 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
O ISTORIE COMENTATÃ A MISCÃRII LEGIONARE, 1927-1999
-DISCUTIE CU MIRCEA DIMITRIU-
(fragmente din volumul 'Miscarea Legionara intre adevar si mistificare' de Liviu Valenas, Ed. Marineasa, 2000)
Nota: Acest interviu constituie materialul primar pentru volumul citat mai sus, care aduce o serie de completari si revizuiri la informatiile prezentate aici.
Istoria Miscarii Legionare reprezinta un subiect extrem de interesant pentru istorici, mai ales ca este un teren inca nedefrisat. Este simptomatic in acest sens, ca la o dezbatere organizata de TVR, in 16.01.91, asupra asa numitei rebeliuni legionare din 21-23 Ianuarie 1941, nu a luat parte (alaturi de moderatorul emisiunii) decat istoricul Dan Amedeo Lazarescu, restul istoricilor romani refuzand sa participe. Dupa Decembrie 1989 s'ar fi putut aborda de catre istoriografia romaneasca istoria Legiunii, dar, s'a evitat tratarea acestui subiect delicat. Nu este o surpriza, istoricii romani nu au dorit si nu doresc sa abordeze subiecte delicate, precum perioada regimului carlist (1938-1940), personalitatea lui Carol al II-lea, guvernarea lui Ion Antonescu si chiar istoria regimului comunist din Romania. Refuzul de a aborda astfel de subiecte pare sa-i dea dreptate aceluiasi Dan Amedeo Lazarescu, care declara in 1991, 'ca in perioada comunista istorigrafia romaneasca a fost cea mai slaba din tot Estul Europei, fiind si in urma Albaniei'
Ascunderea adevarului
nu serveste la nimic bun, caci asa cum spunea Nietzsche, 'Toate
adevararile care sunt tinute in tacere devin
otravitoare' Dupa 1989 s'a scris foarte mult despre
Miscarea Legionara, dar fie ca s'au reluat tezele din timpul
regimului comunist ( in lucrarea 'Mihai Moruzov si Serviciul Secret de
Informatii al Armatei Romane',Bucuresti, 1997, istoricul SRI Cristian
Troncota, vorbeste despre Legiune ca despre o 'miscare
ultranationalista, terorista'), fie abunda o
memorialistica legionara, care a adus multe precizari si
detalii care lipseau, dar care, inerent, este partizana. In aceste
conditii nu este de mirare ca singura lucrare serioasa apartine
unui istoric strain, spaniolul Francisco Vega ('Istoria
Garzii de Fier',
Abordarea unui subiect din istoria moderna a Romaniei nu poate fi facuta decat fie apeland la consultarea arhivelor, fie recurgand la memorialistica. Majoritatea documentelor, care privesc istoria Miscarii Legionare se afla insa in prezent in arhiva Serviciului Roman de Informatii, ca atare ele nu ne-au fost accesibile (nu au fost accesibile nici pentru istoricul Francisco Vega). Tratarea istoriei Miscarii Legionare trebuie depolitizata, fara patimi inutile. In aceasta situatie singura solutie, care ne-a mai ramas, a fost recurgerea la marturiile unor persoane, care au avut un rol conducator in Miscarea Legionara. Actualmen- te persoana cea mai indreptatita sa vorbeasca, din interiorul Legiunii, despre Legiune, este fara indoiala MIRCEA DIMITRIU, care dupa 1993 (moartea lui Horia Sima) a preluat in buna parte prerogativele conducerii Miscarii Legionare.
Mircea Dimitriu, aflat in Miscarea Legionara inca din 1928, dublat de o memorie prodigioasa si de o evidenta cultura, a fost un interlocutor pasionant. Tinem sa-i multumim si pe aceasta cale. Multumirile noastre se indreapta si spre d-nii Iulian Neamtu, Constantin Tarlea, Dr. Dionisie Ghermani, Dr. Nicolae Stroescu-Stanisoara, Wilfried H. Lang si Nicolae Moranciu, care ne-au pus la dispozitie un vast material documentar, care a facut posibila structurarea intrebarilor noastre. Amplul dialog purtat (in care noi nu ne-am permis sa modificam raspunsurile interlocutorului nostru), credem ca reprezinta o modesta contributie la cunoasterea istoriei Romaniei moderne, mai ales ca pentru prima data se vor afla date despre o perioada mai putin cunoscuta a Legiunii, cea de dupa 1945. Din aceasta cauza, credem ca difuzarea acestui material pe 'Internet', va servi in primul rand istoricilor romani si straini.
Liviu Valenas
Cuprins
I.
INCEPUTURILE MISCÃRII LEGIONARE (1927-1933) Nunta de la Crang Cine era
Corneliu Codreanu ? Constituirea Centrului Studentesc Legionar
II.
LEGIUNEA INTRE ANII 1933-1937 Casa Verde Propaganda legionara
prin
III. MISCAREA LEGIONARÃ SCOASÃ DIN NOU IN AFARA LEGII, 1938-1940 Atentatul impotriva lui Stefanescu-Goanga Incep disensiunile in Legiune Asasinarea lui Armand Calinescu Comandamentul de Prigoana
IV. LEGIUNEA REINTRÃ IN POLITICÃ - 1940 Colaborarea cu Mihail Moruzov Participare la guvernul Tatarescu Rasturnarea lui Carol al II-lea
V. STATUL NATIONAL LEGIONAR, 1940-1941 Legiunea guverneaza impreuna cu Ion Antonescu Eugen Cristescu, dusmanul Legiunii Profesorul Ion Zelea Codreanu pretinde sefia Legiunii Asasinatele dela Jilava, Strejnic si Snagov Puciul din 21-23 Ianuarie 1941
VI.
EXILUL DIN
VII. COLABORAREA CU STATELE UNITE SI FRANTA Legiunea din nou pe drumuri Colaborare cu Biserica Romano-Catolica Tribunalul International dela Nürnberg si Miscarea Legionara Legionarii sunt parasutati in Romania
VIII. EXILUL CONTINUÃ, 1954-1989 Organizarea Miscarii Rapirea lui Traian Puiu Atacarea Legatiei Romaniei din Berna Moartea preotului Vasile Zapartan Sciziunea se accentueaza
pagina 3 IX. LEGIUNEA REVINE IN ROMANIA Tatonari dupa Decembrie 1989 Uniunea Democrat Crestina 'Noua Romanie Crestina' si Partidul 'Pentru Patrie' Serviciul Roman de Informatii contraataca Diversiuni organizate de Securitate
X. DUPÃ MOARTEA LUI HORIA SIMA - 1993 Moartea lui Horia Sima Majadahonda Moartea lui Aureliu Rauta Romfestul 1998 Obiectivul Miscarii Legionare
I. INCEPUTURILE MISCÃRII LEGIONARE (1927-1933)
Nunta de la Crang
Liviu Valenas.: - D-le Mircea Dimitriu, inainte de a porni lunga noastra discutie despre istoria Miscarii Legionare, v-as ruga sa va faceti o scurta prezentare.
Mircea Dimitriu.: - Sunt
nascut la 13 martie 1913 la Panciu, in fostul judet Putna, din
parinti romani, de profesie viticultori. Mi-am facut liceul, mai
intai la 'Unirea' din Focsani, apoi la 'Gheorghe
Lazar' din Bucuresti si l-am terminat la 'Papiu Ilarian'
in Tg.Mures, unde am luat si diploma de bacalaureat. Am urmat, din 1932,
Politehnica din
Avand sprijinul organizatiilor caritative ale Bisericii Romano-Catolice, precum si intelegerea autoritatilor locale, aceste comitete au ajutat, acele timpuri, mii de refugiati din Romania, oferindu-le un prim adapost, hrana gratuita si ajutandu-i sa ajunga mai departe in Vest, ori sa-si gaseasca un loc de munca. Cand franco-americanii au propus Miscarii Legionare o colaborare ofensiva, pe plan militar, am primit ordin de la Horia Sima, sa ma ocup, impreuna cu dr. Mircea Musetescu, de conducerea, din partea Miscarii Legionare, a acestor operatiuni. Dupa sfarsitul colaborarii cu franco-americanii, m'am angajat in Germania Occidentala, intr'o fabrica de aparate de radio si apoi intr'una de masini unelte, mai intai la planificarea productiei si ulterior in departamentul electric. Dupa ce am iesit la pensie, cu o suma modesta, dar suficienta unui trai decent, am fost insarcinat de Horia Sima cu conducerea Secretariatului General al Miscarii Legionare din afara tarii. Ulterior mortii lui Horia Sima, o adunare de cadre legionare a desemnat un Grup de Comanda pentru Miscarea Legionara din afara Romaniei, fiind si eu numit ca membru in acest organ si care cauta, in ciuda piedicilor de comunicare, sa-si acorde pozitiile si actiunile cu Miscarea Legionara din tara, ambele fiind o unitate de nedespartit. In Miscarea Legionara am primit gradul de comandant-ajutor in 1935, cel de comandant in 1952 si cel de comandant-general-ajutor in 1954.
L.V.: - Acest 'Grup de Comanda' al Miscarii Legionare din Exil, din cate persoane este format ?
M.D.: - Grupul a fost format initial din patru persoane, insa dupa imbolnavirea grava a lui Faust Bradescu (care a revenit in Romania, fiind ingrijit de familie) am ramas trei persoane, la Paris, Dumitru Cretu si Filon Verca, iar in Germania, la Stuttgart, persoana mea.
L.V.: - Dupa 1989, ati mai revenit in tara, chiar numai pentru o scurta vizita ?
M.D.: - Nu, din motive familiare.
L.V. : - Cum ati ajuns d-le Dimitriu sa faceti parte din Miscarea Legionara ?
M.D.: - Totul a pornit dela faptul ca am asistat la nunta lui Corneliu Codreanu, din data de 13 Iunie 1925. Dupa aceea am luat legatura cu Fratia de Cruce 'Victoria' din Focsani, fiind ajutat in acest sens si de fratele meu, membru al Fratiei de Cruce, mai mare decat mine cu patru ani. Din aceasta Fratie de Cruce faceau parte si Iordache Nicoara, Victor Chirulescu, Drica Atanasiu. Pe urma am ajuns sa activez intr'o alta Fratie de Cruce, unde eram fotograful ei, impreuna cu Traian Cotiga, Gheorghe Serban, Stan Serban, Zanetti. Asta se intampla in 1928.
L.V.: - Erati foarte tanar atunci, aveati in fond numai 15 ani
M.D.: - Da, eram elev de liceu Intre timp in oraselul meu, Panciu, era un vechi legionar, Neculai Voinea, cu care, in vacante, faceam marsuri impreuna, ne duceam de pilda la Soveja, unde aveam o baza foarte solida in persoana fratilor Balan (trei frati foarte bogati din sat). Ajuns la Bucuresti, la liceul 'Gheorghe Lazar', am cautat un contact cu Miscarea Legionara, dar nu l-am putut realiza, am gasit insa un alt contact, la buletinul 'Anti-iudeo-masonic' al doctorului Vasile Trifu, unde impreuna cu Vasile Prajescu si Toma Petrescu, lucram in redactia acestei publicatii, in strada Lipscani
L.V.:- Fiindca v-ati referit la nunta lui Corneliu Codreanu, daca vreti sa descrieti acest eveniment, mai ales ca nu mai exista filmul acestei nunti (pelicula a fost distrusa la putin timp din ordinul Partidului National Liberal aflat la guvernare)
M.D.: - Este greu acum
sa-mi amintesc toate detaliile, au trecut de atunci 74 de ani Nunta
lui Codreanu s'a desfasurat la Crang, la vreo trei km de
L.V.:- Ce impresie v'a facut Corneliu Codreanu ?
M.D.: - Un tanar voinic, imbracat in hainele lui traditionale, adica in port bucovinean. Era un tanar inalt, cu o privire care fascina. Avea evident un fel de magnetism. Ulterior a devenit si mai vizibila aceasta atractie pe care o difuza in randul tinerilor, in randul maselor. Cine il intalnea, era foarte impresionat de el
Cine era Corneliu Codreanu ?
L.V. : - Magnetismul, charisma personala a lui Corneliu Codreanu, sa fie o explicatie, sau una din explicatii, pentru ce Miscarea Legionara, dela 7 membri a ajuns in 13 ani la peste 800.000 de membri ?
M.D.: - Nu as spune asta. Mai degraba ideile lui, pe care le-a promovat cu multa perseverenta, au dus la aceasta evolutie numerica a Miscarii Legionare.
L.V.: - Istoricul Dan Amedeo Lazarescu, membru si al conducerii actuale al PNL, a afirmat, la 16 Ianuarie 1991, intr'o emisiune televizata (realizata de Vartan Arachelian) : 'Corneliu Codreanu nici macar nu a fost roman' Este adevarat acest lucru ?
M.D.: - Este bine ca
puneti aceasta intrebare, ca sa putem lamuri lucrurile.
Aceasta insinuare nu este deloc noua, reia teze mai vechi.
Insinuarea apare si in mai 1938, din gura procurorului militar Ionescu, in
procesul intentat lui Corneliu Codreanu, din ordinul lui Carol al II-lea.
Procurorul militar Radu Ionescu a spus atunci 'Ce vroia sa afle
aici Corneliu, fiul lui Zelinzki si al Elizei Brauner' ? 'Ce vroia
sa afle omul care ducea o actiune de intelegere cu organizatii
straine' ? Raspunsul pe care l-a dat avocata lui Codreanu,
Lizeta Gheorghiu este urmatorul : 'Tatal lui Corneliu
Codreanu, Ion Zelea Codreanu isi trage obarsia dintr'o familie de razesi
moldoveni din satul Ighesti, din tinutul Storojinetului din
De obicei, cand numele era
schimbat, religia ortodoxa ramanea inscrisa si prin
autentificarea ei se putea face cu certitudine si consemnarea originii romane.
In aceste conditiuni, tatal lui Corneliu Zelea Codreanu a ajuns sa
fie numit Ion Zelinski, dar originea sa romaneasca era
certificata de un act de botez, in limba romana, precum si de
religia ortodoxa, exclusiv romaneasca, in care se facuse
botezul. Mai mult decat atat, ca o confirmare sigura, certificatul de
botez al lui Ion Zelinski are si viza consulatului roman din Cernauti.
Ori pentru a obtine o astfel de parafare, nu se puteau adresa decat cei de
origine romana. In familia lui Ion Zelea Codreanu toti antecesorii au
fost padurari, asa ca alaturi de pronumele de Ion, mai era
trecut alaturi, pe acte, acel de Paduraru, care indica ocupatia.
Deci tatal sau era inregistrat Neculai Zelinski-Paduraru.
Acesta ia in casatorie pe romanca Maria Anticu si aceasta devine
mama lui Ion Zelea Codreanu. Purtand numele de Ion Zelinski-Paduraru,
acesta se casatoreste cu Eliza Brauner, care era romanca
de religie ortodoxa, iar nasul la cununia lor a fost A.C.Cuza. In 1902
familia Ion Zelinski-Paduraru trece in
L.V.: - Istoricul spaniol
Francisco Vega, in teza sa de doctorat 'Istoria Garzii de
Fier' (publicata la
M.D.: - Probabil ca Francisco Vega a dorit sa fie obiectiv, dar s'a informat din surse complet gresite ! Sotia lui Ion Zelea Codreanu, Eliza Brauner, este fiica romancei Marita Sarghii si a romanului ortodox, dupa mama, Costache Brauner. Acest Costache Brauner este fiu al romancei Cernea si al lui Adolf Brauner de origine german bavarez. Asadar, toti antecesorii lui Corneliu Zelea Codreanu sunt romani, cu exceptia unui strabunic al mamei, Adolf Brauner, care era un german desnationalizat. Aceasta analiza a genealogiei lui Corneliu Zelea Codreanu trebuie incheiata cu cele spuse in 1938 de avocata Lizeta Gheorghiu : 'Comparati acum adevarul cu mistificarea si veti socoti cata miselie s'a varsat si se mai varsa asupra Miscarii Legionare, caci mi se pare o miselie sa lovesti pe un stranepot, cu aceleasi arme, pe care le-au inventat strainii impotriva strabunicului' !
L.V.: - Este o boala mai veche la romani, de a gasi diverse origini straine persoanelor antipatizate (Mihai Eminescu era 'sarb', Caragiale 'grec', sau chiar 'ultimul fanariot'<sic>, Iuliu Maniu 'papistas', Regele Mihai 'neamt' si asa mai departe). Iar multi din Vechiul Regat ii considerau si ii considera pe romanii ardeleni 'unguri', sau 'vanduti ungurilor'
M.D.: - La data de 29 Noiembrie 1918, primarul liberal al orasului Cernauti, Marmeliuc a facut o caracterizare pentru Ion Zelea Codreanu si care a fost publicata in organul de propaganda 'Glasul Bucovinei'. Iata textul despre Ion Zelea Codreanu : 'Unul din cei mai intransigenti idealisti ai neamului nostru, neinduplecat in nici o intorsatura a vremii si luptand fara ragaz si fara sovaire pentru drepturile clasei taranesti, din randurile careia s'a ridicat si al carui port curat, ca sufletul taranimii, il poarta mereu, a sosit ieri la Cernauti, pentru a se bucura de fericirea tarisoarei sale la a carei realizare a contribuit o viata intreaga. Manat de zborul sufletului sau romanesc, a parasit la 1898 orasul Suceava, al carui elev a fost si de atunci nu a mai calcat pe pamantul Bucovinei, pana in clipa cand glasul puternic al gliei bucovinene si-a chemat fiii din toate partile, ca sa ia parte la sarbatoarea izbavirii sale.
Ion Zelea Codreanu a venit ca biruitor, are mangaierea duioasa a luptatorului darz, care isi vede implinita ideea pentru care a purtat un steag ce nu l-a plecat nimanui si niciodata. Maiorul roman, viteazul decorat de atatea ori in asprimea glorioasa a frontului, taranul, fiu al acestor plaiuri, vine astazi la noi'. Iata cine a fost tatal lui Corneliu Zelea Codreanu.
L.V.: - Apelativul de 'capitan' dat lui Corneliu Codreanu, de unde provine ?
M.D.: - Corneliu Codreanu nu
avea un grad militar de capitan. El participase, ca voluntar, cu mult
eroism, la
Constituirea
Centrului Studentesc Legionar
L.V. : - Acest prim contact, vizual, pe care l-ati avut la Crang-Focsani, in 1925, cu Corneliu Codreanu, v-a marcat drumul in viata ?
M.D.: - Nu as putea spune
Eram atunci mult prea tanar. Ulterior insa, contactul cu
Fratiile de Cruce, cu prima si mai ales cu a doua, unde avand si un
aparat fotografic, faceam fotografii in sedintele pe care le tineau, iar
ulterior, in marsurile executate impreuna cu Neculai Voinea in judetul
Putna si in special pe Valea Susitei, inspre munti, sunt acelea, care m'au
determinat din ce in ce mai mult in aceasta directie. Dupa
terminarea liceului, la Tg.Mures, am revenit acasa, nu mi-am putut
continua studiile, din cauza ca parintii mei nu mai aveau
mijloacele financiare necesare, fiind loviti si ei de criza economica
mondiala, declansata in 1929. In aceasta perioada,
am adancit activitatea legionara, alaturi de acelasi Neculai
Voinea. In anul urmator m'am dus la
L.V.: - Cum se facea, practic, constituirea unui cuib legionar ?
M.D.: - Se poate afla citind
'Carticica sefului de cuib'. La
L.V.: - In terminologia legionara ce se intelege prin 'garnizoana' ?
M.D.: - Totalitatea
legionarilor dintr'un centru oarecare. Garnizoana la care m'am referit era cea
a Centrului Studentesc Legionar Timisoara. In felul acesta, fiecare dintre
sefii de cuib primea posibilitatea de a conduce intreaga garnizoana timp
de o luna, sub supravegherea sefului de cuib central, care eram eu.
Activitatea noastra consta din marsuri de propaganda prin judetul
Timis-Torontal si ulterior in judetele Severin si Caras. Insa mai aveam
si alte activitati. Centrul Studentesc Legionar Timisoara a luat parte
la o tabara de munca, care construia un camin
studentesc in Cluj. In anul urmator am luat parte, cu studentii
legionari din
L.V.: - Miscarea Legionara, a fost acuzata, printre altele, ca ar fi fost o miscare (grupare) paramilitara, avand si o uniforma specifica (camasa verde cu centura si diagonala). De unde aceasta camasa verde ?
M.D:: - Miscarea Legionara nu a fost niciodata 'paramilitara' Uniforma (camasa verde cu centura si diagonala) a fost o necesitate, pentru a deosebi Legiunea de cuzisti, care aveau camasi albastre si de formatiunile lui Gheorghe Bratianu, care purtau camasi galbene. Ulterior Corneliu Codreanu i-a acordat o semnificatie de simbol legionar. Culoarea verde in sine provenea dela culoarea ierbii proaspete de pe plaiurile romanesti, nu era o 'inovatie' de 'import'.
L.V.: - Ideea ca Miscarea Legionara ar fi o grupare militara provenea si dela denumirile specifice in Legiune
M.D.: - Cand Codreanu si ceilalti au ales la inchisoarea Vacaresti pe Arhanghelul Mihail, ca patron, singura denumire potrivita cu misiunea pe care o avea Arhanghelul cu ostile ceresti, care se lupta cu Diavolul - misunea pe care Codreanu si ceilalti (care erau cu el la inchisoare) si-au asumat-o, nu putea fi alta decat una cu rezonanta de lupta. 'Legiune' deci, nu partid, asociatie, grupare etc., care nu indicau nimic. Termenul de 'garnizoana legionara' este lipsit de orice semnificatie militara, putand fi foarte bine inlocuit cu 'grup legionar', dar traditia obliga In rezumat, nimic nu indica, ca Miscarea Legionara ar fi fost vreodata o grupare paramilitara, care ar fi functionat dupa regulamente militare, sau cvasi-militare.
Tabara de munca dela Carmen Sylva
L.V.: - Cum decurgea viata pentru legionarii in tabara dela Carmen Sylva (actuala Eforie Sud, iar pe vremea lui Dej 'Vasile Roaita') ?
M.D.: - Stateam in corturi, pe malul marii. Tabara era condusa personal de Corneliu Codreanu, care se ocupa indeaproape de educatia legionarilor, care veneau de pe tot cuprinsul tarii, in schimburi de 2-3 saptamini. Tabara dura toata vara, deci trei luni, dar participantii se schimbau. In fiecare seara ne adunam in jurul unui foc de tabara, unde Capitanul in picioare, explica,
pagina 9 punea intrebari sau raspundea la intrebari.
L.V.: - Cati luau parte la tabara dela Carmen Sylva ?
M.D.: - In jur de 150 de
persoane pe 'schimb'. Tabara dela Carmen Sylva a fost
organizata ani de-a randul, fara intrerupere. Acolo am
avut ca participanti si multi studenti polonezi, din organizatia
nationalista poloneza ABC. Mancarea se facea in comun,
erau tot felul de negustori din
L.V. : - Care erau temele prelegerilor tinute de Corneliu Codreanu ?
M.D.: - Vorbea despre principiile Miscarii si raspundea la intrebarile care i se puneau. Intrebarile se refereau la diverse chestiuni, cum ar fi problema evreiasca, rolul femeii in societate si in Miscare, ce se intampla daca Capitanul este asasinat
L.V.: - Ce s'ar fi intamplat daca Corneliu Codreanu ar fi fost asasinat, ceea ce s'a si intamplat ?
M.D.: - Capitanul a cerut sa fie razbunat ! Iar cei care erau prezenti au jurat sa'l razbune
L.V.: - De ce a cerut sa fie razbunat ? In fond razbunarea nu este ceva crestinesc
M.D.: - Pentru ca in toata istoria Neamului Romanesc, toti marii faptuitori au cazut prin tradare ! Asa a cazut prin tradare Mihai Viteazu, asa a cazut Tudor Vladimirescu, prin tradare au cazut si Horea, Closca si Crisan Capitanul era de parere ca trebuie sa se termine, odata si odata, in istoria neamului nostru cu tradarea !
L.V.: - La romani tradarea este o boala cronica veche, pana si Nicolae Ceausescu a fost tradat de 'tovarasii' sai de 'lupta'
M.D.: - Toata Istoria Romaneasca este plina de tradari !
L.V.: - Ati amintit ca la Carmen Sylva, Corneliu Codreanu vorbea despre 'chestiunea evreiasca' din Romania. Concret, ce va spunea Codreanu, la Carmen Sylva, in aceasta problema ?
M.D.: - Tin minte, ca
in August 1936, la Carmen Sylva, la intrebarea, de ce Miscarea Legio-
nara este impotriva evreilor, Capitanul a raspuns :
'Solutia legionara a problemei evreiesti in Romania este sus de
tot, in conducerea statului si consta in totala incoruptibilitate a
guvernantilor si din perfecta aplicare a legilor. Cand vor constata ca nu
mai au pe cine corupe si nu mai sunt romani de vanzare, evreii vor
parasi teritoriul nostru din proprie initiativa si de
nimeni constransi' Ca o paranteza peste timp, asa s'a intimplat
in anii 1950- 1960, cand Dej a luat masuri contra nomenclaturii
comuniste evreiesti. Atunci nomenclatura evreiasca, vazand
ca nu mai poate face 'afaceri' sub Dej, a emigrat in
L.V.: - Care era varsta si provenienta sociala a celor care luau parte la tabara dela Carmen Sylva ?
M.D.: - Toate varstele, absolut toate varstele, chiar si mosnegi Erau elevi, studenti, oameni de 30-40 de ani si erau si oameni de peste 70 de ani.
II. LEGIUNEA INTRE ANII 1933-1937
Casa Verde
Liviu Valenas.: - Fiindca ati condus d-le Dimitriu Centrul Studentesc Legionar Timisoara, cam cat la suta, in perioada interbelica, din studentimea tarii, era legionara ?
Mircea Dimitriu.: - Studenti legionari propriu zisi erau cam 15-20 %, iar simpatizanti inca vreo 30-40 %, restul studentilor erau cu totul neangajati politic, in afara de cuzisti (care se aflau in special la Timisoara) si comunisti (in majoritate tot la Timisoara).
L.V.: - Cum se manifestau acesti studenti comunisti ?
M.D.: - Se manifestau exclusiv in clandestinitate.
L.V.: - Nu exista si o studentime liberala si national-taranista ?
M.D.: - Exista, dar era slab
reprezentata numeric. La
L.V.: - Din cate stiu, ati mai luat parte pe un santier de munca legionar, la Bucuresti, la construirea viitorului sediu al Miscarii Legionare, asa zisa 'Casa Verde'
M.D.: - Da, am participat la
acest santier, mai precis spus, la facerea caramizilor necesare
pentru Casa Verde. Acest santier era condus personal tot de Corneliu Codreanu.
Eu aveam o grupa de aproximativ 15 studenti camarazi din
L.V. Din ce fonduri si pe ce teren s'a construit aceasta 'Casa Verde' ?
M.D.: - Terenul a fost donat de o persoana, care facea parte din organizatia 'Prietenii Miscarii Legionare', mancarea necesara pe santier era daruita de negustori din Bucuresti, care erau fie legionari, fie simpatizanti ai Miscarii.
L.V. Pana la urma ce s'a intamplat cu 'Casa Verde' ?
M.D.: - Dupa ce a fost construita, la putin timp a fost ocupata abuziv de guvernul condus de Armand Calinescu, pe urma am reluat-o in 1940. In curtea casei, intr'un mausoleu au fost depuse osemintele lui Corneliu Codreanu, tot acolo odihneau, din 1937 si Mota si Marin.
L.V.: - Care a fost soarta acestui mausoleu si a 'Casei Verzi' ?
M.D.: - Comunistii au spulberat mausoleul Iar Casa Verde a fost nationalizata de comunisti, care au dat-o in administrare CFR-ului, care a deschis acolo birouri.
L.V.: - Miscarea Legionara nu a facut diligente, dupa 1989, pentru recapatarea acestui imobil ?
M.D.: - Miscarea Legionara actualmente nu este recunoscuta juridic in Romania. Se stie ca legea elaborata in 1991, de Ion Iliescu si neocomunistii din jurul lui, interzice orice activitate legionara Din aceste motive Miscarea Legionara nu a putut sa faca nici o cerere pentru retrocedarea Casei Verzi. Sunt insa informat, ca un frate al lui Corneliu Codreanu, care mai este in viata, Catalin Codreanu, ar fi facut o cerere pentru a primi Casa Verde inapoi, dar nu a primit-o pana acum si sunt de fapt putine sperante sa o primeasca dela actualul regim Constantinescu.
L.V.: - Fiindca ati pomenit de familia lui Corneliu Codreanu, ce s'a intamplat cu sotia lui Codreanu, dupa asasinarea acestuia, in padurea Tancabesti, in noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938 ?
M.D.: - Ea a fost
lasata o vreme in pace, mai ales ca a reusit sa se
ascunda in Ardeal, undeva in Muntii Apuseni si de acolo a reusit
sa fuga in Ceho-Slovacia, impreuna cu fetita pe care o
adoptase Corneliu Codreanu (sotii Codreanu nu au avut copii). Fetita
adoptata, Catalina, era fetita unor rude. Impreuna
cu Catalina, d-na Codreanu a ajuns la Praga, de unde a comunicat
la Berlin, lui Ciorogaru, unde se gasesc si ca doresc sa
fie ajutate sa ajunga la Berlin. Eu am fost trimis la Praga ca
sa le aduc la
L.V.: - Ce viata ulterioara a avut fiica adoptiva a lui Codreanu, Catalina ?
M.D.: - Au auzit ca este inginera la o firma in Cluj si nu a avut de suferit din partea Securitatii, care s'a convins repede ca nu reprezinta nici un pericol pentru regimul comunist.
Propaganda
legionara prin
L.V.: - Cand l-ati cunoscut pe Horia Sima ?
M.D.: - Horia Sima mi-a fost
recomandat de la Bucuresti, in 1932, ca sef al judetului Severin. Am luat
contact cu el. Noi, Centrul Studentesc Legionar Timisoara, aveam obligatia
sa ajutam judetele din
L.V.: - Se poate face o paralela intre Corneliu Zelea Codreanu si Horia Sima ?
M.D.: - Trebuie sa spun ca Horia Sima abia ulterior, spre maturitate si-a dezvoltat intreaga sa personalitate. Sarcinile lui pina in 1940 au fost destul de reduse, sef de judet si sef de regiune In orice caz, intre Codreanu si Horia Sima a existat o mare deosebire. Corneliu Codreanu era un vizionar si un educator, care a creat o ideologie, iar Horia Sima era o personalitate inclinata spre fapte, era un realizator, daca vreti. Niciodata Horia Sima nu a pretins sa-l inlocuiasca pe Corneliu Codreanu !
L.V.: - Dupa aceasta paranteza, sa revenim la activitatea din Centrul Studentesc Legionar Timisoara. In marsurile de propaganda prin judet, cu ce mergeati, cu trenul ?
M.D.: - Cu trenul si pe urma pe jos, prin sate.
L.V.: - Prin satele din
M.D.: - Aveam in sate, ciocniri permanente cu jandarmii. Personal am fost de mai multe ori arestat. Ciocnirile cu jandarmii aveau loc invariabil la intrarea in sate (unde ei ne asteptau), acolo ne bateam cu ei Bataile erau din cauza faptului ca jandarmii vroiau sa ne aresteze, iar noi nu doream acest lucru (). Cu batai sau fara batai, ajungeam pana la urma in centrul satului, iar lumea incepea sa ni se alature noua. In aceasta situatie, fie ca jandarmii ne lasau in pace, fie ca continuau sa ne agreseze, dar avand suficienti camarazi, rezistam pe pozitii
L.V.: - Dar de unde stiau jandarmii ca trebuia sa ajungeti intr'un sat oarecare ?
