Sistemul national de supraveghere a factorilor de mediu. aspecte internationale

SISTEMUL NATIONAL DE SUPRAVEGHERE A FACTORILOR DE MEDIU. ASPECTE INTERNATIONALE

SISTEMUL DE MONITORING NATIONAL INTEGRAT

1. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE MONITORING NATIONAL INTEGRAT

Caracterizarea circulatiei, acumularii, transformarii poluantilor si a efectului acestei tranzitari asupra mediului biotic si abiotic, constituie un obiectiv care a fost abordat pe plan mondial in anul 1985, iar in tara noastra, dupa 1990.[1]

Sistemul de monitoring[2] integrat reprezinta un sistem complex de achizitie a datelor privind calitatea mediului, obtinute pe baza unor masuratori sistemice, de lunga durata, la un ansamblu de parametri si indicatori, menit sa asigure posibilitatea controlului poluarii.

Potrivit legii protectiei mediului, monitorizarea mediului reprezinta “un sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie in vederea evaluarii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, a evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri ce se impun”.

Monitoringul integrat al mediului corespunde unor cerinte obiective de obtinere a unei imagini pertinente, de ansamblu, asupra mediului la un moment dat si al tendintei de evolutie a calitatii acestuia, la care, cele doua componente de baza, mediul biotic si cel abiotic, trebuie investigate in directa corelatie cu interdependentele si corelarile reciproce.

Sistemul de monitoring integrat are la baza sistemul national de supraveghere a calitatii apelor, reteaua de fond si cea de emisie pentru supravegherea calitatii aerului, reteaua de ploi acide, reteaua de radioactivitate, de monitorizare sol-vegetatie forestiera, in subordinea directa a Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cat si o serie de alte informatii periodice privind calitatea solului, a vegetatiei, a faunei, a sanatatii umane, primite de la alte autoritati publice centrale de specialitate. Ca urmare, nu pot exista metode unice de monitorizare a mediului, in general, acesta trebuind adaptate specificului fiecarui component al mediului.

Prin sistemul de monitoring integrat se obtine un sistem adecvat de supraveghere a calitatii mediului in Romania, pentru controlul influentelor antropice, al redresarii ecologice a zonelor puternic afectate de poluare, a dezvoltarii social-economice si stabilirea masurilor pentru prevenirea si evitarea tendintelor si urmarilor negative.

Sistemul de monitoring cuprinde doua tipuri de activitati: 1. activitatea operativa de culegere a datelor, avertizarea unor poluari accidentale si luarea unor masuri de protectie a folosintelor; 2. activitatea de caracterizare a calitatii mediului pe termen lung, de evaluare a tendintelor de evolutie a masurilor de protectie adecvate.

In prezent, atat pe plan national, cat si la nivel international sunt in curs de definitivare elementele metodologice pentru organizarea activitatilor de monitoring care, intr-o prima etapa isi concentreraza eforturile pentru asigurarea ansamblului de proceduri metodologice la nivelul principalilor factori de mediu: aer, apa, sol, cat si la nivelul evacuarii in mediu a deseurilor periculoase.

Potrivit Legii protectiei mediului (art.59 lit.k), Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor organizeaza sistemul national de monitorizare integrata de fond si de impact pentru toti factorii de mediu, sistemul de inspectie privind mediul, coordoneaza activitatea acestora si asigura informarea autoritatii centrale pentru sanatate privind rezultatele monitorizarii contaminarii radioactive a mediului.

2. CIRCULATIA SI PRELUCRAREA DATELOR

Avand in vedere faptul ca la un sistem de monitoring integrat participa mai multe retele si subsisteme, se disting cel putin doua circuite ale datelor: 1. Circulatia pe plan orizontal, intre sisteme de monitoring (vectori de propagare a poluarii, interferente de contact, mediu de bioacumulare si biotransformare); 2. Circulatia pe plan vertical de la punctele de supraveghere la inspectoratele judetene, si respectiv, al Municipiului Bucuresti de protectie a mediului, la centrul de prelucrare si interpretare a datelor.

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, prin Directia de control ecologic si monitoring incheie protocoale si conventii de colaborare cu alte autoritati publice centrale si cu unitati specializate pentru furnizarea de catre acestea a unor informatii legate de calitatea unor factori de mediu; asigura legatura si informarea la nivel national a problemelor privind calitatea mediului; elaboreaza periodic rapoartele de mediu si strategiile de dezvoltare pentru protectia mediului etc.

La randul lor, inspectoratele de protectie a mediului, prin laboratoarele de specialitate si dispeceratele de monitoring aferente, constituie unitati teritoriale de baza.

3. Supravegherea factorilor de mediu

Asa cum s-a vazut si din modul de organizare a Sistemului National de Monitoring Integrat, acesta cuprinde: supravegherea calitatii apelor, a atmosferei si a solului, al substantelor si deseurilor radioactive, monitoringul vegetatiei, al faunei etc.[3]

Monitoringul apelor cuprinde activitatea de observatii si masuratori standardizate si continue, pe termen lung, pentru cunoasterea si evaluarea parametrilor caracteristici ai apei, in vederea gospodaririi apelor si a definirii starii si tendintei de evolutie a mediului hidric.

Monitoringul integrat al apelor trebuie sa furnizeze informatii:

- de la precipitatii pana la folosintele de apa;

- despre cantitatea si calitatea apei;

- despre toate obiectivele acvatice (rauri, lacuri, ape subterane, Marea Neagra), cat si despre interactiunile dintre ele.

In cadrul sistemului de monitoring al resurselor de apa, functioneaza urmatoarele subsisteme: subsistemul apelor de suprafata curgatoare, cel al apelor de suprafata statatoare; subsistemul monitoringului apelor subterane; al apelor marine litorale sau costiere; al apelor marine si oceanice; subsistemul monitoringului surselor de evacuare a apelor uzate.

4. ASPECTE PRIVIND SUPRAVEGHEREA CALITATII MEDIULUI PE PLAN INTERNATIONAL

Pe plan international, pentru evidentierea schimbarilor profunde produse pe fondul proceselor naturale, precum si pentru evaluarea si prognozarea starii mediului inconjurator exista si se dezvolta Sistemul Global de Monitoring al Mediului Inconjurator (G.E.M.S. - S.G.M.M.I.) creat in anul 1972, prin Hotararea Conferintei O.N.U. de la Stockholm, ca parte componenta a Programului “Observarea planetei”.[4]

Crearea monitoringului a fost determinata de aparitia pericolului cresterii nivelului global al poluarii, de care sunt legate efecte diferite la scara intregii biosfere.

La Consfatuirea interguvernamentala convocata de Programul Natiunilor Unite pentru Mediu Inconjurator in 1974, la Nayrobi, au fost elaborate recomandari referitoare la principiile si scopurile S.G.M.M.I. si s-au formulat criteriile de stabilire a listei prioritare, lista care include indicatorii calitatii mediului natural, precum si lista substantelor poluante prioritare ce trebuie sa fie supravegheate.

Totodata, s-au propus urmatoarele domenii de aplicare a monitoringului:

- controlul continuu al poluarii de fond a atmosferei, precum si in zonele urbane si centrele industriale;

- controlul continuu al poluarii marilor si oceanelor;

- controlul continuu al gradului de poluare al solului.

Un rol important al sistemului global de monitoring al mediului inconjurator consta in stabilirea actualului fond al starii biosferei.