TIPURI DE VEGETATIE CARACTERISTICE GRECIEI SI ROMANIEI

TIPURI DE VEGETATIE CARACTERISTICE GRECIEI SI ROMANIEI

Tipuri de vegetatie caracteristice Romaniei

Informatii geografice

Romania este o tara situata in sud-estul Europei. Se invecineaza cu Ungaria si Serbia in vest, cu Ucraina si Republica Moldova in nord-est si cu Bulgaria in sud . Romania are un intins litoral de-a lungul Marii Negre . Este localizata in cel mai adanc bazin al Dunarii si aproape toata Delta Dunarii se afla pe acest teritoriu.

Romania este membra a Uniunii Europene de pe data de 1 ianuarie 2007. Suparafata tarii este plasata pe locul noua in UE, iar din punct de vedere al numarului de locuitori , 22 de milioane, se afla pe locul sapte printre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala este reprezentata de cel mai mare oras din tara , Bucuresti, situat pe locul sase in topul celor mai mari orase din UE, avand aproape 2.5 milioane de locuitori.

In anul 2007, Sibiu, un oras mare din Transilvania, a fost ales ca si Capitala Culturala Europeana.

Romania s-a alaturat celor de la NATO pe data de 29 martie 2004 si este de asemenea membra a Uniunii Latine a Francofoniei si OSCE.

Clima Romaniei

Castigandu-si suprafata datorita marii, Romania are un climat continental moderat. Verile sunt in general foarte calde (incepand in luna iunie si terminandu-se in luna august) media temperaturii din Bucuresti fiind de 28 de grade Celsius crescand chiar peste 35 de grade Celsius mai ales in zonele mai joase ale tarii. Temperatura minima din Bucuresti precum si cea din alte zone este in jurul a 16 grade Celsius , dar la inaltimi mari , temperatura maxima si minima se modifica considerabil. Pe tarmul romanesc clima este putin mai calda ( privind media anuala) si de asemenea exista fenomene extreme ca valurile fierbinti de vara si perioadele foarte reci ale iernii.

Iernile sunt reci cu temperatura maxima de 2 grade Celsius (36 grade F) si minima de 15 grade Celsius (5 grade F) in muntii foarte inalti , unde exista anumite zone de pe varfurile inalte.

Precipitatiile sunt in medie de 750 mm pe an, doar pe muntii inalti se mainfesta sub forma de zapada care permite o extinsa industrie de sporturi de iarna. In partea central sudica a tarii (in jurul Bucurestiului) nivelul de precipitatii scade la aproape 600 mm, in timp ce in Delta Dunarii precipitatiile sunt mai rare, iar media este doar de 370mm.

Vegetatia Romaniei : caracterizare generala

Bogatia si varietatea florei si vegetatiei Romaniei se datoreaza pozitiei geografice, trecutului geologic si reliefului care a determinat conditii climatice variate.

"Flora" si "vegetatia" sunt doua notiuni diferite: "Flora" reprezinta totalitatea plantelor dintr-o anumita regiune a globului, iar "vegetatia" reprezinta ansamblul de plante distribuit intr-o zona in functie de factorii ecologici si necesitatile de trai.

Vegetatia Romaniei prezinta o varietate altitudinala evidenta, tradusa prin benzile care se formeaza de la campie catre dealuri si mai ales catre varful muntilor. Aceste benzi se numesc etaje de vegetatie.

In cadrul lor pot apare subetaje de vegetatie care sunt formatiuni deosebite, dar edificate de acelasi tip ecologic de plante.

Etajarea vegetatiei pe altitudine depinde de zona geografica. ,

In Romania se disting urmatoarele zone si etaje de vegetatie:

Zona stepei si silvostepei (0-300m)

2. Zona padurii

2 a.Etajul padurii de foioase (300-1200m)

2 b.Etajul padurii de amestec de fag si conifere (1200-1400m)

2 c.Etajul padurii de conifere (1400-1800m)

Zona alpina (1800-2500m)

3 a.Etajul alpin inferior (1800-2200m)

3 b.Etajul alpin superior (2200-2500m)

1. Zona stepei si silvostepei

Vegetatia de stepa se dezvolta in regiunile de campie si coline cu regim redus de ploi si cu caldura dogoritoare in timpul verii. Vantul intensifica transpiratia plantelor, care este mare fata de absorbtia limitata a apei din sol.