M.D.: - Erau informati de dinainte ! De multe ori jandarmii ne asteptau in gari, unde stiau ca trebuie sa coboram din tren. Ca sa le dejucam planurile, saream din tren, inainte ca trenul sa ajunga in gara Trebuie sa spun ca organizatia judeteana Timis-Torontal a Miscarii Legionare avea in randurile sale un mare numar de ceferisti, inclusiv mecanici de locomotiva. Vorbeam in prealabil cu ei, si ei incetineau mersul trenului acolo unde noi vroiam sa sarim din tren, ca sa-i evitam pe jandarmi. Dupa aceea plecam pe jos si intram in sat sau in oras, prin partea opusa la care ne asteptau jandarmii Trebuia sa uzam de tot felul de siretlicuri ca sa ne putem face propaganda necesara
L:V.: - Ati fost si arestat d-le Dimitriu in acei ani ?
M.D.: - Desigur ! Si nu
odata Am fost arestat de nenumarate ori, nici nu mai tin minte
numarul arestarilor. De obicei eram tinut in arest cateva zile,
cam 3-4 zile. In 1933 am fost sa strang semnaturi pentru
alegerile parlamentare din acel an. M'am dus intr'un sat, de unde era originar
Ilie Ghenadie, care la ora aceea era seful organizatiei legionare a judetului
Timis- Torontal. Acolo am inceput sa string semnaturi de la
rudele lui, pentru propunerile la Camera Deputatilor. La un moment dat primarul
a telefonat la
Asasinarea lui I.G.Duca
L.V.: - Peste putin I.G.Duca avea sa scoata in afara legii Garda de Fier
M.D.: - La care eu am
intrebat : 'Cum il cheama ? Duca ?, atunci o sa se
duca' Maiorul de jandarmi m'a contrazis imediat, 'Nu o
sa se duca, sta bine pe picioare' Pe urma
am ajuns la
L.V.: - In fond dv. ce legatura ati avut cu atentatul contra lui I.G.Duca ?
M.D.: - Nici o
legatura. Absolut nici o legatura ! Am reusit
sa fug din
L.V.: - Acest demers a avut succes ?
M.D.: - La Prefectura
Politiei am gasit alti legionari, pe Constantin Stoicanescu, care
acum era seful judetului Timis-Torontal, pe Ilie Ghenadie si inca alti
cativa insi. Cum studentii strigau incontinuu sa fiu eliberat, seara,
m'au dus la poarta Prefecturii si mi-au dat drumul. In momentul acela eu am si
disparut ! Pe urma s'a dat ordin sa fiu din nou
arestat, pentru complicitate la atentatul comis impotriva lui Duca, numai
ca eu nu am mai fost gasit Aceste lucruri s'au repetat aidoma
si peste patru ani. In 1938, Carol, prin instalarea dictaturii sale din 12
Februarie, a interzis studentilor si functionarilor publici sa mai
faca politica, cu mentiunea ca aceasta dispozitie,
deja se aplica, de facto, sudentilor, din Decembrie 1937. Cu toate acestea,
noi, studentii legionari, impreuna cu muncitorii legionari din
L.V.: - Revenind la atentatul comis impotriva lui I.G.Duca, pe peronul garii Sinaia, de legionarii Ion Caranica, Doru Belimace si Nicolae Constantinescu, cine l-a ordonat ? L-a ordonat personal chiar Corneliu Codreanu ? Sunt si variante ca in spatele atentatului ar fi fost chiar Carol al II-lea, sa fie adevarat ?
M.D.: - Atentatul impotriva
lui I.G.Duca a fost un act spontan. I.G.Duca a dizolvat Garda de Fier, in
plina campanie electorala ! Peste 20.000 de legionari au fost
arestati si schingiuti, 7 legionari au fost asasinati (Virgil Teodorescu,
Constantin Nita, Nicolae Balaianu, Toader Toma, Gheorghe
Bujdi si Sev. Fardea), toate publicatiile legionare au fost interzise, iar
sediile Miscarii Legionare, inchise si devastate. Indignarea
legionarilor a fost imensa si mai multe grupuri, necunoscute Sigurantei,
au luat initiativa de a-l pedepsi pe Duca, cu atat mai mult cu cat se
banuia ca si Capitanul ar fi fost asasinat,
legaturile cu Bucurestiul fiind total intrerupte. Personal cunosc dela
Petre Fleschin, ca a facut parte dintr'o grupa de legionari
din
L.V.: - Practic deci, de peste 60 de ani, traiti in Exil ?
M.D.: - Nu chiar de 60 de ani, ci de 58 de ani, caci am revenit in tara, cu 4-5 zile inainte de data de 21 Ianuarie 1941, data puciului lui Antonescu.
Intalnirea dintre Corneliu Codreanu si Alexandru Safran
L.V.: - In 1937 a avut loc o intalnire absolut uluitoare, Corneliu Codreanu s'a intretinut mai multe ore cu cel care avea sa devina, trei ani mai tarziu, Rabin Sef al Romaniei : Alexandru Safran ! Aveti date despre ce au discutat cei doi atunci ?
M.D.: - Este adevarat ca a avut loc aceasta intalnire, in 1937, la sediul Miscarii Legionare, Casa Verde. Corneliu Codreanu l-a primit pe Alexandru Safran, cel care peste trei ani avea sa fie seful spiritual al tuturor evreilor din Romania Mare. Intalnirea, precizez acest lucru, a avut loc la cererea viitorului Rabin Sef ! Corneliu Codreanu si Alexandru Safran au facut un schimb de vederi, de pareri, si-au expus personal, cu sinceritate ideile si crezul lor. Putem cunoaste acum ce au discutat, chiar din cartea rabinului Safran 'MARX A FOST ANTISEMIT', aparuta la Ierusalim, in 1979. Scrie Rabinul Sef Alexandru Safran : 'Vorbeam de peste doua ceasuri. Nu era o discutie de cabinet, ci s'au amestecat aici durerile lumii (). Adevarurile lui si ale mele, ardeau, chinuiau gand si suflet, cersindu-si raspunsuri, argumente, pentru a ne desparti ca prieteni. Il vad cum se ridica, imi intinde mana si-mi spune : Am avut o mare placere de intalnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat problemele, dar am invatat farame din taina infinita a credintei. Eu nu am venit sa provoc ura sau razbunare. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gandesc ca mine. Daca un evreu a fost lovit ori jignit pe plan moral, iarta-i pe raufacatori. Ei nu sunt decat oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-l slefuim, ci pe omul-om Am plecat. Am cantarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica. Apoi a venit tavalugul. Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, in 1938. Nu stiu daca am procedat bine, redand aceasta convorbire cu Corneliu Zelea Codreanu. Am vrut sa se vada ideile unui conducator politic, care a platit cu viata pentru convingerile sale, tragand dupa el mase insetate si ele dupa o bucatica de dreptate' Aceste amintiri ale Rabinului Sef Alexandru Safran cred ca ne dau o imagine asupra adevaratelor sentimente ale lui Corneliu Codreanu fata de poporul evreu.
L.V.: - Dar atunci de ce este permanent caracterizata Miscarea Legionara ca 'antisemita', sau chiar 'mancatoare de evrei' ?
M.D.: - Miscarea Legionara a fost incontinuu calomniata, actiune care continua cu aceeasi intensitate si acum, in 1999. Se poate deduce usor daca Legiunea a fost antisemita sau nu, daca ne referim la cele spuse de Corneliu Codreanu in tabara de la Carmen Sylva : 'Solutia legionara a problemei evreiesti in Romania nu sunt persecutiile, exproprierile si masacrele, cum ar fi foarte usor, dar este foarte rau. Ea este sus de tot, in conducerea statului si consta in totala incoruptibilitate a guvernantilor si din perfecta aplicare a legilor. Cand vor constata ca nu mai au pe cine corupe si nu mai sunt romani de vanzare, evreii vor parasi teritoriul nostru din proprie initiativa si de nimeni constransi'. Codreanu a mai adaugat : 'Iar daca vor mai ramane evrei dornici sa traiasca in pace cu noi si capabili de munca cinstita, productiva, cu atat mai bine pentru ei si pentru Romania' Pot aduce nenumarate dovezi, fapte istorice care nu mai pot fi reinterpretate, ca Miscarea Legionara nu i-a prigonit pe evrei. Astfel, in timpul Statului National Legionar, intr'o perioada cand Germania era atotputernica in Europa, comandantul legionar Radu Gyr, in calitatea de director general al Teatrelor, a autorizat infiintarea teatrului evreiesc Baraseum in Bucuresti (teatru care functioneaza si in prezent, cu mentiunea ca in timpul comunismului a purtat denumirea de 'Teatrul Evreiesc de Stat'), fapt unic in spatiul influentat de Germania ! Desigur ca nemtii au protestat cu hotarire impotriva deciziei de a infiinta in 1940 acest teatru evreiesc, dar Miscarea Legionara nu a tinut cont absolut deloc de aceste proteste. In Ianuarie 1996, intr'un interviu acordat publicatiei 'Totusi iubirea', profesorul Raul Sorban - cetatean de onoare al statului Israel - spune ca Letitia Popa din Turda, desi legionara, a condus grupuri de evrei, prin Turda, clandestin la Bucuresti, ca sa-i scape de holocaustul, care li se pregatea in Ardealul de Nord (aflat sub administratie ungureasca) , fara a cere vreo rasplata Astfel de fapte nu au fost izolate, si alti legionari i-au ajutat pe evrei, cand s'a pus problema sa fie exterminati de germani.
III. MISCAREA LEGIONARÃ SCOASÃ DIN NOU IN AFARA LEGII, 1938-1940
Atentatul impotriva lui Stefanescu-Goanga
Liviu Valenas.: - Fiindca facem acum o paranteza mai larga in trecutul Miscarii Legionare, cine a stat in spatele atentatului comis la 27 Noiembrie 1938, la Cluj, impotriva rectorului Universitatii 'Regele Ferdinand' Stefanescu-Goanga ? Intrebarea este justificata, mai ales ca unii legionari au afirmat ulterior, ca acest atentat (in care a fost ranit grav rectorul Universitatii) a constituit picatura care a umplut paharul lui Carol al II-lea, care s-a decis atunci sa-l suprime pe Corneliu Codreanu, impreuna cu alti 13 camarazi
Mircea Dimitriu.: - Comandantul legionar din Cluj, Vasile Andrei, a lasat posteritatii niste randuri foarte importante, care lamuresc culisele acestei actiuni. Astfel, comandantul Vasile Andrei neaga categoric afirmatiile mincinoase ale preotului Stefan Palaghita, in a sa 'Istorie (tendentioasa) a Miscarii Legionare', si anume ca ar fi dat personal ordinul de executare al rectorului Stefanescu-Goanga. Vasile Andrei spune ca nu a primit un astfel de ordin si nici nu l- a dat ! De fapt Vasile Andrei era arestat inca din data de 17 Noiembrie 1938 si detinut la inchisoarea militara din Cluj. In privinta a ceea ce urma sa se intample, pe data de 27 Noiembrie 1938, Vasile Andrei a fost instiintat abia cu o zi inainte, la vorbitor, de catre camaradul Aurel Sarcaianu, unul din cei doi studenti care urmau, a doua zi, sa-l pedepseasca pe rectorul Stefanescu-Goanga. Vasile Andrei, care impartea celula cu inca 75 de camarazi legionari, i-a istorisit, ce urma sa se intample a doua zi afara, doar doctorului Victor Apostole- scu. Au urmat cele cunoscute. La o saptamana insa, a fost adus in celula profesorul Gheorghe Veres (care si-a schimbat ulterior numele in Gheorghe Voicu) si care i-a spus ca doctorul Vucu, trimis special din Bucuresti, cu ordinul expres ca executarea lui Stefanescu-Goanga sa nu aiba loc, a ajuns prea tarziu la Cluj
L.V.: - Banuiesc ca ordinul si contraordinul de lichidare a lui Stefanescu-Goanga fusese dat de Horia Sima. In fond de ce trebuia 'pedepsit' Stefanescu-Goanga ?
M.D.: - Este fals. Horia Sima a aflat de aceasta intentie si a cautat s'o impiedice, trimitand pe doctorul Vucu cu acel ordin, care insa din pacate a ajuns prea tarziu ! Studentul in filozofie Ioan Pop, principalul autor al actiunii de pedepsire a lui Stefanescu-Goanga, i-a marturisit lui Vasile Andrei, in lunile petrecute impreuna in celula sa, de condamnat la moarte, 'ca pe Stefanescu-Goanga era hotarit sa-l pedepseasca cu mult timp inainte, ca pedepsirea lui Stefanescu-Goanga doar coincidea cu dorinta superiorilor sai locali, ca nu a primit un ordin expres in aceasta privinta si oricum ar fi facut aceasta in orice conditii, pentru ca pedepsirea lui Stefanescu-Goanga era o datorie catre sufletul curat al tineretului ardelean'. Era notorie 'preocuparea' rectorului Stefanescu-Goanga pentru studente, de care abuza ori de cate ori putea. Aceste apucaturi i-au adus pedepsirea. Ioan Pop, inainte de a fi executat, a mai spus : 'Noi am rezistat 1000 de ani maghiarilor pentru ca sufletul ne era curat, iar tolerarea celei mai triviale imoralitati, concretizate in Stefanescu-Goanga, ar fi intinat cei 1000 de ani de curatenie sufleteasca' Cert este ca eliminarea lui Stefanescu-Goanga de la conducerea universitatii clujene era un imperativ, pentru toata studentimea clujeana, in toata perioada 1930-1938.
L.V.: - Atentatul contra rectorului Stefanescu-Goanga apare, in lumina acestor dezvaluiri, mai degraba ca o initiativa personala, desi este cert ca s'a bucurat de aprobarea Legiunii. Acest atentat, comis la Cluj, pe 27 Noiembrie 1938, nu l-a determinat totusi pe Carol al II-lea sa hotarasca lichidarea intregii conduceri a Miscarii Legionare, doua zile mai tarziu ?
M.D.: - Legiunea n'a aprobat acest atentat, cum am aratat deja, iar Carol a luat decizia inca din timpul vizitei sale la Londra din Noiembrie 1938, cel putin asa sustine diplomatul Vardala, dela Legatia Romaniei din Londra, martor fiind la o convorbire intre Carol al II-lea si ministrul Romaniei la Londra, Viorel I.Tilea. In plus, dupa intalnirea ulterioara cu Hitler, Carol s'a asigurat ca actiunea sa de suprimare a conducerii Miscarii Legionare, in frunte cu Capitanul, nu va avea consecinte externe serioase.
Incep disensiunile in Legiune
L.V.: - Inca din anii '30 au inceput divergente puternice in Miscarea Legionara, cum s'au nascut ele, care a fost cauza lor ?
M.D.: - Daca
dizidenta s'a manifestat pe fata ceva mai tarziu, divergentele dintre
noi au aparut in schimb mult mai devreme. Diferentele de vederi s'au
manifestat, imediat dupa moartea Capitanului, mai ales intre
Horia Sima si Constantin Papanace. Aceste diferente de vederi erau legate de
strategia pe care trebuia sa o urmeze pe viitor Legiunea, dupa
arestarea lui Corneliu Codreanu. In grupul refugiat la Berlin, intre anii
1938-1940, Horia Sima si Constantin Papanace, au colaborat totusi foarte
strans. Se uitasera divergentele, Horia Sima avea ca misiune
legaturile cu Romania si reorganizarea Miscarii Legionare in
tara, in timp ce Constantin Papanace avea conducerea grupului din
L.V.: - Cu toate acestea, nici Noveanu si nici Bidianu nu au reusit in final sa se impuna in fruntea Miscarii Legionare, de ce ?
M.D.: - Acesti oameni nu
aveau simpatii in randul Miscarii. In primul rand pentru ca nu
facusera nimic deosebit (in afara de administrarea unui
judet) ! Pe de alta parte, celulele legionare reorganizate in Romania de
Horia Sima dela
Asasinarea lui Armand Calinescu
L.V.: - In privinta asasinarii lui Armand Calinescu, la 21 Septembrie 1939, lucrurile nu sunt clare nici pana in ziua de astazi. Cert este ca Horia Sima nu a explicat niciodata, in mod clar, cine a dat ordinul de lichidare a lui Armand Calinescu, cine a stat in spatele actiunii. Daca a vorbit, a vorbit oarecum ambiguu, totusi, nu a negat faptul ca s'ar fi declarat de acord cu eliminarea fizica a lui Armand Calinescu. Care este adevarul ?
M.D.: - Daca Miscarea
Legionara nu reactiona in niciun fel impotriva lui Armand
Calinescu, ERA POLITIC DESFINTATÃ ! Sa nu uitam
ca Armand Calinescu era ASASINUL Miscarii Legionare, din
ordinul sau fusesera asasinati Codreanu, nicadorii si decemvirii,
cu alte cuvinte asasinase conducerea Miscarii. Iar acei legionari care
erau in lagare si inchisori, erau pentru Miscare pierduti si asa
Pentru motivul, ca ori trebuiau sa batjocoreasca memoria
Capitanului, prin declaratii colaborationiste (ca sa poata
iesi afara), ori aveau soarta de a fi omoriti, asasinati Un caz tipic
este cel al lui Ilie Garneata si Mile Lefter, care au iesit din
lagarul dela Vaslui, numai dupa ce s'au dezis de Corneliu
Codreanu Drept rasplata, Carol l-a numit pe Garneata
avocat la Frontul Renasterii Nationale (FRN), formatiunea politica a lui
Carol al II-lea, l-a obligat sa imbrace uniforma FRN. Restul
legionarilor din lagar au ramas permanent cu aceste exemple de
lasitate ale celor doi, Garneata si Lefter Strans cu usa, Carol
incerca sa capteze bunavointa Germaniei, cedand in toate
domeniile, cu exceptia aliantelor pe care le avea cu Franta si Anglia, la care
nu vroia sa renunte nici in ceasul al 12-lea. In speranta, ca
daca colaboreaza cu Miscarea, nemtii nu se vor atinge de tronul
sau, el i-a gasit initial, asa cum am mai spus, pe Noveanu si
Bidianu, ca 'purtatori' ai acestei 'desprinderi' de
trecut Carol a esuat in aceasta manevra, pentru ca
legionarii din clandestinatate, cei din lagare si din grupul de
la
L.V.: - Din ce spuneti dv. rezulta implicit, ca Horia Sima a trimis personal in tara echipa de 'prahoveni' condusa de avocatul Miti Dumitrescu, ca sa-l asasineze pe Armand Calinescu, pe 21 Septembrie 1939
M.D.: - Horia Sima, cat si Papanace, au stat de vorba, personal, la Berlin, cu Miti Dumitrescu, restul echipei lui Miti Dumitrescu se afla in tara. Este evident ca atat Papanace, cat si Horia Sima, au aprobat actiunea pe care o proiecta Miti Dumitrescu ! Cert este, ca ulterior, in lagarul de la Berkenbrück, Papanace i-a facut un elogiu impresionant lui Miti Dumitrescu. Papanace a spus atunci; 'Prin pedepsirea lui Armand Calinescu, Miti Dumitrescu si prahovenii sai au salvat Miscarea Legionara dela disparitie' Capitanul insusi ceruse sa fie razbunat, daca ar fi fost lichidat de autoritatile carliste si toti legionarii au apreciat in 1939 ca pedepsirea lui Armand Calinescu era si o datorie politica si morala a Legiunii
Comandamentul de Prigoana
L.V.: - Adversarii lui Horia Sima au afirmat tot timpul, 'ca Horia Sima era un epigon jalnic al Capitanului' Cu alte cuvinte Codreanu era contrapus lui Horia Sima si Horia Sima lui Codreanu, ce s'a urmarit prin aceasta ?
M.D.: - Nicolae Iorga a spus foarte bine odata, 'Daca vrei sa distrugi o haita de caini, impusca cainele care este fruntas' Cand Codreanu a condus Miscarea, a fost tinta tuturor atacurilor, de toate felurile (ca este un venetic, ca fabrica bani falsi la Rasinari etc.). Pe urma atacurile s'au revarsat asupra lui Horia Sima, mai ales ca el era lipsit de experienta conducerii. El s'a pomenit impins de evenimente in fruntea Miscarii, datorita curajului, perseverentei si a abnegatiei totale, care i-au surprins pe toti fruntasii legionari, mai mult sau mai putin descurajati.
L.V.: - Tocmai asta i s'a reprosat lui Horia Sima, ca a ajuns in fruntea Miscarii Legionare fara a fi omul cel mai potrivit pentru aceasta
M.D.: - Nu a fost nimeni altul ! Pot sa va spun pe scurt, cum a ajuns Horia Sima in aceasta functie. Cand Codreanu a fost arestat, s'a format aproape imediat un Comandament de Prigoana. Acest comandament a fost mereu schimbat, pentru ca tot timpul politia aresta pe cineva din el. Horia Sima nu avea fisier la Siguranta si din aceasta cauza se putea misca mai liber prin tara. Horia Sima primise sarcina sa reorganizeze infrastructura in tara, din legionarii ramasi nearestati. Acestia doreau sa se faca ceva, mai ales ca Codreanu se afla dupa gratii. Sa se faca ceva era si opinia lui Horia Sima si a lui Alexandru Cantacuzino, care era si el in acest Comandament de Prigoana. In opozitie cu opinia lor, era Constantin Papanace, care era de parere 'Ca nu trebuie facut nimic, legionarii trebuie sa stea linistiti, pentru ca altfel viata Capitanului este in pericol' Dintr'o scriere a lui Papanace (cartea se cheama 'Fara Capitan') reiese clar ca aceasta pozitie de 'liniste' a fost, ulterior, lansata chiar de Siguranta, pentru ca sa nu se produca 'o reactie' la asasinarea planuita a Capitanului
L.V.: - Sa fi lucrat, constient, sau inconstient, Constantin Papanace pentru Siguranta ?
M.D.: - Nu, deloc ! Papanace a explicat convingator, ca pozitia sa se baza pe grija legata de soarta Capitanului.
L.V.: - Cum vedea Horia Sima aceasta 'revolutie' ?
M.D.: - Cum a vazut-o si dupa aceea. A vazut-o exact cum s'au si intimplat lucrurile la 3 Septembrie 1940
L.V.: - Gheorghe Barbul, secretarul generalului Antonescu, a afirmat, intr'o discutie mai lunga purtata cu subsemnatul, la 24 Octombrie 1994, 'Ca legionarii erau destul de slabi in Septembrie 1940 pentru a-l rasturna singuri pe Carol, dar Antonescu si anturajul sau au exagerat deliberat pericolul legionar, forta legionarilor, pentru a-l speria pe Carol si in felul acesta sa-l oblige in final sa plece'. 'Nu avea importanta cum pleca, de ce pleca, important era sa plece', a afirmat Gheorghe Barbul in 1994
M.D.: - Realitatea este
putin alta. Este posibil, ca fortele legionare, care fusesera
decimate de Carol in 1938-1939 (sa ne aducem aminte de macelul
din 21-22 septembrie 1939, cand au fost executati sumar in intreaga tara
252* de legionari nevinovati, aproape toata elita Miscarii),
sa nu fi fost atat de puternice, ca ele singure sa-l poate
rasturna pe Carol. Insa, nu trebuie uitat, toata
----- ----- ----- ----- ---- * Repartitia celor
252 de legionari executati fara judecata in zilele de
21-22 Septembrie 1939 este urmatoarea : Bucuresti : 10, Spitalul Militar
Brasov : 7, Lagarul dela Miercurea Ciuc : 44, Penitenciarul Ramnicu
Sarat : 13, Lagarul dela Vaslui : 31, jud. Durostor : 3, jud.
Timis- Torontal : 3, jud. Caliacra : 3, jud. Gorj : 3, jud.
Aceasta a fost inceputul
unor mari disensiuni si dezacorduri intre cei doi ! Cert este ca Horia
Sima nu a putut fi oprit, caci il asteptau in tara oamenii
trimisi deja de el dela
IV. LEGIUNEA REINTRÃ IN POLITICÃ - 1940
Colaborarea cu Mihail Moruzov
Liviu Valenas.: - Revenind la anul 1940, ce s'a ales din intentia lui Horia Sima de a merge in tara si de a prelua personal conducerea operatiunilor contra lui Carol ?
Mircea Dimitriu.: - Horia
Sima, cu toata opozitia lui Papanace, a ajuns, clandestin (tot prin
filiera iugoslava) in Romania, dar, de data aceasta, a fost arestat si
transportat la Bucuresti, la sediul Sigurantei Generale. Dupa
cateva saptamani, Horia Sima a fost dus la Niky
Stefanescu, care era seful Sigurantei. Niky Stefanescu a inceput
sa-i explice, 'Ca in situatia deosebit de grea in care se
afla Romania (Germania ameninta cu cedarea Ardealului la unguri,
Bulgarii vor Cadrilaterul si Silistra, iar Rusia preseaza continuu in
Est) se impune colaborarea tuturor fortelor politice cu Carol, inclusiv
legionarii'. Cu alte cuvinte Niky Stefanescu a tatonat ca sa
vada daca Horia Sima este dispus sa colaboreze cu Carol.
De jure Horia Sima era condamnat la moarte (sentinta data in
contumacie, cand Horia Sima era la
L.V.: - Ajungand la episodul arestarii lui Horia Sima in 1940 si ale tratativelor duse cu el la Siguranta, tratative la care a participat si Mihail Moruzov, s'a afirmat constant ulterior, de diverse persoane si cercuri, inclusiv de unii legionari, 'ca Horia Sima, Constantin Stoicanescu, Traian Borobaru, Radu Mironovici si Mile Lefter au lucrat pentru Moruzov, fiind agenti in slujba lui', fapt ce ar fi explicat si asasinatele dela Jilava din 26/27 Noiembrie 1940, inclusiv lichidarea lui Moruzov Cat adevar exista in aceste acuze ?
M.D.: - Intrebarea este bine venita, caci lucrurile trebuiesc odata si odata lamurite, mai ales ca acest episod a fost continuu (inclusiv in prezent) speculat, dupa 1948, de catre Securitate. Securitatea a construit un intreg roman pe seama relatiilor dintre Horia Sima si Moruzov, in scopul compromiterii lui Horia Sima in ochii legionarilor si a obtine astfel destramarea Miscarii Legionare. Asupra acestui subiect trebuie staruit, mai ales ca starea actuala a Legiunii se datoreaza in buna masura acestei maiestre operatiuni a Securitatii. In realitate lucrurile stau cu totul altfel. Cand Horia Sima a ajuns in 1940 in celula Sigurantei, si-a vazut pe de o parte toate planurile sfaramate, iar pe de alta parte, isi astepta executia. Dar cand a fost dus la Niky Stefanescu, a vazut sansa, care-i permitea nu numai sa-si salveze viata, dar mai ales care ii permitea sa-si duca planurile la indeplinire, adica izgonirea lui Carol de pe Tron. Cand a fost dus si in fata lui Moruzov, a avut certitudinea ca totul va depinde de abilitatea lui. Horia Sima si-a dat seama ca va trebui sa joace poker cu Moruzov, a acceptat acest joc, convins ca are asul lui in maneca Acest poker cu Moruzov era insa un joc periculos, cea mai mica greseala insemna moartea si totul ar fi fost pierdut. Trecut prin sita Moruzov-Ghelmegeanu- Urdareanu, el a ajuns la Carol, care i-a cerut, dupa mai multe ore de discutie, sa intre in guvern si sa fie ajutorul lui intr'un partid nou, ce urma a fi creat, Partidul Natiunii, in care trebuiau sa fie adusi toti legionarii. Horia Sima a acceptat, dar a obiectat : 'Dupa toate cele intamplate, legionarii sunt reticenti si va trebui sa-i aduca rand pe rand la Bucuresti, pentru a sta cu ei de vorba si a-i convinge sa intre in noul partid al lui Carol' Carol a inteles situatia, a fost de acord si l-a insarcinat pe Moruzov sa patroneze si sa finanteze actiunea (aducerea si cazarea a sute de legionari in Capitala provocand inerente cheltuieli) si binenteles, sa o si supravegheze. Horia Sima, ajutat de Stoicanescu si Borobaru s'a pus pe lucru, fara sa piarda catusi de putin din ochi planul propriu, care trebuia realizat acum sub ochii suspiciosi ai lui Moruzov si ai Sigurantei. Horia Sima, care a obtinut si eliberarea tuturor legionarilor din inchisori, a 'convins' pe multi legionari sa se inscrie in viitorul partid al lui Carol, dar cu legionarii de mare incredere pregatea in plus, 'ora X', ziua in care trebuia rasturnat Carol. In timpul acestor pregatiri, cade insa, ca o lovitura de traznet, ordinul de concentrare la regimentele din provincie pentru Horia Sima, Borobaru si Stoicanescu, dar inexplicabil, si pentru Radu Mironovici si Mile Lefter, care nu erau initiati in planul lui Horia Sima. Toti acestia, trebuiau, in termen de trei zile, sa se prezinte la unitatile lor militare, in caz contrar ii astepta Tribunalul Militar !
L.V.: - Cine credeti ca a stat in spatele acestei actiuni ?
M.D.: - Noi am banuit
serviciile secrete britanice, prin ofiterii din Statul Major. Prin
indepartarea lui Horia Sima si a celorlalti din Capitala, se
dorea impiedicarea lui Carol de a ajunge la o intelegere cu Legiunea si
bineinteles cu
L.V.: - Pentru a
lamuri mai bine chestiunea colaborarii lui Horia Sima cu SSI, voi
reproduce integral un referat al SSI, datat 31 August 1940, semnat chiar de
directorul general Mihail Moruzov : 'Dupa inapoierea domnului Horia
Sima in tara, in urma unor aranjamente luate fata de Forul
Conducator al statului (Carol al II-lea - nota L.V.) s'a ordonat
urmatoarele : 1. Sa fie pus in libertate. 2. Sa se
intreprinda prin elemente foste legionare indicate de d-sa si pe
raspunderea d-sale, o propaganda in tara,
raspandindu-se formula : 'Credinta pentru Rege si in slujba
intereselor Tarii'. In executarea acestui ordin, domnul Horia Sima
mi-a prezentat o lista de 11 persoane, din 40 cati am cerut, in frunte
cu d-sa pentru a li se clarifica situatia militara si a fi pusi in
posibilitatea de a executa aceste ordine. Acestia sunt : Horia Gh. Sima,
Augustin Bidianu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie Colhon, Mile
Lefter, Emil Popa, Constantin Stoicanescu, Seman B. Traian, Simion
Lefter, Ion I Barsan. In ceea ce priveste partea juridica, in
legatura cu latura penala, s'a hotarat acordarea
amnistiei, ceea ce s'a facut. Pentru aranjarea situatiei militare,
Ministerul Apararii Nationale a ordonat detasarea acestor
elemente la Cabinet si apoi - in mod secret - repartizati la Serviciul Secret.
La prezentarea in serviciul ordonat, am indeplinit forma disciplinara,
insarcinand cu aceasta pe domnul colonel N. Vladescu,
fara ca personal sa-i cunosc sau sa vorbesc cu ei,
pentru executarea misiunilor pe care s'au angajat pe cuvant de onoare, iar
pentru orice abateri vor primi sanctiuni legale. Paralel cu misiunea de mai
sus, acestora li s'a dat si insarcinarea sa culeaga
informatii, prin legaturile ce au in toate straturile sociale, in ce
priveste propaganda comunista, terorista, iredentista.
Rezultatul activitatii lor se afla consemnat in alaturatul
dosar. In legatura cu lotul dela
M.D.: - Unii au insinuat ca documentele la care faceti referire ar fi fost distruse chiar de Horia Sima, sau de Miscarea Legionara, cat timp a fost la guvernare, intre Septembrie 1940 si Ianuarie 1941. Este fals, dupa 6 Septembrie 1940 Serviciul Secret de Informatii a fost tot timpul in mana lui Antonescu, Legiunea nu a avut nici un control asupra SSI, nici in perioada cand la conducerea SSI era colonelul Ioan Nicolaid (6 Septembrie 1940 - 15 Noiembrie 1940) si nici cand Antonescu l-a inlocuit cu Eugen Cristescu (15 Noiembrie 1940 - 23 August 1944). Daca documentele au fost distruse, distrugerea nu a putut fi facuta decat de Eugen Cristescu, sau, mai probabil, dupa 1948, de Securitate. Dar este posibil ca aceste dosare si documente sa se afle si dosite undeva la SRI.
