Cablarea structurata a unei retele de calculatoare

Ce reprezinta cablarea strucurata? In cuvinte simple, reprezinta o arhitectura pentru comunicatiile prin cablu, specificata de catre comitetul EIA/TIA TR42¹ si folosita, in mod voluntar, ca standard de catre producatorii de echipamente.

Un sistem de cablare structurata include mediile de transmisie si hardware-ul asociat cu scopul de a furniza o infrastructura de comunicatii cuprinzatoare. Aceasta infrastructura nu trebuie sa fie dependenta de un anumit dispozitiv. Mai mult, un sistem de cablare structurata incepe din punctul in care se termina infrastructura furnizorului de servicii. Chiar daca respecta aceeasi metodologie, orice sistem de cablare structurat este unic in felul sau din mai multe motive:

• structura arhitechurala a cladirii in care se realizeaza instalarea

• produsele folosite;
• functia indeplinita de sistemul de comunicatii
• configuratia echipamentelor
• cerintele si limitarile clientului

1 Standardul ANSI/TIA/EIA 568

Conform acestui standard, un sistem de cablare structurata cuprinde sase elemente:

cablare orizontala;

cablarea principala(coloana vertebrala a retelei²);

zona(spatiul) de lucru(birourile);

panoul pentru comunicatii(rack-ul sau cabinetul in care sunt depozitate echipamentele de retea);

sala echipamentelor;

facilitati de acces

1.      Electonics Industry Alliance/Telecommunications Industry Association / asociatie care asigura in mod voluntar standardele pentru interoperabilitatea echipamentelor de comunicatie produse de catre membrii sai.

2. Backbone – partea retelei care sprijina traficul principal al retelei..

Cablarea orizonatala

Acest subsistem acopera suprafata cuprinsa intre zona de lucru (birou) si panoul pentru telecomunicatii. Cablarea orizontala trebuie configurata intr-o topologie stea, fiecare rack din zonele de lucru fiind conectat printr-o conexiune incrucisata la sala cu echipamente pentru telecomunicatii.

Distanta maxima a unui segment va fi de 90 metri la care se adauga cablurile din zona de lucru cu o lungime de maximum 10 metri. Pe linga cablurile din acest subsistem mai fac parte: conectoriii pentru telecomunicatii)prizele), conectoriii si cablurile din interiorul rack-ului.

Mediile de transmisie recunoscute de standard sint:

• 
  Cablu UTP de 100 ohn
• Cablu STP de 150 ohm
• Fibra optica multimod(62.5 mm).

In fiecare zona de lucru trebuie sa existe o priza cu doua module:

• U modul pentru cablu UTP cel putin categoria 3, de 100 ohm
• Un modul pentru unul dintre mediile de transmisie prezentate mai sus.

Cerintele legate de montaj trecuie sa respecte specificatiile standardului ANSI/TIA/EIA-607.

Cablarea principal(backbone)

Backbone-ul retelei suporta cantitatea cea mai mare de trafic si interconecteaza intre ele cabinetele cu echipamente, salile cu echipamente sau facilitatile de acces. In acest caz, topologia este stea ierarhica si poate fi completata, in functie de situatie, si cu topologii inel sau magistrala.

Distantele maxime admise pentru mediile de transmisie sint:

Patch cordurile nodului central si cele din nodurile secundare nu ar trebui sa depaseasca 20 de metri. Cablurile pentru conectarea celorlalte echipamente nu ar trebui sa depaseasca 30 de metri.

Zona de lucru

Aceasta componenta se intinde de la priza pentru comunicatii pina la statia de lucru sau alt echipament de lucru. Este zona in care se gasesc utilizatorii retelei. Cablarea in acest caz trebuie sa permita adaptarea rapida la modificarile care intervin: adaugarea unor statii noi, de exemplu.

Componentele acestui subsistem includ:

statiile de lucru, terminalele, telefoanele etc;

cablurile de prelungire(patch cablurile);

diferite adaptoare.

