Stadiul actual
al cercetarilor asupra femeii si familiei in evul mediu romanesc
In cuprinsul unui studiu publicat in numerele 1-2/ 1997 al Arhivei Genealogice, Maria Magdalena
Szekely atragea atentia asupra faptului ca din istoriografia romaneasca lipsesc
cercetarile consacrate inrudirilor si structurilor familiale in conditiile in
care asemenea cercetari nu mai reprezentau demult o noutate in istoriografia
occidentala. Intr-adevar, in ceea ce
priveste acest domeniu decalajul existent intre istoriografia occidentala si
istoriografia romaneasca este vizibil. Explicatia poate rezida in "zgarcenia"
documentelor medievale romanesti care doar arareori gasesc spatiu pentru a nota
aspecte de familie. Decalajul existent - care nu trebuie insa privit ca pe un
"handicap" ci mai mult ca pe o provocare - este explicat de autoarea mai sus
mentionata si printr-o cauza conjuncturala si anume faptul ca "in ultimii
cincizeci de ani (adica exact in perioada in care asemenea investigatii se
dezvoltau in Apus) istoricii romani nu au putu aborda - din ratiuni politice si
ideologice - un subiect in care accentul cadea, inevitabil pe elita sociala.
Fiindca oricat ar fi de interesanta o cercetare genealogica inchinata
familiilor de - bunaoara - oraseni saraci sau tarani dependenti, ea este
imposibil de realizat din cauza lipsei de izvoare" .
Aceeasi carenta o remarca si Constanta Ghitulescu intr-unul dintre studiile
sale consacrate casatoriei din Tara Romaneasca in secolul al XVIII-lea.
Autoarea nota vizavi de existenta acestui decalaj fata de istoriografia
occidentala urmatoarele: "ne-am fi asteptat ca dupa 1989, studiile si cartile
in aceasta directie, atat de cercetata in Occident, sa prolifereze. Din pacate
suntem inca in domeniul articolelor si acestea destul de putine" .
Aceeasi realitate este remarcata si de catre Ovidiu Pecican: "istoria feminina
din spatiul romanesc medieval se afla intr-o situatie paradoxala: desi a
debutat magistral cu aproape un secol in urma, se afla tot la inceputuri, in
etapa bajbaielilor. Intr-un context istoriografic in care specialistii au
simtit mereu impulsul altor prioritati femeile din trecut au retinut atentia
mai ales in epoci de acalmie ori in virtutea unui imbold care a putut parea o
excentricitate. Situatia aceasta este incadrabila, in linii mari, intr-o
retardare a domeniului la nivelul intregului areal sud-est european" .
Situatia sta insa mult mai bine pentru epoca moderna, pentru care s-a
inregistrat un real progres in istoriografia romana. Studii precum acelea ale
Constantei Ghitulescu, initiativa lui A. Ciupala de la Universitatea din
Bucuresti sau initiativele coordonate de catre istoricii clujeni Ghizela Cosma,
O. Pecican ilustreaza preocuparea istoricilor pentru studiile de gen. Nu ne
ramane decat, ca urmand exemplul modernistilor, sa aprofundam cercetarea si
asupra societatii medievale romanesti.
In incercarea de a intregi cercetarea asupra femeii si familiei
romanesti de-a lungul veacurilor prezentul demers isi propune abordarea
comparata a familiei romanesti a veacurilor XV-XVII centrata pe elementul liant
al acesteia si anume femeia. Vom incerca atat sa distingem portretul imaginar
al acesteia asa cum este el structurat in cadrul normelor juridice oficiale
dar, totodata, vom insista cu precadere asupra imaginii reale asa cum poate fi
ea surprinsa de documentele vremii.