Participare la guvernul Tatarescu
L.V.: - Un episod de asemenea controversat, este intrarea lui Horia Sima in guvernul Tatarescu, pe data de 28 Iunie 1940 si apoi retragerea sa precipitata, dupa numai cateva zile, la 8 Iulie 1940. Care a fost mobilul acestor doua actiuni ?
M.D.: - Din pozitia de subsecretar de stat in guvernul Tatarescu, in care fusese numit fara a fi intrebat, Horia Sima a desfasurat o intensa campanie de alarmare a personalitatilor politice si nepolitice, asupra pericolului din partea Axei, de a da satisfactie revendicarilor Ungariei si Bulgariei, daca Romania nu iese cat mai urgent din blocul de aliante anti-germane, renuntand la garantiile engleze si avand un guvern cu oameni noi, in care Axa sa poata avea incredere. Dupa expunerea facuta de Horia Sima lui Carol, guvernul Tatarescu (format la 11 Mai 1940) a fost inlocuit, la 4 Iulie 1940, cu altul, condus de Ion Gigurtu si compus din oameni noi, dar si cu doi generali, la Interne si la vicepresedentia Consiliului de Ministri. Pentru a-i da o oarecare aparenta cat mai pro-Axa, Carol a numit, iarasi fara sa-i intrebe, trei legionari, in resorturi guvernamentale de minima importanta : Horia Sima la Culte si Arte, Noveanu la Inventar si Bidianu subsecretar de stat la Finante. Pentru Horia Sima era mult mai putin decat se asteptase dupa audienta la Carol, dar a acceptat numirea, in speranta ca din interiorul guvernului va putea influenta politica lui, avand in vedere ca majoritatea ministrilor nu erau adversari ai Axei, ci dimpotriva. Dar dupa primul Consiliu de Ministri, Horia Sima s'a lamurit, ca noul guvern nu va avea putere de decizie, fiecare ministru trebuind, saptamanal, sa prezinte la Palat dosarul cu problemele curente, iar Carol decidea pana si in cel mai minor caz. Astfel ca de fapt nu guvernul, ci Camarila conducea tara pe o directie anti-germana, iar guvernul si mai ales cei trei legionari aveau menirea de a adormi suspiciunile Axei. Miscarea Legionara nu putea accepta acest rol si dupa o incercare disperata de a-l convinge pe Rege de necesitatea urgenta de a realiza o schimbare reala, care sa fie credibila la Berlin si Roma (pentru a impiedica noi sacrificii teritoriale), incercare total esuata, Horia Sima a prezentat la 8 Iulie 1940 primului ministru Ion Gigurtu demisia sa, neurmat insa, decat mult mai tarziu, de ceilalti doi legionari, Vasile Noveanu si Augustin Bidianu
L.V.: - Din perioada cand
Horia Sima a functionat in guvernul Tatarescu, apare o
nota a SSI, datata 30 Iunie 1940. Reproduc prima parte a acestui
material : 'In anturajul subsecretarului de stat Horia Sima s'a discutat
ieri urmatoarele probleme, care ar fi urmat sa fie supuse M.S.
Regelui : 1. Formarea unui guvern compus din elemente nationaliste tinere, din
miscarea legionara, nazista (partidul lui Stefan
Tatarescu - Pavaza de Otel
National-Socialista-Fascista - n. L.V.) si gogista, care -
sub presedintia sa, sau eventual in extremis, altei persoane desemnate de M. S.
Regele, sa adopte o politica indicata de
imprejurari. 2. Strangerea raporturilor politice si militare cu
Rasturnarea lui Carol al II-lea
L.V.: - Pana la urma cum s'a desfasurat 'revolutia' lui Horia Sima ?
M.D.: - Inainte de a aborda
acest punct, vreau sa fac o mica paranteza. La sfarsitul
lui August 1940, Horia Sima s'a gandit sa-l elibereze, prin
forta, pe generalul Antonescu, internat de Carol al II-lea la
Manastirea Bistrita. In acest scop a pregatit chiar si o
echipa care urma sa ia cu asalt manastirea. Lui
Horia Sima ii era teama ca generalul Ion Antonescu sa nu impartaseasca
soarta lui Corneliu Codreanu si a camarazilor sai. Desigur, Horia Sima
nu era la curent, ca inainte de planuita sa actiune, nemtii l-au
atentionat pe Carol, 'ca nu cumva generalul Antonescu sa
pateasca ceva', fapt ce l-a obligat pe Suveran sa dea
asigurari ferme germanilor, ca lui Antonescu nimeni nu-i pune
viata in pericol. Actiunea lui Horia Sima nu a mai avut loc, pentru simplul
motiv ca Regele Carol i-a luat-o 'inainte', eliberandu-l el pe
Antonescu, de care acum avea nevoie pentru a-si pastra Tronul. Horia
Sima a fost foarte mirat afland de eliberarea lui Antonescu dela
Manastirea Bistrita si mai ales de chemarea lui la Carol. Abia
atunci si-a dat seama prin ce primejdie trecuse in vara lui 1940, cand aflat la
Bucuresti, a vrut sa-i incredinteze generalului Antonescu (inca
neinternat la Manastirea Bistrita) datele revolutiei pe care o
planuia, adica rasturnarea lui Carol. Din fericire, avand
poate o presimtire, nu i-a spus atunci nimic Daca i-ar fi spus ceva,
probabil ca Antonescu l-ar fi denuntat lui Carol si revolutia
legionara din 3 Septembrie nu ar fi putut avea loc. Revin insa la
intrebarea dv. Alarmat de informatia ca Regele pregateste o
noua prigoana, stire coroborata cu destituirea lui Moruzov
si a lui Niky Stefanescu, precum si cu aducerea generalului Antonescu
dela manastirea Bistrita (Moruzov plecase intre timp in Italia,
la Venetia), pe data de 3 Septembrie 1940, Horia Sima si-a pus in aplicare
planul, lansand un manifest si organizand manifestari contra lui Carol
in toata tara. In acest scop au fost mobilizati zeci de mii de oameni.
S-au tras si focuri de arma, dar violente masive nu au fost. La
L.V.: - Generalul Ion Antonescu, care il iubea pe Carol al II-lea tot asa de mult ca si legionarii, dand dovada de multa perseverenta, dar si de siretenie, l-a determinat in final pe Carol sa abdice (o veritabila lovitura de stat) si sa paraseasca Romania. Ajuns singur la putere, Ion Antonescu s'a vazut confruntat imediat cu o problema stringenta, aproape de nerezolvat : alcatuirea unui guvern. Ce propuneri, concrete, i-a facut Ion Antonescu lui Horia Sima, dupa 6 Septembrie 1940 ?
M.D.: - Evenimentele au descurs
in felul urmator : initial, Antonescu a primit de la Carol numai
mandatul de a forma un guvern de Uniune Nationala, care sa
restabileasca ordinea. Antonescu s'a adresat partidelor politice, dar
toate l-au refuzat. Antonescu avea sa declare in 1946 : 'In
doua zile am depus de doua ori mandatul'. Sub presiunea
demonstratiilor ostile, cu decretul regal nr. 3053 din 5 Septembrie 1940, Carol
il investeste pe Antonescu cu 'puteri depline', in schimbul
promisiunii ca va ramane pe Tron. Astfel Carol i-a transmis lui
Antonescu dictatura sa Noul demers pe langa partidele politice fiind
iarasi esuat, Antonescu isi calca pe inima ('Cu Horia
Sima nu duc medieri') si il trimite pe Ica (Mihai) Antonescu
sa-l caute pe Horia Sima, 'pentru ca Horia Sima reprezenta baza
politica a tarii in acele momente, toata tara se manifesta
pentru regimul legionar' (din declaratia lui Antonescu la asa zisul proces
al 'Marii Tradari Nationale' din 1946). Ica
Antonescu a reusit sa afle adresa din
V. STATUL NATIONAL LEGIONAR, 1940-1941
Legiunea guverneaza impreuna cu Ion Antonescu
Liviu Valenas.: - Din ce spuneti dv. d-le Dimitriu, rezulta ca Ion Antonescu s'a debarasat de Carol al II-lea la presiunile lui Horia Sima ?
Mircea Dimitriu.: - Da, la presiunile exercitate de Horia Sima. Ceea ce afirma Gheorghe Barbul, reprezinta punctul de vedere al lui Ion Antonescu, Gheorghe Barbul, din dorinta de a-l scoate cat mai bine pe Antonescu, a mai facut ulterior afirmatii partinice. Dupa generalul Vasile Mitrea, rolul esential l-a avut generalul Dumitru Coroama (pentru ca a refuzat sa-l apere pe Carol) si nu Antonescu.
L.V.: - Cert este ca Antonescu l-a obligat pe Carol sa abdice, mai mult chiar, sa plece a doua zi din tara, pe motivul, 'ca nu-i poate asigura securitatea' Horia Sima, nu se gandise insa ca Suveranul sa ramana in tara, pentru a fi judecat si 'pedepsit', pentru ceea ce facuse in 1938- 1939 Miscarii Legionare ?
M.D.: - Sigur ca da, Horia Sima se gandise la judecarea sau la pedepsirea lui Carol, numai ca Regele Carol al II-lea a reusit sa fuga din tara cu complicitatea lui Antonescu. Acesta ii promisese lui Carol, 'Ca daca abdica si pleaca din tara, ii asigura securitatea pana la iesirea din tara', iar generalul s'a tinut de cuvant, organizandu-i in secret plecarea
L.V.: - Inainte de a ajunge Horia Sima la guvernare, ne-ati spus, ca in Exil, in cadrul grupului de la Berlin, existau mari divergente intre Horia Sima si Papanace, aceste divergente au continuat si dupa data de 14 Septembrie 1940 ?
M.D.: - Cu toate
divergentele care au avut loc intre Papanace si Horia Sima, inainte de
Septembrie 1940, Horia Sima a chemat tot grupul de la
L.V.: - I s'a reprosat ulterior lui Horia Sima, ca a angajat prematur Miscarea Legionara la guvernare, la 14 septembrie 1940, neavand deloc cadre corespunzatoare. Nu sunteti de acord cu aceasta apreciere ?
M.D.: - Da, unii i-au
imputat lui Horia Sima angajarea la guvernare a unei Miscari Legionare
complet decimata, cu cele mai bune capete asasinate, o Miscare in care
autoritatea conducerii nu era consolidata, in total contrast cu ce a spus
Capitanul in 1937, cand Miscarea se gasea la apogeu si dispunea
de cadre de maxima competenta. Capitanul afirmase, in
1937, ca 'Legiunea nu este inca pregatita
sa vina la guvernare'. Insa cine poate afirma
ca situatia Romaniei din Septembrie 1940 era identica cu cea din
1937 ? Puterile Axei, biruitoare in 1940, au impus tarii noastre
dureroase pierderi teritoriale, iar clasa politica, in frunte cu Regele
si camarila sa, adversara declarata a Germaniei, se comporta de
asa natura, incat noi pierderi teritoriale erau in continuare
posibile Nici macar pierderea completa a suveranitatii
nationale nu era exclusa. De altfel, aceasta perspectiva
sumbra a determinat si grupul legionar de la Berlin sa
decida alungarea lui Carol de pe Tron si a determinat plecarea
clandestina a lui Horia Sima in tara, ca sa-l
rastoarne pe Carol. Cei 300.000 de refugiati din provinciile pierdute si
intreaga populatie din restul teritoriului romanesc, erau adanc convinse de
necesitatea de a fi inlocuita conducerea statului cu o alta
conducere, in care
L.V.: - Un alt episod controversat este refuzul lui Horia Sima, de a-l insoti pe Antonescu, in ianuarie 1941 la Hitler In fond de ce a refuzat Horia Sima sa-l vada pe Hitler (cei doi nu s'au intilnit niciodata de altfel) ?
M.D.: - La Berkenbrück, in lagar, Horia Sima a fost atacat violent pe aceasta tema de grupul Papanace-Garneata. Reprosul era alimentat de repetatele declaratii ale lui Rademacher (consilier de legatie in ministerul de externe al lui Ribbentrop), care venea, aproape in fiecare luna la Berkenbrück si declara 'Führerul nu va colabora niciodata cu Horia Sima' Acest fapt l-a determinat atunci pe Horia Sima sa renunte la conducerea Miscarii, dar punand conditia ca guvernul german sa readuca Miscarea Legionara la guvernare, din nou cu Antonescu impreuna, care nerealizandu-se, renuntarea a fost caduca.
L.V.: - In fond de ce a
declinat Horia Sima cele doua invitatii de a-l vedea in 1940-1941 pe
Hitler, la cartierul sau general din
M.D.: - A fost de fapt o
singura invitatie, care a venit din partea Führerului, pentru Antonescu
si Horia Sima. Horia Sima fusese deja invitat de Rudolf Hess pentru 15 Ianuarie
1941 si primise asigurari (e drept neoficiale) ca va fi primit si
de Hitler. Cand a fost invitat impreuna cu Antonescu, pentru 14 Ianuarie
1941, la numai o zi de invitatia la Hess, a inteles ca este victima unei
intrigi Antonescu-Fabricius, cu succes si la Hitler, care intentiona
impiedicarea lui de a-l vedea singur pe Hitler. Iar daca Antonescu
repeta mitocania comisa fata de Sturdza, ministrul lui de
Externe (pe care l-a tinut la usa in timpul convorbirilor cu Hitler),
invitatia era o farsa menita sa-l umileasca, nu
atat pe el personal, cat Miscarea. Daca totusi vor ajunge
impreuna in fata lui Hitler, Antonescu sigur se va plange, acuzand
Miscarea Legionara de toate relele, majoritatea nascociri ale lui
Eugen Cristescu. In aceasta nedorita situatie (foarte
posibila de altfel), el,
L.V.: - A urmat apoi guvernarea de patru luni Antonescu-Sima
M.D.: - In care majoritatea posturilor erau ocupate de militari sau de oameni livrati de partidele istorice, iar pentru a fi stapan absolut, Antonescu il inlocuieste la 8 Septembrie 1940 pe generalul Coroama de la comanda trupelor din capitala, cu un prieten de-al sau, generalul Dumitru Popescu, Coroama fiind trimis cat mai departe, in Moldova
Eugen Cristescu, dusmanul Legiunii
L.V.: - Inseamna ca statul 'national legionar', proclamat la 14 Septembrie 1940 nu a fost decat o fictiune ?
M.D.: - Horia Sima a cerut
lui Antonescu sa organizeze alegeri parlamentare. Antonescu a refuzat
categoric, stiind ca el nu are nici un partid si nu are nici o
sansa ca sa fie ales. Chiar la procesul sau din 1946,
Antonescu a declarat 'In Septembrie 1940 toata
L.V.: - Eugen Cristescu, aici nu mai incap dubii, a fost foarte loaial generalului Antonescu
M.D.: - Nu numai loial, l-a si dezinformat cu buna stiinta. Astfel, cu putin timp inainte de anul nou 1941, Cristescu l-a informat pe Antonescu, 'Ca SSI a primit informatii care arata ca legionarii pregatesc RÃFUIALA CEA MARE, pentru noaptea de revelion, din care vor sa faca o adevarata noapte a Sfantului Bartolomeu, iar in acest scop Politia Legionara a intocmit o lista de 2.000 de democrati proscrisi in Capitala si peste 20.000 in intreaga tara' ! Reaua vointa a acestei comunicari si falsitatea ei, rezulta si din faptul ca Politia Legionara fusese oficial desfiintata la 2 Decembrie 1940 Eugen Cristescu a cerut generalului Antonescu,'Sa ia masuri ferme contra legionarilor', dar acesta i-a raspuns : 'Nu este vremea, ii sustin inca germanii, continua si urmareste-i in continuare si tine-ma la curent cu toate constatarile' Eugen Cristescu, nemultumit de raspunsul lui Antonescu, a mai adaugat in final : 'De fapt am informatii ca vor sa va impuste intr'o sedinta a Consiliului de Ministri' Nu mai incape nici un dubiu, ca activitatea contra legionarilor era cea mai importanta activitate contrainformativa a SSI in statul asa zis 'national legionar', prin proportiile si implicatiile sale politice Care va se zica, acest ticalos de Eugen Cristescu a fost acela care l-a atatat permanent pe Ion Antonescu contra Miscarii Legionare, cu informatii false, care nu aveau NIMIC de-a face cu intentiile Miscarii Legionare.
Profesorul Ion Zelea Codreanu pretinde sefia Legiunii
L.V.: - Un episod straniu din istoria Legiunii s'a petrecut in Noiembrie 1940, cand tatal lui Codreanu, profesorul Ion Zelea Codreanu, a luat cu asalt un sediu din Bucuresti al Miscarii, dorind ca sa fie el sef in locul lui Horia Sima, ce s'a intamplat in realitate ?
M.D.: - Da, este vorba de sediul aflat in casa generalului Zizi Cantacuzino-Granicerul, de pe strada Gutenberg nr. 3. Desi profesorul Codreanu a participat, la rasturnarea lui Carol, alaturi de Horia Sima, ulterior a inceput sa aiba pretentii asupra sefiei Miscarii. Adevarul este ca profesorul Codreanu fusese manipulat de adversarii din Legiune ai lui Horia Sima, printre ei preotul Dumitrescu-Borsa si Ciorogaru. Preotul Dumitrescu-Borsa conducea Comandamentul de Prigoana de la Berlin, dar dupa asasinarea lui Armand Calinescu in 1939 nu a mai vrut sa stie nimic de Legiune, acuzandu-l pe Horia Sima 'ca a distrus Legiunea si tineretul tarii'. Ciorogaru in schimb se considera sef al grupului de la Berlin pe motivul ca 'el a fost numit in aceasta functie chiar de Corneliu Codreanu personal, ca persoana care raspundea de relatiile Legiunii cu germanii' (singura realizare a lui Ciorogaru in Germania a fost publicarea in germana a cartii 'Pentru Legionari' a lui Codreanu, dupa moartea acestuia). Cand s'au reintors in tara, dupa 3 Septembrie 1940, preotul Dumitrescu-Borsa si Ciorogaru au inceput sa-l atate incontinuu pe profesorul Codreanu contra lui Horia Sima. Nu era prea multa nevoie de aceste atatari, pentru ca deja profesorul Codreanu ridicase pretentia, inainte de congresul Legiunii dela Iasi, din 8 Noiembrie 1940, 'ca el trebuie sa fie numit seful Miscarii, fiind succesorul pamantean al Capitanului' Desi a purtat lungi discutii cu profesorul Codreanu, Horia Sima nu a reusit sa-l convinga sa renunte la aceasta pretentie. In zadar i-a demonstrat Horia Sima profesorului Codreanu, 'ca el a fost desemnat de Forul Legionar sa conduca Miscarea', Ion Zelea Codreanu a ramas pe pozitia lui, nimic nu l-a putut indupleca pe profesorul Codreanu sa renunte la ideile sale. Corneliu Codreanu il folosise pe tatal sau exclusiv pentru felul sau de a vorbi maselor, foarte colorat si foarte convingator
L.V.: - Daca l-ati cunoscut indeaproape, cum l-ati caracteriza acum pe tatal lui Corneliu Codreanu ?
M.D.: - Mare roman. Impreuna cu A.C. Cuza, Iorga, Sumuleanu, Gavanescul, a fost un premergator al nationalismului romanesc. Sfatuitor al Capitanului in probleme nationale.
L.V.: - Actiunea de 'comando' a profesorului Codreanu, cum s'a terminat ?
M.D.: - Profesorul Codreanu a venit insotit de un grup de tineri, care nu stiau despre ce este vorba. Au intrat in curtea sediului de pe strada Gutenberg nr.3, pazit de o garda normala, ce l-a lasat pe profesor sa intre in cladire, el s'a dus si s'a asezat la masa unde statea de obicei Capitanul, iar insotitorii sai au ramas afara, lor nu li s'a permis accesul in cladire. Nenorocirea a fost ca s'a dus vestea ca sediul este ocupat, nu se stia exact de cine, diverse grupe legionare s'au alarmat si au venit sa despresoare sediul. A fost un moment de confuzie, garda care pazea sediul vazandu-i pe legionarii veniti sa despresoare cladirea, au crezut ca acestia sunt o noua grupa care vor sa ocupe sediul. S'a deschis focul si pana s'au lamurit lucrurile, doi legionari au fost impuscati. A venit la sediu si Horia Sima care i-a explicat profesorului Codreanu ca actiunea lui nu are nici un rost, eventual doar sa compromita Legiunea. Destul de suparat, profesorul Codreanu s'a retras, plecand apoi la Husi. In ceea ce-i priveste pe preotul Dumitrescu-Borsa si pe Ciorogaru, acestia au fost trimisi la locurile lor de origine, ca sa nu aiba de suferit represiuni din partea unor legionari mai indignati. Ciorogaru s'a dus in satul lui natal din Gorj si a stat acolo, pana cand a fost arestat de comunisti.
L.V.: - Ulterior datei de 23 Ianuarie 1941, ce s'a mai intamplat, pana la moartea sa, cu profesorul Ion Zelea Codreanu ?
M.D.: - Profesorul Ion Zelea Codreanu, impreuna cu cativa legionari, s'au oferit generalului Antonescu, pentru a continua colaborarea cu Miscarea Legionara, intrerupta de puciul acestuia, dar Antonescu, dupa cateva discutii, a respins oferta, desi guvernul german a incercat sa creeze o alternativa legionara - fara, sau chiar anti-Sima, pusa sub conducerea generalului Antonescu. Ce s'a mai intamplat dupa aceea cu profesorul Codreanu, nu sunt informat, nemaifiind in tara. Presupun ca a avut de suferit si sub comunisti, caci nu era omul sa plece capul.
Asasinatele dela Jilava, Strejnic si Snagov
L.V.: - Un alt episod controversat sunt asasinatele din noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940 dela Jilava. Printre cei asasinati aici a fost si Mihail Moruzov, fostul sef al SSI. Exista banuiala ca legionarii aveau intentia precisa de a-l lichida, pentru a sterge urmele unei trecute colaborari cu el, este adevarat ?
M.D.: - Este fals. In primul
rand pe Moruzov nu l-au arestat legionarii, ci militarii lui Antonescu. Cand
zilele lui Carol in Romania erau numarate, Moruzov a plecat in Italia,
la Venetia (la invitatia Serviciului Secret German, pentru o
consfatuire), toata lumea credea ca nu va mai reveni in
tara, chiar si Canaris l-a sfatuit insistent sa nu
revina pe moment in Romania, 'pana nu se vor linisti
apele' Moruzov insa a primit niste asigurari, false
desigur, ca poate sa vina linistit in tara, pentru
ca nu i se va intimpla nimic. Moruzov, care era foarte versat a
cazut insa in capcana, s'a urcat pe data de 4 Septembrie
1940 in trenul spre Romania si via Iugoslavia, a ajuns in seara zilei de 5
Septembrie 1940 la Bucuresti. A doua zi Carol a fost nevoit sa abdice si
aproape imediat Mihail Moruzov a fost arestat de patru ofiteri din Statul Major
al Armatei. Canaris a intervenit de trei ori pe langa Antonescu, ca
Moruzov sa fie eliberat, fara succes insa. Ultima
data a intervenit chiar si Hitler personal, si el fara
succes. Antonescu stia sa urasca Antonescu nu-i ierta lui
Moruzov procesul de bigamie si internarea sa la manastirea Bistrita.
Nu-i ierta nici dosarul compromitator intocmit mamei sale, Lita
Baranga. Odata cu el, Antonescu a ordonat si arestarea lui Niky
Stefanescu, revenit si el, cu acelasi tren dela
L.V.: - Fiindca ne-am referit la asasinatele din Noiembrie 1940 de la Jilava, ce s'a intamplat de fapt si cine este vinovat (sau vinovati) pentru aceste omoruri ?
M.D.: - Nefiind in tara in acele zile, imi lipseste informatia proprie, dar din tot ce am aflat ulterior, am ajuns la concluzia ca acest act nu a fost premeditat si cu atat mai putin comandat. In Septembrie 1940 Antonescu a inclus pe lista lui de vinovati, facuta chiar publica, o multime de oameni politici, colaboratori ai lui Carol, ca Tatarescu, Ghelmegeanu, Mirto, Titeanu, Lobey, generalul Ilcus, generalul Tenescu etc. Lista a fost redusa, la insistentele lui Horia Sima, la numai 60 de mari vinovati. La aceasta lista, comisia de ancheta infiintata ad-hoc, a mai descoperit inca 4 mari vinovati. Acesti 64 au fost dusi la Jilava, intr'o sectie separata, unde la cererea expresa a lui Antonescu, trebuiau sa fie paziti de legionari si nu de soldati (care s'ar fi putut lasa mituiti). Dar acest zel punitiv al lui Antonescu a inceput cu Noiembrie 1940 sa se diminueze simtitor, sub interventiile rudelor influente ale multora dintre detinuti, dar si din cauza refuzului lui Horia Sima de a-i preda conducerea Miscarii Legionare (o dorinta imposibil de realizat, Miscarea nefiind un regiment, careia i se numeste un comandant nou). Din acest moment Antonescu a devenit un dusman al Miscarii Legionare si a apelat la serviciile lui Eugen Cristescu, care va cauta prin toate mijloacele serviciului secret sa distruga, pentru a patra oara, Miscarea Legionara. Comisia de ancheta, s'a aliniat, cu satisfactie, la pozitia lui Antonescu, declarand nevinovati doi asasini (Traian Cinghita, ofiterul care la Vaslui a ordonat impuscarea a 31 de legionari si pe comisarul Davidescu, care a schingiut si omorit zeci de legionari), cerand punerea lor in libertate. Mai mult, a decis internarea generalului Bengliu si a generalului Gavrila Marinescu, intr'un sanatoriu. Colonelul Zavoianu, prefect al Politiei Capitalei s'a opus acestor cereri. Cum Mihai (Ica) Antonescu, ministrul Justitiei, refuza permanent sa fixeze un termen pentru procesul celor 64 de asasini, a devenit clar tuturor legionarilor, ca clica lui Antonescu asteapta numai un moment favorabil, pentru a-i face scapati si absolviti de orice vina, putand fi acum de folos, cu experienta lor, contra Miscarii Legionare. La 26 Noiembrie 1940 au inceput sapaturile la movila din interiorul Jilavei, unde, dupa spusele asasinilor, erau inmormantati Capitanul, Nicadorii si Decemvirii. Se adunasera multi legionari si se lucra in schimburi neintrerupte. Toti erau cuprinsi de o stare de emotie si de revolta, care se amplifica pe masura ce lucrarile inaintau. Se facuse noapte si la slaba lumina a felinarelor, aparitia uriasului bloc de beton a zguduit emotional pe toti cei prezenti pana la un punct, cand explozia de revolta putea fi stapanita numai de certitudinea ca asasinii vor fi judecati si condamnati. Si poate ca nu s'ar fi intamplat nimic, daca in acest moment de maxima tensiune, unde stapanirea de sine se afla la punctul critic, nu ar fi sosit stirea ca Antonescu a dat ordin unitatii militare din Jilava sa inlocuiasca, imediat, paza asasinilor cu o garda militara, ordin confirmat de pregatirile neobisnuite ale militarilor din incinta Jilavei. Subit, toti au inteles ca Antonescu vrea sa-i elibereze pe toti asasinii si sa lase crimele lor impotriva Miscarii Legionare neispasite. E posibil ca cineva sa fi aruncat o lozinca, cert este ca toti legionarii dela mormant, impreuna cu garda de schimb, tocmai sosita si cu cea care trebuia schimbata, au luat cu asalt celulele asasinilor, hotariti sa ia in mana lor pedepsirea acestora, pentru ca Antonescu si clica lui vroiau sa o impiedice. Intreaga raspundere o poarta in realitate Antonescu, care nu mai vroia sa le faca proces si pentru ca a trimis ordinul de schimbare a responsabilitatii pazei la Jilava, tocmai in momentul dezgroparii Capitanului, cand starea emotionala a grupului de legionari care lucrau, era la paroxism. Intreaga Miscare Legionara, atunci si ulterior, a fost solidara cu acest act nedorit de justitie, cealalta cale, pe care a dorit-o, si permanent a cerut-o, fiindu-i refuzata si facuta imposibila
L.V.: - Se stie ca profesorul Nicolae Iorga a fost asasinat, imediat dupa masacrul de la Jilava, de o echipa condusa de Traian Boeru, dela Institutul National al Cooperatiei. Se cunosc si motivatiile acestei razbunari sangeroase, care a adus ulterior Miscarii Legionare o condamnare unanima. Dar de ce a fost asasinat la Snagov profesorul de economie Virgil Madgearu ? Ce avea Miscarea Legionara cu el ?
M.D.: - In echipa lui Boeru
a fost si Stefan Cojocaru. Banuiesc ca el a avut initiativa.
Fusese 'trantit' la examen de Madgearu si a vrut sa se
razbune. In plus am aflat ulterior, ca Stefan Cojocaru avea o
sotie rusoaica. Este interesant ca nu a fost implicat in procesul
lui Boeru, desi se afla in tara. A ajuns ulterior in Germania, fiind
internat la
L.V.: - Ar fi fost posibila salvarea lui Iorga si Madgearu ?
M.D.: - Cand Horia Sima, a
fost informat, pe la orele 14,00, in data de 27 Noiembrie 1940, de arestarea
lui Madgearu de catre Traian Boeru si de intentia de a-l aresta si pe
Nicolae Iorga, el se afla blocat la Presedintia Consiliului de Ministri,
ocupata de armata, angajat intr'o sedinta dramatica,
inceputa inca la orele 4,00 si provocata de cele petrecute
in cursul noptii la Jilava si ulterior, la orele 7,00, de stirea
arestarii lui Tatarescu, Ghelmegeanu, Argetoianu, Gigurtu
si a generalului Ilasievici (ulterior acestia au fost eliberati, scapand
nevatamati). Horia Sima, la inceput singur, apoi cu ministri
legionari si cu Forul Legionar, erau masiv atacati pentru cele intamplate si li
se cerea ultimativ sa-l proclame pe generalul Antonescu, ca sef al
Miscarii Legionare, pentru a se putea 'restabili ordinea'
Horia Sima fiind in imposibilitate de a parasi sedinta, s'a
marginit a telefona la
L.V.: - L-ati cunoscut personal pe Traian Boeru, asasinul lui Iorga ?
M.D.: - L-am cunoscut numai
la
L.V.: - Miscarea Legionara a mai fost acuzata si de faptul ca a asasinat evrei la Abator, este adevarat ?