Panoul(cabinetul) pentru telecomunicatii

Panoul pentru telecomunicatii reprezinta zona in care sunt concentrate echipamentele prin care se interconecteaza mediile de transmisie: terminatorii mecanici si sistemul de cabluri cross sau backbone. Specificatiile tehnice ale acestui panou sint definite prin standardul EIA/TIA 569A.

Sala echipamentelor

Specificatiile pentru proiectarea salii echipamentelor sint prezentate in standardul EIA/TIA 569A. O astfel de sala poate prezenta oricare dinte facilitatile unui panou pentru telecomunicatii.

Facilitatii de acces

Aceasta componenta se refera la punctul de interactiune dintre cablurile din interiorul cladirii si cele ale backbone-ului. Cerintele fizice sunt definite prin EIA/TIA 569A. Aceasta zona trebuie sa fie, in fapt, o incapere sigura de unde inceteaza responsabilitatile furnizorului de servicii si intra in actiune proprietarul retelei.

Specificatii in legatura cu acest subiect gasiti si la http://cabling.com/GlossaryPages

2 Instalarea cablurilor

Chiar daca am facut o prezentare generala a acestui mediu de transmisie, vom reveni acum cu aspecte legate de instalarea sa. Cele mai multe probleme legate de retele apar din cauza cablurilor: performantele retelei sint strans legate de cele ale cablurilor.

Instalarea retelei trebuie facuta pe baza unei documentatii si a unui proiect initial, care sa tina cont de aspectele prezentate pina acum. Vom reveni asupra instrumentelor disponibile pentru proiectare si documentare.

Majoritatea cutiilor in care este “impachetat” cablul sint proiectate astfel incit desfasurarea acestuia sa fie cit mai usoara. O astfel de cutie contine aproximativ 300 de metri de cablu pe care este marcata distanta din metru in metru (sau in picioare). De fiecare data cind folositi cablu intr-o cutie, notati pe aceasta numarul de metri utilizati. Veti sti astfel, in orice moment, cit cablu aveti la dispozitie pentru o lucrare.

O data extras cablul din cutie, marcati pe el portul sau locatia in care il amplasati.

Evitati astfel multe dintre neplacerile ulterioare.

Perechile torsadate din cablul UTP au pe langa culori si cifre dupa cum urmeaza:

Este important de stiut cifra corespunzatoare unei perechi pentru ca un tester pentru cabluri raporteaza intotdeauna perechea cu probleme, si nu culoarea acesteia. De cele mai multe ori, in depanarea cablurilor se face apel la un astfel de instrument, care in functie de performante, pe linga perechea cu problem, poate calcula latenta pe un segment sau realizeaza harta cablurilor dintr-o zona.

EIA/TIA 568B Pin#	Perchea#	Functia	Culoarea firului	Ethernet 10/100 Base-T	Ethernet 100 Base-TX si 1000 Base-T?
1	2	Transmite	Alb-portocaliu	Da	Da
2	2	Receptioneaza	Portocaliu	Da	Da
3	3	Transmite	Alb-verde	Da	Da
4	1	Nu se foloseste	Albastru	Nu	Da
5	1	Nu se foloseste	Alb-albastru	Nu	Da
6	3	Receptioneaza	Verde	Da	Da
7	4	Nu se foloseste	Alb-maro	Nu	Da
8	4	Nu se foloseste	Maro	Nu	Da

In jack-urile RJ 45, perechile sint dispuse dupa cum urmeaza:

Figura 2.3. Ordinea perechilor

Secventa de culori pentru realizarea conexiunilor este urmatoarea:

conexiune directa (conectare standard):

conexiune inversata (crossover):

Vom detalia aceste aspecte deoarece nu toata lumea isi permite sa cumpere cablurile gata pregatite de pe piata.

Cablul prin care se conecteaza porturile din interiorul unui panou sau un echipament la o priza din zona de lucru se numeste patchcord. Pentru realizarea sa este nevoie e cablu propriu-zis, conectori RJ45, protectori pentru aceste mufe si un cleste de sertizat.

