Atributii si competente ale autoritatilor nationale in domeniul protectiei mediului

ATRIBUTII SI COMPETENTE ALE AUTORITATILOR NATIONALE IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI

1. CONSIDERATII GENERALE

Pentru gestionarea si administrarea problemelor protectiei si dezvoltarii durabile a mediului inconjurator, precum si pentru coordonarea actiunilor desfasurate la diferite niveluri este imperios necesar, crearea si perfectionarea permanenta a structurilor organizatorice cu ajutorul normelor de drept.[1] Astfel, se stabilesc si functioneaza pe cale juridica, structurile necesare identificarii, analizei, deciziei si realizarii diferitelor masuri privind solutionarea complexelor probleme ecologice.

Politica ecologica se impune din ce in ce mai mult in toate tarile lumii, ca factor de reinnoire si diversificare a institutiilor politice, presupunand apararea unui interes general comune ale tuturor oamenilor.

Numai dupa agravarea crizei ecologice, guvernele au simtit necesitatea unei actiuni institutionale mai sistemice si mai coerente, fapt ce a determinat ca, dupa 1970, marea majoritate a tarilor industrializate dar si unele tari mai putin dezvoltate, sa creeze la nivel national institutii specifice acestui domeniu. In tara noastra, pana la aparitia Legii nr. 9/1973, unele atributii cu privire la mediul inconjurator reveneau unor organe centrale si locale ale puterii executive.

Legea protectiei mediului nr. 9/1973, a prevazut pentru prima data, in art. 64, crearea Consiliului National pentru Protectia Mediului Inconjurator, ca organ central de specialitate, care prelua si atributiile ministerelor cu privire la protectia mediului, subordonat Consiliului de Ministri si avand obligatia de a prezenta rapoarte Consiliului de Stat.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, Consiliul National pentru Protectia Mediului s-a transformat in Ministerul Mediului[2], preluand intreg patrimoniu si toate atributiile acestuia.

In prezent, organul de specialitate al administratiei publice centrale este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, care elaboreaza strategia si reglementarile specifice de dezvoltare si armonizare a acestor activitati in cadrul politicii generale a Guvernului, asigura si coordoneaza aplicarea strategiei Guvernului, indeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteza, coordonare si control in aceste domenii.

2. SISTEMUL SI COMPETENTELE AUTORITATILOR PUBLICE ALE PUTERII SI ADMINISTRATIEI IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI

a) Competenta Parlamentului. Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. Initiativa legiferarii revine deputatilor si senatorilor, care pot face propuneri legislative cu privire la pastrarea si protejarea mediului, conservarea resurselor si a dezvoltarii durabile etc., propuneri care se dezbat mai intai in Camera din care face parte cel ce le promoveaza.[3] In cazul in care este sesizat cu fapte de incalcare flagranta a normelor de protectie a mediului, Parlamentul are obligatia sa creeze comisii parlamentare care sa analizeze si sa ia masurile ce se impun impotriva celor ce se fac vinovati de aceste incalcari.

b) Competenta Guvernului in domeniul protectiei mediului. Guvernul este competent sa promoveze initiative legislative primite din partea autoritatii publice pentru protectia mediului, precum si de la celelalte autoritati publice centrale interesate, pe care le supune aprobarii Parlamentului.

c) Autoritati ale administratiei publice centrale. Potrivit legii protectiei mediului,  Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor ca organ al administratiei publice centrale de specialitate are, printre obligatiile cu caracter general, urmatoarele: reactualizeaza periodic strategia protectiei mediului, cu respectarea principiilor si elementelor strategice prevazute de lege; elaboreaza recomandarile si actioneaza pentru integrarea politicilor de mediu in strategiile si politicile sectoriale, coreleaza planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si urbanism si impune masuri de reconstructie ecologica.

