ECLIPSA LIBERALISMULUI 1938-1989

"Puterea absoluta a Regelui Soare se profileaza nula in comparatie cu a dictatorului ateu contemporan, caruia cu adevarat i se aplica spuse lordului Acton: puterea absoluta corupe absolut".

Nicolae Steinhardt

"Cred intr-adevar ca prezenta intelectualului, in adevaratul inteles al cuvintului - marii poeti, marii romancieri, marii filosofi - cred ca prezenta lor tulbura enorm un regim politienesc sau un regim dictatorial de dreapta ori de stinga. Stiu, fiindca am citit tot ce se poate citi in legatura cu el, ce reprezenta Thomas Mann pentru Gestapo, pentru politia germana. Stiu ce reprezenta un scriitor ca Soljenitin sau ce reprezinta un poet roman: chiar prezenta lor fizica ii deranjeaza pe dictatori si de aceea va spun: trebuie intr-adevar continuata creatia culturala".

Mircea Eliade

Efecte perverse

Gindirea sociala romaneasca ale carei dimensiuni incercam sa le infatisam s-a manifestat in interactiune cu realitatea sociala romaneasca, cu ipostazele ei umane, sociale, economice, politice si mentalitare, ipostaze care au produs si reprodus idei si idealuri, tendinte si manifestari, intr-o diversitate concurentiala si conflictuala.

Ideile puse in circulatie, dupa 1848, au stimulat actiuni si fapte care au insemnat nasterea modernitatii in societatea romaneasca. Nasterea aceasta a modernitatii nu a fost una lina si armonioasa, ci una conflictuala si nu o data cu efecte perverse, cum au fost extremismele politice de stinga sau de dreapta, alaturi de care s-au mai manifestat conflicte intre traditionalism si modernism, intre capitalul financiar, industrial si capitalul funciar.

Grupurile politice extremiste care s-au manifestat virulent, in toate societatile europene si au generat bolsevism in Rusia, nazism in Germania, fascism in Italia, legionarism si proletcultism in societatea romaneasca si-au avut geneza in elanurile revolutionare pasoptiste. In climatul prepasoptist, Karl Marx a lansat pentru Europa si pentru lume: Manifestul Partidului Komunist, un manifest al partidului-stat implinit social prin lovitura de stat bolsevica din octombrie 1917.

Karl Marx, prin "manifestul" sau, oferea o alternativa nu numai la liberalism, ci si la regimurile politice democratice iesite din miscarile pasoptiste. Pe temeiul acestui manifest, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea Karl Marx si Engels impreuna cu numerosii lor discipoli au organizat "internationalele socialiste", grupari alcatuite din intelectualii socialisti si marxisti, din toate societatile europene. In Rusia cercurile socialiste si marxiste au avut un succes deosebit ce au condus, cu sprijinul lui Bismark, la preluarea puterii de catre bolsevici, in 1917.

Ideile socialiste, prind cheag si in societatea romaneasca mai intii in varianta lui Charles Fourrier, prin "falansterul" de la Scaieni (1835-1836) a lui Theodor Diamant, apoi sub influenta marxista se infiinteaza "Asociatia lucratorilor tipolografi din Romania (1863) si "Asociatia generala a lucratorilor din Romania (1872). In 1892 la Iasi apare in traducere, Manifestul Comunist. In 1893 se infiinteaza Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania ce-si propunea transformarea proprietatii individuale in proprietate colectiva, educatia politica si intelectuala a muncitorilor, aderarea la internationalismul socialist. In 1899 acest grup a intrat in criza, drept urmare in 6-7 ianuarie 1908 se constituie Uniunea Socialista ce se va transforma in 1910, in Partidul Social-Democrat din Romania. Socialistii romani au avut prezente in a II-a Internationala Socialista. Ei au legaturi cu bolsevicii rusi, inclusiv cu Lenin. Ei s-au solidarizat cu revolutia socialista rusa de la 1905. O miscare socialista a existat si in Transilvania. La un an dupa lovitura de stat bolsevica, Partidul Social-Democrat s-a transformat in Partidul Socialist ce a editat intre altele "Lupta de clasa" (1920).

