Planul Barbarossa

Planul Barbarossa

Dupa ce a abandonat ideea de a debarca in Anglia, Hitler isi va concentra atentia asupra Uniunii Sovietice. La 18 decembrie 1940, el va da deja ordinele necesare pregatirii operatiunii Barbarossa, sperand ca repetand campania din Vest va reusi sa-1 invinga pe Stalin si sa-si asigure spatiul vital in teritoriile estice. Generalul Halder, care incepuse sa lucreze la planul atacului la 1 august 1940, avea fixat si termenul in care Uniunea Sovietica trebuia scoasa din lupta: cinci luni.

La 22 iunie 1941, Hitler a declansat cea mai ampla operatiune militara a epocii contemporane, atacarea Uniunii Sovietice. In numai cateva zile, circa trei milioane de soldati germani, sprijiniti de aliati din Romania, Italia, Finlanda si Ungaria, erau in fata altor doua milioane de militari sovietici, dublati de o formidabila rezerva. Atacul confirma zvonurile si informatiile pe care Stalin refuza sa le creada cu incapatanare, desi acestea proveneau din surse de mare incredere, inclusiv pe canale diplomatice britanice si americane. El si-a indeplinit angajamentele fata de Hitler pana in preziua atacului, fiind convins, potrivit opiniei majoritatii istoricilor, ca un atac german nu era posibil inainte de 1942.

Izbucnirea razboiului germano-sovietic ii oferea un nesperat aliat premierului britanic, Winston Churchill anuntand imediat sprijinul Angliei pentru Uniunea Sovietica. De altfel, la 13 iulie era incheiat deja un tratat de ajutor mutual intre cele doua mari puteri. Semnarea Cartei Atlanticului de catre Churchill si Roosevelt, la august, va prefigura deja Marea Alianta. Important era semnalul dat de anglo-americani, care anuntau ca scopul Cartei este acela de a garanta drepturile statelor independente si restaurarea democratiei, deci ca nu se are in vedere cucerirea de teritorii. La 24 septembrie, guverne, din care 9 in exil, vor adera la principiile Cartei Atlanticului.

Declansand operatiunea prin surprindere, beneficiind de experienta celor aproape doi ani de victorii neintrerupte, Hitler va avea un atu suplimentar fata de Stalin, care, in anii marii terori, decimase pur si simplu comandamentul Armatei Rosii. In consecinta, in primele luni, victoriile germane au fost fara drept de apel, de multe ori inaintarea fiind atat de rapida incat liniile din avanposturi erau nevoite sa astepte restul armatei. Operatiunile au urmarit initial trei mari directii, Nord, Centru si Sud, vizand cucerirea centrelor Leningrad, Moscova si Kiev, pentru succesul acestora fiind utilizate 190 de divizii, sustinute din plin si de aviatie. De asemenea, erau avute in vedere doua obiective secundare, Finlanda si litoralul nordic al Marii Negre. Cei 3,6 milioane de soldati aveau sprijinul a 3.600 de tancuri si 2.700 de avioane de lupta, constituind o teribila forta de soc care trebuia sa nimiceasca industria sovietica.

Pe de alta parte, amanarea declansarii operatiunii datorita luptelor din Balcani cu patru saptamani, la care se va adauga inca una dupa atacarea Cretei, se va dovedi cruciala in momentul in care iarna rusa si-a aratat potentialul. La fel ca Napoleon in 1812, Hitler era nevoit sa se recunoasca invins mai intai de conditiile climaterice si apoi de armata inamica. Nu este mai putin adevarat ca ajutorul Aliatilor s-a dovedit vital pentru Stalin.

Hitler va coordona personal campania rusa de la cartierul general din Prusia Orientala, de la Rastenburg, secondat de Keitel si Jodl. Astfel, la 1 - 2 iulie, Wehrmachtul ocupa deja Riga, capitala Letoniei, iar la 16 iulie importantul centru Smolensk era cucerit. Dupa o luna, germanii emiteau, la 19 august, pretentii asupra intregii Ucraine, cu exceptia zonei Odessa, care trecea sub administratie romaneasca.

Incercand sa-si asigure flancul, trupele sovietice si cele britanice vor obtine un prim succes comun prin atacarea Iranului, ocupat la sfarsitul lunii august. La 16 septembrie, Reza Sah abdica, fiind inlocuit de fiul sau Mohammad Reza Pahlavi, favorabil Aliatilor.

La 4 septembrie incepea o adevarata epopee, blocada Leningradului. In ciuda tuturor previziunilor, cu pretul unor sacrificii de neinchipuit, circa 650.000 de morti, orasul lui Petru va reusi sa reziste pana in ianuarie 1944, atunci cand contraofensiva sovietica a dus la despresurarea sa completa. In acelasi timp, nu este de neglijat nici faptul ca asediul Leningradului a tinut in loc o importanta forta germana estimata la circa 750.000 de soldati pe parcursul celor 900 de zile de rezistenta cu adevarat eroica.