M.D.: - 'Masacrul de la Abator' se pretinde ca s'a' produs' intre 21-23 Ianuarie 1941. Fiind atunci in tara, nu am auzit de asa ceva ! Acest masacru pur si simplu nu a existat ! 'Masacrul de la Abator' a fost o inscenare ulterioara a lui Eugen Cristescu, pentru a-i furniza lui Ica Antonescu material pentru cartea 'Pe marginea prapastiei', ca de altfel si celalalt fals 'celebru', cealalta legenda, 'soldatul roman ars de viu de legionari'. Cu toate ca ar fi dorit mult de tot, Mihai Antonescu nu a reusit sa prezinte niciun legionar, caruia sa i se faca proces pentru aceasta presupusa fapta oribila (masacrarea unor evrei la Abatorul din Bucuresti), fie chiar si in contumacie. De abia in 1945 Ilya Ehrenburg reia 'afacerea', urmat de 'Romania Libera' si 'Tribuna Poporului', care se intrec in detalii fanteziste. In 1946 Procuratura, in proportie deja de 90 % comunista, se autosesiseaza si incepe ancheta. Dr. Aurel Naghel, fost director in 1941 al Abatorului, precum si sute de fosti angajati, sunt anchetati. Numai macelarul Horváth (evreu maghiar) crede ca a fost un pogrom, dar el a fost angajat al Abatorului, ulterior 'masacrului'. In schimb un alt evreu, angajat in acea perioada la Abator, Segal, a declarat ca nu a existat NICIUN MASACRU ! Neputand gasi niciun indiciu, Procuratura comunista inchide dosarul De altfel, chiar inainte de audierea martorilor, fosti medici si angajati ai Abatorului Bucuresti, protesteaza, printr'o intampinare, adresata ziarelor 'Universul' si 'Dreptatea' impotriva alegatiilor din 'Romania Libera' si 'Tribuna Poporului', declarand pe propria raspundere, ca faptele descrise sunt de domeniul fanteziei ! Dezmintirea n'a mai aparut, cele doua ziare, 'Dreptatea' si 'Universul' fiind interzise de comunisti, dar ea a fost publicata in facsimil in 'Expres Magazin' nr.13 din Aprilie 1992. De altfel conducatorul Federatiei Evreiesti de atunci, dr. Wilhelm Fildermann, nu pomeneste despre un astfel de pogrom si nici chiar mai tarziu Rabinul Sef Moses Rosen, cunoscut adversar declarat al Legiunii si al nationalismului romanesc, dar binecunoscut si pentru exagerarile lui fanteziste ! In 1991 a fost editata in Romania, de Centrul de Studii al evreilor din Romania, lucrarea 'Martiriul evreilor din Romania in 1940-1941', un studiu de 300 de pagini, lucrare prefatata de Rabinul Sef Moses Rosen. In acest studiu nu se pomeneste nici un cuvant despre presupusul masacru dela Abator, autorii studiului nu au dorit sa se discrediteze relatand fapte inexistente. In fine, pana si Tribunalul International dela Nürnberg a aruncat acuzele lui Ilya Ehrenburg la cosul de gunoi
Puciul din 21-23 Ianuarie 1941
L.V.: - Dv. d-le Mircea Dimitriu sustineti ca Antonescu este vinovat de puciul sangeros, din 21-23 Ianuarie 1941 ?
M.D.: - Este clar lucrul acesta ! El l-a planuit si el l-a condus ! Cu o zi inainte de acest puci, Antonescu l-a destituit pe ministrul de interne, generalul Petrovicescu, un simpatizant al Legiunii, pe motivul ridicol al asasinarii maiorului german Döhring (asasinat produs in plin centrul Capitalei de un agent englez, grec de origine). Dupa aceea, l-a rechemat pe ministrul plenipotentiar de la Berlin, Constantin Greceanu, care era legionar, lasand intentionat postul vacant la Berlin, ca sa nu poata fi nemtii in niciun fel influentati. Mai inainte, Antonescu si-a facut un buncar la sediul guvernului din Piata Victoriei, ca sa fie sigur ca nu va putea fi atacat. Pe data de 19 Ianuarie 1941, a chemat urgent Divizia 3 a Corpului 1 de Armata de la Pitesti, precum si alte trupe din provincie, asa ca la 21 Ianuarie 1941 erau in Bucuresti (dupa generalul Vasile Mitrea) 20.000 de soldati cu echipament de razboi si 200 de tancuri. Cu o zi inainte, la 20 Ianuarie 1941 secretarul de stat de la Interne Riosianu, recheama urgent la Bucuresti numai prefectii legionari, in numar de 40, in timp ce alti cinci prefecti (nelegionari) nu au fost chemati !
L.V.: - Esecul (pentru ca a fost categoric un esec) guvernarii in comun Antonescu-Sima, s'a datorat si naivitatii (de care ati si pomenit de fapt) lui Horia Sima ?
M.D.: - O anumita naivitate, cert, Horia Sima a avut. Experienta lui cu levantinismul Vechiului Regat era nula. Cu totul fals, legionarii crdeau ca Antonescu este un prieten al Legiunii. El judeca oamenii dupa caracterul sau propriu. Horia Sima si-a inchipuit ca Antonescu, fiind si militar, este un om de onoare. In plus, Antonescu il indusese premeditat in eroare pe Horia Sima, imbracand de mai multe ori camasa verde. Trebuie sa tinem cont ca Horia Sima era 'un sef al Legiunii in devenire', pe linga el erau altii, cu o vechime mult mai mare in Miscare, dar nu fusesera activi, fusesera 'adormiti'Totusi Horia Sima trebuia sa tina seama si de ei. Pot sa spun, cu mana pe inima, ca Horia Sima era in schimb curat, era un om cinstit. Ca sa nu fiu inteles gresit, eu nu am fost in relatii de prietenie stransa cu Horia Sima, dar am colaborat indeaproape cu el, din 1932 si pina la moartea sa in 1993, adica vreme de 61 de ani, aproape neintrerupt In 1940 autoritatea lui Horia Sima in Miscarea Legionara nu era consolidata si nici nu putea fi in cateva saptamani de la proclamarea sa ca sef al ei, in Miscare neexistand constrangere, ci numai consimtirelibera.
L.V.: - Cand s'a hotarat Hitler in favoarea lui Antonescu, in toamna lui 1940 sau numai in Ianuarie 1941 ?
M.D.: - Am fost informat, pe la mijlocul lui Ianuarie 1941, prin niste intermediari, ca interpretul lui Hitler, Schmidt, a declarat intr'un cerc de intimi 'Führerul s'a hotarat pentru Antonescu si daca Sima nu-si baga mintile in cap, am terminat cu el ! Persoana care mi-a adus informatia nu mi-a comunicat data la care Hitler luase aceasta hotarare confidentiala. Eu cand am aflat de hotararea lui Hitler, am parasit imediat Berlinul, cu primul avion.
L.V.: - Ati zburat fara escala pana la Bucuresti ?
M.D.: - Nu. Avionul s'a
oprit la Budapesta. De aici, am luat trenul pana la Bucuresti.
Dupa o zi am reusit sa-l gasesc pe Horia Sima, i-am
comunicat informatia confidentiala pe care o primisem la
L.V.: - Avea Horia Sima o incredere atat de mare in Hitler ?
M.D.: - Nu, nu avea. Dar in schimb avea incredere in Antonescu, pe care il credea un om de onoare. Antonescu imbracase camasa verde, ori asta a insemnat mult pentru Horia Sima. Adevarul este ca Horia Sima era naiv in aceasta chestiune. Deci Horia Sima, persistand in naivitatea sa, a primit informatia mea cu neincredere, 'ca nu este posibil ca Antonescu sa se gandeasca sa-l inlature' In ceea ce ma priveste, nu am reusit sa-l conving pe Horia Sima de adevarul situatiei, peste cateva zile a venit puciul lui Antonescu contra noastra si incepand cu data de 24 Ianuarie 1941 a trebuit din nou sa ma ascund, intrand in clandestinitate. Am incercat apoi sa obtin o viza dela Ambasada Germaniei din Bucuresti, unde aveam o colega dela 'Aussenwissenschafliche Fakultät' din Berlin. Insa, spre surprinderea mea, dupa ce s'a consultat cu superiorii sai, a refuzat sa-mi dea viza de intrare in Germania
L.V.: - Concret, ce ati facut, d-le Dimitriu, in zilele puciului din 21-23 Ianuarie 1941 ?
M.D.: - Puciul m'a suprins
in locuinta fratelui meu din Bucuresti. Pana la clarificarea situatiei,
n'am parasit locuinta, ascultand doar stirile la radio. Din
precautie, m'am mutat apoi in locuinta unui fost coleg din
VI. EXILUL DIN GERMANIA SI GUVERNUL DELA VIENA
Internati in lagare de concentrare
Liviu Valenas.: - In aceasta situatie cum ati reusit sa fugiti din Romania ?
Mircea Dimitriu.: - Pe data de 9 Mai 1941, am parasit Capitala si m'am dus la Timisoara. Acolo fostii mei camarazi aveau legaturi cu organizatia svabilor banateni, care se ocupa si ea de transportul clandestin al unor nemti, spre Germania. M'am adresat lor, am primit de la ei o manta militara germana si cu un camion german am ajuns pana la Viena. Autoritatile germane aveau insa ordinul, ca toti legionarii pe care-i aduc din Romania, sa fie dusi si internati la Rostock. Or, eu tocmai acest lucru vroiam sa-l evit Ca atare, eu m'am dat jos din camion la Viena, am spus 'multumesc' soferului, am scos mantaua de pe mine si am plecat mai departe cu trenul la Berlin, unde aveam locuinta mea (nu ma dezanuntasem de la acest domiciliu), in care locuiam legal.
L.V.: - Banuiesc ca aceasta libertate nu a durat prea mult, caci Antonescu facea presiuni din ce in ce mai mari asupra Germaniei, ca toti legionarii, daca nu sunt extradati in Romania, atunci macar sa fie toti internati in lagare, sub paza stricta
M.D.: - Da, numai ca asta a mai durat un timp. La Berkenbrück erau internati Horia Sima, Ilie Garneata, Constantin Stoicanescu, Vasile Iasinschi, Dimitrie Groza, Viorel Trifa, Corneliu Georgescu, Nicolae Horodniceanu, Traian Borobaru si altii. Eu continuam sa locuiesc legal la Berlin, aveam pasaport romanesc, activam in continuare in cadrul cuibului meu la Berlin. Dupa un timp au fost ridicati si acei legionari, care stateau legal in Germania, cazul meu de pilda. Eu am fost arestat de GESTAPO la Paris, in 1942, unde facusem o scurta vizita. Dupa inchisoarea 'Cherche-Midi' si dupa Spandau am ajuns in lagarul de la Buchenwald, sectia Fichtenheim. Acolo erau patru baraci, una pentru lucru, una pentru familii si celelalte pentru noi. Eram paziti de nemti, dar si de ucrainieni si rusi, probabil din armata generalului Vlasov. Spun probabil, pentru ca mai erau si alte grupari rusesti si ucrainiene, care luptau de partea nemtilor.
L.V.: - Revenind la perioada petrecuta la Berlin, imediat dupa fuga dv. din tara din 1941, ce ati mai facut ?
M.D.: - In lagarul din Berkenbrück, era si Constantin Stoicanescu, care iesea, clandestin, aproape in fiecare noapte din lagar. Acesta venea la Berlin si lua contact cu mine si cu inca o camarada, Tiana Silion (care mai traieste). Eu in acea perioada eram inca liber, locuiam legal la domiciliul meu. In felul acesta eu eram 'adresa' la care soseau stirile din tara, fie prin curieri, fie prin oamenii de afaceri care veneau in Germania, si care aduceau stiri dela legionarii din tara. La fel era in Italia, unde 'adresa' era o alta camarada, Maria Bucur, care era spicherita la radio Roma in limba romana. Tiana Silion era in schimb spicherita in limba romana la Radio 'Donau'. Prin semnale convenite, cele doua camarade puteau comunica de la Roma la Berlin si invers. Toate acestea s-au intamplat pana in anul 1942. Eu intretineam si legaturi cu autoritatile germane, necesare pentru a combate intrigele pe care adversarii lui Horia Sima de la Berkenbrück le faceau prin memorii adresate ministerului de externe german.
L.V.: - Dupa arestarea dv. de catre GESTAPO, in 1942 la Paris, ati fost apoi transferat in Germania, la Spandau, apoi care a fost traseul pe care l-ati urmat ?
M.D.: - Am fost dus in lagarul de la Buchenwald. Acolo am gasit o parte din grupa adusa dela Rostock, iar ulterior a venit si a doua grupa de la Rostock, al carei sef era Mile Lefter, comandant al Bunei Vestiri. La scurt timp, toti care eram acolo l-am alungat pe Lefter de langa noi, pentru ca nu mai puteam suporta servilismul lui suparator, injosirea lui, in fata oricarui soldat din lagar.
L.V.: - De ce au aparut aceste disensiuni si certuri intre legionarii internati in lagarele germane ?
M.D.: - Divergentele dintre noi si dizidenti (ulterior botezati de noi 'mexicani') au aparut relativ devreme, fara insa a duce imediat la o dizidenta.
L.V.: - De ce 'mexicani' ?
M.D.: - In gluma, un legionar mai putin dotat cu inteligenta, le-a spus acestor dizidenti 'mexicani'
L.V.: - Cum era viata in lagarul dela Buchenwald ?
M.D.: - La inceput, am fost toti bagati intr'o cladire din caramida, in interiorul lagarului mare. De restul lagarului eram despartiti numai printr-o sarma ghimpata. Dupa cateva luni, nemtii au construit pentru noi un 'lagarus' mai mic, compus din patru baraci mari de lemn, una era pentru familiile legionare, alta atelier, unde noi reparam binoclurile aduse de pe front si in alte doua stateam noi, cei 'nefamilisti'. Aveam si o mica infirmerie, iar langa infirmerie, era corpul de garda, care era compus din soldati nemti si din soldati rusi. Totul ingradit cu sarma ghimpata, pusa sub tensiune
L.V.: - Cati legionari se aflau internati la Buchenwald ?
M.D.: - Circa 450. Deci grosul Miscarii Legionare din Germania se afla internat in acest lagar. In schimb conducerea Miscarii, care fusese internata in lagarul de la Berkenbrück, acum se afla internata in lagarul de la Dachau.
L.V.: - Munca in lagarul de la Buchenwald era salarizata de nemti ?
M.D.: - Noi munceam cate sase ore pe zi, exclusiv la reparat de binocluri. Erau doi maistri dela Carl Zeiss Jena care ne-au invatat cum sa facem reparatiile si lucram cate sase ore in doua schimburi pe zi. Eram remunerati prin mancare si o ratie de trei tigari pe zi. Eram privati de orice contact cu exteriorul, regimul la care eram supusi, in terminolgia germana se chema 'Nacht und Nebel' ('Noapte si ceata'). In limbajul politienesc german asta insemna practic, 'pierduti fata de exterior'
L.V.: - Ce s'a mai intamplat in continuare la Buchenwald si Dachau ?
M.D.: - Dupa ce l-am scos din rindurile noastre pe Mile Lefter, nemtii nu au mai avut ce sa faca cu el si l-au transferat la Dachau, unde se afla internata conducerea Miscarii Legionare. Intre timp am fost confruntati cu o alta problema. Dela Dachau plecau incontinuu memorii, semnate de Papanace, catre ministerul de externe german, in care Horia Sima era denuntat ca 'antigerman' In Decembrie 1942, Horia Sima reusise sa paraseasca Germania, oarecum clandestin (el nu era inca internat in lagar, dar aflase de iminenta lui internare), si s'a dus la Roma, cu convingerea ca va fi primit de Mussolini (cum fusese asigurat de altfel, de Mario Appelius) si va putea sa-l determine pe Duce sa intervina in favoarea legionarilor internati in Germania. Antonescu a aflat imediat de fuga lui Horia Sima, l-a amenintat pe Hitler, 'Ca retrage armata romana de pe front, daca Horia Sima nu este readus imediat in Germania si internat in lagar'. Mussolini, sub presiunea lui Hitler, nu s'a mai intalnit cu Horia Sima, iar GESTAPO-ul l-a arestat pe Horia Sima si l-a readus imediat in Germania. Hitler, furios, a vrut sa-l execute (ca tradator), dar la interventia lui Himmler, a acceptat in final numai izolarea lui, in inchisoarea din lagarul Oranienburg-Sachsenhausen. Aveau nevoie de el, pentru a-l santaja in continuare pe Antonescu. Bineinteles, ca in urma plecarii clandestine a lui Horia Sima la Roma, nemtii au inasprit regimul de lagar, iar la Dachau, cei care erau contra lui Horia Sima au profitat de acest fapt, Constantin Papanace, Ilie Garneata si Mile Lefter l-au 'demis' pe Horia Sima din functia de sef al Miscarii si in locul lui l-au 'ales' pe Vasile Iasinschi Insa grosul Miscarii se afla la Buchenwald, iar legionarii de aici au intrat in conflict cu grupul restrans dela Dachau si nu au recunoscut 'demiterea' de catre nemti a lui Horia Sima. Cei de la Buchenwald au trimis autoritatilor germane un memoriu de solidarizare cu Horia Sima. Am avut surpriza sa fim amenintati de conducerea lagarului cu impuscarea, daca nu suntem 'cuminti', a fost arestat conducatorul grupului nostru, doctorul Iosif Dumitru, tinut vreo saptamana si ceva intr'un buncar situat in interiorul lagarului, amenintat cand cu caini, cand cu impuscarea, daca nu-si schimba 'atitudinea'. Noi in aceasta situatie am declarat greva foamei, iar nemtii ne-au spus 'ca ceea ce facem noi este o actiune contra Führerului, pentru ca sabotam lucrul' Noi continuam insa sa reparam binoclurile, cu toata greva foamei, asa ca nu puteam fi acuzati 'ca-l sabotam pe Führer'.. Actiunea noastra a 'culminat', in a 6-a zi de greva a foamei, cand am fost inconjurati de soldati nemti si rusi, cu proiectoare directionate asupra noastra si cu mitraliere in pozitie de tragere (fusesem scosi cu forta din baraci si aliniati intre baraci). Am petrecut toata noaptea in aceasta situatie Catre zori a sosit un nou ordin si au fost retrase proiectoarele si mitralierele. Am aflat ulterior ca generalul Müller a venit cu o dispozitie de la Himmler, ca sa impace lucrurile cu noi.
L.V.: - Nu au existat si incercari de asasinare a lui Horia Sima in perioada captivitatii sale in Germania ?
M.D.: - Au existat aceste tentative de asasinat. La Rostock a fost descoperit un complot, urzit de un agent al lui Eugen Cristescu, Musat, care l-a gasit pe unul, Gheorghe Serbu, care trebuia sa-l asasineze pe Horia Sima. La un moment dat Serbu a disparut de acolo si dupa doua luni s'a reintors. S'a descoperit asupra lui un pasaport romanesc, cu vizele germane de iesire si intrare in Germania, precum si vizele de intrare si iesire din Romania Luat din scurt, a declarat ca a fost la Bucuresti si instruit in tirul cu pistolul, cum sa-l asasineze pe Horia Sima. Asasinatul era planuit pentru 26 Decembrie 1942, in paduricea de la Berkenbrück, unde Horia Sima isi facea regulat plimbarile. Cand acest complot a fost comunicat GESTAPO-ului, GESTAPO-ul s'a aratat foarte indignat, a protestat ca nu este adevarat, ca el nu are niciun amestec Noi insa am fost convinsi ca acest complot, planuit de SSI, a fost montat cu asentimentul GESTAPO-ului.
L.V.: - Planuirea acestui atentat era opera exclusiva a lui Eugen Cristescu, sau seful SSI executa o dispozitie dela Ion Antonescu ?
M.D.: - Eu cred ca atentatul era planuit exclusiv de Cristescu, fara stirea lui Ion Antonescu, dar cu asentimentul lui Ica Antonescu. El tot timpul s'a ocupat de atatarea lui Antonescu contra Miscarii.
L.V.: - In timpul cand legionarii erau internati in lagare, care era comportamentul nemtilor fata de Legiune ?
M.D.: - Ministerul de Externe German ne privea cu dusmanie, organele politienesti, SD si GESTAPO (care aveau informatiile lor precise din Romania, peste capul Ambasadei Germaniei de la Bucuresti) aveau o oarecare simpatie fata de legionari. Nu am avut de suferit niciun act de brutalitate din partea lor.
L.V.: - In perioada cand erati internati in lagarele germane, dar si in perioada guvernului dela Viena, erati la curent ca existau camerele de gazare si milioane de evrei (dar nu numai evrei) au
pagina 40 platit cu viata ?
M.D.: - In Buchenwald eram total izolati (regimul 'Nacht und Nebel') asa ca nu am putut afla nimic despre camerele de gazare. Nu am putut afla nici la Viena, nimeni nu ne-a informat asupra existentei lor, iar noi nu puteam banui ca ar exista asa ceva !
L.V.: - Timpul a trecut si a sosit si ziua de 23 August 1944, ce s'a intimplat in aceasta zi cu legionarii internati in lagarele de concentrare din Germania ?
M.D.: - La Buchenwald ziua de 23 August 1944 a debutat pentru noi cu o mare surpriza, am primit 'vizita' unor bombardiere britanice (RAF-ul) care ne-au bombardat baracile de lemn. Am avut 5 morti si 40 de raniti. Noi eram obisnuiti cu aceste bombardiere britanice, ele treceau regulat deasupra noastra, in raidurile care le faceau asupra Jenei. Dar de data aceasta ele s-au invartit asupra lagarului si in final au largat bombele direct pe noi In noaptea de 23 spre 24 August 1944 am cantonat sub cerul liber, iar a doua zi dimineata ni s'a comunicat ca ne asteapta un tren, la statia cea mai apropiata, care sa ne duca la Viena, unde ne asteapta Horia Sima !
L.V.: - Care credeti ca a fost motivatia raidului britanic (in fond au fost aruncate bombe asupra unui lagar de prizonieri si internati) ?
M.D.: - Nu stiu care a fost motivatia raidului. Noi aveam insa in lagar un mic aparat de radio, de care nemtii nu stiau. Si nu mica ne-a fost mirarea, cand auzind BBC-ul in dupa amiaza zilei de 23 August 1944, am aflat, 'ca in fine toti legionarii internati in lagarul de la Buchenwald au fost lichidati' Probabil ca Aliatii se gandeau, ca dupa 23 August 1944, noi le-am fi putut incurca planurile in Romania Dar certitudini nu avem, doar supozitii.
Guvernul dela Viena
L.V.: - Ajunsi la Viena, ce ati mai facut ?
M.D. : - La Viena ne astepta Horia Sima. El ajunsese la Viena cu o zi inainte, dupa ce fusese dus in prealabil, din lagarul de la Sachsenhausen, la cartierul general al lui Hitler, la Wolfschanze dela Rastenburg, unde s'a intilnit cu Ribbentrop si cu Himmler (cu Hitler nu s'a vazut, probabil ca s'a jenat sa-l vada pe Horia Sima, dupa tot ce-i facuse). Ribbentrop si Himmler l-au intrebat daca este dispus, dupa tot ce i s'a intamplat in Germania, sa devina aliatul Germaniei si sa lupte alaturi de ea, impotriva comunistilor care au invadat Romania. Din motive evidente ideologice, Miscarea Legionara fiind pana in ziua de astazi un dusman declarat al comunismului si comunistilor, Horia Sima a acceptat propunerea lui Ribbentrop si Himmler, cu atat mai mult cu cat Miscarea a apreciat ca dupa 23 August 1944 in Romania nu mai exista un guvern legal. Totusi trebuie sa spun, cu deosebita claritate, propunerea germana a fost acceptata de Horia Sima numai dupa o lunga sovaiala. Horia Sima personal si Miscarea Legionara, pierdusera orice simpatie fata de Germania hitlerista, care-i tratase atat de ingrat. In plus, Horia Sima personal fusese umilit, tarit prin inchisori si scapat ca prin minune dela o executie, pe care Hitler o dorea (se pare ca o si ordonase). Pe de alta parte infrangerea Germaniei devenise evidenta. Cu toate acestea Horia Sima, a acceptat in final propunerea Germaniei, gasind si asentimentul legionarilor, cu exceptia celor dizidenti. Horia Sima a considerat ca Miscarea Legionara nu poate fi absenta de la lupta contra comunismului, care a invadat tara. Incepand cu data de 23 August 1944 Romania se gasea sub ocupatie straina, comunisto-bolsevica. Pentru a salva onoarea Romaniei, care nu trebuia sa inceteze lupta contra comunismului, Horia Sima a acceptat aceasta colaborare cu Germania. Colaborarea, trebuie sa spun, a fost din nou sabotata de Ministerul de Externe German, la interventia personala a generalului Ion Gheorghe, care fusese ambasadorul Romaniei la Berlin, omul de incredere al lui Ion Antonescu. Generalul Ion Gheorghe nu mai era ministrul Romaniei la Berlin, dar refuzase sa se reintoarca in tara, ramasese in Germania si tragea toate sforile posibile contra Miscarii In plus, ministerul de externe german si Ion Gheorghe erau ajutati si de dizidentii nostri, de 'mexicani', adica de Papanace, Lefter si Garneata. Intre timp sosise dela Bucuresti sotia unui cunoscut agent al lui Eugen Cristescu, pe numele de Nicolae Terianu, cunoscut ca asasinul lui Nae Ionescu (l-a omorat pe acesta cu o tigara otravita), iar sotia acestui agent primise ordin de la Bucuresti sa se infiltreze in Miscarea Legionara, in grupul dela Viena.
L.V.: - Istoricul german Andreas Hillgruber a afirmat ca Hitler cochetase cu ideea sa-l numeasca chiar pe generalul Ion Gheorghe in fruntea guvernului de la Viena, este adevarat ?
M.D.: - Este posibil, numai ca Ion Gheorghe a refuzat in final aceasta functie, vazand ca Germania va pierde sigur razboiul
L.V..: - Dar Horia Sima nu credea ca Germania va pierde razboiul ?
M.D.: - Ba da, fara indoiala, Horia Sima vedea ca Germania va pierde razboiul ! Insa Horia Sima a considerat ca Miscarea Legionara nu poate sa fie absenta la combaterea comunismului, caci altfel s'ar fi dezis de insasi ratiunea pentru care Corneliu Codreanu a creat-o. Mai mult, Horia Sima s'a gandit si la represaliile din partea biruitorilor, ce se prevedeau la orizont. Cand Papanace, Garneata si Lefter au refuzat colaborarea cu Guvernul National dela Viena, in sinea lui el a fost bucuros, ca cel putin o parte din Miscare va putea fi ferita de consecinte, putand duce astfel mai departe Miscarea Legionara.
L.V.: - Cand Horia Sima a acceptat constituirea guvernului sau dela Viena, spera poate ca Germania va reusi sa mentina frontul pe Carpati, iar in Transilvania de Sud se va instala noul guvern al sau ?
M.D.: - Da, asa i s'a promis, numai ca pe zi ce trecea, frontul se deteriora. Cand Horia Sima a vazut ca Transilvania a fost pierduta pentru frontul german, atunci el a trecut la realizarea unui plan, care daca ar fi reusit, ar fi schimbat situatia in Romania. Astfel, el i-a trimis in tara, clandestin, peste liniile din Cehoslovacia si Ungaria, pe Stoicanescu, Schmidt si Petrascu. Stoicanescu trebuia sa contacteze cadrele superioare ale armatei (printre care generalii Avramescu, Dragalina si Coroama) pentru a face o defectiune majora, antiruseasca, in timp ce Schmidt si Petrascu trebuiau sa ridice masele. Nicolae Petrascu a si ramas in continuare in tara. Ideea lui Horia Sima era, ca daca armata romana s'ar fi rasculat impotriva rusilor (acestia fiind slabiti prin intarirea frontului lor pe Oder) le-ar fi facut acestora dificultati atat de mari, incat rusii, ori ar fi chemat in ajutor pe Aliati (care se aflau in Grecia si care daca ar fi ramas ulterior in tara, ar fi impiedicat comunizarea Romaniei), ori ar fi incheiat un armistitiu cu Romania, asemanator celui incheiat cu Finlanda. Misiunea emisarilor a fost incununata de succes, ora X a fost stabilita, iar Stoicanescu si Andreas Schmidt au plecat spre Germania (la Viena) pentru a comunica data si ora actiunii si de a coordona actiunea romaneasca cu un redus sprijin aerian german. Dar, din nou a functionat tradarea, telegrafistul lui Schmidt, NicolaeTaranu, a comunicat totul rusilor, avionul a fost doborit langa Seghedin de aviatia de vanatoare romaneasca (alertata de rusi si obligata sa se ridice in aer). Astfel actiunea a esuat Trebuie subliniat faptul ca doctorul Taranu nu a fost legionar, el a fost pe vremuri seful organizatiei cuziste din judetul Timis-Torontal si fusese racolat si instruit ca telegrafist de serviciile secrete germane si ii servea personal lui Andreas Schmidt, seful Grupului Etnic German din Romania. Nu stim de cand a devenit d-rul Taranu omul rusilor, in mod sigur a fost constrans sa lucreze pentru ei In urma acestei tradari, generalii romani implicati in complot au fost arestati
L.V.: - Cum a reactionat Horia Sima fata de acest esec ?
M.D.: - Horia Sima nu era omul care sa se descurajeze. El a fortat pregatirea voluntarilor pentru parasutare si a trimis noi grupe de parasutisti in munti.
L.V.: - Care a fost soarta ulterioara a lui Andreas Schmidt si Constantin Stoicanescu ?
M.D.. - Dupa ce avionul fost doborat in flacari, Schmidt si Stoicanescu, raniti, au fost luati imediat prizonieri, au fost transportati la Seghedin, apoi in Romania, iar de aici au fost preluati de rusi care i-au dus in URSS, unde au fost anchetati. Dupa mai multi ani petrecuti la Vorkuta, Andreas Schmidt a reusit sa se intoarca in Germania Occidentala, in schimb Stoicanescu a disparut fara urma. Cineva care a fost prizonier la minele de carbuni din Rusia, a spus ca in fundul unei galerii s'au intalnit cu o alta grupa care venea din cealalta parte a minei, intre ei fiind un perete care trebuia spart. Din a doua grupa, ar fi strigat cineva, prin perete, 'sa stiti ca eu sunt Stoicanescu' Poate ca a fost doar un zvon, cert este ca Stoicanescu niciodata nu a mai revenit din Rusia. Ce s'a intamplat cu el, nimeni nu stie. Inca o enigma a istoriei
L.V.: - De ce Guvernul dela Viena s'a constituit abia dupa trei luni si jumatate, la 10 Decembrie 1944 ?
M.D.: -Pentru ca personal Ribbentrop s'a opus la constituirea acestui guvern. Ribbentrop avea legaturile sale cu generalul Gheorghe Ion. Pe urma formarea guvernului a fost intarziata si de nesfarsitele intrigi facute de Papanace, Garneata, Stanicel, Lefter si in final si de Palaghita.
L.V.: - Dv. dle Dimitriu, ce functie ati avut in acest guvern ?
M.D.: - Atasat de presa. Oficial eram atasat de presa, dar in realitate conduceam un grup de legionari care ii asigurau protectia lui Horia Sima.
L.V.: - Dar cine vroia sa-l asasineze la Viena pe Horia Sima ?
M.D.: - Din Romania venisera o multime de refugiati, fie cu automobilele, fie cu trenul, fie pe jos Intre ei se gaseau o multime de agenti ai Serviciului Special de Informatii (SSI) dela Bucuresti. Cea mai cunoscuta agenta, pe care am cunoscut-o si personal, era sotia lui Neculai Terianu, despre care am mai relatat. Aceasta doamna s'a stabilit intr'un hotel si nu se stie cum, a intrat in relatii intime cu Stanicel. Stanicel, care si asa era in tabara dizidentilor, a fost 'intarit' in pozitia lui dizidenta de aceasta doamna, si ca atare a incercat sa-i convinga pe generalul Chirnoaga, pe colonelul Ciobanu, pe comandorul Baila, pe mitropolitul Visarion Puiu, pe deputatul basarabean Vladimir Cristi si pe profesorul Ion Sangiorgiu, sa nu colaboreze cu Horia Sima la alcatuirea noului guvern Toate aceste lucraturi au impiedicat formarea guvernului prezidat de Horia Sima, timp de aproape patru luni
L.V.: - Cum ati putea caracteriza activitatea guvernului dela Viena, care oficial a luat sfarsit odata cu capitularea Germaniei, la 8 Mai 1945 ?