Victoria bolsevismului in Rusia a initiat in Europa "o mare voga revolutionara" ce va naste, pe acelasi fond al ideologiilor social democrate si socialiste, nationalism-socialismul. Astfel, "Deutsche Arbeiter Partei" nascut in 1904 din "Asociatia muncitorilor din Linz"[1] (orasul lui Hitler) s-a transformat in 1918 in "Deutsche National Socialistische Arbeiter Partei". Pe baza aceleasi ideologii national socialiste, in 1919 la Munich s-a infiintat Partidul Muncitoresc German devenit in 1920 Partidul National Socialist al Muncitorilor Germani la care a aderat si Adolf Hitler. Benito Mussolini s-a educat si el in cercurile marxiste si socialiste italiene. Dictatura musoliniana s-a instalat in 1922.

In societatea romaneasca, efectul bolsevismului a fost, pe de o parte, infiintarea in 1921, cu sprijin bolsevic, a Partidului Comunist din Romania, act ce nu a insemnat decit transformarea din "socialist" in "comunist" a Partidului Socialist (din 1918). Un an mai tirziu, in 1922 A.C. Cuza si N. Paulescu infiinteaza Uniunea National Crestina, iar Corneliul Zelea Codreanu organizeaza Asociatia Studentilor Crestini. A.C. Cuza a infiintat in acelasi an Liga Apararii National Crestine, pe care o revendica de la nationalism-socialismul german, identificind originea "pelasca" (predacica) a zvasticii naziste. In 1924, Partidul Comunist ce avea in el si o structura a NKVD (politia politica) a fost scos in afara legii pentru activitate "antinationala" si "antiromaneasca". In 1927, Corneliul Zelea Codreanu infiinteaza Legiunea Arhanghelului Mihail, devenit in 1930 Garda de Fier iar in 1937 partidul Totul Pentru Tara. Societatile europene s-au sfisiat astfel intre nationalism-socialismul german (nazism) ce sustinea suprematia "rasei" si bolsevismul stalinist ce cultiva suprematia "poporului sovietic". Nascute intr-o societate liberala ideologiile celor doua "suprematii", pot fi intelese si ca efecte perverse ale liberalismului clasic, dezvoltate pe fundalul nemultumirilor si conflictelor sociale, mai ales de dupa primul razboi mondial, nemultumiri si conflicte, pentru care societatile europene ale liberalismului clasic n-au avut solutii protectoare.

Dupa al doilea razboi mondial societatile europene au stiut sa aplaneze, chiar starile negative. O masura radicala a noii democratii, a fost in acest sens, interzicerea prin lege, a grupurilor naziste si comuniste.[2]

Anexari ideologice

Asa cum, Karl Marx a fost mereu invocat de socialisti si de bolsevicii sovietici, de reprezentantii acestora in socialismul real din tarile sud-estului si centrului Europei, desi inca in timpul vietii el a exclamat "Je ne sui pas marxiste", tot astfel si ideologiile extremiste si totalitare din societatea romaneasca si-l vor anexa pe Eminescu si Iorga, pe alte figuri intelectuale utilizate atit de comunisti cit si de legionari in scopuri de manipulare.

Un exemplu a dat in acest sens chiar regele Carol al II-lea, care si-a sustinut dictatura prin infiintarea Partidului Renasterii Nationale in speranta ca va reusi sa-si adjudece ideologia si succesul miscarii legionare. Apoi, miscarea legionara a brodat in jurul "Capitanului" (Corneliu Zelea Codreanu) un cult al personalitatii, in care acesta era zugravit cu atributele marilor voievozi: Mircea, Stefan si Mihai.

Legionarii, pe scurta perioada a participarii lor la dictatura, uita ca ideologul lor oficial a fost obscurul Nicolae Rosu, cu si mai obscura lui scriere: Dialectica nationalismului si, intr-o devalmasie si-i anexeaza ca ideologi pe Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade, desi nici unul dintre ei nu a fost ideolog al acelei miscari. In fapt si Nae Ionescu, care s-a apropiat de Codreanu si grupul sau politic pentru a-l sluji pe Carol al II-lea, nu a fost ideologul miscarii legionare. In editorialele sale din "Cuvintul" a sustinut taranismul in intervalul 1924-1928, carlismul si revenirea ca rege a lui Carol al II-lea, intre 1928 si 1933, iar in anul 1933 - in perioada 1934-1938 "Cuvintul" a fost suspendat- si 1938 sustine miscarea lui Codreau.

In 1940, cind legionarii ajung la putere, acestia reediteaza "Cuvintul", cu emblema "organ al miscarii legionare". Nae Ionescu era insa mort in acel moment, deci nu e sigur ca si-ar fi lasat publicatia anexata, mai ales ca abdicase Carol al II-lea, cel pentru care directorul "Cuvintului" a sustinut miscarea legionara.