Cablarea unui patchcord se poate face standard, daca se doreste interconectarea calculatoarelor la prizele de retea sau la hub-uri/switch-uri, sau inversat, daca se doreste interconectarea switch-urilor, de exemplu.

Manufacturarea propriu-zisa a cablului presupune inlaturarea izolatiei de pe cablu  cu ajutorul stripperului clestelui de sertizat pe o distanta de 1-1,5 cm. Se aranjeaza firele conform ordinii dorite (conexiunea directa sau cross) si se scurteaza la o distanta de circa 1 cm de izolatie. Capatul astfel rezultat se introduce in mufa RJ45 cu precizarea ca izolatia trebuie sa patrunda si ea in interiorul conectorului, cit sa poata fi prinsa clema din plastic a acestuia. Se evita, astfel, tensionarea si detorsionarea firelor in timpul manipularii cablului.

Cu ajutorul clestelui de sertizat se fixeaza firele in conector. In final se recomanda verificarea cablului cu ajutorul unui tester, deoarece, asa cum veti vedea in paragraful urmator, semnalele electrice pot fi influentate.

Vom incheia cu acest subiect cu citeva reguli ce trebuie respectate atunci cind faceti instalari de cabluri:

toate componentele trebuie sa fie de categoria 5e pentru a se atinge performantele corespunzatoare;

cablurile trebuie instalate fara a avea deformatii sau noduri;

cablurile nu trebuie trase pe linga colturi care formeaza unghiuri drepte;

la instalarile verticale este preferabil sa dea drumul cablului, si nu fie tras, pentru a se evita tensiunile;

folositi pe cit posibil cabluri de la producatori certificati in acest sens.

3 Factori care afecteaza semnalele dintr-o retea¹

In cadrul sistemelor electronice, informatiile sint reprezentate cu ajutorul unei cifre binare: 0 sau 1. Concret, intr-un mediu de transmisie bazat pe cupru, cifra 0 este reprezetata prin 0 volti, in timp ce cifra 1 este reprezetata prin 5 volti. Prin urmare, bitul de care tot se vorbeste este un plus electric de 0 sau 5 volti!

In cazul semnalelor optice, lucrurile nu difera prea mult: bitul 0 este codat prin prezenta luminii.

Nu de putine ori, retelele sint proiectate fara a exista cerinte legate de performanta acestora. Si asta nu din vina proiectantilor, ci a clientilor care dezvolta sisteme fara a respecta o metodologie anume.

Propagarea

Functionarea corecta a mecanismului prin care se realizeaza controlul accesului la mediu impune ca toate interfetele Ethernet sa raspunda la semnalele receptionate intr-o perioada de timp data.

Propagarea se refera la bitii (reprezentati prin energie electrica) ce traverseaza un mediu de transmisie. Viteza cu care acestia se propaga depinde de materialul din care este realizat respectivul mediu, geometria cablajului si structura acestuia, precum si de frecventa pulsului electric al dispozitivelor prin care tranziteaza semnalul.

Timpul necesar unui bit sa traverseze de la un capat la altul si inapoi mediul se numeste Round Trip Time (RTT), sau timp de intoarcere. Timpul de intoarcere maxim este strict limitat pentru a asigura ca fiecare interfata de retea poate receptiona toate semnalele din linia de comunicatie intr-o perioada de timp specificata. Cu cit este mai lung un segment de retea, cu atit mai mult timp ii ia unui semnal sa il parcurga.

Functionarea corecta a unei retele Ethernet depinde de mediul de transmisie folosit in cadrul segmentelor si de respectarea regulilor de proiectare.

RTT-ul este o prima masuratoare ce se poate efectua cu privire la intarzierile care pot sa apara la un moment dat.

Timpul de propagare nu reprezinta o problema, ci o situatie pe care trebuie sa fiti siguri ca o puteti stapani. Daca este prea mare, trebuie sa reevaluati modul in care reteaua va face fata intarzierilor care apar in transmisia datelor. Daca, in schimb, acest timp este prea scurt, trebuie sa stiti cum sa-i “franati”, sau sa ii salvati temporar (buffering) astfel incit celelalte echipamente de retea sa aiba acces la ei.