Plantele prezinta adaptari xerofile pentru economia apei: radacini lungi, rizomi, bulbi, frunze cu limbul redus, protejate de peri sau ceara si cu stomata putine. Stepele din tara noastra acoperite in trecut cu o vegetatie ierbacee salbatica, s-au redus la portiuni mici. Astazi, in locul stepelor se cultiva pe suprafete mari plante de importanta economica.

In complexul vegetatiei de stepa de la noi, o mare raspandire o au gramineele, printer care se gasesc si acele plante ierbacee din diferite grupari sistematice.

De exemplu: Poa bulbosa,Bromus inermis, Hordeum murinum (Familia Poaceae), Coronilla varia, Ononis spinosa, Astragalus Cicor (Familia Fabaceae), Cichorium inthybus, Artemisia austriaca, Carduus nutans (Familia Asteraceae).

Pe langa plantele ierbacee se mai gasesc si tufisuri si maracinisuri formate din Prunus Spinosa, Prunus Fructicosa, Rosa Spinosa, Rubus Spinosa, Prunus Tenella, iar in Dobrogea creste Prunus Spina si Jasminum Fructicans.

Silvostepa este o zona de vegetatie intermediara intre o stepa si o padure de foioase, in care predomina vegetatia ierboasa si arborii sunt mai rari. Ca specii lemnoase se intalneste stejarul, carpenul, frasinul, salcamul si artarului.

Zona padurii

Padurea este formatia vegetala cu cea mai mare intindere din tara noastra. Esentele forestiere de la noi se etajeaza dupa altitudine si relief urcand de la campie pe dealuri si pe versantii muntilor pana la 1800m.

2 a. Etajul padurii de foioase (300m - 1200m)

2 a 1. Subetajul padurilor de stejar (400m - 500m)

De la marginea silvostepei incep padurile de stejar (Ouercus robur) si de amestec cu alte specii . In regiunile de dealuri locul stejarului e luat treptat de gorun (Ouercus petraea) care formeaza paduri pure intinse sau in amestec cu stejarul si alte specii de foioase. Tot in regiunile dealurilor , insa pe soluri mai grele si mai compacte, se afla paduri de cer (Ouercus corris) si garnita (Ouercus frainetto). Caracteristica este raspandirea masiva a padurilor de gorun pure. In acestea specia dominanta este gorunul (Ouercus petraea). Padurea de gorun in amestec cuprinde : carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus), frasinul (Fraxinus excelsior) si unele specii de tei. In padurile de gorun stratul arbustiv imbraca padurea cu tufisuri.

Primavara, inainte de infrunzirea arborilor stratul erbaceu erupe de multimea multicolora a plantelor: ghiocei, viorele, si alte multe specii care contribuie la frumusetea acestor paduri. Dupa ce coroanele arborilor se implinesc cu frunze , flora stratului erbaceu se reduce.

2 a 2. Subetajul de amestec gorun si fag (500m - 700m)

2 a 3. Subetajul fagului (700m - 1200m)

Padurile de fag sau fagetele acopera versantii muntilor nostrii pe intinderi ce depasesc pe cele ale padurilor de stejar si de rasinoase . Esenta dominanta din aceste paduri este fagul (Fagus sylvatica), dar in unele locuri traieste in amestec si cu alte specii de foioase si rasinoase. Astfel , in fagete se mai intalnesc teiul pucios, paltinul de munte, frasinul.

Printre arbori sunt raspanditi arbusti. Coroanele fagilor se imbina cu cele ale arborilor din jur formand o boltaa cu frunzisul des care umbreste parterul padurii. In aceste conditii vegetatia erbacee este slab dezvoltata.