Fenomenul anexarii ideologice nu a fost insa propriu numai miscarii legionare, ci stinga totalitara va proceda la fel. Cu voie sau fara voie, gindirea unor personalitati precum Mihai Ralea si D.D. Rosca, dar si Sadoveanu si Arghezi vor spori prin aceeasi tehnica a anexarii ideologice galeria sustinatorilor proletcultismului in filosofie si cultura.

Apoi, sub dictatura national-comunista, din anii 1965-1989, fenomenul anexarii ideologice a fost unul masiv. Sub formula aparent benefica a "valorificarii mostenirii culturale", filosofia blagiana a fost si ea anexata ideologic, incit din monumentalele "trilogii" n-a ramas decit "spatiul mioritic". O anexare dramatica, in perioada proletcultismului a suferit si "teroria satului devalmas" a lui Henri H. Stahl, prin acceptarea in contextul analizei a identificarii acestora cu - horibile dictu- "comunismul primitiv".

Astazi, aceste anexari se pot destese din mixturile ideologice care au incercat sa devoreze opere monumentale, numai pentru a-si spori dictatura si dominatia, mai ales asupra spiritului, pe care au incercat sa-l stapineasca, dar pina la urma ele au cazut sub vreme, iar operele supuse anexarii se ridica viguros ca semne si simboluri ale neparticiparii la dictaturi si totalitarisme.

1948. Anul reformelor totalitare. Societatea captiva

In scurta perioada de la sfirsitul celui de al doilea razboi mondial (9 mai 1945) pina la abolirea monarhiei (30 decembrie 1947) s-au ivit sperante pentru revenirea la societatea democrata. Partidele politice interzise de Carol al II-lea reintra in viata publica. N-au mai intrat insa si in cea politica, intrucit regimul dr. Petru Groza (6 martie 1945), un regim supus sovieticilor - care sub lozinca "eliberarii" au ocupat de fapt Romania - a falsificat alegerile din 19 noiembrie 1946. Lupta electorala s-a dat intre Blocul National Democratic (condus de Partidul Comunist din Romania) aflat la putere si opozitia reprezentata de Partidul National Taranesc si Partidul National Liberal. Cistigatorul real al alegerilor a fost Partidul National Taranesc, care impreuna cu celelalte grupari politice din opozitie au realizat un procentaj de aproximativ 80%. Guvernul Petru Groza a "ars"[3] documentele electorale si au comunicat ca Blocul National Democratic a "cistigat" 78,86% din voturi. Acest fals de proportii a functionat magistral, regimul comunist se instalase "legal" in societatea romaneasca.

In planul gindirii sociale retinem doua izbinzi pentru acest interval liberal: Sociologia satului devalmas (1946) a lui Henri H. Stahl si Despre constiinta filosofica (1947) a lui Lucian Blaga. In "Dreptatea" oficiosul PNT, Corneliu Coposu a publicat texte virulente si polemice, in viltoarea unor lupte, in care "Scinteia" - cotidianul PCR - acuza in stinga si in dreapta de "fascism", iar cei acuzati, precum Iuliu Maniu, fratii Bratianu, victime si ai altor inscenari, ajung intemnitati la Sighetul Marmatiei, pierzindu-li-se pentru totdeauna urma si mormintul. Cum a fost cu putinta sa functioneze aceste acuzatii de "fascism" la adresa unor democrati autentici ca Maniu si Bratianu? In protocoalele aliatilor exista un paragraf care sustinea condamnarea fascistilor de catre noile regimuri. Si, intr-adevar, comunistii romani, aflati sub control sovietic, si bineinteles din zel propriu azi acuzau in presa pe cineva de "fascism" si miine acel cineva era condamnat la inchisoare pe viata de "tribunalele poporului". In acest stil odios a fost decimata, intr-un timp extrem de scurt atit elita politica cit si elita culturala romaneasca ce simboliza liberalismul si democratia.