In Centru, germanii vor reusi sa ocupe capitala Ucrainei, Kiev, la 19 septembrie, apoi isi vor extinde controlul de la Orel, la Harkov si pana in Crimeea. La sfarsitul lunii octombrie, Wehrmachtul declansa deja ofensiva pentru ocuparea capitalei sovietice, Moscova, determinand mutarea cartierului general al guvernului la Kuibisev.

Totusi, Stalin reusise inca de la 1 octombrie sa semneze un protocol la Moscova prin care Marea Britanie si Statele Unite se angajau sa aprovizioneze Uniunea Sovietica cu materialul necesar razboiului, pentru o perioada de noua luni. La 30 octombrie, guvernul de la Kremlin obtinea deja un credit de un miliard de dolari, iar dupa intrarea Statelor Unite in razboi, cu incepere de la 11 iulie 1942, sistemul lend-lease era extins in mod special pentru sovietici. Ajutorul anglo-american s-a dovedit decisiv pentru echilibrarea frontului sovietic si, apoi, pentru declansarea unei contraofensive care a scos Germania din razboi.

Paralel cu ofensiva asupra Moscovei, germanii incepeau asediul Sevastopolului la 15 noiembrie, reusind sa ocupe a doua zi orasele Kerci si Rostov. De aceasta data, Armata Rosie va fi capabila sa contraatace si sa ocupe cele doua centre dupa o saptamana. O noua ofensiva, declansata la 6 decembrie, va conduce la scaderea presiunii asupra Moscovei, la 16 decembrie fiind recucerit chiar orasul Kalinin.

Disparand pericolul ca Moscova sa fie cucerita, naprasnica iarna rusa facandu-si o data in plus datoria, sovieticii vor reusi chiar sa initieze o contraofensiva de iarna ce va reusi sa conduca la stabilizarea frontului si la cresterea moralului Armatei Rosii, puternic afectat de infrangerile suferite in 1941. Dupa intrarea Statelor Unite in razboi, s-a intarit convingerea generala ca victoria, desi inca indepartata, va apartine coalitiei celor Trei Mari.

Cu toate acestea, principala initiativa ofensiva din 1942 va apar­tine lui Hitler, care, in cuprinsul campaniei de vara, si-a propus sa ocu­pe importanta si bogata zona petrolifera a Caucazului. La 2 iulie, dupa un asediu de opt luni era capturat portul Sevastopol, Wehrmachtul continuand apoi atacul pentru a forta trecerea Donului. Pana in acel moment, ei vor reusi sa controleze doua importante centre, Voronej, ocupat la 7 iulie, si Rostov, la 24 iulie.

La 22 august incepea atacul in directia Stalingrad dupa trecerea Donului. Orasul era considerat un important nod strategic, care controla intreaga zona. Hitler a numit in fruntea unitatilor de pe acest front pe generalul Friedrich von Paulus, impreuna cu diviziile de tancuri comandate de Ewald von Kleist. De partea opusa, Stalin i-a incredintat celui mai bun general al sau, Jukov, misiunea de a coordona apararea si de a rezista cu orice pret. Cucerind Novorosiisk, germanii vor intra in Stalingrad la 14 septembrie. Dornici de victorie, generalii nemti isi vor extinde prea mult liniile si vor permite un contraatac sovietic la 21 septembrie, la nord-est de oras. La 1 octombrie, Armata Rosie va reusi sa deschida un nou front si in sudul Stalingradului, complicand foarte mult situatia.

Din nou iarna se va dovedi un bun aliat pentru Stalin, mai ales ca proviziile lui von Paulus se epuizau rapid. La 19 noiembrie 1942 incepea o puternica contraofensiva sovietica, in doar patru zile circa 250.000 de soldati germani fiind izolati de restul armatei germane. Corpul 5 de armata roman era capturat chiar din seara de 19 noiembrie, el fiind dotat cu material antitanc insuficient si depasit. In ciuda evidentei, Hitler ii va ordona lui von Paulus sa nu se retraga, taindu-i astfel orice posibilitate de jonctiune cu celelalte trupe. Führerul se baza pe promisiunile lui Gõring, potrivit carora era posibila aprovizionarea lui von Paulus de catre aviatie, dar si pe succesul lui von Manstein, caruia ii ordonase sa patrunda in Stalingrad.

Ramas fara ultimul aerodrom pe care-1 mai controla, la 22 ianuarie 1943, von Paulus a cerut din nou lui Hitler sa fie de acord cu capitularea. Desigur, el a fost refuzat, fiind insa avansat, la 24 ianuarie, la gradul de maresal. Inevitabilul se va produce la 31 ianuarie, atunci cand, in ciuda ordinelor disperate ale Führerului, Friedrich von Paulus va capitula impreuna cu resturile armatei sale. Dupa doua zile, ultimele grupari de rezistenta germana din oras erau lichidate. Se termina astfel una din cele mai dure confruntari ale razboiului, circa 800.000 de germani si un milion de sovietici platind cu viata participarea la unul din momentele de rascruce ale conflagratiei.

