Dreptul scris in cele 2 tari romane - Tara Romaneasca si Moldova

Dreptul scris in cele 2 tari romane - Tara Romaneasca si Moldova

1. Pravilele bisericesti

Stim ca dreptul nostru comun, in epoca feudala, a fost Legea Tarii, deci dreptul cutumiar, nescris. Odata cu evolutia ideilor juridice si a necesitatilor practice apare si nevoia existentei dreptului in forma scrisa. Atat domnitorii, cat si supusii lor simteau aceasta nevoie de a se interveni in materia dreptului de-o maniera mai clara, mai explicita si mai rapida, pentru ca stim ca dreptul nescris pe de-o parte era mai greu de cunoscut, si pe de alta parte, mai greu de modificat.

dreptul scris apare mai intai in forma religioasa, pentru ca toate domeniile vietii sociale erau patrunse de aceeasi conceptie religioasa, dar si pentru ca, atat preotii de mir cat si manastirile aveau atributii judecatoresti si simteau nevoia unor coduri, pentru ca in diversele situatii cu care se confruntau nu stiau ce reguli sa aplice si ce pedepse sa acorde

Pravilele bisericesti au fost alcatuite cu caracter Oficial, din porunca domnului mitropolitul tarii, si pe cheltuiala acestora. Ele cuprindeau un complex de dispozitii de drept canonic si de drept laic; printre cele de drept laic se regasesc dispozitii din domeniile: civil, penal, procedura civila si penala. Ele au fost inspirate din legiuirile bizantine, fie din cele bisericesti, fie din cele laice. Atunci izvorul bizantin a ajuns de multe ori la noi prin filiera slava si a constituit o traditie respectata cu strictete in Eviul Mediu.

Limba in care au fost redactate a fost la inceput cea slavona, pentru ca rea limba Bisericeasca si limba oficiala a statului, apoi (incepand cu secolul 16) si limba Romana, pentru ca, daca in perioada formatiunilor prestatale si imediat dupa intemeierea statelor, cand nu trecuse mult timp de la asimilarea slavilor, limba slavona era bine-cunoscuta de popor si conducatori, in sec 16 ea era din ce in ce mai putin cunoscuta, incat si preotii, desi aveau carti de cult in limba slavona, intampinau dificultati in a intelege limba, astfel incat s-a creat un curent printre carturile romanesti, incepand cu Diaconul Coresi, pentru a se introduce limba romana in Biserica si in cartile de cult si laice.

Daca pentru cartile laice procesul a fost mai usor si de scurta durata, pentru cele bis. El a durat aproape 150 ani, pana cand Mitropolitul Antim Ivireanu a reusit introducerea definitiva a limbii in biserica.

Pavilele bisericesti in limba romana au aparut , asa cum era firesc, pe langa manastiri ,spre ex: Targoviste si Bistrita -in Tara Romaneasca; Manastirile Putna si Neamt - Moldova (pe parcursul sec 15, 16 si inceputul sec 17).

Pavilele bisericesti in limba romana s-au dezvoltat odata cu introducerea tiparului in tarile romane.

Diaconul Coresi a fost unul dintre initiatori, el a tiparit intai la Targoviste (Tara Romanesca), si apoi s-a mutat in Ardeal, la Brasov. Pe langa cartile de cult pe care le-a tiparit la Brasov, intre anii 1560-1580 el a tiparit Pravila Sfintilor Apostoli, dupa legiuirile bizantine care circulau in acea perioada, si in special dupa Canoanele Sfantului Vasile cel Mare. Tot in acea Perrioada circula si PRAVILA SF. PARINTI, dupa invatatura marelui vasile, Pravila cu un continut aproape identic cu al celei lui Coresi, dovada ca izvorul si conceptia au fost comune.

In Moldova, in 1632, logofatul EUSTRATIE tipareste PRAVILA ALEASA, care va preceda cartea Romaneasca de invatatura din 1646, astfel incat in mod firesc si continutul va fi mult asemanator.

In Tara Romaneasca, in 1640 apare la tipografia manastirei Govora PRAVILA CEA MICA/PRAVILA CEA MICA DE LA GOVORA, tiparit din ordinul Domnului Matei Basarab, care va preceda Indreptarea legii, din 1652 si va imprumuta din continut.