M.D.: - Guvernul de la Viena a facut trei lucruri importante. Mai intai a alcatuit trei regimente, care erau sub comanda generalului Platon Chirnoaga, ajutat de coloneii Alexandrescu, Ciobanu si Baila. O parte din aceste regimente au participat la luptele de pe frontul de Est (pe Oder). Fac o paranteza, noi am pus conditie nemtilor, pe care ei au acceptat-o, ca unitatile 'Armatei Nationale' ale Guvernului dela Viena, nu vor lupta contra romanilor, indiferent ce se va intampla pe viitor. Nemtii au fost de acord cu aceasta cerere a noastra. Al doilea lucru important a fost pregatirea a cca. 100 de legionari, antrenati si echipati pentru actiuni de diversiune in spatele frontului. Acesti legionari au fost parasutati in Romania. Ei au constituit nucleul rezistentei armate din munti, care a hartuit regimul comunist, mai indelung decat in orice alta tara ocupata de Soviete si au creat mari probleme rusilor. Al treilea lucru pe care l-a facut Guvernul dela Viena a fost asistenta acordata miilor de refugiati, care veneau din Romania. Acestia au gasit la Viena unde sa doarma si ce sa manance, putand apoi sa plece mai departe spre Vest. Frontul insa apropiindu-se de Viena, in Februarie 1945 ne-am mutat mai in vestul Austriei, in Salzkammergut, la Alt-Aussee, unde a functionat in continuare guvernul Horia Sima. Cu noi erau si 200-300 de legionari. Aveam grupe in pregatire pentru Armata Nationala si grupe care se pregateau pentru parasutare in Romania. Insa odata cu sinuciderea lui Hitler a luat sfarsit si activitatea guvernului nostru.
VII. COLABORAREA CU STATELE UNITE SI FRANTA
Legiunea din nou pe drumuri
Liviu Valenas.: - Ce ati facut in aceste conditii ?
Mircea Dimitriu.: - Fiecare a plecat unde a putut. Eu m'am dus cu o grupa, pentru o ultima rezistenta, in muntii Dachstein, dar dupa doua nopti, ne-am dat seama ca totul este in zadar, nemtii incetasera rezistenta pe toate fronturile. Atunci fiecare am plecat unde am vazut cu ochii Horia Sima a disparut cu alte doua persoane, am aflat ulterior ca a ajuns la Freiburg si de acolo in Italia. Eu am plecat spre Bavaria, impreuna cu Grigore Manoilescu (care mi se daduse in grija). Insa am nimerit, in drum spre Bavaria, intr'un lagar american de prizonieri. Cum lagarul era in curs de formare si avea o paza ineficienta, am reusit sa fugim din el. Mergand pe jos, am trecut Salzachul pe un pod si dupa alte doua nopti dormite la tarani, ne-am oprit la un alt taran, in Bavaria, unde am ramas un timp. Ne-am angajat ca slugi, platiti numai cu mancare si casa, dar cum Manoilescu era batran si nu putea lucra, am platit eu pentru el ca sa fie tinut cu casa si masa Deci profesorul Manoilescu era angajat ca argat, dar nu lucra, dar eu lucram de-a binelea Asta a durat pana in Noiembrie 1945. In Noiembrie 1945 am trecut in Austria si aici am primit indicatii cum se poate trece in Italia, clandestin. Pe Valea Salzachului, prin zapada pana la brau, am trecut, impreuna cu profesorul Manoilescu, in Italia, mai precis spus, in Tirolul de Sud, unde am inoptat la un neamt. De la acest neamt, cu un omnibuz am ajuns la o statie de cale ferata, si cu trenul, la Roma. Acolo am gasit niste camarazi, printre care Ilie Olteanu, fostul director al Bancii 'Albina' din Sibiu. La Roma functiona deja un Comitet Roman. Dela Roma am plecat mai departe spre Neapole. In ceea ce-l priveste pe Grigore Manoilescu, acesta a fost primit de o contesa la Castel Gandolfo. Din Neapole am plecat la Aversa, unde era un lagar condus de englezi. Intentia mea era sa ajung in Portugalia, dar la un moment dat m'a cautat Traian Borobaru si cand am iesit din lagar l-am vazut si pe Horia Sima !
L.V.: - Horia Sima era internat si el la Aversa ?
M.D.: - Nu, venise sa ma caute acolo, la Aversa. Horia Sima se refugiase si el in Italia, iar cand ne-am intalnit, mi-a dat dispozitie sa ma duc in Austria, ca sa-i conduc pe legionarii din Austria si Germania.
L.V.: - Dar cine finanta toate aceste deplasari ?
M.D.: - Cand ne-am despartit la Alt-Aussee, eu am primit 100 de dolari, care pe atunci erau bani seriosi. In Italia am primit si un ajutor de la Comitetul Roman din Roma. Cat am stat la Roma, am luat contact cu diversi refugiati sarbi si nemti. Exista un salon la o contesa, care era frecventat de acesti refugiati. Acolo am cunoscut un general sarb, un altul italian (probabil din Serviciul Secret). Am dat unui neamt din Tirolul de Sud, un formular de emigrare pentru Argentina, primit de la Comitetul Roman, iar el m'a recomandat familiei lui, ca sa ma ajute sa trec clandestin in Austria. Am plecat la aceasta familie, la Vipiteno, care m'a primit foarte calduros. Am stat acolo vreo 10 zile, asteptand o vreme potrivita (era iarna). Nu au vrut sa primeasca bani de la mine si m'au insotit pana la frontiera cu Austria, am trecut frontiera si via Innsbruck, am ajuns la Salzburg. Intre timp camarazii pusesera pe picioare un Comitet Roman in acest oras.
L.V.: - Comitetele romanesti erau toate legionare ?
M.D.: - Da, erau toate legionare !
L.V.: - Dupa 1945 unde au aparut aceste Comitete romanesti ?
M.D.: - Aproape in toata Europa Occidentala. In Austria si Germania, erau la Salzburg, la München, la Kõln, la Hanovra, la Hamburg, la Freiburg si prin alte localitati. In Franta era un Comitet Roman la Paris.
L.V.: - Care era rolul acestor Comitete romanesti ?
M.D.: - Aceste Comitete romanesti organizau ajutoare pentru refugiatii din Romania, indiferent de apartenenta lor politica. Noi nu ne ocupam numai de refugiatii legionari, ci de toti refugiatii romani, majoritatea nu era legionari. Cine erau acesti refugiati ? Erau de toate categoriile, profesori universitari, diplomati, elevi, studenti, muncitori, tarani, oameni in varsta. La Salzburg am fost ajutati foarte mult de un preot romano-catolic Dr. Florian Müller (care traieste si in prezent, aici in Germania, in landul Baden-Würtenberg). Preotul Florian Müller era neamt, originar din Dobrogea, avusese o misiune pastorala in Romania, nu era legionar, dar era un mare anticomunist, fusese foarte impresionat si marcat de faptul ca in Romania fusese arestat episcopul romano-catolic de Timisoara, Dr. Augustin Pacha (ulterior aveau sa fie arestati in tara toti episcopii greco-catolici si alti episcopi romano-catolici). Preotul Florian Müller a organizat foarte repede un comitet de asistenta al bisericii catolice, care se ocupa si de ingrijirea spirituala a refugiatilor romani, indiferent de confesiunea lor. Noi oricum, in Salzburg nu aveam nici un preot ortodox. Cu ajutoarele financiare de la parintele Florian Müller am reusit sa cumparam un camin, adica o baraca de lemn, chiar in apropierii garii din Salzburg, care a fost pusa pe un fost buncar, pe care eu si cativa camarazi, l-am amenajat ca sala de mese si bucatarie. Pentru amenajarea buncarului a trebuit sa muncim fizic serios In baraca aveam 15 paturi si ofeream mancare si adapost pentru cine venea din Romania, ca refugiat. Noi deschisesem si o filiera clandestina spre Romania, filiera prin care am putut sa aducem mai multe persoane in Austria. Desigur majoritatea refugiatilor, dupa ce se opreau la noi si primeau acest sprijin despre care v'am vorbit, plecau mai departe, fie in Franta, fie in Statele Unite, fie in Canada, fie in Venezuala etc., in multe cazuri cu ajutorul nostru direct. As mai vrea sa adaug ceva, dizidentii nostri, imediat dupa dizolvarea guvernului Sima dela Alt-Aussee, au disparut, nu ne-au ajutat cu nimic in organizarea acestor Comitete romanesti. Petre Valimareanu a ajuns in Italia la Roma, iar ulterior a publicat in 'Lupta' lui Mihai Korne imensa aberatie, 'Ca la Viena Horia Sima ar fi insarcinat pe cineva sa-l impuste, iar acela ar fi refuzat sa execute ordinul' !?? Stanicel cu Neculai Tudose au disparut si ei. Fac acum o mica paranteza, acest Neculai Tudose era o figura trista a Miscarii, a fost seful politiei legionare a lui Groza, care infiintase aceasta 'politie' in 1940, fara stirea lui Horia Sima. Dimitrie Groza era seful Corpului Muncitoresc Legionar, inca din timpul lui Codreanu, si se credea indreptatit sa faca ce vroia el. In aceasta 'politie' erau elemente de tot felul. Neculai Tudose, care era si schiop, facea raiduri in 1940, pe cont propriu, pe la evrei, ii inspaimanta si ii obliga sa-i plateasca bani Antonescu a fost informat de abuzurile lui Neculai Tudose si l-a sesizat pe Horia Sima, imputandu-i acest lucru. Horia Sima, care nu stia nimic despre aceasta, a negat aceste fapte, ca pana la urma sa afle ca exista intr'adevar aceasta 'politie' care isi face de cap. A desfiintat-o imediat ! Acest Tudose impreuna cu Stanicel, umblau acum prin Austria, ca sa-l caute pe Horia Sima si sa-l dea americanilor, ca sa fie arestat La Innsbruck, care se afla in zona militara franceza, cu autoritati militare franceze comuniste, Constantin Antonovici si alti dizidenti, i-au denuntat francezilor pe legionarii refugiati in Tirol. Acestia au fost bineinteles arestati si tinuti in lagarul Reichenau aproape un an, pana de Gaulle a schimbat ofiterii comunisti cu gaullisti, iar drept consecinta, legionarii au fost eliberati din lagar Ba mai mult, chiar li s'a propus sa colaboreze la depistarea refugiatilor romani care erau comunisti. Denuntul dizidentilor le-a facut bine in final
Colaborare cu Biserica Romano-Catolica
L.V.: - Istoricul spaniol Francisco Vega, sustine in teza sa de doctorat 'ISTORIA GÃRZII DE FIER', 'Ca un subiect interesant pentru o viitoare teza de doctorat, ar fi relatiile, de dupa 1945, intre Biserica Romano-Catolica si Miscarea Legionara'. Ce a vrut sa spuna prin aceasta istoricul Vega ?
M.D.: - Probabil s'a referit la faptul ca am fost ajutati de Biserica Romano-Catolica. V-am vorbit deja de preotul Florian Müller, care era un bun nationalist, un mare anticomunist. Preotul Müller a colaborat cu noi foarte strans, foarte prieteneste. Insa a fost si un prelat al Bisericii Catolice, mai precis spus a celei greco-catolice, care ne era adversar. Este vorba de monseigneurul Octavian Barlea, care s'a stabilit la Munchen. In schimb alti preoti uniti ne-au ajutat cand si cat au putut, atat in Europa, precum si in alte continente. Dar nu atat ca preoti, ci ca Romani anticomunisti
L.V.: - Este interesant ceea ce spuneti, pentru ca in ultima carte a regretatului Mircea Ciobanu, consacrata Regelui Mihai, o carte aparuta in 1994 la Iasi, intr'un document anexa, cineva il acuza de contrariul pe monseigneurul Barlea, 'ca nu i-a ajutat decat pe legionari'
M.D.: - Dimpotriva, monseigneurul Barlea nu ne-a inghitit niciodata ! Avea o adversitate, taranista poate, impotriva noastra. Este interesant faptul ca monseignerul Barlea a fost o perioada de timp in America, iar acolo o revista, 'Boian Report' l-a acuzat deschis ca lucreaza cu comunistii impreuna. Nu stiu ce a dres, ce a facut monseignerul Barlea in America, ca sa merite o astfel de acuza grava In schimb parintele Vasile Zapartan, care a venit ulterior in locul lui Florian Müller, ne-a oferit toata asistenta spirituala necesara, primise in acest sens si o dispensa de la Vatican, ca sa se ocupe si de ortodocsi. Dincontra, parintele Barlea a fost refractar de a acorda asistenta spirituala ortodocsilor, abia mai tarziu a oficiat niste slujbe de inmormantare si pentru camarazii ortodocsi
L.V.: - Dupa Salzburg ce ati mai facut in continuare ?
M.D.: - De la Salzburg am plecat la Hanovra, trecand fraudulos granita germana in Bavaria, prin Obersalzberg. Am fost de mai multe ori interceptat de granicerii bavarezi. Eu insa, in München, m'am inscris la facultate, la Süd-Ost Institut, aveam o legitimatie de student si o camera mobilata in München. Deci aveam inregistrare in München, dar aveam si o alta inregistrare ca locuiesc in Salzburg, ca atare granicerii, dupa ce-mi perchizitionau rucsacul (ca sa vada daca nu sunt contrabandist), ma lasau in pace. In felul acesta faceam turneul Germaniei, luam legatura cu legionarii raspanditi in Germania. Horia Sima imi daduse aceasta sarcina, ca sa ma ocup de acest lucru, sa conduc legionarii din aceste doua tari, Germania si Austria. Umblam peste tot, in Germania, la Linz, in Tirol, numai la Viena nu ma puteam duce, acolo erau rusii
L.V.: - Comitetele romanesti, trebuiau sa dispuna de o oarecare finantare. De unde proveneau fondurile lor ?
M.D.: - Noi asiguram doar masa si dormit, in mod gratuit. Altceva nu prea puteam oferi. Eram ajutati, asa cum am spus, de diferite organizatii caritabile, in special de Biserica Romano- Catolica. Dupa preotul Müller a venit in locul sau preotul greco-catolic Vasile Zapartan, care s'a ocupat si el de procurarea ajutoarelor pentru Comitetul Romanesc. Am mai primit ajutoare dela americani, in special pachete cu alimente. Ne mai ajutau si autoritatile locale, care erau si multumite, ca in caminele noastre era disciplina, refugiatii erau inregistrati, nu umbla nimeni sa fure (cum se intampla astazi cu refugiatii romani, din pacate)
Tribunalul International dela Nürnberg si Miscarea Legionara
L.V.: - Pana cand v'ati ocupat de aceasta munca de curierat pentru legionarii din Germania si Austria ?
M.D.: - Pana in anul 1949-1950, cand a inceput o actiune de colaborare a Miscarii Legionare cu organele militare franceze si americane.
L.V.: - Tribunalul International dela Nürnberg cum a luat in considerare Miscarea Legionara, considerata si in prezent de catre unii, drept 'fascista' ?
M.D.: - Ca urmare a unui memoriu, inaintat americanilor din Austria de catre fosti membri ai Guvernului National Roman dela Viena, in 1946, au fost internati in lagarul american de prizonieri dela Glasenbach (Austria), urmatorii legionari : Vasile Iasinschi, generalul Platon Chirnoaga, comandorul Eugen Baila, Mihai Enescu si Traian Popescu. De asemenea, Spiridon Neata si Ion Radulescu, legionari din Salzburg, denuntati de Stanicel si Tudose. In acest lagar, ofiterii americani, trimisi de Tribunalul International dela Nürnberg, faceau trierea colaboratorilor si respectiv a criminalilor de razboi. Concomitent cu anchetarea grupului legionar dela Glasenbach, legionarii dela Freising (langa München), au inmanat lui Robert Murphy, ambasador si consilier politic al lui Eisenhower, un memoriu explicativ despre Miscarea Legionara. Prin decizia Tribunalului International dela Nürnberg, grupul legionar de la Glasenbach a fost pus in libertate. De asemenea a fost tolerata activitatea legionara in tot spatiul controlat de occidentali (in Tirol cu intarziere). In sedintele publice ale Tribunalului International, nu a existat, conform protocoalelor publicate ulterior, vreo referinta la Miscarea Legionara. In sedintele interne insa, s'au luat multe decizii (aceste protocoale sunt in schimb sub cheie) si desigur ca acolo s'a decis, in mod pozitiv, despre Miscarea Legionara. Fara o astfel de decizie a Tribunalului International dela Nürnberg, nu ar fi fost posibila libertatea de activitate a Miscarii Legionare, dupa 1946 si cu atat mai putin, oferta de colaborare facuta Miscarii Legionare, in 1950, de catre franco-americani si respectiv de catre britanici.
Legionarii sunt parasutati in Romania
L.V.: - Concret, cum a debutat aceasta colaborare cu Statele Unite si Franta ?
M.D.: - Inceputul acestei colaborari, a fost colaborarea de la Innsbruck, intre legionarii care fusesera internati in lagar, pentru depistarea comunistilor infiltrati printre refugiati. Americanii si francezii ne-au facut apoi propunerea, ca Miscarea Legionara sa colaboreze cu ei, pentru anumite actiuni ofensive in Romania. Francezii i-au facut, la Paris, doctorului Mircea Musetescu aceasta propunere, iar la Innsbruck mie. Horia Sima si-a dat aprobarea pentru aceasta colaborare, dupa ce a participat la o intalnire a noastra cu cei doi ofiteri, francez si american, desemnati pentru aceasta colaborare. Colaborarea francezilor si americanilor cu Miscarea Legionara a fost hotarata la cel mai inalt nivel, de presedintele Frantei Vincent Auriol si de presedintele Statelor Unite Harry Truman. Aceasta colaborare se inscria intr'un plan mai larg, subordonat direct celor doi presedinti Truman si Auriol, de a slabi, cu ajutorul emigratilor, regimurile comuniste instalate de rusi in Estul Europei. De asemenea se avea in vedere pregatirea populatiei din tarile subjugate de rusi, in eventualitatea unui atac sovietic asupra Europei Occidentale. Se urmarea si cunoasterea potentialul inamic, in afara de caile conventionale. Sectia pentru Romania, a organismului militar franco-american, s'a adresat initial Comitetului National Roman, dar constatand posibilitatile lui reduse, a fost nevoit sa se adreseze Miscarii Legionare, dupa ce in prealabil a obtinut, dupa cum am mai spus, aprobarea presedintelui Truman si a presedintelui Auriol. De asemenea a fost obtinut si asentimentul generalului Nicolae Radescu, care desi nu mai era in fruntea Comitetului National Roman, avea in continuare trecere pe langa americani, americanii fiind foarte deceptionati de Constantin Visoianu, care era succesorul lui Radescu la presedintia Comitetului National Roman. Pentru Miscarea Legionara, propunerea deschidea noi perspective. Pe de o parte, ea obtinea o dovada, mai vizibila si mai convingatoare decat cea obtinuta la Tribunalul International dela Nürnberg, ca nu este o organizatie nazista sau fascista. Pe de alta parte, deschidea posibilitatea Miscarii Legionare de a intra mult mai usor in contact cu legionarii din tara si de a-i reorganiza, dupa arestarile masive, in vederea unei rascoale populare in Romania, in cazul unui conflict intre rusi si puterile occidentale. De asemenea, era de interes organizarea de filiere terestre spre tara, prin care s'ar fi putut refugia in Occident cei mai periclitati dintre legionari, care nu erau inca arestati. Din aceste considerente Horia Sima, informat fiind de Musetescu, a venit in Franta si m'a chemat si pe mine, pentru definitivarea acestei colaborari cu franco-americanii.
L.V.: - Pe dv. de ce v'a chemat, erati specialist in domeniu (cum a sustinut ulterior fostul sef al contraspionajului din DSS, generalul Neagu Cosma) ?
M.D.: - Eram vechi legionar, aveam gradul de comandant-ajutor, colaboram indeaproape cu Horia Sima de multi ani, avea in mine suficienta incredere. Horia Sima era convins, ca in aceasta colaborare, eu voi apara interesele Miscarii.
L.V.: - La Viena, in 1944-1945, v'ati ocupat in fond de asigurarea protectiei lui Horia Sima
M.D.: - Poate ca si asta l-a influentat pe Horia Sima, nu pot sa stiu exact. Cert este ca Horia Sima, s'a gandit ca in aceasta colaborare, trebuie sa fie si interesele Miscarii Legionare aparate si nu ar fi fost de acord cu neglijarea lor.
L.V.: - Tot in aceeasi perioada, generalul D.Petrescu, i-a trimis un memoriu Regelui Mihai, prin care propunea formarea in Occident, a unei armate romane, de 5.000 de combatanti, care urmau sa fie recrutati din Exil, si care ar fi luptat in Romania, daca ar fi izbucnit preconizatul conflict intre sovietici si occidentali. Miscarea Legionara a luat legatura cu generalul Petrescu ?
M.D.: - Eram la curent cu acest plan. Cert este ca generalul Petrescu a luat el legatura cu noi, prin intermediul generalului Chirnoaga, care comandase Armata Nationala. Din pacate generalul Petrescu avea idei fanteziste. Pe cine se putea baza ? S'ar fi putut baza pe legionari, numai ca noi nu eram, in Exil, in numar de 5.000 Iar ceilalti care erau in Exil, se gandeau in primul rand cum sa se aranjeze material, cum sa-si rezolve problemele de zi cu zi ale vietii si nu sa mearga in Romania si sa lupte contra rusilor Acum se ridica si intrebarea, in fond de ce francezii si americanii au apelat la noi, la legionari ? Pentru simplul motiv, ca datele serviciilor lor secrete, atat a celor care activau in Romania, cat si in Occident, au relevat ca legionarii sunt total anticomunisti. Din actele oficiale pe care le-au avut dupa cucerirea Germaniei, americanii s'au convins ca Miscarea Legionara este rezistenta la orice compromis si ca legionarii isi asuma orice risc in actiunile pe care le intreprind. De asemenea stiau despre Armata Nationala pe care noi o organizasem la Viena, de echipele pe care acest guvern dela Viena le-a trimis, pentru actiuni de diversiune, in spatele frontului. Prin urmare franco- americanii erau convinsi ca legionarii sunt combatanti, fara frica de moarte
L.V.: - Deci pentru franco-americani, legionarii erau un fel de 'kamikaze'
M.D.: - Poate, cine stie. In fond militarii japonezi 'kamikaze' nu erau cei mai rai Probabil ca americanii si-au dat seama ca si noi, suntem gata sa mergem pana la capat, ca nu ne este frica de moarte Si asta o puteau cunoaste din toata istoria Miscarii Legionare.
L.V.: - Cum au decurs discutiile cu franco-americanii ? Iar acesti franco-americani reprezentau serviciile secrete sau armata ?
M.D.: - Erau reprezentatii serviciilor secrete militare. Trebuie sa precizez ca si englezii au contactat Miscarea Legionara, Horia Sima a fost in acest sens la Londra. Pana la urma si englezii au colaborat cu noi, instruind cateva grupe, dar dupa 1949. Eu insa colaborand numai cu franco-americanii, nu cunosc concret in ce a constat colaborarea Miscarii cu englezii. Dupa ce s'au fixat conditiile colaborarii intre franco-americani pe de o parte si Miscarea Legionara pe de alta parte (bineinteles nu pe hartie, in fata noastra, dar mai mult ca sigur ca exista documente in acest sens, in arhivele militare americane si britanice - un subiect de cercetare pentru viitorii istorici militari), deci dupa ce s'au stabilit conditiile colaborarii, s'a trecut la actiune. Miscarea Legionara a promis, pentru inceput, un numar de 50 de persoane, care sa fie instruite. Franco-americanii urmau sa puna la dispozitie finantarea necesara, centrele de instructie si anumiti instructori, pentru ca altii erau ai Miscarii Legionare.
L.V.: - Acesti 50 de legionari erau pregatiti exclusiv pentru actiuni pe teritoriul Romaniei ?
M:D.: - Sigur ca da ! Franco-americanii ne-au pus la dispozitie mai multe centre de instructie, la Issny, Biberach, Lindau, toate in Germania, in zona franceza, Longjoumeau, Montfermeil, Andilly si Chevilly la Rue, ultimele patru centre in Franta, in jurul Parisului. Actiunea urma sa se desfasoare pe doua planuri, una ofensiva, de patrundere si activitate in Romania si una contrainformativa, in afara Romaniei, in scop de protectie a primei actiuni. Prin aceste centre de instructie au trecut din partea noastra 50 de persoane, fiind pregatite pentru planul ofensiv, si tot 50 de persoane au fost instruite de noi pentru planul contrainformativ, care erau aproape in totalitate voluntari.
L.V.: - Cei 50 plus 50, au fost selectionati in prealabil dintr'un numar mai mare ?
M.D.: - Bineinteles, a fost o selectie initiala. Mai intai trebuiau sa fie voluntari, apoi li se aducea la cunostinta despre ce este vorba, iar daca se hotarau pentru o astfel de actiune, li se dadea un timp de gandire, in care se mai puteau razgandi. Dupa un timp treceam din nou pe la ei si aveam raspunsul, pozitiv sau negativ. Am avut si persoane care au refuzat, adica legionari care nu au vrut sa se angajeze in aceste actiuni.
L.V.: - In ce consta instructia, la cele doua sectiuni, ofensiva si contrainformativa ?
M.D.: - In primul rand era telegrafia Morse. Fiecare echipa, de trei sau patru oameni, trebuia sa aiba un telegrafist. Pentru asta era un instructor din partea noastra, legionar, care fusese instruit de nemti la Viena, in anii 1944-1945, in scopul parasutarii in Romania si care dupa ce a fost parasutat a reusit sa se intoarca in Occident, iar un alt instructor era din partea francezilor. A doua faza de instruire era confectionarea, de unul singur, a legitimatiilor pentru a se putea camunfla intr-o viata regulata. Respectivul trebuia sa-si faca orice stampila, fara alte instrumente decat un fir de chibrit si tus. O a treia faza de instruire era utililizarea unei arme pentru a se putea apara. A patra faza a instruirii era identificarea locului unde trebuie sa fie parasutat si cunoasterea lui cat mai amanuntita, pe baza de harti militare.
L.V.: - Banuiesc ca se facea si o instructie de parasutare
M.D.: - Fara indoiala. Exercitiile de parasutare se faceau in sudul Frantei. Instructia viza tehnica saltului cu parasuta, dar mai ales orientare pe timp de noapte, dela locul parasutarii. Orientarea viza parcurgerea unei distante de pana la 20 km, noaptea, pana la locul stabilit. Am avut si un accident la aceste excercitii, un camarad s'a ranit la aterizare, la genunchi si cu toate ingrijirile medicale, a ramas invalid pe viata. Un om ca sa treaca de acest exercitiu avea nevoie de 10 salturi executate. Ceea ce era baza la aceasta sectiune, nu era saltul propriu zis cu parasuta, ci orientarea pe timp de noapte cu busola.
L.V.: - La instructia privind apararea cu arma in mana, ce arma se folosea ?
M.D.: - Numai pistolul. Se exersa in special precizia tirului, instructorii erau francezi. Toti
pagina 50 instructorii francezi faceau parte din serviciile militare de informatii. Cand, pentru necesitatile instructiei, trebuia sa facem naveta intre Germania si Franta, eram transportati numai cu avioane militare franceze si aterizam invariabil pe aeroporturi militare.
L.V.: - Dv. d-le Dimitriu, ce rol ati avut in aceasta instructie ?
M.D.: - Eu si doctorul Musetescu nu am fost instruiti. Noi eram acei care organizasem aceste centre de instructie si tineam contactul administrativ cu organele militare franco-americane. Cu alte cuvinte, eu si doctorul Musetescu nu participam la instructie, dar vizitam regulat aceste centre pentru a identifica si remedia orice nemultumire, orice defectiune.
L.V.: - In ce mai consta instructia ?
M.D.: - Am incercat fabricarea de aparate de emisie-receptie, cele furnizate fiind prea mari si grele.. Am avut o echipa de tehnicieni, unul venise chiar de la Melbourne, din Australia, un inginer legionar, care lucra la televiziunea de acolo si care la Paris a condus o grupa, ce fabrica
manual aparate de emisie. In aceasta grupa aveam un strungar legionar, un alt inginer legionar, specialist in electronica. M'am ocupat si eu personal de astfel de aparate de emisie.
L.V.: - Instructia cat a durat in total ?
M.D.: - A durat un an, pana in 1950, pentru prima promotie de cursanti si apoi non-stop, pana in 1954, la incheierea colaborarii cu franco-americanii, pentru ca tot timpul alimentam cursurile cu alti voluntari.
L.V.: - Tot in 1949 s'a infiintat in Germania, initial sub un strict control american, Serviciul Federal de Informatii (BND), condus de generalul german Gehlen (in cadrul armatei germane, in timpul celui de al doilea razboi mondial, generalul Gehlen a raspuns informativ de URSS). Miscarea Legionara a colaborat, incepand cu 1949, cu BND-ul ?
M.D.: - Da, am avut un grup legionar, condus de Mailat, la Salzburg, care a colaborat cu BND-ul, pe linie de audieri ale refugiatilor care veneau din Romania, iar rezultatele mergeau la Gehlen. Colaborarea noastra cu BND-ul era numai pe linie contrainformativa. Grupa lui Mailat culegea informatii strict dela refugiati, cine sunt, de unde vin, ce relatii au avut in tara, ce se intampla in tara, cine este sef la primarie si la Politie, cine conduce Securitatea in respectivul oras si asa mai departe. De asemenea ne interesa situatia unitatilor militare din Romania.
L.V.: - BND-ul functionand in acei ani sub control american, inseamna ca toate informatiile ajungeau si la americani
M.D.: - Fara indoiala ! Am avut si o confirmare personala ca asa se intamplau lucrurile. A aparut astfel un duplicat al acestor 'Berichte', acestor rapoarte, pe care le faceam BND-ului, si la o grupa americana. Am avut o problema, absolut neplacuta, fiind chemat personal sa dau socoteala americanilor, pentru ca un sef legionar, care a cerut aceste rapoarte numai pentru informarea sa, a predat ulterior, din exces de zel, aceste rapoarte si altor americani
L.V.: - In timp ce cei 100 de legionari se instruiau in 1949-1950 in Franta si in Germania, Securitatea a mirosit ca se pregateste ceva peste hotare impotriva ei ?
pagina 51 M.D.: - Eu cred ca banuiau. De ce sa nu banuiasca ? Cred ca aveau agenti in Franta si in Germania, in acei ani, poate si printre noi, desi eu nu am putut descoperi, pana acum, in 1999, niciun agent al Securitatii infiltrat printre noi, la centrele de instructie Securitatea insa a mers pe o alta pista, destul de eficienta, a observat ca anumiti legionari lipsesc din localitatile lor si ca atare banuiau, justificat, ca ei pregatesc ceva. Am fi putut fi tradati chiar de contraspionajul englez, care era in totalitate sub control sovietic, sa ne aducem aminte numai de Kim Philby, cel care, prin tradare, a produs atat de mult rau Occidentului, Lumii Libere (dupa ce a fugit la Moscova, sovieticii i-au acordat pe loc gradul de general in KGB). Din fericire insa, pot sa spun cu toata siguranta, ca despre parasutarile noastre legionare, nu a putut sa tradeze nimic, desi in acea perioada Philby era detasat la Washington.
L.V.: - Se stie acum ca Kim Philby, personal, este vinovat de moartea tuturor partizanilor albanezi parasutati in Albania (afland de derularea acestei operatiuni, Philby a informat urgent Moscova, care la randul ei a informat 'Segurimi', Securitatea albaneza, si pe Enver Hodja in persoana, ca atare partizanii parasutati au fost asteptati la locul aterizarii de trupe de securitate albaneze si lichidati pana la ultimul). Daca Philby nu ar fi tradat atunci, probabil Albania scapa inca din 1949 de dictatura comunista a lui Enver Hodja
M.D.: - Ceea ce pot eu sa afirm, cu siguranta, este ca nici o echipa legionara nu a fost asteptata de Securitate la locul de aterizare ! De asemenea nu au fost interceptati nici acei legionari pe care noi i-am trimis in Romania pe cale terestra !
L.V.: - Prima actiune concreta in Romania cand a avut loc ?
