Crestinismul - principiu unificator sau separator?

Universitatea Bucuresti, Facultatea de Filosofie, Modulul Studii Europene-

IDEEA EUROPEANA

"Crestinismul - principiu unificator sau separator?"

"in ceea ce priveste fenomenul religios, fata de celelalte continente, Europa prezinta o originalitate ce constituie o data capitala: este singurul care a fost crestinat in totalitate." (Rene Remond)

Introducere

Europeanul care respinge crestinismul se situeaza pe o pozitie delicata, intrucat acesta reprezinta un trecut care ne defineste si care nu poate fi ignorat.

Crestinismul a constituit mereu un punct de referinta atunci cand vorbim despre formarea Europei. Este evidenta obsesia oamenilor de a-si defini identitatea, insa acest lucru pare imposibil, intrucat Europa este "orfana", neavand un trecut cunoscut, specificat. In contextul acesta, momentul aparitiei crestinismului este unul salvator, oferind ceea ce se numeste identitate nationala popoarelor europene. Astfel, religia ajunge sa detina un rol de o mare importanta pretutindeni in Europa, reusind sa isi puna amprenta aspra multor generatii, strabatand diferite timpuri si istorii. Crestinismul a stat la baza primelor proiecte politice de unificare a popoarelor europene.

Religia crestina a devenit religia europenilor si influenta sa este considerabila, chiar daca in epoca moderma s-a proliferat secularismul.

Identitate europeana

In evul mediu o treime din Europa era condusa direct de Biserica, in limba latina, cu codul canonic romano-catolic. Europa nu e numai un loc geografic, ci inainte de toate este o notiune culturala si istorica, care s-a format prin forta crestinismului. Crestinismul a imprimat continentului european identitatea proprie, care s-a consolidat in antichitatea clasica si pe diferitele contributii etnice si culturale de-a lungul secolelor.

Concomitenta dintre identitatea nationala si religie a instituit o legatura foarte importanta care va juca un rol foarte important in secolul al XIX-lea in actiunile prin care se incerca emanciparea natiunilor.

Crestinismul se dezvolta mai intai in Orientul Apropiat, cai primele biserici au aparut pe teritoriul Asiei, iar apoi se intinde de-a lungul secolelor pe o portiune extrem de intinsa, reusind sa ofere prima "identitate europeana", atat de mult ravnita de locuitorii Europei. Asadar, crestinarea insasi are un rol semnificativ in realizarea unei unitati intre popoare, devenind elementul lor comun. Spiritualitatea crestina a reprezentat unul dintre principalii piloni care a stat la baza constituirii identitatii Europei.

Era barbara

Integrarea intre crestinism si puterea imperiala se intrerupe in Occident odata cu invaziile popoarelor barbare; a supravietuit insa in Imperiul Bizantin, in forme si continuturi care denotau tendintele unei sacralizari crescande a figurii imparatului, detinator al puterii politice si religioase.

Chiar si popoarele "barbare", care au invadat Occidentul, erau deja crestine, dar in forma ariana. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, in lipsa puterii provocata de caderea imperiului, progresa capatand o crescuta relevanta si civila - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxie.

In aceste imprejurari, crestinismul a luat in regatele romano-barbare, importanta politica. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a pastrat pentru foarte mult timp o stransa legatura si deci un nou pol al dezvoltarii crestinismului.

Era barbara a Europei este considerata si cea a crestinarii sale. Evanghelizarea barbarilor cunoaste un prin succes prin convertirea lui Clovis, iar apoi se raspandeste in interiorul continentului si atinge apogeul dezvoltarii in secolul al VII-lea, caci incepand cu aceasta perioada identitatea europeana incepe sa se identifice cu identitatea crestina.

Caracterul moralizator si ideea de progres

Religia crestina a produs schimbari considerabile la nivelul mentalului colectiv din perioada antica si evul mediu, avand un caracter moralizator. Poate ca cea mai importanta metamorfoza in randul mentalului colectiv este o schimbare categorica de valori si virtuti relevabila in mai multe astecte, ca de exemplu tipul eroului, al modelului crestinului desavarsit ce modifica radical aspiratiile omului de rand.

