DESAVARSIREA UNITATII NATIONALE A STATULUI ROMAN

DESAVARSIREA UNITATII NATIONALE A STATULUI ROMAN

1. Premisele Marii Uniri

2. Unirea Basarabiei cu Romania

3. Unirea Bucovinei cu Romania

4. Unirea Transilvaniei cu Romania

5. Importanta istorica a Marii Uniri din 1918

1. Premisele Marii Uniri

Intregirea nationala a Romaniei a fost un ideal al tuturor romanilor, care s-a manifestat puternic in perioada 1859-1918.Pentru aceasta Romania a participat la primul razboi mondial de partea Antantei. Primul razboi mondial a insemnat pentru romanii din teritoriile aflate sub ocupatie straina accentuarea regimului de opresiune, de discriminare nationala. In acelasi timp a accentuat lupta pentru realizarea unitatii nationale.

Incercarile imparatului Carol I al Austro-Ungariei de a mentine imperiul federalist au esuat. In acest context izbucnesc revolutii la Viena si Budapesta care au dus la separarea Austriei si Ungariei. Nationalitatile asuprite lupta pentru autodeterminarea nationala, pentru formarea statelor nationale. Romani din teritoriile straine se inroleaza ca voluntari in armata romana.

Realizarea marii uniri a fost un proces logic prin care romanii s-au reunit in cadrul unuia si aceluiasi stat national.

2. Unirea Basarabiei cu Romania

Prima etapa

Problema unirii Basarabiei cu Romania s-a pus in contextul evenimentelor avute loc in Rusia. Pe fondul dezmembrarii Imperiului Tarist si a adoptarii principiului autodeterminarii pana la despartire de statul national in care au fost inglobate, in Basarabia incepand cu 1917 au fost create conditiile pentru unirea cu Romania. Un rol important in lupta pentru unire l-au avut:

Partidul National Moldovean infiintat in 1917 ;

Ziarul "Cuvantul Moldovenesc" ce aparea la Chisinau in 1917;

La 25 sept/8 oct.1917 la Chisinau a avut loc Congresul ostasilor moldoveni; cu acest prilej se constituie un organ reprezentativ numit Sfatul Tarii ce avea ca for coordonator consiliul directorilor. Consiliul directorilor a anuntat autonomia Basarabiei. Presedinte al Sfatului Tarii a fost ales Ioan Inculet.

A doua etapa

In conditiile in care Ucraina urmarea sa ocupe Basarabia, Sfatul Tarii proclama in decembrie 1917 Republica Democratica Moldoveneasca. Tulburarile provocate de bolsevici in Moldova, pericolul anexarii Basarabiei la Ucraina determina Consiliul Directorilor sa ceara sprijinul armatei romane. La 13/26 ianuarie 1918 guvernul lui Lenin rupe relatiile diplomatice cu Romania. Republica Democratica Moldoveneasca izolata complet si-a proclamat independenta la 4 februarie 1918. Pe fondul precipitarii relatiilor cu Rusia sovietica la 27 martie / 9 aprilie 1918 Sfatul Tarii adopta cu majoritate de voturi hotararea de unire a Basarabiei cu Romania. Sfatul Tarii cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor.

3. Unirea Bucovinei cu Romania

Bucovina este cel de-al doilea teritoriu romanesc unit cu Romania. Lupta pentru realizarea unirii cu patria mama s-a accentuat o data cu debutul primei conflagratii mondiale. Primul razboi mondial a adancit criza Imperiului Austro-Ungar.

Romanii din Bucovina s-au confruntat cu politica deznationalizarii promovata de Imperiul Austro-Ungar, numerosi fiind inrolati in armata austro-ungara. In toamna anului 1918 este lansata teza anexarii Bucovinei la Galitia. De asemenea Ucraina ameninta cu anexarea.

Consecinte

14-27 oct. 1918 - din initiativa lui Xestil Puscariu si Iancu Flondor este convocata o adunare a reprezentantilor populatiei romanesti din provincie care decide unirea cu regatul Romaniei;

este ales un comitet executiv si un Consiliu National; interventia trupelor ucrainiene determina pe Iancu Flondor sa ceara sprijinul trupelor romanesti;

15/28 nov. 1918 la Cernauti are loc Congresul general al Bucovinei (romani, polonezi, germani, ruteni). Congresul voteaza cu majoritate de voturi unirea Bucovinei cu Romania.