M.D.: - In 1950, actiunile au continuat pana in 1953, cand le-am oprit, in urma procesului de la Bucuresti, unde au fost condamnati la moarte (si rapid si executati) 10 legionari parasutati in Romania. Cei 10 legionari erau Alexandru (Ica) Tanase, Ion Samoila, Ion Golea, Mircea Popovici, Ion Tolan, Vasile Mihai Vlad, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlan si Erich Tartler. Mentionez ca ultimii cinci erau din tara si au fost condamanti la moarte pentru ca i-au ajutat pe Tanase, Samoila, Golea, Popovici si Tolan. Executia a avut loc in noaptea de 31 Octombrie spre 1 Noiembrie 1953 la Jilava. In acest proces a fost bagata si o alta operatie, care nu era a Miscarii Legionare, era a Comitetului National Roman. Aceasta operatiune a fost condusa efectiv de comandorul Mihail Opran si a constat dintr'o echipa trimisa in tara, compusa din capitanul Sabin Mare, Ilie Rada (fost in Legiunea Straina) si Gavrila Pop. Acestia fusesera parasutati in Romania tot de franco-americani, dar pe linia Comitetului National Roman.
L.V.: - Aceste operatiuni au fost descrise destul de amanuntit de generalul (r) de Securitate Neagu Cosma, fost sef al contraspionajului din DSS (pana cand a fost demis, in 1973, se pare pentru incompetenta, de generalul Ion Mihai Pacepa), in cartea sa, aparuta la Bucuresti, in 1994, 'Sub cupola Securitatii' (Editura Globus). In aceasta carte, generalul (r) Neagu Cosma vorbeste destul de elogios <sic> de dv. si de doctorul Musetescu, ca 'fiind creierele tuturor operatiunilor'
M.D.: - Astea sunt supraevaluarile Securitatii. In aceasta carte a generalului Neagu Cosma este o nota care nu corespunde realitatii, referitoare la grupul Gheorghiu. Echipa Gheorghiu, care a avut ghinionul sa fie parasutata la o distanta enorma fata de locul fixat si nemaigasind locul unde trebuia sa ia primul contact, dupa vreo 14 zile de ratacire prin paduri, flamanzi, hartuiti, cand in fine au ajuns la o statie de cale ferata, au fost arestati de militie, fara vina lor. In starea in care erau, lihniti de foame, zdrentuiti si murdari, a fost usor sa fie recunoscuti ca era ceva cu ei Neagu Cosma susutine, fals, ca prin telegrafistul acestei echipe, a reusit sa-i 'intoarca' si 'sa duca de nas serviciile secrete americane' Realitatea a fost complet alta (acum probabil, citind acste randuri, generalul Cosma isi va da seama, ca in realitate el a fost pacalit), imediat cand grupa Gheorghiu, 'intoarsa' de Securitate, a facut prima comunicare dela Bucuresti la statia lor de receptie din Occident, specialistii militari francezi si-au dat seama ca sunt arestati si emit sub controlul Securitatii !
L.V.: - Inseamna ca echipa Gheorghiu reusise sa transmita un mesaj cod, 'ca emit sub control' ?
M.D.: - Da, a reusit sa transmita acest semnal, de care Securitatea nu stia. Fiecare telegrafist avea anumite semnale convenite pentru cazul ca este arestat si ca este fortat sa lucreze pentru ceilalti, pentru adversari Cu toate ca Securitatea a luat masuri ca sa supravegheze cat mai precis comunicarile echipei Gheorghiu, telegrafistul lor a reusit sa transmita semnalul convenit. Francezii, dupa o consfatuire cu noi, au fost de acord ca echipa Gheorghiu sa continue jocul, pentru a le salva viata. Jocul a continuat peste un an de zile. Grupul Gheorghiu 'a cerut' sa mai vina si alte echipe in tara, au cerut un nou aparat de radio-emisie (acesta li s'a si trimis, comunicandu-li-se ca este ingropat sub un copac etc.). Deci peste un an de zile a continuat acest 'joc' intre franco-americani pe de o parte si Securitate pe de alta parte Acest 'joc' a permis salvarea vietii echipei Gheorghiu, ei au fost eliberati dupa un timp din inchisoare, drept rasplata ca au 'colaborat' cu Securitatea si s'au putut integra in viata civila din Romania. Generalul Neagu Cosma mai face o inexactitate, dat fiind ca Ionel Golea le-a creat mari probleme in Romania (un an de zile Securitatea s'a straduit sa-l captureze, mobilizand aproape intregul ei aparat pentru aceasta), generalul Cosma si Securitatea s'au napustit cu furie asupra memoriei lui, facandu-l un afemeiat lipsit de orice scrupule <sic> Securitatea a lansat ulterior legenda 'ca Ionel Golea in loc sa se ocupe de misiune, s'a ocupat mai mult de femei' Dupa cum am mai spus, aceasta furie era justificata, pentru ca Ionel Golea le-a stricat 'Festivalul' Mondial al Tineretului din 1953, la care comunistii tineau foarte mult. Ionel Golea a reusit sa imprastie multe manifeste, la participantii dela acest festival, care erau veniti din toata lumea, iar in manifeste era descrisa starea jalnica in care se gaseste Romania sub tirania comunista. Din aceasta cauza au incercat, postum, sa-l compromita moral.
L.V.: - Este o practica binecunoscuta a Securitatii si acum a noilor servicii secrete romanesti (SRI si SIE in mod special), de a-i 'compromite' moral pe adversarii lor, lansand diverse calomnii Care era insa itinerarul pe care il urmau legionarii parasutati in Romania ?
M.D.: - Legionarii parasutati, cu un avion militar, erau transportati mai intai in Grecia. De aici, cu un alt avion, se survola teritoriul Bulgariei, apoi se lua directia Est, deasupra Marii Negre, unde se zbura la foarte mica altitudine. Din acest moment contactul pe radarele bulgaresti si romanesti era intrerupt. Avionul facea apoi o curba de 180 de grade, se zbura tot la rasul apei, adica sub 100 m altitudine si se indrepta spre Dobrogea romaneasca. Avionul survola Dobrogea si Campia Romana la mica inaltime, insa in apropiere de locul parasutarii trebuia sa ia inaltime, minim 300 de metri si in acel moment el aparea din nou pe radarurile romanesti. In plus aparea pe radaruri si la trecerea Carpatilor, pentru ca majoritatea parasutarilor au avut loc in Transilvania. Deci de la trecerea Carpatilor, avionul era urmarit pe radarele romanesti, ceea ce marea enorm riscul operatiunii. Din pacate, ca sa nu fie interceptat de aviatia de vanatoare comunista, pilotul avionului nu avea timp sa caute precis locul exact de parasutare (in plus era si noapte, ceea ce facea si mai dificila recunoasterea locului) si ca atare multe parasutari au fost facute departe de punctul exact, cazul cu echipa Gheorghiu.
L.V.: - Pentru salvarea celor zece condamnati la moarte din grupul Golea-Samoila, nu s'a putut face nimic ?
M.D.: - A fost imposibil, ei au fost tinuti in permanenta arestati, sub paza severa, la Jilava, pana in momentul executiei. O actiune de comando pentru eliberarea lor nu ar fi avut nici o sansa de succes ! Iar demersurile diplomatice erau de la bun inceput sortite esecului. In cartea sa, 'Sub cupola Securitatii', generalul (r) Neagu Cosma mai comite si o alta inexectitate, cand cauta sa bage in acelasi cazan si pe altii care nu au avut nimic de-a face cu Miscarea Legionara, cum era fostul legionar macedonean Bebi Toma, care fusese racolat de un ofiter de contraspionaj american, intr'un lagar de refugiati din Grecia si trimis in Romania. Insa Bebi Toma, cum a ajuns in Romania, s'a predat la primul post de militie ! Bebi Toma nu a avut nimic de-a face cu actiunea legionara si colaborarea ei cu franco-americanii, din anii 1949-1954. Ca o paranteza, facea parte din dizidenta legionara. Referitor la esuarea grupului lui Sabin Mare, ei au fost tradati de persoana la care s'au adapostit, dar au reusit sa fuga, fara insa a avea nimic la ei. Asasinarea lui Sabin Mare intr'o porumbiste, in Tara Fagarasului, in versiunea generalului Neagu Cosma, pare sa fie plauzibila. Cosma a sustinut ca Sabin Mare a fost asasinat chiar de propriul sau coechipier Ilie Rada, cert este ca Rada, care a reusit sa revina in Franta, a fost imediat arestat de franco-americani si pus sub acuzarea ca l-a asasinat pe Mare. Nu-mi dau seama cum au avut si franco-americanii informatia pe care o descrie detaliat in cartea sa Neagu Cosma.
L.V.: - Pana la urma s'a pus punct, in 1954, acestor operatiuni, de ce ?
M.D.: - Mai intai operatiunile au fost stopate de Anglia, datorita influentei nefaste exercitata de Kim Philby si grupul sau de spioni sovietici, asupra contraspionajului englez. De fapt, pe linie engleza, din cate am cunoscut eu ulterior, nu a fost trimis nimeni in Romania. Am avut o grupa de legionari care s'au instruit in Anglia, dar dupa dezertarea lui Philby, actiunea in Romania a fost contramandata. In ceea ce-i priveste pe franco-americani, acestia au stopat in 1954 actiunile, de comun acord cu noi, ei avand si un oarecare dezinteres, dupa moartea lui Stalin. Avea sa inceapa nefasta perioada a 'destinderii' si a 'coexistentei pasnice' Pe urma eram si noi nemultumiti de faptul ca echipa Gheorghiu fusese parasutata complet gresit, fapt ce a dus la capturarea ei.
L.V.: - Generalul Neagu Cosma, in cartea sa, da doua exemple, de doi legionari parasutati, care nu au fost prinsi niciodata, nici pana in ziua de azi Securitatea, recte SRI-ul, nu stie identitatea lor, cine erau aceste persoane ?
M.D.: - Din partea noastra nu au fost ; daca sunt inca doi parasutisti care nu au fost capturati niciodata, nu au apartinut Miscarii Legionare, deci nu cunosc cine sunt ei. Noi insa am mai trimis si alti legionari, terestru, trecand frontiera prin Ungaria, care, de asemenea, nu au fost niciodata descoperiti !
L.V.: - La trecerile terestre ce filiera era folosita ?
M.D.: - Din Austria se ajungea la Budapesta, unde aveam un punct de sprijin la o familie, unde sotia era romanca, iar la frontiera ungaro-romana aveam construita o filiera de trecere, cu punct de sprijin pe partea ungara. Pe partea romana punctul de sprijin era la Arad.
L.V.: - Legionarii parasutati au fost toti capturati de Securitate ?
M:D.: - Da, cei parasutati au fost in final capturati toti, unii dupa un an, altii dupa doi ani Echipa Tanase a fost prinsa, pentru ca Tanase a facut marea imprudenta sa se duca la o persoana care-i era prieten (desi fusese avertizat in prealabil ca respectiva persoana este suspecta). Cu toate acestea, Tanase s'a dus la aceasta persoana si a fost denuntat.
L.V.: - In total cati legionari au fost parasutati in Romania, la inceputul anilor '50 ?
M.D.: - Zece legionari. Toti au fost executati sau exterminati, in afara de doua persoane din grupul Gheorghiu (o a treia persoana din aceasta echipa a fost internata intr'un lagar de exterminare in Delta Dunarii). Cele doua persoane care au supravietuit din echipa Gheorghiu, traiesc, dupa cate stiu eu, si in prezent. Unul se afla la Constanta, iar celalalt, care era casatorit (are si un copil), se afla acum, probabil, in Austria.
L.V.: - Cei doi parasutisti ramasi necapturati, de care vorbeste generalul Neagu Cosma, daca nu sunt numai in inchipuirea lui, cine au fost atunci, cine i-a parasutat ?
M.D.: - Nu stiu cine au fost, nu cunosc cine i-a parasutat.
L.V.: - Daca parasutistii desantati in Romania au putut actiona nestingheriti, vreme de pana la doi ani, inseamna ca actiunea a fost destul de eficienta
M.D.: - Sigur ca da ! In primul rand a avut un efect psihologic extraordinar de mare, in inchisori. S-a aflat repede, dela o inchisoare la alta, dela un lagar la altul, despre aceste actiuni. A ridicat moralul tuturor legionarilor (si nu numai al legionarilor) care se aflau in aceste inchisori. Legionarii si-au dat seama astfel ca Legiunea nu a murit, poate unii si-au inchipuit chiar ca aceste parasutari constituie doar avangarda unor actiuni mai importante, care sa duca in final la eliberarea Romaniei de sub tirania comunista
L.V.: - In conditiile in care 10 legionari parasutati au produs atata panica Securitatii si subredului regim comunist, ce s'ar fi intamplat daca erau parasutati de exemplu 1.000 de oameni ?
M.D.: - Nu cred ca s'ar fi intamplat ceva deosebit, pentru simplul motiv ca acesti oameni care s-ar fi dus in Romania, nu ar fi putut rezista diabolicului sistem de control, un sistem impins pana la perfectiune, impus de comunisti intregii populatii a tarii. Uitati-va, de exemplu la arestarea lui Samoila, produsa la Brasov. Samoila a fost arestat pentru ca sotia lui a cumparat mai multa mancare decat pentru o singura persoana, iar acest lucru a fost anuntat imediat Securitatii
L.V.: - Inseamna ca din punct de vedere contrainformativ Securitatea statea destul de bine
M.D.: - Statea foarte bine ! Avea in toate partile denuntatori, care orice observau, anuntau
L.V.: - Cum se explica, ca la numai trei-patru ani dela instaurarea regimului comunist, Securitatea functiona foarte bine si deja avea o armata de informatori si denuntatori ? Sa fie la romani delatiunea si tradarea o boala nationala ?
M.D.: - Din pacate este o boala si a fost permanent o boala Sa nu uitam pe de alta parte, ca si Carol si Antonescu si comunistii au cultivat delatiunea, denuntul ! Iar prigoana contra legionarilor a fost o constanta a politicii romanesti, de dupa 1927, indiferent cine era la putere (cu exceptia scurtei perioade de patru luni a guvernarii Sima-Antonescu). Sa revin insa la colaborarea noastra cu franco-americanii. In 1954 aceasta colaborare a luat sfarsit, in cel mai deplin acord intre Miscarea Legionara si franco-americani, iar legionarii aflati inca in centrele de instructie, au fost demobilizati, cautand fiecare sa-si rezolve problemele existentei.
VIII. EXILUL CONTINUÃ, 1954-1989
Organizarea Miscarii
Liviu Valenas.: - In Exil, concret, cu ce s'a ales Miscarea Legionara in urma colaborarii cu organele militare franceze, americane si britanice ?
Mircea Dimitriu.: - Noi nu am tras nici un folos, in afara de acela ca am fost activi si fiecare legionar a fost mandru ca Miscarea nu este moarta !
L.V.: - Cu alte cuvinte d-le Dimitriu, in 1954 ati fost trecut 'in rezerva' ?
M.D.: - Sigur ca da ! Nu mai aveam utilitate si in plus si eu ma gandeam ce o sa fac la batranete, daca nu am nici o pensie ? Nemaifiind nimic de facut, in afara de scris articole si carti legionare, m'am angajat intr'un serviciu 'civil'. Am lucrat mai intai, in Germania, intr'o fabrica de aparate de radio, pe urma m'am angajat la o fabrica de masini unelte, unde am raspuns de programarea ciclului de lucru si pe urma m'am transferat in sectia care facea schemele electrice pentru conducerea hidraulica a masinilor. Dupa 19 ani de lucru, am iesit la pensie din aceasta fabrica, acum 21 de ani
L.V.: - Ce actiuni a mai intreprins totusi Miscarea Legionara impotriva regimului comunist, din 1954 si pana in 1989 (o perioada de exact 35 de ani), cand a fost rasturnat de la putere Nicolae Ceausescu ?
M.D.: - Eu personal, in aceasta perioada de 35 de ani, am lucrat, pana in 1978. Dupa ce am iesit la pensie, Horia Sima m'a insarcinat cu Secretariatul General al Miscarii Legionare din afara, din Exil. Asta s'a intamplat in Iulie 1985.
L.V.: - Aceasta functie, concret, in ce consta ?
M.D.: - Prima atributie desemnata de aceasta functie era de a-i tine impreuna pe legionarii din Exil, imprastiati pe patru continente. In calitate de secretar general, aveam in subordine vice-secretari generali, unul raspundea pentru America de Nord, unul raspundea de America de Sud, unul raspundea pentru Australia, iar altul raspundea de Europa. Eu trebuia sa raspund la toate problemele pe care le ridica unul sau altul, pe glob. Trebuie sa spun ca multe din atributiile mele erau facute de Horia Sima, in special redactarea de scrisori. Insa dupa ce a murit el, in 1993, aceasta munca am trebuit sa mi-o asum integral
L.V.: - Cine finanta aceasta munca de secretariat general, expedierea corespondentei de pilda ?
M.D.: - La noi in Miscare este un obicei instaurat de Capitan, fiecare legionar trebuie sa dea o
contributie pentru Legiune, cat de mica, dar trebuie sa dea o contributie lunara. In felul acesta, am avut si avem un mic capital intotdeauna, pentru buna functionare a Legiunii, inclusiv Secretariatul General. Casieria Generala a Legiunii pune la dispozitia Secretariatului General un mic buget lunar.
L.V.: - Cine este in prezent casierul Miscarii Legionare ?
M.D.: - Marin Barbulescu.
L.V.: - Cati legionari sunt acum in viata, in Exil ?
M.D.: - Acum mai traiesc in jur de 150 de legionari in tot Exilul. Vorbesc de legionarii credinciosi lui Horia Sima, care au ramas deci pe 'Linia Horia Sima'. Cu ceilalti nu avem niciun fel de contact. Avem probleme cate odata si cu acesti 150 de legionari, unul are vreo 'idee', altul vreo nemultumire, altuia i se pare ca este nedreptatit. Toti acesti camarazi imi scriu, iar eu sunt ocupat permanent cu scrisorile. Dupa moartea lui Horia Sima, la 24 Mai 1993, pana'n August 1993, am trebuit sa girez singur problemele Miscarii. In August 1993 s'au intrunit vice-secretarii generali si sefii de garnizoana, care au desemnat un Grup de Comanda. V'am vorbit de fapt, la inceputul discutiei noastre, despre componenta acestui grup, din el fac parte patru persoane, Dumitru Cretu, Filon Verca, Faust Bradescu si subsemnatul.
Rapirea lui Traian Puiu
L.V.: - In perioada 1954-1989, Miscarea Legionara s'a rezumat doar sa scrie articole si carti ?
M.D.: - In aceasta perioadaa a aparut si marele conflict cu dizidentii din Miscarea Legionara.
L.V.: - In ce an a aparut acest conflict si cine este principalul 'vinovat' ?
M.D.: - Dizidenta care aparuse in lagarele de internare din Germania si continuata la Viena, s'a amplificat prin plecarea lui Vasile Iasinschi de langa Horia Sima. Au mai plecat si alti legionari, mai putin insemnati. Acest lucru a produs o oarecare tulburare, care a mai marit numarul dizidentilor. Acestia, s'au adunat si au luat tot fel de 'hotariri' aberante (mai fusesera astfel de 'hotariri' si in trecut), l-au 'exclus' de pilda pe Horia Sima din Miscare !?? Aceasta 'hotarire' nu a avut nici un efect asupra legionarilor
L.V.: - Un efect tot au avut aceste dizidente, au reusit sa scindeze Miscarea Legionara in doua
M.D.: - Da, este adevarat, numai ca partea a doua era foarte mica Ceea ce au reusit acesti dizidenti, a fost ca dupa Revolutia din Decembrie 1989 din tara, au transplantat dizidenta si in Romania (ei fiind primii care au venit in tara, dupa Decembrie 1989). Bineinteles, acolo au fost ajutati si de Securitate si apoi de SRI. Securitatea avea deja implantati agenti printre dizidentii Miscarii din Exil. Unul din dizidenti care a fost agent al Securitatii si cu vechi state de serviciu (inca din 1948 !) a fost Petre Valimareanu. El tinea legatura cu Ambasada Romaniei din Viena, prin intermediul unei agente a ambasadei, o romanca casatorita cu un ungur, iar Valimareanu locuia cu lunile la aceasta agenta. Petre Valimareanu mai avea in jurul sau si doi 'mexicani', agenti si ei ai Ambasadei Romaniei din Viena, care contribuisera, mai tarziu, la rapirea lui Traian Puiu. Acestia doi, macedoneni de origine, dizidenti inca de pe timpul guvernului dela Viena, se numeau Atanasie Cunia si Dumitru (Tache) Varduli.
L.V.: - Ce s'a intamplat concret in 'cazul Traian Puiu' ?
M.D.: - Concret nu stim ! Atata stim, ca el a comunicat Exilului, ca a fost vandut Securitatii de Atanasie Cunia si de Tache Varduli !
L.V.: - Dar de unde a disparut Traian Puiu ?
M.D.: - Din Viena, dela propria locuinta. El traia, urmand sa se casatoreasca, cu o austriaca. A fost chemat jos, de la etajul de unde locuia, de cineva, a coborat in strada si nu s'a mai intors ! Cand prietena lui Traian Puiu a venit dela serviciu, a gasit usa apartamentului deschisa, iar toate hartiile si lucrurile lui Traian Puiu din casa erau rascolite, lipsea legitimatia (Ausweisul) si pasaportul lui. Deci cineva facuse o perchizitie in toata regula.
L.V.: - Cu ce a fost transportat in Romania, cu un vapor pe Dunare ?
M.D.: - Asa am crezut si noi. Ulterior insa, citind relatarile lui Pacepa, publicate intr'o carte de a sa, rezulta ca a fost dus cu o masina cu fund dublu. O masina a Ambasadei Romane din Viena, special construita in asa fel incat sa aiba un spatiu unde putea sa incapa un om. Probabil, drogat si inchis in acest spatiu minuscul, a fost transportat clandestin pana in Romania.
L.V. : - La Bucuresti odata transportat, ce s'a intamplat cu Traian Puiu ?
M.D.: - A fost bagat in puscarie, nu stiu daca a fost si condamnat si fortat sa scrie la revista de propaganda comunista pentru Exil, 'GLASUL PATRIEI', cateva articole in care lauda regimul, cerea legionarilor sa se reintoarca in tara, le cerea sa devina 'patrioti' etc.
L.V.: - Probabil ca sa mearga si ei la puscarie
M.D.: - Da, desigur In 1964, cand a fost gratierea pentru detinutii politici, Traian Puiu a reusit sa trimita in afara stirea, ca a fost atras in cursa de acesti doi legionari dizidenti, Atanasie Cunia si TacheVarduli, care l-au vandut Securitatii. Traian Puiu a trait in continuare in Romania pana acum 5-6 ani, cand a murit.
Atacarea Legatiei Romaniei din Berna
L.V.: - O alta actiune neelucidata in totalitate nici pana in prezent, a fost atacarea Legatiei Romaniei de la Berna, in noaptea de 4 spre 5 Februarie 1955, de un comando romanesc, condus de Oliviu Beldeanu. Acest comando, dupa ce a impuscat si un securist (soferul legatiei, plutonierul de Securitate Aurel Setu), a reusit sa ocupe legatia si sa puna mana pe toate documentele secrete, care se aflau in cladire. Cine a stat in spatele acestei actiuni ? A stat Miscarea Legionara, asa cum a acuzat-o initial Securitatea ?
M.D.: - Este cu totul si cu totul fals ! Nu am auzit niciodata de persoanele implicate in aceasta afacere, care de fapt au fost judecate ulterior de autoritatile elvetiene. Nu am auzit nici de Oliviu Beldeanu. Cert este ca acesta nu a fost niciodata legionar. Am aflat ulterior ca preotul Vasile Zapartan a avut contact cu ei. Cine i-a pus sa faca treaba, care au facut-o si care a fost un esec total, nu stim nici pana in ziua de astazi
L.V.: - Actiunea de fapt in ce a constat ?
M.D: - Au intrat cu forta in cladirea legatiei Romaniei comuniste, au tras cateva focuri de revolver, au omorit un securist si au pus stapanire, o perioada scurta, cateva ore, pe cladirea legatiei
L.V.: - Daca Miscarea Legionara nu are nimic de a face cu aceasta actiune, cine sunt atunci autorii ei ?
M.D.: - Dupa cum v-am spus, eu nu cunosc decat ca atacatorii au avut contact cu preotul Vasile Zapartan. Dar preotul Zapartan nu era legionar, nu a fost niciodata legionar, noi am colaborat cu el exclusiv pe linia asistentei spirituale, duhovnicesti, iar la Salzburg si pentru asistenta materiala acordata refugiatilor romani. Deci noi nu am stiut cine erau 'patronii' acestei actiuni de la Berna si nu stim nici in prezent.
L.V.: - Ca fapt istoric divers, regimul comunist al lui Dej, l-a trimis pe Octavian Paler () ca ziarist la procesul 'teroristilor' romani care au atacat Ambasada Romaniei din Berna, proces desfasurat in Elvetia. Octavian Paler primise sarcina precisa, sa-i infiereze pe 'teroristi'cat mai mult in corespondentele sale de presa Dupa atacarea Legatiei Romaniei din Berna, ziarul 'Scinteia', publica la loc de frunte ('autorul' 'articolului' era O. Paler ?) : 'Obladuirea de catre o serie de guverne din occident a tradatorilor de tara care s'au facut vinovati de crime impotriva poporului nostru, este o expresie a politicii agresive, razboinice, duse de cercurile imperialiste. Acesti tradatori de tara sunt stipendiatii faimoaselor fonduri pe care guvernul SUA le pune la dispozitie cu atata cinism in slujba actiunilor criminale indreptate impotriva tarilor democrate. Din randul lor sunt recrutati spionii si diversionistii-elevi scolilor criminale organizate de serviciile de spionaj ale tarilor imperialiste. Dintre ei sunt selectionati banditii parasutati pe teritoriul tarilor democrate Dintre ei au fost alesi si ucigasii care au atacat legatia romana din Berna'. Fraza referitoare la 'banditii parasutati', este o referire, este drept indirecta, la Miscarea Legionara. Cu toate acestea, Securitatea a sfarsit prin a incrimina (in legatura cu actiunea din Berna) Comitetul National Roman, prin filiala sa din Franta
M.D.: - Cred ca Securitatea nu stie nici pana in prezent cine a stat in spatele comandoului, care a atacat Legatia Romaniei din Berna, pe data de 4-5 Februarie 1955. Repet, noi nu am avut absolut nici o legatura cu aceasta actiune, mai mult chiar, nici noi nu stim, pana in ziua de astazi, cine a comandat si a pregatit acest atac.
L.V.: - Atacul asupra Legatiei Romaniei din Berna a avut totusi un mare merit, prin publicitatea mare care s'a facut in mass media din Occident in legatura cu acest caz, opinia publica din Occident a aflat in fine ca in Romania exista un sistem represiv, bolsevic, ca sute de mii de oameni stau pe nedrept dupa gratii, ca nu exista nici un respect pentru drepturile omului Ulterior, statul roman comunist a demonstrat inca odata ca este un stat terorist, printr-o operatiune montata in comun cu STASI, Securitatea l-a rapit pe Oliviu Beldeanu, din Berlinul Occidental, in 1956 si l-a 'repatriat' cu forta in Romania. Oliviu Beldeanu a fost judecat sumar si impuscat in 1958, dar intre timp Securitatea 'descoperise' ca nu era legionar, ci membru al Partidului National Taranesc
Moartea preotului Vasile Zapartan
L.V.: - Revenind la preotul Vasile Zapartan, generalul Ion Mihai Pacepa, afirma, intr'o carte scrisa de el, 'Ca preotul Vasile Zapartan a fost asasinat de Securitate, prin montarea unui accident de circulatie' Este adevarata aceasta versiune ? In fond cum a murit preotul Zapartan ?
M.D.: - Nu am descoperit cum l-ar fi putut asasina Securitatea pe preotul Zapartan. El a murit, mai mult decat probabil, in urma unui atac de cord pe cand conducea masina, pe autostrada Nürnberg-München. Era pe data de 5 August 1976. Preotul Zapartan se afla in masina cu un legionar, Dumitru Leonties, din München si cu doua romance care cerusera azil politic in centrul de triere de la Zirndorf, de langa Nürnberg. Dela Zirndorf, preotul Zapartan, Dumitru Leonties si cele doua romance, s'au dus, cu masina condusa de preotul Zapartan, spre München. Pe autostrada Nürnberg-München au oprit la un motel, au luat o masa si au plecat mai departe, cu masina (marca Audi 80) preotului Zapartan. Mergand cu viteza mare, au intrat la un moment dat intr'un copac, care era singurul pe marginea autostrazii, cat se vedea cu ochii ! Ma intreb, cum ar fi reusit Securitatea sa-l faca pe preotul Zapartan sa intre in singurul copac de pe marginea autostrazii, singurul existent pe o raza de cativa kilometri ? Ar fi fost oricum extrem de greu sa fie planificata o astfel de crima, in aceste circumstante. Dar exclus nu este, daca in fiecare motel de pe traseul Nürnberg-München ar fi fost plasat un agent al Securitatii. La urma urmelor Securitatea a fost si este in stare de orice. Impreuna cu preotul Vasile Zapartan a murit si camaradul Dumitru Leonties, iar cele doua romance au fost grav ranite. Deci cade si ipoteza ca cele doua femei din Romania ar fi montat accidentul, caci erau sa moara si ele. Au stat in final o perioada buna in spital.
L.V.: - Ce s'a intamplat ulterior cu cele doua femei, venite din Romania, aflate in masina preotului Zapartan ? Unde se afla ele acum, cu ce se ocupa ?
M.D.: - Nu am date despre ele, nu stiu unde se afla, nu stiu cu ce s'au ocupat in continuare.
L.V.: - Poate nu ar fi lipsit de interes sa existe date despre ce au facut ele dupa acest accident Prin acest accident din 1976, oricum au murit doua persoane extrem de incomode pentru regimul comunist al lui Ceausescu, asa ca cele spuse de generalul Pacepa, nu pot fi respinse aprioric, cel putin aceasta este parerea mea
Sciziunea se accentueaza
L.V.: - Legionarii deveniti dizidenti fata de Horia Sima, ce au mai facut in continuare ?
M.D.: - Au publicat si ei diverse carti si articole, dar nu in numar mare. Exceptie face Palaghita, care a publicat in 1951, la Buenos Aires, cartea lui 'Istoria Miscarii Legionare', la care au contribuit Garneata si Papanace. Papanace a publicat si el o carte, 'Fara Capitan', alta de evocari si inca una, un studiu de fapt, despre romanii din Pind, de unde era originara familia sa. Au mai scos o revista facuta de Valimareanu, 'Vatra', care nu se ocupa, nu avea alt profil, decat injurii la adresa lui Horia Sima. Revista lui Valimareanu aparea la inceput in Italia, apoi la Freiburg in Germania. La aceasta revista, mai colabora sub pseudonim, Nicolae Iliescu din Statele Unite, care ulterior a fost desemnat ca seful dizidentilor.
L.V.: - Mai este si acum in aceasta functie ?
M.D.: - Incetul cu incetul 'recunoasterea' sa a inceput sa se subtieze, pentru foarte probabilul
motiv ca este francmason si pentru faptul ca a colaborat permanent la o asociatie din Statele Unite, ARA ('Academia Romano-Americana') unde erau si sunt in continuare o multime de agenti comunisti si francmasoni
L.V.: - In Romania acest conflict intre legionari era perceput ca un conflict intre 'codrenisti si 'simisti', este corecta aceasta perceptie ?
M.D.: - Este complet fals ! Nu are nimic de-a face cu Codreanu, in fond 'simistii' sunt si ei 'codrenisti' ! Este o inventie a doctorului Serban Milcoveanu, acest 'conflict' intre 'codrenisti' si 'simisti', pentru a legitima intr'un fel pe dizidenti Cand a lansat aceasta aberatie, Milcoveanu s'a bazat pe relatiile foarte bune pe care le avea cu familia Codreanu. Aceste relatii l-au si determinat pe Milcoveanu sa spuna ca este 'codrenist'
L.V.: - Dizidentii care 'defilau' cu Codreanu, ce au vrut sa spuna, ca Horia Sima nu este la inaltimea lui Codreanu ?
