Organizarea social si normele de conduita in secolele 4-9 d.Hr

Organizarea social si normele de conduita in secolele 4-9 d.Hr

Datorita deselor atacuri ale populatiei migratoare ,romanii au fost nevoiti pentru a scurta frontul, sa paraseasca provincia Dacia,asa incat imparatul Aurelian catre anii 271-275 a retras armata si administratia din provincie ,odata cu ele plecand probabil si oamenii cei mai bogati pe care acum imperiul nu-i mai putea apara.

Asta nu inseamna ca populatia romanizata de la nordul Dunarii a intrerupt orice fel de legaturii cu imperiul pentru ca stim ca romanii au pastrat garnizoane si capete de poduri in stanga Dunarii,ca cel putin in timpul imparatului Constantin cel Mare si Iustinian au fost refacute cetatii si s-a reorganizat apararea la nord de Dunare si nu in ultimul rand,Dobrogea a continuat sa faca parte din imperiu fiind integrata provinciei Moesia Inferior.

1.Romanizare geto-dacilor

Romanizarea in Dacia a durat ceva mai putin de 170 ani,adica timp de 5 generatii,perioada la sfarsitul careia avem de aface deja cu o populatie vorbind o limba latinofona,cu obiceiuri, norme si organizare similare cu cele ale imperiului in care se impletesc armonios insa si elemente locale.

Factorii cheie ai romanizarii au fost :armata,administratia si colonistii.

Armata

In armata stim ca serviciul militar roman era foarte lung,timp de 25 ani,perioada in care soldatii care stationau permanent in Dacia,erau casatoriti si aveau copii.La sfarsitul stagiului militar veteranii dobandeau cetatenia romana impreuna cu familile lor si erau improprietariti cu o suprafata de pamant.Acesti veterani au fost un factor puternic de romanizare dovada fiind cuvantul batran din limba latina veteranus(soldatul lasat la vatra si nu de la senex care are sensul de batran in limba latina si care le-au mostenit celelalte limbi romanice).

Administratia romana

Prin faptul ca s-a impus provincialilor a constituit si ea un factor de romanizare intrucat geto-dacii fiind obligati sa vina in contact cu administratia,erau determinati sa invete mai intai limba latina si apoi normele dupa care se conducea administratia.

Colonistii

Au participat si ei la acest proces de romanizare pentru ca facand parte din provincii mai vechi ale imperiului erau deja vorbitori de limba latina si purtatori ai civilizatiei romane.

2.Crestinarea

Procesul de crestinare a inceput inca din secolul I al erei crestine adus din vremurile apostolice cand Sfantul Apotoli Andrei si dupa cercetarile recente si Sfantul Apostol Filip au facut misionarism in Dacia.Prin urmare procesul de crestinare incepuse inca de pe vremea lui Decebal si inainte de cucerirea romana.

Dupa ce a fost transformata in provincie a imperiului , crestinarea in Dacia a continuat in ciuda politicii imperiale de reprimare a crestinismului, Traian insusi fiind unul dintre persecutori. Cu toate acestea prin intermediul armatei si al colonilor veniti in Dacia din provinciile rasaritene ale imperiului, din Siria, din Asia Mica si apoi din Grecia si Macedonia care fusese care fusesera crestinate de Sfantul Apostol Pavel , crestinismul s-a raspandit cu putere.

Multi dintre soldati erau crestini, dupa cum aflam din Martirologul ca multi dintre martirii crestini ai primelor secole au facut parte din armata.

Dupa Retragerea Aureliana crestinismul s-a putut raspandii mai liber pentru ca numai exista presiunea administratiei romane si prin urmare din ce in ce mai multi misionari au venit in Dacia. Dovada ca procesul de crestinare dateaza din aceste prime secole ale ocupatiei si influentei romane o demonstreaza limba pentru ca termenii folositi pentru desemnarea notiunilor fundamentale ale credintei sunt de origine latina: Dumnezeu, credincios, pagan, cruce, biserica, altar, rugaciune.

A doua etapa de crestinare o cunosc daco-romanii dupa invazia slavilor si dupa crestinarea lor si a bulgarilor.Dovezile din limba romana arata ca termenul folosit pentru organizarea bisericeasca si a cultului sunt de origine slavona: vladica-episcop,popa,schit,chilie,vecernie,ectrenil. Tot in acesta perioada limba slavona patrunde in biserica in calitate de limba de cult si mai tarziu dupa intemeierea statelor feudale romanesti ea va deveni si limba de cancelarie.

Romanizarea si crestinarea sunt cele doua elemnte care formeaza procesul de etnogeneza a poporului roman. Migratiile popoarelor nu au intrerupt acest proces si nici nu au avut o influenta foarte mare in afara de invazia slavilor care au fost asimilati de poporul daco-roman, proces in urma caruia putem vorbi in sfarsit de formarea poporului roman.