Intr-o retea Ethernet cu o latime de banda de 10 Mbps, timpul necesar transmiterii unui bit¹ este de 100 nanosecunde. In continuare, va prezentam valorile intirzierilor pe un segment, valori ce pot fi folosite la calcularea intirzierii totale (valori exprimate in bit time):

In calcularea intarzierii totale a unei retele se porneste de la intarzierea cea mai mare identificata pe fiecare segment de retea (sau cea mai mare intarziere care poate sa apara pe fiecare segment). Prin insumarea respectivelor valori ale RTT se obtine valoarea totala a intarzierii din retea. Standardele recomanda ca la aceasta valoare sa se adauge o marja de 5 bit time. Daca rezultatul este egal sau mai mic de 512 bit time (adica 51.2 microsecunde), ruta respectiva este cobnsiderata buna. Acest lucru inseamna ca ultima statie pe cel mai slab segment din aceasta retea primeste notificari cu privire la aparitia coliziunior intr-un interval maxim de 57512 bit time: 511 biti ai cadrului plus 64 din preambul si delimitatorul de start. Daca lucrurile merg bine cu cel mai slab segment din retea, ar trebui sa nu existe probleme cu celelalte.

Lucrurile nu se termina aici, pentru ca exista o situatie aparte care trebuie luata in calcul: ruta pentru care se realizeaza calculele sa aiba la extremitati segmente de alt tip decat restul retelei.

1. Bit time – numarul de bisi transportati din retea intr-o perioada de timp data (de obicei, o nanosecunda).

Daca valoarea intarzierii nu este specificata de producatorii cablului respectiv, trebuie calculata. Timpul de propagare este specificatde producatori caprocent din viteza de propagare a luminii¹.

Intarzierea normala la propagare pentru un cablu UTP categoria 5 este 5 nanosecunde pe metru, iar cea maxima admisa este de 5,7 ns/metru. Pentru un segment cu o lungime de 100 metri, intarzierea poate fi cea din figura de mai sus.

Atenuarea

Atenuarea este cuvantul prin care se descrie pierderea de energie in timpul propagarii semnalului printr-un mediu de transmisie. Aceasta inseamna ca un bit isi pierde din voltaj sau din amplitudine, pe masura ce energia este transferata de la calculator la cablul prin care circula. Pierderea se exprima in decibeli pe kilometru, iar energia pierduta depinde de frecventa semnalului.

Daca se aleg cu grija mediile de transmisie, daca se pozitioneaza corect, ateuarea electrica poate fi redusa. Nu poate fi insa eliminata, pentru ca nu poate fi eliminata rezistenta materialelor. Atenuarea apare si in cazul fibrei optice care absoarbe si distruge o parte din pulsul de lumina, pe masura ce acesta o traverseaza. Acest lucru poate fi redus prin alegerea unei lungimi de unda corespunzatoare, a culorii etc.

Retineti insa ca, deocamdata, pierderea de semnal din mediile de transmisie inevitabila. Ea apare si in cazul undelor radio sau al microundelor care sunt absorbite de moleculele specifice atmosferei.

Atenuarea poate afecta reteaua daca nu sint impuse unele limitari in ceea ce priveste cablul prin care sint transmise semnalele. Daca un cablu este prea lung, un bit care la sursa este 1, poate sa ajunga la destinatie ca 0. Efectele atenuarii pot fi reduse in folosirea unor medii de transmitere de calitate superioara, prin structurarea retelei la instalarea de repetoare.

Cel mai adesea, atenuarea este influentata negativ de lungimea mediului de transmisie si de frecventa semnalului.

