necesitatea de a ajunge dintr-un loc in altul cunoscand traseul, eventualele obstacole si puncte de reper. Dincolo de aceste informatii practice ale hartii mentale exista si anumite informatii generale pe care individul le plaseaza in spatiu.

Fiecare om are o impartire teritoriala proprie, folosind criterii personale dintre cele mai diverse. Știm despre o anumita zona ca este "frumoasa", avem impresia despre un cartier ca este "periculos", toate aceste valori acordate spațiului se acumuleaza in mental in urma experiențelor noastre, ale cunoscuților sau prin influența media. In prezent media (in special televiziunea) este principalul formator de pareri ale indivizilor despre locuri pe care nu le-au vazut in mod direct.

Uneori limitele spatiilor sunt impartasite de oamenii aflati in aceeasi categorie socio-profesionala, in timp ce majoritatea nu le percepe. Un exemplu ar fi teritoriile grupurilor interlope (gastilor) dintr-un anumit oras, ale caror limite nu sunt observabile pentru ceilalti cetateni.

IV. Afectivitatea spațiului

Subsistemul psihic de cunoastere, caruia ii apartine si perceptia, are ca scop prelucrarea informatiilor despre lume (mediu, spatiu). De aceea de cele mai multe ori spatiul perceput este delimitat la nivel mental in scopuri functionale.

Pe langa subsistemul proceselor de cunoastere, psihicul uman detine un alt subsistem numit energetic, care sustine si orienteaza orice act psihic. Pe structurile stabile ale subsistemului energetic se formeaza personalitatea unui individ. In aceasta sfera nu mai este necesara utilitatea imediata pentru adaptarea la mediu si astfel apar procese psihice de relationare cum ar fi afectivitatea.

In termenii geografiei mentale avem de a face cu dimensiunea afectiv-simbolica a spatiului. Imaginea spatiului in mintea umana nu este strict motivata functional ci este imbogatita cu elemente simbolice, cu afectivitate, cu valori personale. Experienta de viata aplica pe harta mentala a fiecarui individ spatii incarcate simbolic: strada copilariei, satul natal, locul unei experiente inedite, spatiul dorit, spatiul pierdut etc. De asemenea un spatiu fizic bine conturat, capabil de a fi perceput cu claritate poate avea un puternic rol social. Simbolurile comune si memoria colectiva folosesc caracteristicile geomorfologice ca materie prima pentru nasterea miturilor. Majoritatea populatiilor primitive si antice isi fundamenteaza mitologia pe un munte, o vale, depresiune, padure etc.

Limitele unor astfel de spatii sunt de cele mai multe ori neclare. Singurul indiciu al trecerii peste o astfel de limita este trairea afectiva. In functie de capacitatea fiecaruia de a vibra afectiv, se simte momentul patrunderii intr-un asemenea spatiu special.

V. Intervenții asupra percepției

O caracteristica importanta a omului este intervenționismul sau. De obicei omul modifica lucrurile din jurul sau pentru a le face mai pe placul sau. Acest lucru se intampla și in cazul percepției asupra spațiului. Individul nu se rezuma doar la a observa și a primi informații de la mediu cu privire la spațiu ci de cele mai multe ori el schimba anumite trasaturi ale spațiului cu scopul de a schimba percepția pe care ei (sau alți oameni) o au in momentul interacțiunii lor cu acel spațiu. De exemplu schimbarea denumirilor de strazi in perioada post-comunista in București. Autoritațile nu au mai dorit ca spațiul sa poarte insemne ale comunismului (Bulevardul Victoria Socialismului spre exemplu), mai mult decat atat s-a dorit transmiterea unui mesaj anticomunist pe cat posibil. Ca rezultat au aparut numeroase strazi cu nume de eroi anticomuniști. Uneori frenezia schimbarii denumirii a condus la situații contradictorii in care doua strazi aveau același nume (de exemplu Ion Mihalache). De asemenea s-a dorit afirmarea apartenenței la comunitatea europeana și au aparut denumiri precum Piața Charles De Gaulle. Astfel spațiul transmite imaginea unei capitale europene, conectata la istoria și valorile occidentale (atat cele de astazi cat și cele romanești din perioada interbelica).

Imaginea asupra spațiului poate fi modificata și fara a se interveni efectiv in spațiu, doar prin campanii de imagine. Multe state, localitați, stațiuni apeleaza la strategii de relații publice pentru a imbunatați o imagine negativa sau pentru a reconfirma calitațile spațiului respectiv.

VI. Concluzii

Geografia mentala este o ramura științifica preocupata de imaginea mentala a spațiului. Ea insoțește aceasta imagine de la formarea sa prin percepție pana la atitudini generate de aceasta, incluzand intervenții dirijate spre modificari ale imaginii. Fiind in egala masura și un domeniu psihologic, geografia mentala studiaza suma indivizilor și nu va avea niciodata raspunsuri definitive și complete dar poate explica anumite elemente spațiale sau poate evidenția spații și limite invizibile fizic. Ea lucreaza cu tendințe, evoluții iar materialul cartografic este specific, mobil, nuanțat.

Bibliografie

• CARTER, H., (1990), The Study of Urban Geography, Edward Arnold, Londra

BATTY M, (2001), Exploring isovist fields: space and shape in architectural and urban morphology, Environment and Planning B: Planning and Design, in Putra, S., Yang, P, (2006)

• DOWNS, R. M., (1970), Geography Space Perceptions: past approaches and future prospects in Progress in Geography 2; in Carter, H., 1990, The Study of Urban Geography, Edward Arnold, Londra
• FINN, M., ELLIOTT-WHITE, M., WALTON, M., (2000), Tourism and Leisure Research Methods, Pearson Education, Harlow, Essex
• GOULD, P., WHITE, R. (1974), Mental maps, Penguin Books, Harmondsworth, Middlesex
• HILLIER, B., HANSON, J. (1984), The Social Logic of Space. Cambridge University Press , in Putra, S., Yang, P, (2006) Analyzing Mental Geography of Residential Environment in Singapore using GIS-based 3D Visibility Analysis, Conferinta "Doing, thinking, feeling home" - 14/15 Octombrie - Delft, Olanda
• KANT, I. (1781), Critique of Pure Reason, traducere Meiklejohn, J. M. D., in Project Gutenberg, https://www.gutenberg.org/etext/4280
• LENON, B., CLEVES, P. (1986), Techniques and fieldwork in geography, Bell & Hyman, Londra

LYNCH, K. (1960), The image of the city, editia a XXVII-a, The Mit Press, Cambridge

MATEI, S. A., BALL-ROKEACH, S. J., QIU, J. (2001), Fear and Misperception of Los Angeles Urban Space. A Spatial-Statistical Study of Communication-Shaped Mental Maps, Communication Research, Vol. 28 Nr. 4, August 2001 429-463, Sage Publications

PUTRA, S., YANG, P, 2006, Analyzing Mental Geography of Residential Environment in Singapore using GIS-based 3D Visibility Analysis, Conferința "Doing, thinking, feeling home" - 14/15 Octombrie - Delft, Olanda

• TOYNE, P., NEWBY, P. (1990), Tehniques in Human Geography, Macmillan Education, Londra
• TURCHI, P. (2004), Maps of the imagination: the writer as a cartographer, Trinity University Press, San Antonio, Texas
• *** (1996) - DEX, dictionarul explicativ al limbii romane, editura Univers Enciclopedic, Bucuresti

dr. Cristian Ciobanu

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geografie

Scoala Doctorala Simion Mehedinti