M.D.: - Nu acesta este adevarul ! Dizidentii nu au afirmat aceasta aberatie, ci numai o ramura dizidenta, a lui Serban Milcoveanu, care este dovedit ca a fost agent al Securitatii si care nu este acceptat nici macar de ceilalti dizidenti. Pot intari aceasta afirmatie, printr'un denunt, un fel de nota informativa, facuta la Borsec la 24 Februarie 1964, in care Serban Milcoveanu il denunta colonelului Enoiu, seful anchetelor politice din MAI, pe preotul legionar Ion Dumitrescu-Borsa. Mentionez ca doctorul Milcoveanu a recunoscut autenticitatea (deci si-a recunoscut paternitatea denuntului) acestui act, dar a incercat sa-l justifice ulterior prin presiunile morale la care a fost supus Voi reproduce acum aceasta scrisoare de denunt :
'Tovarasului Colonel Enoiu, seful anchetelor politice, In conformitate cu interpretarea care poate fi data culpei, de 'omisune de denunt', din Codul nostru penal, imi permit a va aduce la cunostinta urmatoarele fapte : Dela 25 Maiu 1964 nu mai am serviciu la Circumscriptia sanitara 93 din Policlinica Bradului, raionul Tudor Vladimirescu Bucuresti si sunt detasat de M.S.P.S. ca medic balneolog la Statiunea Borsec, raionul Toplita, regiunea Mures. Aici am domiciliu in Pavilionul Central et.II, camera 51 si pot fi gasit intre orele 15-17,30. Iata acum faptul oferit atentiei si competentei D-voastra, in calitate de autoritate politica. Ieri, 23 VI 1964 ora 8,40 dimineata, dupa sedinta de raport si indrumare cu conducerea S.M.B. Borsec, ma indreptam la deal pe poteca spre Vila Sanatoriala 34, in al carei cabinet-medical am locul de munca incepand dimineata la ora 9. Eram singur si cu mintea in intregime concentrata asupra sarcinilor trasate de dvoastra la ultima intalnire avuta. La jumatatea potecii dintre strada principala si vila 34 sunt strigat 'Serbane !' si in fata mea recunosc fara ezitare pe preotul Ion Dumitrescu, despre care nu mai aveam nici o informatie din 1945, ultima data cand intamplator l-am intalnit pe strada si am conversat. La ultima noastra intrevedere nu am primit sarcini referitoare la preotul Ion Dumitrescu, dar am discutat cu el 15-20 de minute, iar in finalul discutiei ca sa-l apropii, i-am spus 'noile mele orientari si hotaririi in viata nu au schimbat convingerile din tinerete'. Dupa aceasta discutie , am continuat drumul si fara alt incident am intrat in masina consultatiilor medicale cu ritmul de 6 pe ora. Pe preotul Ion Dumitrescu il cunosc de mult timp, este foarte inteligent si dupa parerea mea este simist infocat si nu va renunta niciodata la ideile legionare. In anul 1963 m-a chemat la telefon spunandu-mi ca este bolnav si are nevoie de asistenta mea medicala. I-am explicat ca din 1957 am inchis cabinetul medical din str Al. Petöfi 11 si ca pentru orice referinta se poate adresa medicului circumscriptiei sale medicale. Refuzul meu se datoreste in principal legaturilor intrerupte cu Dvoastra, si va asigur acum ca sunt gata oricand sa slujesc cu devotament institutia Dvoastra. Astept sa ne vedem.
Dr. Serban Milcoveanu 24 II 1964 Borsec.'
Din acest denunt se desprind clar doua lucruri : Serban Milcoveanu era mai de demult informatorul lui Enoiu, deci acest denunt nu a fost un act intamplator, facut sub constrangere, 'prin presiuni morale' si de asemenea, trebuie sa retinem si afirmatia neta facuta in final de Milcoveanu, 'ca este gata sa serveasca (si) pe viitor, cu DEVOTAMENT () Securitatea' ! Probabil ca a facut acest lucru pana in prezent Paul Goma afirma ca Enoiu lucra in Ministerul Afacerilor Interne (unde avea gradul de capitan) si l-ar fi si torturat personal, Milcoveanu il plaseaza insa pe Enoiu la Securitate, cu gradul de colonel In fond MAI sau Securitate tot aia este Dizidentii, dupa moartea lui Ilie Garneata, dupa moartea lui Vasile Iasinschi, dupa moartea lui Papanace au fost condusi de Nicolae Seitan, iar dupa moartea lui Seitan de Duliu Sfintescu, avand ca sprijin, ca vechi legionar, pe doctorul Victor Apostolescu. Dupa ce s'au convins ca Sfintescu nu poate sa organizeze ramura dizidenta, l-au gasit pe Nicolae Iliescu, de care v-am si vorbit, profesor la Harvard, unde tinea o catedra de limba italiana.
L.V.: - Dupa datele pe care le-am obtinut din Romania, Enoiu a fost colonel in Securitate, sef de anchete politice, raspunzand de 'problema legionara' in Transilvania. In prezent Enoiu este pensionar in Fagaras.
M.D.: - Da, este adevarat, asa ceva stim si noi despre el.
L.V.: - Legionarii (care nu au fost exterminati) au fost eliberati din inchisorile din Romania, in 1964, in urma decretului de gratiere acordat de Dej. Pana in acel an Miscarea Legionara din afara a reusit, prin diverse mijloace, sa ajute familiile legionarilor inchisi ?
M.D.: - Nu am putut sa ajutam familiile legionarilor inchisi, caci nu am putut sa patrundem in Romania. In schimb am reusit sa scoatem anumiti oameni prin filierele noastre clandestine de trecere, deci am reusit sa aducem acesti oameni din Romania in Apus. In limbajul nostru, prin filiere, intelegeam canalele de comunicare cu tara, inclusiv canalele pentru trecerea clandestina a frontierei, in acest scop aveam organizate mai multe puncte de sprijin. Trecerile se faceau prin Banatul iugoslav sau prin Ungaria.
L.V.: - Cu alte cuvinte, Horia Sima, pana la 22 Decembrie 1989, nu a reusit sa tina legatura cu legionarii din Romania ?
M.D.: - Singura legatura a fost cea realizata, pana in 1954, prin echipele de legionari parasutati in tara si prin legionarii trimisi prin filiere terestre.
L:V.: - In Exil, Horia Sima unde a locuit si cu ce pasapoarte a calatorit prin lume ?
M.D.: - Horia Sima a locuit cam pretutindeni, in Germania Occidentala, in Italia, in Franta si in final in Spania, unde a primit statutul de refugiat politic. Cu ce pasapoarte calatorea, nu cred ca este relevant pentru discutia de fata. Autoritatile comuniste romanesti i-au retras cetatenia romana, iar Horia Sima nu a facut ulterior diligente, pentru a primi o alta cetatenie. A ramas deci fara cetatenie, 'apatrid', din punct de vedere oficial.
L.V.: - Securitatea nu a incercat sa-l asasineze, in Exil, pe Horia Sima ?
M.D.: - Ce este cert, este ca inainte de Securitate, a incercat sa-l asasineze, din ordinul lui Eugen Cristescu, Serviciul Special de Informatii (SSI), printr'un agent infiltrat in lagarul dela Rostock. Nu avem date prin care sa rezulte faptul ca Securitatea ar fi planuit asasinarea lui Horia Sima. Este totusi stranie incercarea lui Traian Boeru, de a-l rapi pe Horia Sima, in 1954 Cine a stat in spatele acestei actiuni, este neclar pana in ziua de astazi.
IX. LEGIUNEA REVINE IN ROMANIA
Tatonari dupa Decembrie 1989
Liviu Valenas.: - Ajungem si la momentul 22 Decembrie 1989. Miscarea Legionara s'a asteptat ca va interveni caderea comunismului, in Romania, in 1989 ?
Mircea Dimitriu.: - Nu ne-am asteptat absolut deloc ! Am fost total surprinsi ! Una din primele noastre masuri a fost trimiterea, in explorare, in tara, a unui camarad, care sa ne aduca rezultatul investigatiilor sale asupra a ceea ce a mai ramas din Miscare.
L.V.: - Cum il chema pe acest legionar ?
M.D.: - Victor Corbut, din Cleveland, Statele Unite. In Romania avusese gradul de comandant-ajutor, in Bihor. Arestat de comunisti in Romania, dupa gratierea din 1964, Victor Corbut a putut sa ajunga in Statele Unite, la interventia guvernului acestei tari. El facea parte dintr'un lot de cetateni americani repatriati, Victor Corbut, se nascuse in Statele Unite si avea cetatenia americana prin nastere. Noi avem mai multi legionari, cetateni americani prin nastere, Baciu si altii.
L.V.: - Plecat in 'explorare' in Romania, in Ianuarie 1990, s'a reintors cu ce rezultate ?
M.D.: - S'a reintors dupa aproximativ o luna si jumatate inapoi si a raportat ca a gasit in Bucuresti o grupa care actiona clandestin inca din timpul cand traia Ceausescu, iar aceasta grupa era condusa de doua persoane, cunoscute ca legionari, Luca Dumitrescu si Mircea Nicolau. Mircea Nicolau a fost chemat apoi in strainatate (Luca Dumitrescu s'a imbolnavit si apoi a si decedat) si a primit dela Horia Sima insarcinarea, sa caute sa descopere legionarii din tara si sa inceapa sa-i reorganizeze. Revenind la camaradul Victor Corbut, el a fost si in provincie, dar explorarea lui a fost ingreunata si de faptul ca era permanent sub supravegherea Securitatii, in primul rand pentru ca era cetatean american si in al doilea rand era si legionar.
L.V.: - Raportul sau cum a fost primit de Horia Sima ?
M.D.: - Pozitiv Pozitiv pentru ca s'a gasit un punct, dela care putea incepe o activitate de strangere a randurilor, de unde se putea reorganiza Miscarea in tara.
L.V.: - Raportul lui Victor Corbut a fost dat in jurul datei de 1 Martie 1990 ?
M.D.: - Da. Pana la primirea acestui raport, Horia Sima a stat in expectativa, nu a putut face nimic, cu exceptia faptului ca a dat diferite declaratii, a scris o brosurica, in care indemna pe legionari sa stea linistiti, sa nu se amestece in actiunile de revolta impotriva noului regim.
L.V.: - Care era scopul acestei declaratii, mobilul ei ?
M.D.: - Scopul era unul singur, acela de a nu periclita reorganizarea Miscarii Legionare.
L.V.: - Dar cu toate acestea, oricine isi aminteste bine, ca Ion Iliescu si Petre Roman, vedeau peste tot numai si numai legionari, si asta imediat dupa 22 Decembrie 1989 In orice manifestatie de protest contra FSN-ului, se vedea o actiune 'legionara', mineriada din 13-15 Iunie 1990 a avut la baza (dupa Ion Iliescu) pe legionari, si in plus, in Februarie 1990 au fost expulzati din Romania doi cetateni canadieni de origine romana, pe motiv ca fac propaganda legionara, ca sunt legionari
M.D.: - Comunistii au exacerbat notiunea de legionar pana la paroxism. Dupa comunisti, noi legionarii eram in stare de orice, puteam sa facem si sa rasturnam tot ce vroiam Evident ca comunistii urmareau in 1990 (dar si dupa aceea, pana in ziua de astazi) crearea unei psihoze de spaima in randul populatiei, contra legionarilor.
Uniunea Democrat Crestina
L.V.: - Pana si PNTCD-ul era atacat de comunisti si de FSN, in toata prima parte a anului 1990, ca 'un partid legionar', in orice caz, 'cu multi legionari' in componenta sa, de ce ?.
M.D.: - Legionarii au primit intr'adevar dispozitia, dela Horia Sima, sa intre, de preferat, in PNTCD. Nu ma refer la perioada 1944-1946 (grupul lui Horatiu Comaniciu), ci la perioada de dupa 22 Decembrie 1989. Insa, in acelasi timp, sub subordinea lui Mircea Nicolau, trebuiau sa se reorganizeze. Prima lor manifestare politica a fost in UDC (Uniunea Democrat Crestina). Cand conducerea UDC a fost acaparata de Grama si Fulger, acestia au dat afara pe toti legionarii !
'Noua Romanie Crestina' si Partidul 'Pentru Patrie'
L.V.: - Reorganizarea propriu zisa a Miscarii Legionare, in viziunea lui Horia Sima, cum a debutat ?
M.D.: - In aceasta perioada a reorganizarii din tara, in 1990, el a facut si un memoriu Regelui Mihai. Pe chestiunea acestui memoriu Horia Sima a fost foarte criticat de unii legionari, care pe urma s'au si indepartat de el. Ni s'a confirmat, de catre secretariatul Casei Regale, primirea acestui memoriu, dar raspuns la el nu am primit niciodata Si inainte de 1989 Horia Sima a trimis cateva memorii Regelui Mihai, dar nu a primit niciun raspuns dela Casa Regala
L.V.: - Horia Sima nu s'a gandit sa vina personal la Bucuresti pentru a lua in propriile maini reorganizarea Miscarii Legionare ?
M.D.: - Horia Sima nu putea veni in Romania, deoarece in 1946 (asa zisul proces al 'marii tradari nationale') fusese condamnat, in contumacie, la moarte Or, aceasta sentinta nu a fost anulata niciodata. Insa Horia Sima se preocupa indeaproape, din Exil, de reorganizarea, pas cu pas, a Miscarii. Nucleul de la Bucuresti s'a extins in toata tara, destul de frumos, a reusit sa se amplifice, pana cand Securitatea s'a alarmat. Securitatea s'a gandit sa contraatace, iar contraatacul cel mai bun era producerea unei sciziuni. S'a creat, tot cu ajutorul unui dosar si al Securitatii, adica a SRI-ului, o ramura legionara simista, care vroia sa se unifice cu dizidentii Miscarii, care intre timp isi facusera si in tara aderenti, in special printre macedoneni
L.V.: - Aceasta ramura dizidenta si-a luat vreun nume ?
M.D.: - Nu, nu si-a luat niciun nume, erau numai anumite persoane. Printre ei era avocatul N. Paun de la Brasov, inginerul Gheorghe Brahonschi de la Sibiu, Stefan Cojocaru, Nelu Rusu si Constantin Atanasiu, ultimii trei din Bucuresti.
L.V.: - Ca o paranteza, este clar acum ca toate sciziunile care s'au produs din 1990 in Romania au fost orchestrate de Serviciul Roman de Informatii (dupa planuri bine puse la punct), sa ne aducem aminte ce a patit Partidul National Liberal, rupt in final in vreo sase felii
M.D.: - Horia Sima a trimis vorba lui Nicolau, sa creeze un nou partid, dar nu din legionari (ca sa nu provoace autoritatile), ci din simpatizanti legionari. Grija permanenta a lui Horia Sima a fost, in primul rand, sa nu provoace autoritatile, in al doilea rand, sa nu provoace populatia. Cetatenii Romaniei au fost indoctrinati de comunisti, peste jumatate de secol, 'ca Miscarea Legionara este o adunatura de banditi, de criminali, de tradatori de tara etc'. Chiar acei oameni care nu erau comunisti, cand auzeau de legionari isi puneau mainile in cap, era un soc pentru ei. De aceea Horia Sima l-a insarcinat pe Mircea Nicolau sa faca un partid politic doar cu simpatizanti. Acest partid s'a chemat 'Noua Romanie Crestina'.
L.V.: - Marturisesc ca nu am auzit de acest partid
M.D.: - Da, era un partid mic. Grupul de legionari care s'au despartit de Nicolau si vroiau sa se uneasca cu dizidentii Miscarii, au cerut lui Horia Sima autorizatia sa faca si ei un partid. La inceput au vrut sa-si spuna 'Partidul Democrat - Miscarea Legionara'. Ne-au trimis proiectul de statut, din conducerea partidului trebuiau sa faca parte jumatate dizidenti, jumatate simisti, iar in Adunarea Generala trebuia sa fie o paritate intre aceste doua grupe. Natural, Horia Sima a respins cererea de a autoriza un astfel de partid. Atunci acest grup de legionari a incercat altceva, sa numeasca partidul 'Totul pentru Tara' si ne-au trimis din nou statutele spre vedere, Horia Sima s'a impotrivit din nou, spunand ca este deja un partid legionar, nu mai vrea sa se creeze un al doilea. Cu toata aceasta opozitie a lui Horia Sima, ei au depus cererea pentru autorizarea partidului. Nu au reusit sa mentina numele de 'Totul pentru Tara' (presedinta tribunalului unde au vrut sa inregistreze partidul, nu le-a acceptat aceasta titulatura, spunandu-le ca vor avea greutati pe viitor din cauza acestui nume) si pana la urma a fost schimbat in 'Pentru Patrie' (nu a fost acceptata nici titulatura 'Totul pentru Patrie') Sub acest nume partidul a fost autorizat, de instantele judecatoresti din Romania, sa funtioneze legal. Pentru a atrage aderenti, fondatorii partidului l-au pus ca presedinte pe Nistor Chioreanu, iar ca vicepresedinte, au reusit sa-l ademeneasca pe Virgil Mateias. Ironia soartei este ca a existat o revista comunista a armatei, intitulata 'Pentru Patrie' In orice caz, Horia Sima a fost pus in fata unui fapt implinit.
L.V.: - Care a fost reactia lui Horia Sima ?
M.D.: - Ingrijorat de aceste conflicte care au izbucnit in tara, el a cerut sa se constituie un Grup de Comanda, unde fiecare din membri acestui grup sa aiba un sector geografic definit din Romania, de care sa raspunda. Aceasta propunere nu a fost acceptata, de catre grupul Brahonschi, Paun, Rusu,Cojocaru si Atanasiu. In aceasta situatie, Horia Sima s'a vazut nevoit sa intervina personal, facand efortul de a merge la Budapesta. De aici a trimis pe cineva in tara cu misiunea de a-l aduce la Budapesta pe Virgil Mateias si pe inca o persoana.
L.V.: - Cine a fost Virgil Mateias, puteti sa ne vorbiti putin despre el ?
M.D.: - Virgil Mateias s'a nascut la Dridif in Tara Fagarasului, la 26 Ianuarie 1909. A facut liceul la 'Negru Voda' in Fagaras, unde a fost coleg si prieten cu Horia Sima si Nicolae Petrascu, cu care a legat o prietenie, care a rezistat tuturor timpurilor. La Facultatea de Drept din Bucuresti, in 1928, intra in Miscarea Legionara. Avocat, a practicat la Brasov si Fagaras. In 1937 este numit comandant legionar. Mobilizat, a facut campania pe Frontul de Est. In 1948 este arestat si eliberat dupa 16 ani, in 1964. A fost vicepresedintele si apoi presedintele Partidului 'Pentru Patrie', unde a rezistat presiunilor, de a accepta dizidenti legionari ('mexicani') in acest partid, pana la moartea sa, survenita la 2 ianuarie 1995.
L.V.: - In ce perioada a fost Horia Sima la Budapesta ?
pagina 66 M.D.: - In toamna lui 1992. Horia Sima s'a dus la Budapesta, ca sa fie cat mai aproape de Romania, intr'o tara care nu cerea vize cetatenilor romani si ca atare legionarii din Romania se puteau intalni fara mari probleme cu el. A fost singurul motiv pentru care s'a ales Budapesta ca loc de intalnire. La Budapesta, Horia Sima 'nu vindea Ardealul ungurilor', ci a avut doar contacte cu doi legionari din tara, din care cel mai important era Virgil Mateias, vicepresedintele Partidului Pentru Patrie. Mateias era un vechi coleg de-al lui Horia Sima, din Fagaras, om de mare incredere. Horia Sima i-a dat dispozitie lui Mateias sa aduca la indeplinire acel Grup de Comanda, gandit de el. Presedinte al acestui Grup de Comanda trebuia sa fie Nistor Chioreanu, care insa era bolnav, aproape olog, nu se putea deplasa si nici nu mai era suficent de lucid. La Budapesta, Horia Sima a recunoscut existenta Partidului Pentru Patrie, contand pe loialitatea lui Virgil Mateias, care conducea de fapt partidul. Proiectul 'Grup de Comanda' impiedica insa intentiile fondatorilor Partidului Pentru Patrie, convertiti la solutia 'unitatii' (intre simisti si dizidenti), idee urmarita de Tache Funda. Pana la urma, prin tot felul de manevre, a fost sabotata dorinta lui Horia Sima, aceea de realizare a unui Grup de Comanda.
L.V.: Cine era Tache Funda ?
M.D.: - Este roman macedonean, nascut insa in tara. Ca vechi legionar, a avut un comportament admirabil in inchisori. A fost castigat - recunoscand abia acum - de dizidenta adusa in tara dupa 1989. Diferit de altii, el s'a decis pentru eliminarea lui Horia Sima din Miscarea Legionara, printr'o strategie care sa fie acceptata de insasi aderentii lui Horia Sima (). Intamplarea a facut ca Tache Funda sa aiba un cumnat in Sibiu, aflat in stranse relatii familiare si camaraderesti cu familia Gheorghe (Ghita) Brahonschi, care era cel mai acerb adversar al lui Mircea Nicolau, ce era sustinut de Horia Sima. Prin acest cumnat, Leonte Radu, dar si direct, speculandu-i toate slabiciunile si resentimentele, Funda a reusit sa-l transforme pe Ghita Brahonschi, eroul dela Brasov si din inchisori si pe care Horia Sima il considera 'fiul sau sufletesc', intr'un robot docil si chiar intr'un adversar al lui Horia Sima ! Cu ajutorul lui Brahonschi, Tache Funda si altii, au reusit sa impiedice, sistematic, toate incercarile lui Horia Sima de a instaura in tara o unitate de actiune legionara. Cu toate presiunile la care a fost supus, Virgil Mateias a refuzat sa accepte intrarea vreunui dizident in partidul condus de el. De abia dupa moartea lui Mateias, a reusit Funda sa-si realizezez planul, pentru care luptase cu atata abilitate.
L.V.: - In fond de ce nu era de acord Miscarea Legionara condusa de Horia Sima, cu unificarea tuturor legionarilor ? Ca o paranteza istorica, la 26 Mai 1994 Corneliu Coposu mi- a spus la Paris, 'Ca nu intelege de ce legionarii se cearta intre ei si nu se unesc, pentru a forma un partid de dreapta in Romania, bineneinteles sub o alta titulatura, mai ales ca in Romania spatiul politic de dreapta este descoperit' Pentru Corneliu Coposu certurile dintre legionari erau ceva profund regretabil
M.D.: - Este vorba de asa zisa 'unificare' a tuturor legionarilor, urmarita de dizidenti ('mexicani') si respinsa consecvent de Miscarea Legionara, ramasa fidela lui Horia Sima (cu toate ca 'Unitatea' este o lege fundamentala a Miscarii Legionare). Aceasta contradictie produce nedumerire si de aceea trebuie explicata. In Exil dizidenta, care initial a pornit dela nemultumiri fata de Horia Sima, a evoluat pana la a nu-l mai recunoaste ca Sef al Miscarii Legionare, cerandu-i destituirea. Imediat dupa Revolutie, doi agenti ai Securitatii, si anume Petre Valimareanu din Exil si Serban Milcoveanu din tara, au pornit sa informeze pe legionarii din tara, pana atunci uniti, despre motivele pentru care dizidenta vrea destituirea lui
pagina 67 Horia Sima. Valimareanu a plecat intr'un turneu prin tara, cu 1.000 de exemplare din 'Vatra', 'editie speciala', 'dedicata' lui Horia Sima, iar Milcoveanu, ajutat de Stefan Predescu (ambii la randul lor 'ajutati, inainte de 1989, de Sfanta Fecioara Maria ca sa nu fie arestati de comunisti' <sic>, desi erau fruntasi legionari), a organizat un 'cenaclu' saptamanal <sic>, unde cautau sa ridice pe legionari contra lui Horia Sima. Si asta in calitate de reprezentanti ai dizidentei, numiti ca atare de Victor Apostolescu. La acest cenaclu participa regulat si Tache Funda. Ajuns si el la necesitatea destituirii lui Horia Sima, nu credea insa, ca ea poate fi facuta imediat, asa cum o cerea Milcoveanu, numarul legionarilor anti-Sima fiind inca redus. El a propus in schimb o alta strategie, care prevedea mai intai o campanie sustinuta, pentru a mari numarul legionarilor anti-Sima si apoi unificarea legionarilor de toate culorile. Din interiorul Miscarii Legionare astfel unificata, ar urma dupa aceea sa fie declansata, de fostii dizidenti, o actiune progresiva pentru diminuarea pana la disparitie a adeziunii la Horia Sima, inlocuind-o treptat numai cu adeziunea la Corneliu Codreanu, la care nimeni nu s'ar putea opune. Desi apoi Funda a imbracat 'pielea de oaie', proferand loaialitate fata de Horia Sima, si lasand campania planuita anti-Sima, pe seama altor dizidenti, el insusi alaturandu-se legionarilor despartiti de Mircea Nicolau, Miscarea Legionara a fost informata din chiar interiorul 'cenaclului' lui Milcoveanu, despre intreaga strategie propusa si vizibil urmarita de acelasi Tache Funda. De aceea ea a intampinat cu multa suspiciune propunerile de unificare cu dizidentii, venite dela Funda, fie dela interpusii lui. Si totusi, dupa moartea lui Mateias, legionarii din Partidul 'Pentru Patrie' s'au lasat coplesiti de mirajul unificarii, fluturat de Funda, ajungand pana acolo, incat numele lui Horia Sima sa fie - pentru salvarea unitatii - tabu, in toate actiunile oficiale ale partidului. Iar acei numerosi membri, care in particular au ramas credinciosi lui Horia Sima, sunt nevoiti sa se comporte in cadrul partidului, asa cum unul dintre ei a declarat textual : 'Noi cultivam ce ne uneste si respingem ce ne desparte'. Ce-i desparte este Horia Sima. Este de inteles ca Miscarea Legionara nu a vrut, si nici nu vrea, sa ajunga in aceeasi situatie. Pentru ea, Horia Sima a fost - dupa Capitan - Comandantul Miscarii Legionare.
Serviciul Roman de Informatii contraataca
L.V.: - Un episod controversat, in ziaristica romaneasca post revolutionara, este articolul semnat de Ioan Itu (in prezent consilier guvernamental), in revista 'Tinerama', in care s'a afirmat, in 1991, 'Ca Horia Sima ar fi venit incognito in Romania, cu un vapor <sic> pe Marea Neagra si undeva in Delta Dunarii s'ar fi intalnit in secret cu camarazi legionari si chiar si cu directorul SRI Virgil Magureanu' ! Exista ceva adevar in aceste afirmatii, iar daca nu exista, cui au servit aceste aberatii ? Cine credeti ca a stat in spatele acestui articol ?
M.D.: - Dupa 'articolul' lui Ioan Itu, Horia Sima nu s'a intalnit cu Magureanu ('intalnirea' cu Magureanu apartine altor ziare dubioase din Romania)., ci cu doi batrani legionari >sic> Totul a fost insa inventat. Cum Ioan Itu avea reputatie de ziarist serios, inseamna ca acest articol i-a fost impus de cineva ! Dat fiind ca in text sunt redate toate atacurile contra lui Horia Sima, se poate ghici cine si de ce i-a fost impus acest articol spre publicareEste posibil ca acest articol sa-i fi fost impus chiar de Magureanu personal !
L.V.: - In articolul lui Ioan Itu, s'a publicat o fotografie, care fusese facuta in 13 Ianuarie 1991 la Majadahonda, in care Horia Sima apare cu bratul ridicat. Cine a facut aceasta fotografie si cum a ajuns ea publicata in revista 'Tinerama' ?
M.D.: - Fotografia a fost facuta la Majadahonda, in 1991. Acolo a putut veni oricine si a putut filma si fotografia liber. Ambasada Romaniei din Madrid este plina de securisti si acum
L.V.: - Intre timp persoana care a facut fotografia a fost identificata de contraspionajul german, este vorba de Elena Grager (Popescu), n. in 1950, domiciliata in Hemhofen, Germania. Elena Grager a transmis fotografia la SRI, iar SRI-ul a dat-o lui Ioan Itu Ca fapt divers, dupa 1989 Elena Grager a fost utilizata de SRI pentru spionarea Miscarii Legionare, inclusiv a lui Horia Sima, efectuand in acest sens mai multe deplasari in Spania, Austria si in alte parti, finantate de serviciile secrete romanesti. Dupa ce l-a spionat pe Horia Sima, Ioan Marii si pe alti fruntasi legionari, acum Elena Grager il spioneaza pe printul Ilie Sturdza, domiciliat la Madrid, fiul fostului ministru de Externe legionar, Mihail Sturdza. Este interesanta si cariera Elenei Grager inainte de 1989. A fost activista UTC la organizatia de baza UTC din intreprinderea unde lucra, apoi a urmat o scoala de partid PCR, si dupa ce a lucrat ca si chelnerita si barmanita, a sfarsit prin a primi gestiunea unui shop pe valuta la Neptun (statiunea lui Nicolae Ceausescu), o unitate controlata strict de Securitate. La sfarsitul anilor '80 a ajuns in RFG, iar aici, dupa nu mult timp a fost arestata de politia criminala germana (KRIPO) pentru tainuirea lucrurilor furate de o banda de hoti din Romania, care activau in zona Nürnberg-Fürth. Iata cine este in realitate aceasta 'legionara', primita de Horia Sima la el acasa, la Madrid, la inceputul anilor '90 Pentru a masca aceasta activitate de spionaj (complet ilegala pe teritoriul Germaniei Federale si al Uniunii Europene), Elena Grager a fost numita 'presedinta' unei societati fantoma, 'Miscarea pentru Regatul Romaniei, filiala Germania' Nu a fost insa singura agenta folosita, dupa 1989, pentru spionarea Miscarii Legionare ! Sa revenim insa la fondul discutiei noastre, Horia Sima, in 1993, a abandonat ideea unui Grup de Comanda in tara ?
M.D.: - Nu, in ajunul decesului sau, Horia Sima a trimis din nou in tara, o persoana de incredere, ca sa realizeze aceasta formula, dar si de data aceasta ea a esuat, tot din cauza lui Brahonschi si a prietenilor sai.
L.V.: - De fapt cum se explica opozitia lui Brahonschi, orgolii personale, problemele legate de varsta sau altceva, adica manipularea sa de catre Seviciul Roman de Informatii ?
M.D.: - Brahonschi era un mare luptator, fusese in organizatia mea, la Centrul Studentesc Legionar Timisoara, l-am cunoscut foarte indeaproape, era foarte putin maleabil, foarte incapatanat, nu era in stare sa conduca ceva. Dupa cum v'am mai spus, la Timisoara am avut sase cuiburi, dar pe Brahonschi nu l-am insarcinat niciodata sa conduca unul din ele, pentru ca mai mult strica. Era influentabil si razbunator. In inchisoare Brahonschi s'a comportat eroic, aproape ca un nebun, cauta tot timpul sa provoace conducerea inchisorii si era bagat periodic la zarca, unde era tinut saptamani intregi, prin aceasta a obtinut un prestigiu deosebit printre ceilalti legionari. Daca a fost manipulat de Serviciul Roman de Informatii, atunci numai indirect, prin specularea slabiciunilor lui si fara ca el sa fie constient. Dupa moartea lui Horia Sima, Mateias a ramas fidel liniei si memoriei lui si s'a opus consecvent la unirea cu 'mexicanii'. In schimb doctorul Milcoveanu a fost dovedit ca a lucrat ca agent, in trecut, pentru Securitate.