Dintre atributiile specifice ce revin acestui minister, mentionam:

- in domeniul gospodaririi apelor: stabileste regimul de utilizare a resurselor de apa si asigura elaborarea de cercetari, studii, prognoze si strategii pentru domeniul gospodaririi cantitative si calitative a apelor, precum si a programelor de dezvoltare a lucrarilor, instalatiilor si amenajarilor de gospodarire a apelor; realizeaza unitatea de conceptie in domeniul gospodaririi apelor si colaboreaza cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale pentru amenajarea complexa a bazinelor hidrografice, valorificarea unor noi surse de apa in concordanta cu dezvoltarea economico-sociala a tarii, protectia apelor impotriva epuizarii si degradarii, precum si pentru apararea impotriva efectelor distructive ale apelor; coordoneaza activitatea de avizare si autorizare, din punct de vedere al gospodaririi apelor, a lucrarilor care se construiesc pe ape sau in legatura cu apele;

in domeniul protectiei mediului: emite avize si, dupa caz, acorduri, autorizatii, permise speciale, in conformitate cu dispozitiile legii si ale actelor juridice internationale la care Romania este parte; promoveaza instrumentele juridice, economice si financiare pentru stimularea introducerii tehnologiilor si produselor curate, schimbarea modelelor de productie si de consum, sustinerea si consolidarea mecanismelor pietei libere si a concurentei loiale; actualizeaza si, dupa caz, pune in aplicare strategia si Planul national de actiuni pentru protectia mediului, strategia nationala si Planul national de actiuni pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia, precum si a altor politici si strategii in domeniul protectiei mediului etc.

In domeniul agriculturii si alimentatiei, dintre atributiile ce revin acestui minister, mentionam: acrediteaza si controleaza, in conditiile legii, agentii economici care produc, prelucreaza si comercializeaza produse agroalimentare; coordoneaza si controleaza activitatea de pescuit si piscicultura si ia masuri de protectie a fondului piscicol; coordoneaza si controleaza activitatea de ameliorare si de reproductie a animalelor; coordoneaza activitatea privind producerea, controlul calitatii, comercializarea si folosirea semintelor si a materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante agricole.

In  domeniul padurilor: elaboreaza strategia de gospodarire si de exploatare rationala a resurselor fondului forestier national si a vegetatiei forestiere din afara acestuia; organizeaza cadastrul de specialitate in domeniul forestier, organizeaza si tine evidenta terenurilor cu destinatie forestiera si a celor cu vegetatie forestiera, din afara fondului forestier, indiferent de natura proprietatii; organizeaza sistemul de supraveghere a starii de sanatate a padurilor, ia masuri pentru reconstructia forestiera a celor in declin si coordoneaza gospodarirea ariilor protejate din fondul forestier national.

3. ROLUL ORGANIZATIILOR NEGUVERNAMENTALE IN PROTECTIA MEDIULUI

Organizatiile neguvernamentale (O.N.G.-urile) constituie o miscare sociala si o forma organizatorica neguvernamentala de participare a cetatenilor la politica de protectie a mediului, avand in acelasi timp un rol important in procesul educatiei ecologice.[4]

Dreptul de a se asocia in organizatii de protectie a mediului reprezinta o aplicare speciala a dreptului fundamental la asociere, inscris in art. 40 din Constitutie. Organizatiile neguvernamentale se infiinteaza si functioneaza conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/2000, actualizata cu privire la asociatii si fundatii.

4. PROTECTIA MEDIULUI - obligatie ce revine tuturor pesoanelor fizice Si juridice

In conformitate cu art. 94 din Legea protectiei mediului, in scopul realizarii obligatiei generale de protectie a mediului, ce revine deopotriva fiecarei persoane fizice, precum si persoanelor juridice, acestea solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit legii; asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta cu masuratorile proprii, toate documentele relevante si le faciliteaza controlul activitatii si prelevarea de probe, realizeaza masurile impuse anterior de persoanele imputernicite cu inspectia; se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii; suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii lui; asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice, a celor pentru analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatii desfasurate si evidenta rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarii accidentale de poluanti in mediu.