1.      Nominal Velocity of Propagation. Un cablu cu NVP de 75 transmite semnalul cu o viteza egala cu 75% din viteza luminii. Majoritatea cablurilor au NVP cuprinsa in intervalul 0,6 – 0,9c (c=viteza luminii)

Reflexia

Reflexia apare in semnalele electrice, cind din cauza discontinuitatii pe care bitii o intalnesc in cablu, o parte din energia electrica se reflecta. Daca nu este controlata in mod corespunzator, aceasta energie poate induce confuzie printre ceilalti biti care traverseaza linia. In functie de cablu si conexiunea folosite, reflectia poate fi o problema sau nu.

In cazul semnalelor optice, acestea reflecta indiferent daca sticla prezinta discontinuitati sau nu. Aduceti-va aminte ca noaptea, cind priviti pe fereastra, va vedeti propria reflectie. Acest fenomen apare si-n cazul undelor radio si al microundelor atunci cand acestea circula prin atmosfera.

Pentru ca reteaua sa ajunga la performante optime, este important ca mediul de transmisie sa aiba o anumita impedanta care sa raspunda cerintelor componentelor electrice de la nivelul NIC. In caz contrar, se poate ajunge la interfete de semnale, bitii transmisi ajungand sa fie confuzi.

Zgomotul

In sisteme de comuncatii, interfetele statice care distrug integritatea unui semnal ce traverseaza acea linie sint referite ca zgomote. Cu alte cuvinte, este vorba de modificarea voltajului, a semnalului optic sau a undei electromagnetice ca urmare a captarii de energie din alte surse. Nu exista semnal electric care sa nu aiba “zgomote”: fiecare bit care traverseaza liniile de transmisie receptioneaza semnale de la diferit surse.

Cind zgomotul dintr-un cablu are la origine semnalele care traverseaza alte fire, se spune ca avem de-a face cu o incrucisare (crosstalk). Daca doua fire aflate in apropiere unul de altul nu sunt corect ecranate, energia dintr-un fir poate fi transferata celuilalt si viceversa (ginditi-va la principiul de functionare a antenelor).

Zgomotele datorate liniilor de tensiune reprezinta o alta problema cruciala a retelelor. Vrem, nu vrem, in interiorul cladirilor, peretii sint traversati de liniile de tensiune. Daca nu sint izolate corespunzator, acestea pot afecta traficul retelei. Poate sunteti surprinsi daca aflati ca pana si “zgomotul” datorat tensiunii dintr-un monitor sau hard disk poate provoca efecte negative! Toate aceste efecte negative pot fi combatute cu ajutorul “impamantarii”.

Interferentele care pot sa apara intre doi conductori sint destul de greu de identificat, cu atit mai mult cu cit firele actioneaza, de cele mai multe ori, ca niste antene pentru “zgomotele” electrice (daca nu sunt torsadate). Calculatorul trebuie sa poata sa discearna intre semnalele digitale si impulsurile electrice ce interfereaza cu acestea.

Alte surse externe ale semnalelor electrice ce pot afecta calitatea acestor semnale sint :

Motoare electrice, sisteme radio si chiar lumina. In limbajul “retelistic” acestea sint denumite interferente electromagnetice si interferente radio.

Spuneam ca fiecare cablu in parte poate actiona ca o antena. Daca ne referim la UTP, sint opt fire care se pot manifesta astfel. Ce se intampla de fapt? Fiecare fir din cablu absoarbe semnale electrice din celelalte fire ale cablului si din surse externe ale acestuia. Daca “zgomotul” astfel rezultat este destul de ridicat, cartela de retea nu va mai sti sa faca diferenta intre acest zgomot si semnalele care reprezinta date.

Problema interferentelor este deosebit de importanta daca tinem cont de faptul ca majoritatea LAN-urilor folosesc frecvente cuprinse intre 1-100 megahertzi, banda in care opereaza multe dintre posturile de radio FM sau semnalele TV.

Ideal ar fi ca inainte de proiectarea cladirii sa se poarte discutii cu cel care vine cu instalatia electrica, pentru a sti cu exactitate pe unde vor fi trase firele de alimentare la electricitate. Se va incerca, astfel, ca liniile de comunicatie ale retelei sa nu fie in apropierea (sa nu se intersecteze) liniilor electrice. Pentru a evita neajunsurile care le are acest tip de emisii, proiectantii de materie pentru retea folosesc doua tehnici adica protejarea/izolarea si anularea.

