Organizarea romanilor in secolele IX-XIV

Organizarea romanilor in secolele IX-XIV

Aparitia formatiunilor prestatale feudale romanesti. Formarea statelor feudale romanesti

Afirmarea poporului ca roman si crestin

Dupa sinteza etnica daco-romana au urmat valurile populatiilor migratoare dintre care cel mai important a fost cel al slavilor. Istoricii sunt unanim de acord ca nu putem vorbi de poporul roman pana la invazia slavilor din secolele VI-VII si pana la asimilarea acestora din secolele VIII-IX. Populatia care a rezultat s-a numit pe sine insusi poporul roman sau ruman. Datorita constiintei romanitatii sale sau asa cum spunea frumos Nicolae Iorga ˝ne-am numit romani pentru ca nu ne-am putut desparti de amintirea Romei˝. Popoarele din jur (slavii,germanii, maghiarii au dat denumirile) i-au numit pe romani , vlahi, valahi, olahi,volohi.

Denumirea de vlahi provine din limba germana de la denumirea unui trib celtic cu numele de ˝volcae˝ care s-a romanizat, iar ca urmare al acestui proces vecini acestor celti care erau triburile germanice au dat un nume asemanator mai intai romanilor si apoi tuturor popoarelor vorbitoare de limba romanica. Exemplu : volonii din Belgia care sunt vorbitori de limba franceza si Wales - Tara Galilor unde au fost ramasite celtice romanizate (se pare ca are acelasi radical cu Valahia).

Crestinatatea de rit ortodox rasaritean a fost pastrata de daco-romani si apoi de romani dupa invazia slavilor care si ei se crestineaza si dupa cum stim organizarea bisericii s-a facut prin filiera slava dupa cum vom vedea ca influenta slava s-a manifestat puternic si in organizarea formatiunilor prestatale romanesti. Izvoarele din aceasta perioada atesta atat caracterul romanic cat si cel crestin al poporului pentru ca autorii bizantini Constantin al VII-lea Porfirogenetul ii numea pe romani , romani pentru ai deosebii de barbari , iar Papa Grigorie al IX-lea intr-o scrisoare din 1234 se plangea de succesele ˝pseudo˝ episcopilor ortodocsi ai vlahilor in dioceza cumanilor din Moldova.

In acesta perioada se produc transformari profunde, economice si sociale in randul populatiei romanesti. Incepand cu secolul X se manifesta o crestere economica mentionata si in izvoare, asa incat la sfarsitul acestul secol cneazul Sviatoslav al Kievului este asediat la Silistra de catre bizantini. El va fi ajutat cu grane de catre agricultorii din stanga Dunerii. O cronica rusa din aceasta perioada (din secolul X) mentioneaza existenta pe linia Dunarii a 80 de ˝goroduri˝ (centre comeciale).

In secolele XI-XII se formeaza si cele mai importante orase din toate cele 3 tari romanesti. In Moldova : Baia si Siretul, in Tara Romaneasca : Curtea de Arges si Campul Lung si in Transilvania : Brasovul si Sibiul.

Pe fondul acestor transformari observam ca apar clasele sociale :

Nobilii sunt numiti in Diploma Cavalerilor Ioaniti din 1247 ˝maiores terrae˝ (mai marii pamantului). Intr-o scrisoare din secolul XII a Papei Inocentiu al III-lea ei sunt numiti ˝potentes˝ si in alte izvoare ˝dominii˝ sau ˝duces˝. Aceste denumiri releva puterea lor economica, militara si politica.

Taranii sunt numiti in Diploma Cavalerilor Ioaniti ˝rusticii valahi˝ cu referire la taranii dependenti care erau obligati fata de feudali la cele 3 forme ale rentei : foloase , venituri si slujbe (renta in poduse, bani si munca). Tarani dependenti continua sa fie si ei organizati in obsti pastrandu-si˝sortile˝.

In acest context isi fac aparitia primele formatiuni politice care purtau la inceput numele de ˝tara˝ sau ˝campulung˝ asa cum erau numite uniunile de obsti.

Termenul de tara a rezultat in limba romana din limba latina ˝terrae˝, avand sens de organizare politica si nu sensul de pamant in acceptiunea lui materiala, asa cum il are in celelalte limbi romanice. Pentru sensul materiale noi folosim cuvantul ˝pamant˝ din limba latina ˝pavimentum˝ care este un termen preluat din limbajul orasanesc si insemna podea sau pamant pardosit.

Tarile vor avea diverse denumiri : a liderului geografico-etnic (?) sau denumirea conducatorului.

Pe langa termenul de ˝tara˝ au functionat in paralel si termenul de ˝jupa˝ de provenienta turanica, probabil avara, termenul de ˝cnezat˝ de provenienta vizigota si ˝voievodat˝ de provenienta slava. Cu toate ca au fost imprumutati, termenii au avut in limba romana o evolutie proprie (exemplu : in organizarea slavilor , cnezul este mai mare peste o confederatie de voievozi si nu are atributii judiciare, pe cand la romani voievodul este peste o confederatie de cnezi si are si atributii judiciare).

Conducatorii acestor formatiuni politice au luat diferite nume : ˝juzi˝ (din latinescul ˝iudesc˝), ˝jupani˝ (de origine avara), ˝cnezi˝ ( de origine vizigota), ˝voievozi˝ (de origine slava) ceea ce inseamna ca nobilimea feudala din acea perioada este de origine romaneasca dar si slava, germanica sau turanica. Acesti nobili feudali, conducatori de formatini politice isi aveau sediul in cetati intarite , dispuneau de un aparat militar (˝apatus belicus˝(?)) si organizare la curtea lor biserici si probabil scaune episcopale.