Exemplu de specii : Fagus sylvatica , Tilia cordata - tei, Fraxinus excelsior - frasin, Prunus avium - cires, Juglans regia - nuc, Castanea sativa - castan comestibil, Corylus colurna - alun turcesc, Syringa vulgaris - liliac, Lonicera xylosteum - caprifoi, Crataegus monogyna- paducel, Ligustrum vulgare - lemn cainesc, Asperula odorata - vinarita, Fragaria vesca - fragi de padure, Oxalis acetosella- macrisul iepurelui, Asarum europaeum - pochivnic, Pulmonaria rubra - plamanarita, Atropa belladonna - matraguna, Polypodium vulgare - feriguta etc.

2 b Etajul padurii de amestec fag si conifere (1200m - 1400m)

2 c Etajul padurii de conifere (1400m - 1800m)

Padurile de conifere se extind mult in nordul Carpatilor Orientali, dar sunt bine reprezentati si in Carpatii Occidentali. In CarpaTii Meridionali si in sudul celor Orientali ele sunt mai fragmentate si mai slab dezvoltate. Padurile in care domina molidul (Picea excelsa) au aspecte diferite determinate de altitudine, de conditiile climatice si edafice specifice gruparilor de munti unde se gasesc. Molizii cu coroanele bogate in crengi si frunze ce se intrepatrund constituie un desis intunecos, neprielnic pentru vegetatia de lumina, care este rara in aceste paduri.

Exemplu de specii : Picea abies- molid, Pinus cembra, Larix decidua - larita, Betula verrucosa - mesteacan, Acer pseudoplatanus - paltin de munte, Sorbus aucuparia - scorus de munte, Populus tremula - plop tremurator, Salix caprea - salcie capreasca, Lonicera nigra - caprifoi de munte, Sambucus racemosa - soc rosu, Rubus idaeus - smeur, Ribes alpinum - coacaz de munte, Ribes petraeum - paltior, , Vaccinium myrtillus - afin, Vaccinium vitis-idaea - merisor de munte, Monotropa hypopitys - sugatoare, Coraliorrhiza trifida - buzisori, Luzula luzuloides - malaiul cucului etc.

3. Zona alpina (peste 1800m)

3 a Etajul alpin inferior

Urcand spre varfurile inalte ale muntilor , padurea se rareste , arborii se pipernicesc , devin tot mai rari , iar spre 1800 m dispar complet. In locul lor apare braul verde de arbusti pitici si taratori.

Exemplu de specii : Pinus mugo - jneapan, Juniperus communis - ienupar, Rhododendron kotschyi - bujor de munte, Vaccinium myrtillus - afin, Vaccinium vitis -idae - merisor de munte, Brukenthalia spiculifolia - coacaz, Loiseleuria procumbens.

3 b Etajul alpin superior

Cuprinde pajisti si vegetatie de tundra alpina care acopera suprafete intinse pe culmile muntilor. Aici sunt conditii foarte grele pentru viatt plantelor, verile sunt relativ calduroase, dar scurte, iernile lungi si geroase, cu zapezi mari, iar vantul sufla puternic. Plantele s-au adaptat la temperaturi scazute si la actiunea vantului prin reducerea inaltimii tulpinilor, apropiindu-se cat mai mult de solul care se incalzeste la soarele din timpul zilei. Plantele alpine sunt pitice, taratoare, cu frunze adeseori dispuse in rozeta la suprafata solului. Unele au frunze acoperite cu ceara sau cu o pasla fina de perisori protectori. Altele sunt suculente sau ingramadite mai multe sub forma unor pernite. Sub actiunea luminii plantele au flori viu colorate si de dimensiuni mari comparativ cu corpul lor pitic.

In etajul alpin superior lipseste complet vegetatia lemnoasa inalta.

Exemplu de specii: Dryas octopetala - argintica, Gentiana kochiana - cupe, Saldonella pusilla - degetaruti, Eritrichium nanum - ochiul sarpelui, Silene acaulis - iarba rosioara, Saxifraga luteo-viridis - ochii soricelului, Ranunculus glacialis, Gentiana verna - ghintura, Dianthus spiculifolius, Leontopodium alpinum - floarea de colt, Campanula alpina - clopotei.