Protejarea presupune ca fiecare pereche de fire sau grup de perechi este izolat de celelalte printr-un invelis izolant. Aceasta actioneaza ca o bariera impotriva acestor interferente. Dar aceasta nu este o solutie tocmai viabila, deoarece infasurarea unui material protector pe fiecare pereche de fire duce, pe de o parte, la cresterea diametrului cablului, iar pe de alta parte, la cresterea costului de productie a acestuia.

Prin urmare, astazi, cea mai folosita tehnica de protectie impotriva interferentelor o reprezinta anularea. Circulatia curentului electric prin fire creeaza un camp magnetic circular in jurul acestora. Directia fortelor acestui camp este data de directia de circulatie a curentului electric prin respectivul fir. Daca doua fire fac parte din acelasi circuit, electronii se deplaseaza de la polul negativ, sursa, prin fir, catre destinatie. Apoi, de la destinatie se intorc catre polul pozitiv sursa. Aflandu-se in apropierea campurilor magnetice ale celor doua fire se vor anula reciproc si vor reusi sa anuleze orice camp magnetic din exteriorul circuitului din care fac parte. Infasurarea care exista intre ele(torsadarea) poate creste efectul anularii.

La trecerea curentului printr-un fir se creeaza un camp electromagnetic care poate sa intefereze cu cel creat de firele adiacente. In cazul cablului UTP, fiecare pereche este torsadata pentru a se anula campurile electromagnetice create in cele doua fire cit sint mai des torsadate firele, cu atat mai mult creste efectul anularii si rata de transfer a datelor prin respectivul cablu. Daca firele nu sint corect torsadate, efectul va fi aparitia NEXT (near-end-crosstalk – incrucisare masurata la plecare).

Fenomenul este similar cu ce se intampla in cazul telefoniei cind se ating doua fire simultan si se aud doua convorbiri simultan. In cazul retelelor, fenomenul apare in momentul in care semnalul e mai puternic dintr-o pereche de fire este receptionat de o pereche adiacenta de fire. NEXT reprezinta acea portiune a semnalului transmis care se cupleaza magnetic cu semnalul receptionat.

Simplificat, lucrurile se prezinta astfel:

1. Termenul exact este diafonie.

FEXT  (far end crosstalk – incrucisare masurata ) e similara cu NEXT, diferenta constand in faptul ca incrucisarea e masurata la capatul cel mai indepartat fata de punctul de generare.

Am insistat ceva mai mult asupra acestui subiect, deoarece e bine de stiut ca folosirea cablurilor din categoria 5, a prizelor si conectorilor de calitate nu conduce in mod automat la obtinerea performantelor unei retele din aceasta categorie.

Latenta

In cadrul unei retele, latenta e de multe ori sinonima intarzierii : timpul necesar unui pachet sa ajunga de la sursa la destinatie. In practica acest fenomen are mai multe surse.

Putem vorbi, in primul rind, despre dispersia caracteristica materialului din care e realizat cablul. E posibil ca 1 bit sa interfereze atit cu precedentul, cit si cu urmatorul. Iar cind se transmit milioane de biti, e posibil ca acest lucru sa depaseasca limitele normale in ceea ce priveste timpul de transmisie.

Toate sistemele digitale au un ceas (sau o frecventa de tact la care lucreaza), ceea ce inseamna ca impulsurile acestui ceas duc la aparitia unui eveniment sau altul : CPU sa realizeze un anumit calcul, datele sa fie scrise in memoria calculatorului, cartela de retea sa transmita mai departe bitii pe care i-a receptionat… Daca ceasul unei surse care transmite date nu e sincronizat cu cel al destinatarului, se poate ajunge la distorsionarea in timp a transmisiei, ceea ce face ca bitii sa ajunga la destinatie mai tirziu decit ar fi normal.