De asemenea, foarte importanta pentru cultura europeana este ideea de progres perceputa in sens crestin: la fel cum moartea lui Iisus pe cruce a reprezentat victoria asupra asa-zisului imperiu invizibil al demonilor, la fel si vechiul tip de a privi lumea si evenimentele din ea ca avand un caracter circular este inlocuitcu cel nou, un caracter "progresiv", in linie verticala. Lumea nu mai este un ciclu de evenimente care se repetau de-a lungul vremii sub diverse forme, scopul lumii este acum bine stabilit si revelat si anume crestinarea popoarelor si unirea lor sub Adevar.

Perceptia lumii avea un caracter predominant divin. Crestinii vorbeau de o transcendenta a divinului: pentru un ganditor medieval statul era oarecum inglobat in Biserica, filosofia a fost la propriu inglobata in teologie, iar natura prezenta un har divin. Tot ceea ce era frumos in natura era frumos deoarece reprezenta rezultatul Creatiei lui Dumnezeu.

Recunoasterea crestinismului

In anul 312, inaintea confruntarii militare cu Maxentius la Podul Milvius, Constantin cel Mare a adoptat crestinismul, pentru ca dorea sa dea o noua unitate imperiului. El s-a angajat in politica de favorizare a crestinismului, acordand, prin Edictul de la Milano, libertatea de cult noii religii. Procesul de impacare intre Biserica si statul roman a inceput astfel cu Constantin cel Mare, caci recunoasterea crestinismului in intregul Imperiu Roman este facuta in anul 313 prin Edictul de la Milano, urmand ca in 394 imparatul Theodosius sa transforme crestinismul in singura religie oficiala. Templele sunt transformate in biserici. Imparatii crestini incearca sa stearga urmele politeismului si sa instaureze o dogma universala.

Reguli de credinta

Imparatii romani au o dogma religioasa unitara pentru intreg imperiul. Credintele si principiile noii religii sunt fixate acum intr-un sistem; este fixat, de asemenea, crezul, pentru a-i recunoaste si testa pe cei credinciosi. Dogmele nu reprezinta doar norme canonice nou-aparute, ci si rezumate ale doctrinelor biblice majore. Aceasta este epoca de aur a Parintilor Bisericii, care au inceput interpretarea Evangheliilor, cel mai important dintre ei fiind Augustin (354-430).

Sfantul Augustin are o contributie majora in ceea ce priveste instalarea si dezvoltarea crestinismului. Opera lui a daruit viata, coeziune si mai ales vocatie istorica Occidentului catolic, modificand substantial gandirea europeana.

Unitate sau dezbinare?

In ceea e priveste rolul si contributia crestinismului au fost create o serie de controverse, intrucat aceste poate conferi in egala masura ideea de unitate intre popoare, dar poate constitui si un factor de scindare, aceasta survenind in urma unor accese de gelozie si confesiuni rivale.

Initial, crestinismul a constituit pentru Europa un factor de uniune statala, deoarece "batranul continent" a fost singurul dintre celelalte continente care a avut aceeasi culoare religioasa pe intreg teritoriul sau, fiind singurul care a fost crestinat in totalitate.

"Prin simplul fapt ca apartineau aceleiasi credinte, crestinii alcatuiau o singura societate spirituala, dar obiceiurile pe care li le impunea credinta aveau sa stabileasca inevitabil intre ei legaturi sociale in care ordinea temporala era direct implicata." (Et. Gilson)

Dezbinarea s-a produs in doua etape. Prima dintre ele se refera la separarea Bisericii Occidentului de cea a Orientului, intrucat divizarea dintre Biserica Latina si cea Greaca a fost si ramane un element de tensiune continua. O a doua etapa are loc in secolul al XVI-lea, sub numele de Reforma, reprezentand divizarea Europei crestine in mai multe Europe religioase care se afla intr-o continua lupta pentru suprematie. Aparenta unitate a bisericii medievale a fost distrusa atunci cand Martin Luther s-a opus autoritatii Papei si a declansat Reforma Protestanta. Aceasta scindare a dus la razboaie religioase sangeroase in Europa - razboaie care au durat 150 de ani.