Falsificarea alegerilor din 1946, decimarea elitelor politice si culturale din anii urmatori, culmineaza in anul 1948, cu declansarea reformelor totalitare. In acel an 1948, regimul comunist unifica Partidul Comunist cu Frontul Plugarilor si cu Partidul Social Democrat si infiinteaza Partidul Muncitoresc Roman, apoi "nationalizeaza", adica trece in patrimoniul statului toate institutiile private: intreprinderi industriale, banci, unitati comerciale, organizeaza invatamintul de toate gradele dupa principiile invatamintului bolsevic. Marii profesori, precum Ion Petrovici si Lucian Blaga au fost eliminati din sistemul universitar, impreuna cu multi altii. In acelasi an 1948 a fost desfiintata Biserica Greco-Catolica pentru a taia orice legatura intre societatea romaneasca si Occident. Ortodoxia a platit si ea vamile ei, prin desfiintarea academiilor teologice, a unor asezaminte monahale, precum Voronetul. In 1949 a debutat colectivizarea agriculturii, adica desfiintarea proprietatii private funciare.

Aceste reforme totalitare: infiintarea partidului unic, desfiintarea proprietatii private, ruperea legaturilor cu Occidentul, reforma proletcultista a invatamintului au facut din societatea romaneasca pentru mult timp o societate captiva, in care a functionat partidul-stat, controlul ideologic al invatamintului, cenzura presei scrise si a cartilor publicate, cenzura spectacolelor de teatru, cenzura expozitiilor de arte plastice, cenzura oricarei actiuni culturale publice.

In ordine culturala poetul minor si socialist Teodor Neculuta a devenit mai important decit Eminescu, in filosofie, Dinik - un autor stalinist al unei istorii proletcultiste a filosofiei - mai important decit Platon si Kant, in gindire sociala si politica Stalin mai important decit Marx. Sociologia impreuna cu genetica nascinda au fost decretate stiinte reactionare si "retrograde". Luminile spiritului pareau stinse definitiv, iar gindirea sociala atit de incercuita de controlul politic si ideologic a trait momente de asfixiere si moarte clinica.

Un taran liberal: Ilie Moromete

In conditiile in care, in gindirea sociala nu puteai fi decit stalinist, in cel mai bun caz leninist si marxist, toate celelalte productii ale spiritului urmeaza aceleasi reguli. Se scrie proza proletcultista, precum Setea si Strainul de Titus Popovici, poezie proletcultista precum Cintare omului de Tudor Arghezi, o versificare a materialismului dialectic si istoric, filosofia oficiala a societatii captive. Istoria nationala a fost si ea amputata proletcultist prin scrisul lui Mihai Roller. Pentru reflexia sociologica si filosofica s-a inventat periodicul "Lupta de clasa". In temnite, pentru cei care supravietuiesc fizic se fac reeducari in spirit marxist-leninist. La inchisoarea din Aiud s-au organizat reuniuni saptaminale de "invatamint ideologic" la care au participat, in chip de reeducatori proaspeti filosofi si sociologi, in marxism-leninism, crescuti pe bancile Universitatii "Lomonosov" din Moscova. Actiunile acestea de la Aiud au fost intrerupte, intrucit, intr-unul din momentele reeducarii marxist-leniniste, Petre Tutea, participant si el la reeducare, a afirmat tumultuos: "Singura filosofie adevarata e aceea a lui Platon".

Asa, cum Petre Tutea a intrerupt la Aiud sirul reeducarilor, Marin Preda intrerupe prin Morometii I (1955) sirul prozei proletcultiste, iar Nicolae Labis cu volumul Primele iubiri (1956) fisureaza discursul poeziei proletcultiste, gen In Tara Motilor se face ziua de Alexandru Andritoiu, conviv si el impreuna cu Labis si alti tineri scriitori la "Scoala de literatura" creata cu scopul de a indoctrina si controla ideologic tinerii scriitori.

Prin Morometii I literatura romana triumfa. Ilie Moromete e acolo, un taran viu, iar Poaiana lui Iocan e o agora taraneasca in care prin Tugurlan, Marin Preda a daruit opiniei publice romanesti memorabila interogatie: "Pe cine te bazezi, domnule?", o interogatie cu adevarat filosofica in dominantul climat proletcultist. Vocatia de prozator filosof al lui Marin Preda, intr-o vreme in care filosofii autentici erau interzisi, merge si mai departe. Astfel, in Morometii II (1967), in care Nicolae Moromete, fiul lui "al batrin" intruchipeaza pe activistul politic ratat si exclus din partid, Ilie Moromete - eroul principal din Morometii I, desi prezenta episodica aici, tranbsmite un mesaj: "La citeva saptamini dupa treieris, Moromete se pomeni din nou in pridvorul lui cu prietenii sai liberali".