Latenta, cunoscuta si sub denumirea de intirziere, are 2 cauze principale. Prima se datoreaza teoriei relativitatii. Prin firele metalice si prin fibra optica, semnalele se propaga cu o viteza mai mica decit a retelei (2,3*108 m/s, respectiv 2*108 m/s). prin urmare, pentru a traversa o anumita distanta, bitii au nevoie de un anumit timp. La aceasta se adauga si faptul ca majoritatea componentelor electronice ale calculatorului induc latenta (este vorba despre fractiuni de secunda ! )

Dispersia poate fi “combatuta” prin proiectarea corespunzatoare a cablurilor, reducerea lungimii acestora si folosirea impedantei corespunzatoare. In cazul fibrei optice, limitarea dispersiei presupune folosirea unei lumini laser cu o lungime de unda specifica.

In cadrul distorsiunii, lucrurile sint ceva mai complicate deoarece e vorba de sincronizari complexe la nivel hardware.

Latenta se reduce cu ajutorul echipamentelor de retea si a protocoalelor specifice nivelurilor modelului OSI.

4. 10BaseT (Ethernet)

Pentru ca tot sint la moda “retelele de cartier , continuam cu un exemplu pentru astfel de cazuri.

Din punct de vedere al topologiei si cablurilor folosite, retelele Ethernet 10BaseT folosesc ca mediu de transmisie UTP cat3 (sau mai bun) intr-o topologie stea. Fiecare nod din retea are propria sa legatura la un repetor (hub), legatura care nu poate depasi 100 de metri.

Se poate folosi si o topologie tip arbore, in care un repetor central este conectat la repetoare.  Nu e exclusa nici posibilitatea combinarii tehnologiilor (10Base Ethernet cu 10Base-2, pentru a reveni la exemplu) :

In aceasta situatie, nu uitati de regula numarului maxim de repetoare pe un server. Si acum se pune intrebarea de baza : cind se preteaza o astfel de retea? Avantajul e ca se recomanda pentru anumite aplicatii, dar, in acelasi timp, in situatii cind estee bine sa fie evitata.

Atit timp cit fiecare nod dintr-o astfel de retea are propria sa conexiune, e cel mai probabil ca defectarea sa sa provoace intreruperi in intregul sistem. Mai stim ca repetoarele au implementata o functie de “partitionare” prin care detecteaza evenimentele aparute la nivelul porturilor si deconecteaza respectivul nod. Efectul a astfel de facilitati consta in usurinta cu care poate fi depanata o astfel de retea..

Deconectarea unui nod sau adaugarea unui nou nu pune probleme pentru ceilalti membri ai retelei.

Problema cea mai spinoasa legata de 10Base-T tine de lungimea maxima a portului, limitare care trebuie depasita prin folosirea altor tehnologii.

5. 100 BaseTX(Fast Eternet)

Mediile de transmisie folosite in retelele Fast Eternet depind de varianta care se doreste a fi dezvoltata:

100 Base-TX foloseste cablu UTP cat;

100 Base-T4 foloseste patru perechi de UTP cat3;

100 Base FX foloseste fibra optica multimod.

Daca ne intoarcem citeva pagini la subiectul legat e intirzierea indusa de numarul de pachete transmise, in cazul retelelor Fast Eternet, aceasta reprezinta aproximativ 10% din ceea ce se intimpla in retelele cu latime de banda de 10 Mps !

Intarzierea totala va fi 489,72 bit itme, ceea ce inseamna ca reteaua este in regula. Daca insa vom nevoiti sa mai adaugam un repetor (adica o intarziere suplimentara de 92 bit time), vom depasi valoarea de 512 bit time !

Cum se rezolva o astfel de problema ? O solutie o reprezinta repetoarele stackable

(modulare). Acestea sint hub-uri conectate intre ele prin porturi speciale (stack). Toate hub-urile dintr-o astfel de stiva formeaza o singura unitate logica.

Cea de-a doua solutie se refera la folosirea switch-urilor sau a fibrei optice, daca trebuie conectate dispozitive aflate la o distanta mai mare de 100 metri.