Unirea Transilvaniei cu Romania

Prima etapa

Participarea Transilvaniei alaturi de Austro-Ungaria la primul razboi mondial a radicalizat lupta pentru unire. Intrarea trupelor romane in Transilvania in vara anului 1916 este primita cu entuziasm de romani. Autoritatile maghiare dupa contraofensiva Puterilor Centrale in Transilvania duc o puternica actiune de reprimare a miscarii nationale romanesti prin:

rechizitii, arestari, internari in lagare;

suspendarea presei romanesti;

inchiderea scolilor confesionale romanesti.

Interdictiile pronuntate de guvernul Tisza au accentuat lupta sociala si de protest intre 1916 si 1918 pe Valea Jiului, la Cluj, Brasov, Oradea, Timisoara. In ianuarie si iunie 1918 au avut loc in intregul imperiu puternice greve generale. Lupta pentru unire s-a manifestat puternic in 1918 prin:

aparitia la 1 octombrie 1918 a ziarului Adevarul;

prin intensificarea propagandei pentru sustinerea cauzei tuturor romanilor, in Franta, Anglia, Statele Unite, Italia, Suedia de catre Take Ionescu, Simion Mandrescu, Constantin Angelescu;

publicarea in presa a unor articole care aratau necesitatea unirii.

Pe fondul acestor evenimente a avut loc la 8 aprilie 1918 la Roma Congresul popoarelor asuprite din Imperiul Austro-Ungar la care au participat Simion Mandrescu, dr. Nicolae Lupu, D. Draghicescu. Cu acest prilej s-a hotarat continuarea luptei popoarelor asuprite din monarhia austro-ungara pentru unire si autodeterminare nationala. In Europa s-a accentuat propaganda unirii Transilvaniei cu Romania indeosebi dupa 3 octombrie 1918 cand la Paris s-a constituit sub presedentia lui Take Ionescu Consiliul National al Unitatii Romanesti. Acesta publica ziarul La Roumanie. Imparatul Carol I la 3/16 octombrie 1918 incearca salvarea monarhiei prin manifestul Catre popoarele mele credincioase prin care propunea federalizarea Austro-Ungariei. Drept raspuns Alexandru Vaida-Voievod in Parlamentul maghiar a citit declaratia de independenta a natiunii romane din Transilvania. Treptat puterea locala in Transilvania a fost preluata de consiliile romanesti numite sfaturi, ce au dispus de sprijinul militar al populatiei prin garzile romanesti.

A doua etapa

In Transilvania si-a reluat activitatea din toamna anului 1918 Partidul National Roman. Comitetul executiv al partidului intrunit la Oradea la 29 septembrie/12 octombrie 1918 a dat publicitati declaratia prin care proclama independenta natiunii romane. In acelasi timp a reluat contactele cu Partidul Social Democrat din Transilvania. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central din care faceau parte sase reprezentanti ai Partidului National Roman(Theodor Mihaly, Vasile Goldis, Alexandru Vaida-Voievod, Stefan Ciceo-Pop, Alexandru Lazar) si sase reprezentanti ai Partidului Social Democrat(Ioan Fluieras, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Elena Grapini, Iosif Jumanca). Consiliul National Roman Central a avut sediul la Arad si a devenit organul central al luptei romanilor transilvaneni pentru unire. Pentru realizarea obiectivelor sale Consiliul National Roman Central a hotarat:

ca va prelua puterea deplina in Transilvania;

sa organizeze Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia pentru aprobarea de catre popor a hotararii de unire cu Romania.

Intre 13-15 noiembrie 1918 reprezentanti ai Consiliului National au purtat tratative cu reprezentantii guvernului Tisza in ceea ce priveste situatia din Transilvania. Tratativele au esuat din cauza intransigentei maghiare.

A treia etapa

Adunarea Nationala de la Alba Iulia a avut loc la    18 nov./ 1 dec. 1918:

a reunit peste 1228 de delegati din toate localitatile Transilvaniei si 100000 de participanti;

a fost deschisa de Gheorghe Pop de Basesti care a proclamat unirea romanilor din Transilvania si a teritoriilor locuite de dansii cu Romania.

A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat:

Marele Sfat National condus de Gheorghe Pop de Basesti, forul legislativ al Transilvaniei;

Consiliul Dirigent prezidat de Iuliu Maniu format din 15 membri.

Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia a consfintit infaptuirea Marii Uniri. Unirea a fost recunoscuta si de nationalitatile din Transilvania:

8 ianuarie 1919 de Consiliul National Sasesc;

ianuarie 1919 de populatia evreiasca;

august 1919 de Congresul Svabilor de la Timisoara;

septembrie 1919 de Consiliul National Maghiar de la Targu-Mures.

Autoritatile maghiare au refuzat recunoasterea hotararii de unire si a consiliului dirigent. Amenintarile guvernului Bela Kun si atacurile armatei maghiare impotriva romanilor au determinat guvernul roman sa intreprinda campania din 1919 din Ungaria. In august 1919 armata romana a patruns in Budapesta. Era inlaturata astfel posibilitatea extinderii revolutiei bolsevice in zona.

Importanta istorica a Marii Uniri din 1918:

Unirea s-a realizat ca expresie a vointei romanilor intr-un context favorabil creat de primul razboi mondial. A fost rezultatul luptei de veacuri a tuturor romanilor. La realizarea ei au contribuit toate fortele politice din regat si gruparile politice romanesti din teritoriile aflate sub dominatie straina. Dintre personalitatile romanesti din vechiul regat care au contribuit la realizarea unirii un rol hotarator l-au avut regele Ferdinand, Ionel Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga. Realizarea Romaniei Mari crea cadrul favorabil progresului rapid al societatii romanesti intr-un nou context international si european.

Tratatele din 1919 - 1920 recunosc de jure o situatie existenta de facto. Suprafata tarii creste de la 137 mii km² la 295.049 km², populatia creste de la 7.250.000 locuitori in 1918 la 18.052.896 locuitori in 1930.

Aportul provinciilor unite a contribuit la dezvoltarea economica a Romaniei cu implicatii deosebite in evolutia economica, sociala, politica, culturala.

CRONOLOGIE

27 mai - 8 iunie 1917 - soseste la Iasi primul detasament de transilvaneni si bucovineni;

- in Basarabia se constituie Partidul National Moldovean;

- la Chisinau apare ziarul "Cuvantul Moldovenesc";

25 sept. - 8 oct. 1917 - Congresul ostasilor moldoveni de la Chisinau; se creaza Sfatul tarii;

1 oct. 1917 - reapare ziarul "Adevarul";

25 oct. 7 nov. 1917 - revolutia bolsevica din Rusia;

dec. 1917 - se proclama Republica Democratica Moldoveneasca;

ian. 1918 - Ucraina isi proclama independenta;

4 feb. 1918 - Republica Moldoveneasca isi proclama independenta;

27 martie - 9 aprilie 1918 - Sfatul tarii adopta hotararea Basarabiei de a se uni cu Romania;

8 aprilie 1918 - la Roma are loc Congresul Popoarelor asuprite din Imperiul Austro-Ungar;

toamna 1918 - P.N.R. isi reia activitatea;

3 oct. 1918 - la Paris se constituie Consiliul National al Unitatii Romanesti;

- 16 oct. 1918 - manifestul lui Carol I "Catre Popoarele mele credincioase".

29 sept. - 12 oct. 1918 - Comitetul Executiv al P.N.R. adopta o declaratie ce proclama independenta natiunii romane;

- 27 oct. 1918 - Adunarea reprezentantilor populatiei romanesti din Bucovina;

30 oct. - 12 nov. 1918 - se constituie Consiliul National Roman Central;

- 22 nov. 1918 - Consiliul National Roman Central anunta guvernul de la Budapesta ca preia puterea deplina in Transilvania.

- 15 nov. 1918 - tratativele de la Arad dintre reprezentantii Consiliului National si cei ai guvernului Tisza;

- 28 nov. 1918 - Congresul general al Bucovinei voteaza unirea Bucovinei cu Romania;

18 nov. - 1 dec. 1918 - Adunarea Nationala de la Alba Iulia;

19 nov. - 2 dec. 1918 - sunt alese Marele Sfat National si Consiliul Dirigent, organe ale puterii de stat in Transilvania;

8 ian. 1918 - Comitetul central sasesc recunoaste Marea Unire;

ian. 1918 - evreii recunosc unirea;

august 1918 - Congresul svabilor de la Timisoara recunoaste Unirea.