Divergentele religioase din Occident trebuiau acceptate si, mai mult de nevoie, statele au inceput sa recunoasca ca eradicarea unor minoritati aflate intre propriile lor granite nu era o solutie. Pasiunile istovite si visteriile goale, oboseala care se facea resimtita si mai ales divizarea Europei in grupari religioase diferite au dus practic la promovarea tolerantei religioase - o consecinta extrem de importanta, desi neintentionata, a Reformei.

Dupa divizare existau o Europa Catolica, una a Reformei, Lutherana si Calvinista, a ortodoxiei si Islamului.

Intr-o lume aruncata in dezordina si haos politico-social    de catrea invaziile popoarelor barbare, intr-o lume ce incearca sa-si regaseasca echilibrul si totodata sa integreze intr-o noua sinteza valorile romane si crestine cu cele germanice, proces complex desfasurat de-a lungul secolelor V-VII, in aceasta noua civilizatie ce este pe cale sa apara, religia crestina si Biserica insumeaza toate energiile vizibile. Ele devin singurele realitati vizibile. De acum inainte, crestinismul inseamna viata si viitor, iar istoria evului mediu nu poate fi conceputa fara istoria bisericii crestine din aceasta parte a Europei.

Bisericile ajung sa aiba confesiuni diferite, interpretari si definitii diferite, tipul de disciplina si cerinte fiind totodata unice pentru fiecare religie si biserica in parte, insa cea mai recunoscuta pentru exigenta sa in cadrul relatiei dintre stat si biserica este Biserica Catolica. Se formeaza astfel o legatura intre religie si natiune, totul ajungand sa fie sub domnia papei.

"ar fi de neconceput sa nu ne aruncam privirea si mai in urma: in niciun alt sector al activitatii sociale, greutatea trecutului, totdeauna importanta, nu este atat de determinata ca in domeniul religiosului si al relatiilor sale cu societatea." (Rene Remond)

Crestinismul si mostenirea lui

Una dintre cele mai importnate mosteniri lasate de crestinism o reprezinta sistemul educational. Acesta este un domeniu in care religia si-a pus amprenta, caci a avut o contributie foarte importanta in infiintarea primelor forme de invatamant.

De asemenea, consider ca un alt aspect cultural mostenit este ideea de egalitate intre oameni propulsata pentru prima data de crestinism, caci toti suntem egali in fata lui Dumnezeu. Acesta poate fi punctul de plecare pentru Drepturile Omului referitoare la egalitate.

Incheiere

In concluzie, religia a constituit nu numai un eficient factor de unitate intre popoare, dar a avut un rol important si in emanciparea acestora. Intr-o lume brutala si incerta, crestinismul era vazut ca o oportunitate, de aceea este de inteles atractia sper religie care a avut un impact imediat. Pentru ca eopca medievala este marcata de neajunsuri, oamenii au ales promisiunea crestina a unei eternitati pline de bucurie.

Biserica s-a integrat perfect in stat, caci ceea ce exista nu era un popor plus o Biserica, ci un "popor crestin" inchegat, insufletit dinauntru de Biserica si care nu putea dainui ca atare despartit de ea. Biserica ajunsese sa conduca intreaga existenta, fie ea individuala sau colectiva, toata activitatile erau dirijate de religie.

Desi contestat in nenumarate randuri, crestinismul a fost pilonul de baza a ceea ce numim astazi "Europa", contribuind la formarea, dezvoltarea si unitatea ei.

Bibliografie

- Et. Gilson - Filosofia in Evul Mediu, cap.IV Crestinatate si societate

- J. Le Goff - Evul Mediu si nasterea Europei, cap. I Zamislirea Europei

- Rene Remond - Religie si societate in Europa, editura Polirom, Cartea I.    Mostenire si ruptura

- Peter Brown - Intemeierea crestinismului occidental, editura Polirom, 2003, cap. 3 Vremuri crestine

Arborele lumii, Istorie universala

https://www.preferatele.com/referate/Originile_crestinismului_7473.html