Continutul Pravilelor

Au un continut eterogen, cuprinzand dispozitiile de drept civil, penal, de procedura, dar si dispozitiile de drept canonic, indrumari pentru preoti in acordarea canoanelor celor care vin la spovedanie, fragmente din lucrarile Sf. Parinti pentru combaterea ereziilor, tabele de calcule a timpilor, formulare care se adresau unor autori.

Printre dispozitiile de drept in materia persoanelor se facea o distinctie clara intre Domn si boieri si tarani si robi.

Era cunoscuta rudenia de sange, dar si cea spirituala, intre nasi si fini, si cea provenita din adoptie.

In materia casatoriei, aceasta era precedata de logodna, ca in dreptul bizantin.

Nu era admisa casatoria intre stapan si fostul rob si nici intre copilul adoptiv si cel trupesc.

In ceea ce priveste infatisarea, se prevedea rugaciuni penteru incheierea ei.

In materia contractelor erau reglementate doar cele mai des folosite: emfiteoza, vanzarea, imprumutul, donatia si zalogul.

In materia succesiunilor, erau prevazute cauzele de dezmostenire si procedura partajului succesoral.

In drept penal, infractiunile erau socotite pacate sau pedepse erau considerate ispasirea acestor pacate astfel incat pedepsele erau si fizice (bataia, pedeapsa capitala), care puteau fi rascumparate in bani, dar si duhnovicesti (posturile, mataniile, rugaciunile)

Dintre infractiuni erau reglementate:

- furtul -mai grav daca era savarsit in Biserica si targ;

- omorul;

- injuriile (sfada);

- calomnia (clevetirea);

- vrajitoria etc.

Procedura de judecata nu era amplu reglementata; se prevedea pedepse insa pentru marturia mincinoasa (limba stamba) si pentru mita luata de judecator, dovada ca probabil acrestea erau intalnite mai de in actiunile persoanelor.

Pravilele laice

Au aparut aproape concomitent in Tara Romanesca si in Moldova, si cu un continut foarte asemanator aproape identic reyultand unitatea de reglementare, care reflecta o unitate de dezvoltare, de cultura si de limba a celor 2 Tara Romaneasca.

Izvoarele lor cele mai importante sunt:

- legiuirea agrara bizantina = NOMOS GHIORGHICOS

- lucrarea penalistului italian PROSPER FARINACIUS - "Practica si teoria pura"

Bineinteles, Pravilele laice preiau si o mare parte din conceptia si din continutul Prav. Bis. Care le-au precedat.

In Moldova, in 1646, apare, din ordinul Domniorului Vasile Lupu, la tipografia manastirii Trei Ierarhi din Iasi "Cartea romaneasca de invatatura", tiparita de logofatul EUSTRATIE (a nu se confuda cu lucrarea cu acelasi nume, care e de fapt Cazania Mitropolitului Varlaam, deci o carte bisericeasca de cult, aparuta in Moldova in aceeasi perioada).

In Tara Romaneasca, in 1652 apare la tipografia de la Targoviste, din ordinul domnitorului Matei Basarab "Indreptarea legii", tiparita de calugarul ardelean Daniil Panoneanul care va ajunge Mitropolit al Ardealului.

Aceasta lucrare este versiunea muntenizata a "Cartii romanesti de invatatura", mult mai dezvoltata in continut, pentru ca cuprinde o traducere mai pe larg a Nomocanului lui Mihail Maxalos, perecum si, in final, chestiuni de medicina, filosofie si gramatica.

Ambele carti sunt structurate in: -pricini = sectiuni; - glave= capitole; - zaceale = articole.

Ele sunt impartite in 2 mari parti. Prima parte reglementeaza relatii din agricultura, constituind un veritabil Cod de politie rurala. A doua parte contine chestiuni de Drept.