Vegetatia Deltei Dunarii

Vegetatia Deltei are aspecte variate. Prin unele locuri, este atat de bogata incat apele apar ca ochiuri de oglinzi, stralucind din vasta intindere de stuf sau printre zavoaiele razlete de salcie. In alte locuri, pe grinduri, se gasesc paduri, pasuni, fanete si terenuri agricole.

Caracteristica principala a vegetatei naturale este dominanta elementelor acvatice. In apele Deltei creste o bogata flora submersa, plutitoare si amfibie, pe care o intalnim, de regula, in apele baltilor. De-a lungul unor garle si canale strajuiesc cordoane de salcii. O fitocenoza specifica Deltei este stufarisul care acopera suprafete intinse. In apele de adancime mica, rizomul stufului (tulpinile subterane) se gaseste in namolul de pe fund.In apele mai adanci, masivele de stuf constituie plaurul, o patura plutitoare de stuf, formata din impletirea rizomilor, a radacinilor legate intre ele cu humus si aluviunile aduse de Dunare si depuse aici. Uneori se desprind portiuni din plaur sub forma unor insule plutitoare miscate de vant. Pe plaur, stuful este in asociatie cu numeroase alte plante. Grindurile inundabile sunt favorabile zavoaielor formate din salcii, rachite si plopi.

Intre bratele Chilia si Sulina se afla "padurea Letea", considerata ca monument al naturii datorita caracterului deosebit al vegetatiei sale.

Delta Dunarii, prin frumusetea peisajelor sale, constituie o importanta zona de interes turistic. Ea a fost declarata rezervatte naturala de interes mondial.

Exemplu de specii : Typha latifolia - papura, Carex riparia - rogoz, Iris pseudacorus - stanjenei de balta, Sparganium ramosum - buzdugan de apa, Butomus umbellatus - rosatea, Sagittaria sagittifolia - sageata apei, Alisma plantago - limbarita, Cicuta virosa - cucuta de apa, Lythrum salicaria - rachitan, Nymphaea alba - nufar alb, Nuphar luteum - nufar galben, Potamogeton natans - broscarita, Polygonum amphibium - troscot de balta, Trapa natans - cornaci, Utricularia vulgaris - otratel de balta, Myriophyllum verticillatum - penita, Ceratophyllum demersum - cosor, Statiotes aloides - foarfeca baltilor, Elodea canadensis - ciuma apelor, Vallisneria spiralis - sarmulita etc.

Necesitatea ocrotirii naturii in Romania

Multe plante sunt expuse exterminarii prin pasunat, turism, culegere sau prin exploatari industriale.

Dintr-un motiv sau altul, numeroase specii sunt ,,extincte", ,,vulnerabile" sau ,,periclitate".

Un taxon (specie sau subspecie) este inclus in categoria ,,extinct" daca nu a fost inregistrat nici un exemplar in cursul investigatiilor asupra habitatelor despre care se stie ca asigura conditii corespunzatoare ciclului de viata si duratei de viata. Taxonul ,,vulnerabil" este acela care prezinta anumite puncte slabe ce pot determina extintia, iar taxonul ,,periclitat" este acela care prezinta un risc foarte mare de a deveni extinct in salbaticie.

Pentru a salva raritatile floristice din Romania s-au luat numeroase masuri legislative.

Numeroase terenuri, importante ca obiectiv de studiu stiintific au fost declarate parcuri sau rezervatii naturale. In aceste regiuni legea interzice distrugerea asociatiilor biologice specifice si exploatarea lor economica.

Orice tara are nevoie de parcuri si rezervatii naturale:

-pentru a proteja ceea ce a mai ramas valoros;

-ca modele de dezvoltare in armonie cu natura;

-ca loc de evadare din aglomeratiile urbane;

-ca ,,sali de clasa" unde sa invatam sa respectam natura.