Mesajul lui Marin Preda a fost cit se poate de clar. "Poiana lui Iocan" in care se discuta liberal politica de tot felul nu mai era cu putinta. In pridvorul lui, in singuratatea fiintei lui, Ilie Moromete putea fi insa alaturi de prietenii sai "liberalii". Astfel, in societatea captiva, nu numai prin Morometii si Marin Preda ci si prin alte productii individuale, a intretinut un liberalism individualizat, perceput de cine stia sa citeasca "printre rinduri".

Rezintenta si supravietuire

Schimbarea de regim din 1965 a insemnat intoarcerea acasa a intelectualilor ce supravietuisera in inchisorile comuniste. Filosofia si sociologia sunt repuse partial in circulatie. Daca pina in 1968 Lucian Blaga n-a avut loc nici in manualele scolare, prin volumul Poezii (1962) si Zari si etape, eseuri (1968) opera poetului si filosofului e repusa in drepturi. Lui Dimitrie Gusti, dupa ce in 1955 i s-a interzis participarea, in calitate de presedinte, la Congresul Mondial de Sociologie, i se editeaza postum volumul: Pagini alese (1965), prin care se deschide seria editarii volumelor de "Opere". In critica literara ce se practica dupa 1968, mai ales, temeiurile filosofice nu mai sunt in marxism-leninism, ci in estetica lui Vianu si Blaga, dar si in filosofia lui Sartre si sociologia literara a lui Lucien Goldmann. S-a tradus masiv din neomarxismul occidental. Publicatia "Lupta de clasa" si-a schimbat numele in "Viitorul social". In centre provinciale apar publicatii precum: "Familia" (Oradea), "Transilvania" (Sibiu), "Astra" (Brasov), "Orizont" (Timisoara), "Convorbiri literare" (Iasi), "Atheneu" (Bacau), "Tomis" (Constanta), in care s-a cultivat eseul literar si filosofic, se puteau cita si comenta filosofi occidentali, inclusiv Martin Heidegger.

In sociologie se reexperimenteaza metoda monografica la Buciumi, jud. Salaj (1968), se pun in miscare cercetari asupra urbanizarii: zona Brasov, zona Slatina, zona Vaslui. In acelasi domeniu al sociologiei s-au asimilat prin contributia lui Achim Mihu, Septimiu Chelcea si Traian Rotariu metode si tehnici de cercetare prezente in sociologia europeana si americana.

Se nasc astfel filosofii literare si artistice, care in 1977 prin lucrarea lui Edgar Papu Din clasicii nostri s-au polarizat in doua tendinte: protocronismul si neosincronismul. Protocronismul sustinea ca in cultura romaneasca au existat anumiti ginditori, literati si filosofi care au pus in circulatie pentru prima (proto) data in lume anumite teorii filosofice si stiintifice. Se miza astfel, pe filosofia lui Cantemir, premergatoarea lui Montesquieux, pe "insulina" lui N. Paulescu si pe "cibernetica" lui Odobleja, cel care in opinia protocronistilor il devansase pe adevaratul fondator al ciberneticii, pe americanul Norbert Wiener. Protocronistii s-au grupat in jurul revistei literare "Luceafarul", a publicatiilor "Saptamina" lui Eugen Barbu" si "Flacara" lui Adrian Paunescu. Culmea protocronismului a fost "decoperirea" de catre arheologii din Craiova a unui homo oltenensis, care, analizat de specialisti occidentali dupa 1990, s-a dovedit a fi un mamut veritabil.

Neosincronismul miza in primul rind pe o autonomie a esteticului fata de ideologic, pe cultivarea rationalismului critic, pe spirit polemic autentic. Centrele puternice ale neosincronismului au fost "Romania literara" dominata de spiritul critic al lui Nicolae Manolescu, revistele lunare de cultura "Secolul XX" si "Steaua", acestea din urma chiar polemizind cu protocronistii prin Andrei Plesu si Tudor Catineanu.

In context, nu trebuie uitata Scoala filosofica de la Paltinis, alcatuita din Constantin Noica si discipolii sai: Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin Vieru si Thomas Kleininger, care, in ultimul deceniu al dictaturii nationalist comuniste, a polarizat fecund aspiratii individuale si de grup, in filosofie, logica, estetica, sociologie, scoala functionind ca o institutie paralela sistemului ideologic, marturie si azi, dimensiunilor pe care spiritul creator le-a opus dictaturii si totalitarismului.