In prima parte sunt prevazute:

1. legarea taranilor de pamant;

2. dreptul boierilor de a-i urmari si de a-i readuce pe mosiile lor;

3. interdictia de a proimi taran fugari;

4. obligatia de a-i restitui stapanului lor;

5 obligatia taranului de a plati renta feudala si dreptul boierilor de a-i pedepsi pentru neplata;

6. paza hotarelor, a recoltelor, a vitelor si a uneltelor agricole;

7. schimbul de terenuri si regimul terenurilor pustii;

8. construirea pe terenul altuia;

In partea de a 2-a se cuprind dispozitii de drept:

1. In materia persoanelor, acestea erau desemnate prin termenul de ORAZE. Se facea distinctia intre boieri, numiti ca "om de treaba si de folos tarii", si dregatori = "oameni domnesti", pe de o alta parte, si taranii = "om de gios, gros, neintelegator, sarac". Robii nu-si puteau schimba statutul juridic decat cu acordul stapanului sau puteau fi eliberati ca urmare a denuntului, atunci cand stapanul savarsea o infractiune (ex: falsificarea de moneda). Majoratul era fixat la 25 ani, dar raspunderea pentru faptele incepea de la 18 ani.

2. In materia casatoriei, aceasta era precedata de logodan= semicasatorie. Cu ocazia casatoriei, sotul dobantea dreptul de a administra zestrea sotiei, precum si un drept de corectie foarte larg asupra ei. Divortul se putea realiza prin repudiere si hotararea judecatoreasca pe motive determinate, printre care se numara si furtul din biserica. Casatoria inceta prin moartea unuia dintre soti.

3. In materia succesiunilor, era cunonscuta succesiunea legala si testamentara. Testamentul putea fi intocmit in scris de catre stiutorii de carte = DIATA, oral, cu limba de moarte, in prezenta martorilor. Erau incapabili de a-si intocmi testamentul (NEVOLNICI) cei care se faceau vinovati de infractiuni impotriva religiei si moralei, precum si erau incapabili de a veni la succesiune: cei vinovati de anumite fapte (ex: asasinul si sefii sai, la mostenirea celui asasinat). Clasele de mostenitori erau descendentii, ascendentii, colateralii pana la gradul 9.

4. In materia obligatiilor, erau considerate izv. de obligatii contractele (tocmelile) si delictele.

5. In materia contractelor, consitamantul trebuia sa fie mentionat neviciat prin amagire (dol) sau sila (violenta). Cele mai importante contracte: vanzarea-cumpararea, inchirierea (naimirea), donatia si zalogul.

6. Garantiile folosite erau zalogul si chezasii.

7. In materia drept penal, Pravilele beneficeaza de cea mai avansata conceptie a timpului, preluata din lucrarea penalistului italian Prosper Farinacius:

- infractiunile sunt denumite VINI/ GRESELI si impartite in vini mici si mari;

- in aprecierea faptei se lua in considerare intentia faptuitorului (gandul faptasului, locul, momentul savarsirii faptei)

- infracatiunile flagrante se numesc VINI DE FATA SI ARATATE;

- se reglementeaza concursul de infractiuni, tentativa, complicitatea si recidiva;

Erau aratate cauzele:

- care inlaturau raspunderea penala: - varsta mai mica de 7 ani; nebunia; legitima aparare; ordinul superiorului

- care atenueaza raspunderea: - varsta mai mica de 10 ani; mania; betia ; surzenia; mutenia; pasiunea; batranetea.

Pedepsele pentru infractiuni erau de mai multe categorii:

1. pedeapsa cu moartea; 2. alte pedepse fizice; 3. pedepse privative de libertate (ocna sau temnita); 4. pedepse pecuniare - gloabe; 5. pedepse duhovnicesti - afurisenia, neingroparea, oprirea de la Biserica si de la Sfanta Impartasanie.

Pravilele recomandau ca pedepse fizice ( ex: bataia/ mutilarea) sa nu fie acordate boierilor ci doar taranilor, numiti "om de gios , micsor si sarac", iar pentru boieri ele sa fie inlocuite cu amenzi sau surghiun.

Libera apreciere a judetului (voia giudetului) era foarte larga, el putand micsora pedeapsa prevazuta de Pravile sau chiar ierta de pedeapsa.

8. In materia procedurii, instantele erau civile si penale, fara a functiona specializarea lor sau ierarhizarea, domnea inca aceasi confuzie de atributii intre cele administrative si judecatoresti, acest fapt lasand loc la abuzuri/

9. In materia probelor era admisa CAZNIREA/STRANSOAREA pentru a smulge recunoasterea faptei. Pravilele aratau ca boierii si oamenii domnestii trebuiau crezuti mai mult.