Stapan pe situatie, Stalin va ordona, in ianuarie 1943, un puternic atac pe toate fronturile, restabilind legaturile cu Leningradul si capturand trupele germane si romane incercuite la Stalingrad, la 2 februarie. Pe parcursul celor trei luni ale ofensivei sovietice de iarna vor mai fi recuperate centre importante, precum Kursk, Rostov si Harkov si vor fi pricinuite pierderi in tabara inamica de peste o jumatate de milion de soldati. Abia la 15 martie, germanii vor reusi sa recucereasca Harkovul si sa stabilizeze frontul.

Bazandu-se pe impresionantul sprijin material aliat, in vara lui 1943, Stalin va fi capabil sa preia complet initiativa, declansand pentru prima data o puternica ofensiva de vara. Datele problemei erau acum total schimbate, diviziile rusesti fiind mai numeroase si mai bine echipate, in timp ce Wehrmachtul platea tribut dificultatilor cu care se confrunta Reichul ca urmare a puternicelor bombardamente aliate asupra Germaniei. La 5 iulie, germanii vor ataca totusi pe directia Orel - Belgorod, conform planului Citadela, dar dupa numai o saptamana vor fi respinsi. Armata Rosie va reusi printr-o formidabila contraofensiva, la care participau circa 900.000 de soldati, sa schimbe in mod decisiv soarta razboiului prin victoria de la Kursk. In doar 37 de zile, Armata Rosie avanseaza 150 de kilometri, in timp ce, mai la sud, generalul Konev elibereaza Harkovul, la 11 august, si anihileaza 15 divizii germane. Astfel, diviziile generalului Rokossovski vor atinge, pana in luna octombrie, fluviul Nipru in cateva puncte, urmand apoi succese logice precum ocuparea Kievului, la 6 noiembrie, si a Jitomirului, la 31 decembrie.

Anul 1944 a continuat sa fie unul fructuos pentru Uniunea Sovietica pe frontul de est. In urma actiunilor ofensive va fi ocupat orasul Novgorod, la 20 ianuarie. Estonia si va fi atinsa granita cu Polonia. Pe frontul sudic, la 10 aprilie se va inregistra caderea Odessei, careia i-au urmat Tarnopol, la 15 aprilie, si Sevastopol, la 9 mai. In Nord, a fost atacata Finlanda si ocupat portul Viborg.

In vara lui 1944, situatia germanilor devinise disperata, acestia pierzandu-si pe rand aliatii. La 31 iulie, trupele lui Rokossovski erau deja la portile Varsoviei. In oras va izbucni o insurectie, la care participa peste 20.000 de soldati sub comanda generalului Bor-Komorovski. Interventia germana este dura, peste 200.000 de civili fiind ucisi, iar orasul distrus aproape total pana la 28 septembrie. Aceasta in timp ce Armata Rosie, invocand probleme logistice, asista impasibila la represiune. Momentul a contribuit la acutizarea "problemei poloneze". Ulterior, ofensiva spre Berlin va fi reluata.

Un moment cu semnificatie strategica deosebita, care a grabit prabusirea rezistentei germane in Europa de Sud-Est si in Balcani, s-a produs in urma arestarii maresalului Ion Antonescu de catre regele Mihai 1, la 23 august 1944. Romania revenea in tabara aliatilor traditionali si aducea un mare serviciu cauzei Aliate, in plus Hitler pierzand si petrolul de pe Valea Prahovei. Armatele germane din Balcani erau izolate in buna masura, lovitura politica de la Bucuresti contribuind in mod decisiv la scurtarea razboiului, Precipitandu-se evenimentele, la 8 septembrie era inregistrata capitularea Bulgariei, la 13 octombrie Atena era eliberata de trupele engleze, iar dupa o saptamana, partizanii iugoslavi condusi de Tito intrau in Belgrad alaturi de soldatii sovietici, completand astfel dezastrul balcanic al Wehrmachtului. In nord, Finlanda cerea si ea incheierea armistitiului la 25 august, documentul fiind semnat la Moscova, la 19 septembrie. Desi pierdea din nou Viborgul, maresalul Mannerheim iesea onorabil din conflict.

Continuand ofensiva, sovieticii vor declansa in ianuarie 1945 atacul in directia Berlin, iar la 13 februarie va cadea Budapesta dupa doua luni de rezistenta a trupelor germane si a celor maghiare. Inca de la 23 martie 1944, Hitler ordonase ocuparea Ungariei, Horthy fiind nevoit sa accepte demisia premierului Kallay si formarea unui guvern filo-german condus de Doeme Sztojay, fostul ambasador ungar la Berlin. Ulterior, chiar Horthy va fi arestat, puterea fiind preluata, in numele Crucilor cu sageti, de Szalasi, la 16 octombrie 1944.

Asadar, beneficiind de sprijinul Aliatilor, dar si cu imense efortun interne si milioane de victime in randul propriei populatii, Stalin se va dovedi un adevarat lider de razboi si va asigura infrangerea Germaniei dupa ce i-a rezistat singur lui Hitler aproape trei ani.