L.V.: - Cu toate acestea doctorul Milcoveanu a devenit un fel de 'purtator de imagine' a Miscarii Legionare in Romania, fiind prezent la multe discutii televizate, unde se discuta despre Miscarea Legionara
M.D.: - Tocmai de aceea este preferat de adversarii Miscarii. Este de remarcat ca in cartea publicata in 1997, 'Mihail Moruzov si Serviciul de Informatii al Armatei Romane', istoricul oficial al Serviciului Roman de Informatii, colonelul Cristian Troncota, il citeaza copios pe Serban Milcoveanu, ca si cum ar fi singurul 'memorialist' al Miscarii Legionare. Or, dupa cum am mai spus, d-rul Serban Milcoveanu nu are nici un drept sa mai vorbeasca in numele Miscarii Legionare, din moment ce a lucrat si lucreaza pentru Securitate, iar dupa 1990 pentru SRI ! Este curios faptul, ca desi Serban Milcoveanu era un fruntas al Miscarii Legionare inca de pe vremea Capitanului, nu a facut nici o zi de inchisoare, atat el cat si inginerul Stefan Predescu, care impreuna au dus actiunea impotriva lui Sima. Intrebati fiind de ceilalti legionari, cum explica ei acest lucru, au spus ca 'Sfanta Fecioara Maria i-a protejat' Pe de alta parte, a fost pusa in circulatie, o scrisoare a lui, autentica, de denunt, catre colonelul Enoiu, scrisoare de care am pomenit deja.
L.V.: - Dupa moartea lui Horia Sima, cum a mai evoluat Miscarea Legionara in tara ?
M.D.: - Dupa disparitia lui Horia Sima, legionarii din tot cuprinsul tarii, care nu erau nici in grupul Nicolau, nici in grupul dela partidul 'Pentru Patrie', au inceput sa faca presiuni asupra lui Mateias, dar si asupra lui Nicolau si au cerut unificarea celor doua fractiuni simiste si incetarea atacurilor intre ele. De fapt erau atacuri numai din partea lui Brahonschi. In fine, dupa lungi discutii, conduse de un fost judecator de la Sibiu, Grigore Lechintan (care modera discutiile), la 5 Februarie 1994 s'a ajuns, dupa o sedinta furtunoasa, care a durat o zi si o noapte, sa se incheie un protocol de unificare. La insistente ultimative, Nicolau a fost de acord sa desfiinteze partidul sau, 'Noua Romanie Crestina' si sa intre toti membri acestui partid in partidul 'Pentru Patrie'. S'a facut un protocol de unificare, s'a stabilit un comitet paritar de conducere al noului partid unificat. Grupul Nicolau s'a pus pe lucru in acest nou partid unificat, dar a constatat ca secretarul general al partidului, Paun, nu a depus la tribunal lista noii conduceri. Paun a tergiversat incontinuu depunerea acestei liste la tribunal, iar peste aproximativ o luna a venit bomba : Brahonschi face declaratia uluitoare ca el nu mai recunoaste semnaturile de pe protocolul de unificare, pentru ca atunci erau toti foarte obositi etc In aceasta situatie grupul Nicolau l-a convins pe Nistor Chioreanu sa convoace congresul partidului. Congresul de la Bucuresti a confirmat valabilitatea protocolului de unificare incheiat si valabilitatea tuturor semnaturilor de pe acest protocol. Congresul a avut loc la a cincea luna dupa protocolul de unificare, dar, dupa inca o luna fostii membri din conducerea Partidului 'Pentru Patrie' (neunificat), s'au adunat in secret la Brasov si au anulat protocolul incheiat la 5 Februarie 1994, l-au declarat nul si neavenit
L.V.: - Se pare ca in viata politica romaneasca Brasovul a devenit locul predilect pentru organizarea sciziunilor
M.D.: - Bineinteles, dupa anularea protocolului, au avut loc un mare numar de demisii din partid si nu numai fostii membri ai partidului lui Nicolau 'Noua Romanie Crestina', ci si din Partidul 'Pentru Patrie' propriu zis. La 15 Septembrie 1994, la Aiud, la o comemorare, Mateias si Paun au incercat sa convinga persoane mai tinere decat ei, fostii Frati de Cruce din anii '40, sa preia ei conducerea partidului, pentru ca altfel, el,Virgil Mateias, il desfiinteaza din lipsa de membri !
L.V.: - Aceste incontinue certuri, organizate si de SRI, au slabit, banuiesc foarte mult, Partidul 'Pentru Patrie', ce rezultate a obtinut acest partid la alegerile din 1996 ?
M.D.: - In alegerile pentru Parlament a obtinut un rezultat foarte slab, sub 1 %, iar la alegerile locale, a reusit sa obtina un loc de consilier municipal in judetul Teleorman.
L.V.: - Partidul 'Pentru Patrie' nu a dorit sa intre in Conventia Democrata ?
M.D.: - Nu, nu cred ca au dorit asa ceva, fiind convinsi ca vor fi refuzati. Cu toate acestea s'au declarat solidari cu CDR.
L.V.: - A luat in vizor Serviciul Roman de Informatii fundatia 'Prof.Gheorghe Manu' si implicit unificarea legionara ?
M.D.: - Grupul de legionari din jurul fundatiei 'Prof. Gheorghe Manu' este ramura autentica a Miscarii Legionare, pe care Serviciul Roman de Informatii nu a reusit s'o infiltreze sau s'o influenteze. Acest grup a acceptat in doua randuri o 'unire' cu Partidul 'Pentru Patrie', grupul cel mai apropiat dintre gruparile dizidente, fiind compus in majoritate de 'simisti'. Acest fapt s'a intamplat la 5 februarie 1994 si la 15 Aprilie - 27 Mai 1995. In ambele cazuri unirea a fost distrusa intentionat de Gheorghe Brahonschi, membru important si chiar fondator al partidului (la sedinta din 28 Mai 1994 si la sedinta din 27 August 1995). Mandru de isprava sa, Brahonschi a raspandit in decursul sedintelor, prima data in scris si a doua oara printr'o caseta audio (pe care a mai si 'retusat-o'), motivatia acestei actiuni. De fiecare data grupul 'Gheorghe Manu' a fost grosolan inselat, si-a sacrificat partidul propriu, iar la a doua incercare, unii din aderentii lui au refuzat sa demisioneze din nou
L.V.: - Revenind la nedumerirea regretatului Corneliu Coposu din 1994, de ce nu se poate totusi unifica Miscarea Legionara ?
M.D.: - Pentru ca unificarea sa nu fie o incercare a SRI-ului de a obtine controlul si asupra ultimului bastion al Miscarii Legionare, sau sa nu fie o 'unificare' de 'tip Funda', unde numele lui Horia Sima trebuie sa fie tabu, sunt obligatorii garantii reale ca entitatea rezultata se va marturisi clar si fara retineri si in toate imprejurarile, la apartenenta atat la Corneliu Codreanu - fondatorul Legiunii, cat si la Horia Sima. Horia Sima este succesorul Capitanului, care, dupa decapitarea si masacrarea Miscarii din 1938-1939, a reusit s'o readuca in forta pe scena politica, s'o refaca biologic, sa-i asigure continuitatea si actualitatea doctrinara, politica si biologica si s'o conduca in lunga perioada de 53 de ani, zguduiti de periculoase furtuni politice si ideologice. Numai atunci va putea avea loc o 'unificare' legionara care sa reziste ingerintelor si presiunilor adverse.
Diversiuni organizate de Securitate
L.V.: - In 1991 a mai aparut un partid definit 'ca doctrinar legionar', 'Miscarea pentru Romania', condus de Marian Munteanu. Acest partid are legaturi cu Miscarea Legionara ?
M.D.: - Dincontra, Marian Munteanu a si declarat in mod public, ca partidul sau nu are legatura cu Miscarea Legionara, cu tineretul legionar. Marian Munteanu a definit partidul sau ca 'partidul tinerilor nationalisti din Romania', ceea ce arata ca a vrut sa se delimiteze de Miscarea Legionara. Desi initial Marian Munteanu a declarat ca se inspira din doctrina legionara, faptele sale au demonstrat insa contrariul. Acum se stie ca Marian Munteanu a fost finantat de Iosif Constantin Dragan (care nu are nici o legatura cu Miscarea Legionara), iar acest fapt spune multe. La alegerile din 1992, ca si la cele din 1996, acest partid al lui Marian Munteanu a avut un esec total, si iritati de unele circumstante, unii membri ai partidului i-au pus intrebari directe lui Marian Munteanu : 'Ce legaturi are el cu Securitatea' ? A recunoscut in fata a vreo 15 insi, 'Ca in 1981 a luat contact cu Securitatea'. Inainte de alegeri Marian Munteanu a primit o cantitate mare de 'sfetnici' din protipendada Securitatii, oameni de 60-70 de ani, desi el declarase initial 'ca vrea sa lucreze
pagina 71 numai cu tinerii'
L.V.: - Dar nu numai din Securitate erau sfetnicii lui Marian Munteanu, ci chiar din GRU, comandorul de marina Radu Nicolae de pilda
M.D.: - Radu Nicolae a si candidat pentru Parlament pe lista partidului lui Marian Munteanu. Dar au mai candidat si altii, maiorul de contrainformatii din DSS, Dumitru Dumitru (care a si murit in 1994), un al treilea 'consilier' al lui Marian Munteanu a fost sociologul Ilie Badescu,
abolvent al scolii dela Baneasa a Securitatii, care a ramas si mai departe in anturajul lui Marian Munteanu, in plus scrie si la gazeta lui, 'Miscarea' Marian Munteanu a fost primul presedinte al Aliantei Civice, propus se pare pentru aceasta functie de Ana Blandiana (pe vremea cand Alianta Civica era condusa prin rotatie), dar in urma unei intalniri secrete cu Virgil Magureanu, directorul SRI, a fost dat afara din Alianta Civica ! Iata cine este Marian Munteanu !
L.V.: - Cu alte cuvinte Miscarea Legionara nu are nici o legatura cu Marian Munteanu ?
M.D.: - Absolut nici o legatura ! Dimpotriva, Marian Munteanu a adapostit articole ostile Miscarii Legionare, in ziarul sau 'Miscarea', scrise de doctorul Ion Zeana, prietenul lui Milcoveanu. (Ion Zeana este si colaboratorul lui Milcoveanu, la o asociatie fantoma, cu un titlu foarte lung, al fostilor presedinti de centre studentesti, unde Milcoveanu este presedinte, iar Zeana secretar).
L.V.: - Ce s'a mai intamplat in Miscarea Legionara din tara, dupa ruptura dela Brasov din 1994 ?
M.D.: - Dupa aceasta ruptura, Mateias, lovit atat el cat si sotia sa de o boala nemiloasa, ar fi vrut chiar sa desfiinteze Partidul 'Pentru Patrie', din cauza ca cei din fostele 'Fratii de Cruce', au refuzat sa-l preia. A fost convocata o noua adunare, in Noiembrie 1994, la Sambata, in Fagaras, unde intreaga conducere a Partidului 'Pentru Patrie' a demisionat, declarandu-se senatori ai partidului si predand conducerea unor persoane mai tinere, dar care trebuiau sa fie ulterior identificate de o grupa de cinci membri ai partidului. Dupa doua luni si jumatate de cautari si discutii, acest grup de cinci persoane (din care facea parte si Funda) au reusit sa puna pe picioare o noua conducere, in frunte cu profesorul Constantin Iulian. Fac o paranteza, Brahonschi a declarat ulterior, 'Ca el a acceptat unificarea din 05.02.94, numai pentru a distruge partidul lui Nicolau, 'Noua Romanie Crestina'
L.V.: - Grupul Nicolau ce a mai facut in continuare ?
M.D.: - Ei s'au constituit in Fundatia 'Profesor Gheorghe Manu'.
L.V.: - Cine a fost profesorul Gheorghe Manu ?
M.D.: - Profesorul Gheorghe Manu a fost profesor la Bucuresti, in specialitatea fizica nucleara. A fost un mare specialist, cu reputatie mondiala, fost asistent al sotilor Curie. Fiind legionar, a fost arestat de comunisti si exterminat in inchisoare. Antonescu nu-l descoperise ca legionar si fusese lasat in pace atunci, comunistii insa l-au descoperit si l-au arestat impreuna cu ceilalti. Desi Eugen Cristescu intocmise o lista, dupa 23 Ianuarie 1941, de 15.000 de legionari care trebuiau arestati, repet, profesorul Manu a scapat de arestare in acei ani 1941-1944, dar a fost inlocuit, pe linie profesionala, cu profesorul Horia Hulubei.
L.V.: - Cum a evoluat aceasta fundatie 'Profesor Georghe Manu', condusa de Mircea Nicolau ?
M.D.: - Mircea Nicolau este profesor, licentiat in litere si filosofie, iar Fundatia 'Profesor Gheorghe Manu' urmareste scopurile generale ale oricarei fundatii. Din Ianuarie 1998 scoate si propria revista lunara, 'Permanente'. Fundatia incearca sa valorifice pentru societatea romaneasca actuala, mostenirea spirituala si culturala a Miscarii Legionare, organizand simpozioane si conferinte, la Cluj, la Iasi, la Suceava, la Bucuresti etc., Mircea Nicolau fiind foarte activ. In ceea ce priveste revista 'Permanente' ea se doreste a fi un periodic al Miscarii Legionare, se vinde si in tara, unde este redactata si tiparita, dar si in strainatate, in Germania de pilda. Necesitatea acestei reviste s'a resimtit din cauza faptului ca Miscarea Legionarea a fost pusa la index de aproape toate ziarele din Romania.
L.V.: - La Timisoara aveti 'Gazeta de Vest'
M.D.: - 'Gazeta de Vest' are cu totul alt profil si alt auditoriu si nu reprezinta intrutotul punctul de vedere al Miscarii Legionare, cel putin din 1997 incoace. In plus revista si-a incetat aparitia lunara din cauza dificultatilor financiare, inerente si datorita faptului ca si-a schimbat profilul, iesind trimestrial.
L.V.: - Nu as spune ca Miscarea Legionara a fost pusa la index de presa din Romania, cel putin nu de toata presa. De exemplu, in 1992, revista 'Baricada' a publicat un lung serial, semnat de comandantul-legionar Nicolae Cracea, despre istoria Miscarii Legionare.
M.D.: - Ce s'a intamplat ? Imediat dupa Revolutie presa a inceput sa se intereseze despre Miscarea Legionara, existand si un mare interes in opinia publica pentru istoria Miscarii Legionare. Insa, dupa vreo doi-trei ani, presa a sabotat publicarea oricarui comunicat al adevaratei Miscari Legionare. In schimb a publicat, cu o suspect de mare preferinta, actiunile si interviurile lui Serban Suru, care dupa parerea noastra, este o creatie (si o diversiune in acelasi timp) a Securitatii. Serban Suru, autointitulat 'sef al Miscarii Legionare din Romania' <sic>, vrea sa substituie Miscarea Legionara cu diversiunea lui, denumita absolut fraudulos 'Miscarea Legionara' si uneori chiar cu adausul 'Horia Sima' <sic> !!? Dupa Suru, adevarata Miscare Legionara nu mai exista, este disparuta
L.V.: - Totusi Serban Suru este foarte activ, a organizat tabara 'legionara' la Padina in Bucegi (se pare ca si alte tabere), a organizat simpozioane, mese rotunde, si are acum vreo 10 cuiburi, inclusiv in Basarabia, adica in asa zisa Republica Moldova
M.D.: - Serban Suru este foarte favorizat de presa, care ii publica orice comentariu, orice declaratie, orice interviu, a mers pana acolo incat a facut afirmatia, la Constanta, intr-o gazeta, 'Ca el spera ca in cativa ani din Miscarea Legionara sa nu ramana decat ideologia' Acest domn Suru face actiuni de provocare a autoritatilor, in toate actiunile sale, el si oamenii lui apar in uniforme verzi, cu centuri si diagonale, provocand adeseori indignarea populatiei, care se afla inca sub impactul imaginii create Miscarii Legionare de propaganda comunista, dar si protestele cercurilor evreiesti internationale, care au cerut guvernului Romaniei sa ia masuri ferme, de represiune, care de fapt ar lovi numai Miscarea Legionara si nu pe Suru
L.V.: - De unde au aceste uniforme legionare ?
M.D.: - Le-a cumparat Serban Suru, cu ce bani nu stiu Poarta aceste uniforme, cu toate ca Horia Sima a interzis, textual, dupa 1989, purtarea uniformei legionare in Romania. In plus, Horia Sima a cerut tuturor legionarilor sa nu provoace in niciun fel, nici prin scris, nici prin vorba ! Or, Suru provoaca incontinuu, iar, curios, autoritatile nu iau nici o masura contra lui
L.V.: - Miscarea Legionara nu a luat legatura cu Serban Suru ?
M.D.: - A luat legatura cu el, dar numai pentru ca el sa termine cu actiunile sale, sa le opreasca, insa el a refuzat ! I s'a cerut acest lucru de vreo doua-trei ori. In orice caz, in 1997 Serban Suru avea 7 cuiburi (acum are 10) cu 51 de membri. Acesti tineri, sunt in necunostinta de cauza, ei cred sincer ca activeaza in cadrul Miscarii Legionare, dar numai Serban Suru stie cui apartin in realitate aceste cuiburi
L.V.: - In afara de Marian Munteanu si Serban Suru, au mai aparut si alti 'legionari' de acelasi tip ?
M.D.: - Nu, in afara de un fost ofiter de militie, Ionica Catanescu, care a 'infiintat' 'Partidul National Legionar' (??!) O alta diversiune a Securitatii a fost 'Noua Dreapta', care a incercat sa ia legatura cu Miscarea, dar noi nu am stat de vorba cu ei. Nici nu merita sa mai discutam despre aceste diversiuni ale serviciilor secrete comuniste si neocomuniste
L.V.: - Este interesant ca pe 21 Ianuarie 1990, Ionica Catanescu mi-a facut o vizita la hotelul 'Astoria' din Bucuresti, rugandu-ma, eu avand calitatea de ziarist, sa-l ajut si sa-i definitivez programul si ideologia <sic> unui partid, pe care sa-l conduca. Inca de atunci primise Ionica Catanescu sarcina precisa, din partea 'Comisiei Ecologice Romane' (asa se numea atunci SRI-ul), comisie condusa de 'ecologistul' .Virgil Magureanu, sa fondeze un nou partid, care o fi el. In ceea ce priveste partidul 'Noua Dreapta' (care mai exista si astazi), am avut mai multe intrevederi in Iulie1992, cu 'fondatorul' acestui 'partid', Radu Sorescu (nepotul poetului Marin Sorescu) si care mi-a recunoscut personal ca partidul sau este o cacealma. Posed dovezi, inca din 1992, ca Radu Sorescu lucra acoperit pentru Serviciul Roman de Informatii. Am facut aceasta paranteza, pentru a se vedea, ca 'mama' a nenumarate partide aparute ca ciupercile dupa Decembrie 1989, a fost Securitatea (rebotezata rapid in SRI). Scopurile : mai multe; parazitarea vietii politicii romanesti, crearea unei atmosfere de debandada (politica) si dezorientarea electoratului (si asa debusolat). In plus SRI-ul a urmarit compromiterea partidelor istorice, PNTCD si PNL in primul rand. Sa revenim insa, dupa aceasta paranteza, la tema discutiei noastre. In 1994 au aparut, postum, sub ingrijirea lui Victor Corbut, operele publicistice ale lui Horia Sima (publicate in editura lui Traian Golea). Este insa interesant, ca intr'o scrisoare adresata lui Victor Corbut de Horia Sima, in 1993, cu putin timp inainte de a muri, el ii cerea ca in ultimul volum 'sa nu fie atacat Ion Iliescu'. De ce vroia Horia Sima, in Februarie 1993, sa-l menajeze pe Ion Iliescu ?
M.D.: - Imediat dupa Revolutie Horia Sima a dat un comunicat legionarilor din tara, sa nu participe la nici o manifestare de protest, care s'ar face, impotriva lui Ion Iliescu si sa nu provoace in niciun caz Puterea. Horia Sima dorea prin aceasta, ca avand liniste din partea Puterii, Miscarea Legionara sa se poata reorganiza in toata tara. Interesul Miscarii era si este, de a asigura continuitatea ei si pentru generatiile viitoare.
L.V.: - Horia Sima, din motive, sa le spunem tactice, nu a dorit sa fie atacat Ion Iliescu ?
M.D.: - Da, si a dorit sa nu fie atacat niciun guvern de la Revolutie incoace. Motivul este simplu, toti legionarii care mai traiesc sunt oameni batrani, iar timpul in care ei mai pot actiona este destul de scurt. In acest timp noi trebuie sa asiguram continuitatea Miscarii Legionare si pentru viitor, caci altminteri ea va dispare si imensele sale jertfe vor deveni inutile pentru Istoria Neamului.
X. DUPÃ MOARTEA LUI HORIA SIMA - 1993
Moartea lui Horia Sima
Liviu Valenas.: - La 24 Mai 1993 murea in Germania Federala Horia Sima, a murit fara sa vada realizata acea unitate a Miscarii Legionare in tara, dincontra a vazut pana la moarte, numai certuri si scandaluri printre legionari
Mircea Dimitriu.: - Testamentul sau a fost cea de a treia incercare de constituire a unui Grup de Comanda in Romania, incercare sabotata iarasi de Brahonschi si prietenii sai !
L.V.: - Horia Sima a lasat un testament politic scris ?
M.D.: - Nu, doar verbal. In ajunul mortii sale, a dat aceasta insarcinare unui camarad care era cu el si care a plecat in Romania ca sa realizeze acest plan. Dupa moartea lui Sima, ca sa revin asupra celor intamplate in tara, Partidul 'Pentru Patrie', a avut o noua conducere, din membri ai Fratiilor de Cruce din anii '40. Noua conducere a inceput din nou tatonarile pe langa grupul Nicolau, pentru o noua reunificare. Nicolau, increzator ca noua conducere este alta, decat cea veche si nu mai face parte din ea Brahonschi, Paun si toti ceilalti, care vroiau sa saboteze unificarea, a acceptat sa poarte discutii cu noua conducere. Desi neincrezator, el a acceptat colaborarea, cerand comunicarea noului comitet, asupra caruia se cazuse de acord. Nu s'au facut angajamente scrise de aceasta data, s'au luat numai angajamente verbale dela noul comitet, pe 'cuvant de onoare legionar' La diligentele lui Nicolau iar s'au inscris in partid membri Fundatiei 'Profesor Gheorghe Manu'. Devenind insa banuitori, au cerut o sedinta, unde sa se stabileasca un document de fuziune scris. La aceasta sedinta, spre surpriza tuturor apare din nou acelasi Brahonschi, impreuna cu Paun, care transforma sedinta intr'un scandal, cu acuzatii, cu insulte la adresa grupului Nicolau, scandal care s'a terminat, dupa sase luni de colaborare pe 'cuvant de onoare legionar', cu o noua ruptura. Nicolau a iesit din nou inselat, pentru ca o parte din grupul sau, care se inscrisese a doua oara in Partidul 'Pentru Patrie', nu toti au mai vrut sa se retraga Trebuie sa mentionez ca dupa moartea lui Mateias, survenita in 1995, imediat, grupul care a infiintat partidul 'Pentru Patrie' a deschis portile partidului pentru dizidenti, pentru 'mexicani'. Asa ca la ora actuala exista in Romania o unificare, in acest partid, a unor legionari a lui Horia Sima si al dizidentilor antisimisti. Pentru a mentine unitatea in partidul 'Pentru Patrie', conducerea partidului a decis sa treaca complet sub tacere numele lui Horia Sima. Se 'defileaza' numai sub 'stindardul' Capitanului, numele lui Horia Sima este tabu (asa cum a calculat Funda) in toate actiunile oficiale ale partidului
L.V.: - Intre timp, la 27 Octombrie 1998 a murit presedintele Partidului 'Pentru Patrie' Nistor Chioreanu, la venerabila varsta de 91 de ani. Puteti sa-i evocati personalitatea ?
M.D.: - Chiar daca dupa 1990 Nistor Chioreanu a facut unele greseli (poate si manevrat de altii), el a fost totusi o personalitate marcanta a Miscarii Legionare. S'a nascut la Magina Aiudului in 1907, a urmat studii de Drept si si-a luat doctoratul cu Magna cum laude. A fost numit de Corneliu Codreanu sef organizator al Fratiilor de Cruce din Ardeal. In timpul scurtei guvernari legionare, este seful organizatiilor legionare din Ardealul neocupat de Ungaria. Dupa puciul lui Antonescu din Ianuarie 1941, se refugiaza in Germania, unde are domiciliu fortat la Rostock si obligat sa lucreze in industria militara germana. Dupa evadarea lui Sima in Italia, este internat alaturi de ceilali legionari la Buchenwald, Dachau si Sachsenhausen. Dupa 23 August 1944 Nistor Chioreanu se reintoarce in Romania, impreuna cu Nicolae Petrascu, pentru a reorganiza Miscarea Legionara din tara. Este insa in curand arestat si judecat, alaturi de Nicolae Petrascu si Eugen Teodorescu, si condamnat la 25 de ani munca silnica. Va executa din ei 18, fiind eliberat, alaturi de ceilalti camarazi, care au supravietuit inchisorilor comuniste, in 1964. Dupa Decembrie 1989 s'a implicat activ in reorganizarea Legiunii in Romania. Fiind bolnav in ultimii ani ai vietii, a adresat la 23 Octombrie 1996 conducerii Partidului 'Pentru Patrie' a judetului Alba, urmatoarea scrisoare : 'Subsemnatul Nistor Chioreanu, deoarece datorita varstei - aproape 90 de ani - si incercarilor prin care mi-a fost dat sa trec, ma simt la sfarsit de viata si nu mai sunt in stare sa fac servicii de raspundere in Miscarea Legionara, va rog sa ma scutiti de orice raspundere pe linie politica si administrativa. Raman legionar si rog pe Dumnezeu sa ma invredniceasca cu aceasta simpla calitate pana la sfarsit de viata, in spiritul Capitanului si al Comandantului Horia Sima'.
L.V.: - La 30 Noiembrie 1998, la Tancabesti, cu prilejul comemorii a 60 de ani de la asasinarea lui Corneliu Codreanu si a camarazilor sai, nepotul lui Codreanu, Nicanor Zelea Codreanu a anuntat crearea unui nou partid legionar, despre ce este vorba ?
M.D.: - La comemorarea de la Tancabesti au participat absolut toate culorile de legionari, Corneliu Codreanu fiind fondatorul tuturor. Cat priveste initiativa pentru o noua grupare legionara, ea apartine si este dorita numai de un mic grup. Fratele lui Corneliu Codreanu, Catalin Codreanu, fiind la 90 de ani, l-a 'scos din maneca' pe Nicanor Zelea Codreanu, o persoana la 50-60 de ani. In pregatirea comemorarii, a fost raspandita gratuit in tara si in Exil o brosurica de 31 pagini, cu panseurile lui Milcoveanu, cu titlul 'Romania isi cere partidul de centru-dreapta', avand ca autori doua asociatii fantoma ale lui Milcoveanu si una condusa de Silviu Alupei, tovarasul lui Milcoveanu in toate actiunile lui, iar pe ultima pagina, o chemare : anuntul comemorarii dela Tancabesti. S'ar putea sa ma insel, dar toate aparentele duc la concluzia ca si aceasta actiune este o diversiune inspirata In ceea ce priveste noul partid, el ar urma sa poarte numele de 'Uniunea Nationala pentru Renasterea Crestina'. Nicanor Zelea Codreanu a mai anuntat la Tancabesti 'Ca acest partid va intra in viata politica romaneasca pe data de 13 ianuarie 1999, cand vor fi comemorati Ion Mota si Vasile Marin, pana atunci asteptandu-se adeziuni'. Viitorul va demonstra daca acest partid reprezinta ceva viabil, serios si nu o noua diversiune a serviciilor secrete romanesti. Deocamdata 13 Ianuarie 1999 a trecut de mult si partidul lui Nicanor Zelea Codreanu nu s'a nascut inca Intre timp s'a aflat ca in spatele acestui pseudo-partid, inexistent pana la aceasta ora, se afla tot Serban Milcoveanu. Ce s-a urmarit prin aceasta noua diversiune, nu ne este clar pana in acest moment. Sa urmareasca SRI-ul 'inventarierea' legionarilor dispusi pentru o politica militanta ?
L.V.: - Intre timp in Romania, in mare ascensiune (18 % in ultimele sondaje de opinie - Dec.1998) se afla Partidul 'Romania Mare' condus de C.V.Tudor. Ce parere aveti de acest fapt ?
pagina 76 M.D.: - Corneliu Vadim Tudor, in duplicitatea lui de cameleon, a reprodus in gazetele lui poezii de Vasile Posteuca si Radu Gyr, fragmente din publicatiile lui Traian Golea, a adapostit articole pro-legionare ale lui Ioan Coja si a gasit in America de Sud un fost legionar, drept corespondent pentru 'Romania Mare' <sic> In plus, a mai 'descoperit' in Statele Unite, un nebun, care se pretinde comandant legionar (?!) si care i-a cerut lui C.V.Tudor, nici mai mult nici mai putin, decat sa se proclame 'noul Capitan al Miscarii Legionare' <sic>. !!?.. Numele ecestui iresponsabil este Constantin Burlacu, care s'a autoproclamat seful asa numitei 'Ligi ai Apararii Nationale' si al 'Noii Drepte' Desigur, prin toate acestea C.V.Tudor doreste sa capteze voturile si simpatiile a sute de mii de oameni, poate chiar milioane, care simpatizeaza cu ideile Miscarii Legionare si care nu stiu ca intre Miscarea Legionara si C.V.Tudor nu exista niciun fel de legatura, mai mult chiar, exista o contradictie totala ! Pe de alta parte, C.V.Tudor nu pierde ocazia, ca numar de numar, in 'Romania Mare', sa atace fundamentele doctrinare ale Miscarii Legionare si sa proslaveasca trecutul comunist, inclusiv pe dictatorul Nicolae Ceausescu
L.V.: - Constantin Burlacu, care de altfel a fost anchetat de FBI, in legatura cu asasinarea lui Ioan Petru Culianu si a 'diplomatului' roman (in realitate ofiter DIE acoperit) Dima (autorii celor doua asasinate, produse in SUA si respectiv Canada, nu au fost descoperiti nici pana in prezent !), este un personaj dubios. Asupra actiunilor sale, a facut partial lumina, o scrisoare, trimisa pe data de de 12.03.98, redactiei revistei 'Lumii Libere' din New York, de catre inginerul M.S., din care aflam ca Burlacu este in contact permanent, nu numai cu Corneliu Vadim Tudor si cu Partidul 'Romania Mare', dar si cu Partidul 'Noua Dreapta', infiintat de Radu Sorescu, 'partid', in realitate o oficina a SRI
M.D.: - Repet, Constantin Burlacu NU ARE ABSOLUT NICI O LEGÃTURÃ CU MISCAREA LEGIONARÃ ! Nu stim cine este acest personaj, nu stim cine il finanteaza, dar avem banuieli ca este in realitate omul Securitatii, trimis pe vremea lui Ceausescu in Statele Unite, ca sa compromita Miscarea Legionara ! Revenind la Corneliu Vadim Tudor, el a primit misiunea de la mafia comunista, sa completeze nationalismul ateu si sovin de tip ceausist, care astazi nu mai poate castiga masele, cu acele trasaturi traditionale, de omenie, credinta in Dumnezeu, toleranta, in scopul de a confisca pentru aceasta mafie comunista, intregul spectru nationalist. Dar C.V.Tudor isi da mereu in petec. Continuu apare populistul ieftin, care speculeaza toate greutatile prin care trece populatia (asa cum s'a intamplat recent, in Ianuarie 1999, cu minerii), acuzand si amenintand. Nu vad unde sunt la el preceptele legionare. Dimpotriva.
L.V.: - In Germania Federala este binecunoscut profesorul doctor Dionisie Ghermani, care a activat in tinerete in Fratiile de Cruce. In Septembrie 1997 a acordat un interviu, pe aceasta tema, de o ora si jumatate, televiziunii din Oradea (TVO), cine este profesorul Ghermani, din punctul de vedere al Miscarii Legionare ?
M.D.: - A activat in Fratiile de Cruce, a fost in lagare cu noi in Germania, era student la Berlin, a participat in organizatiile guvernului dela Viena. Dupa aceea a continuat sa fie in Miscare, a participat la colaborarea Miscarii cu englezii, pe plan contrainformativ. Numai ca dupa un timp nu a mai pastrat contacte cu Miscarea Legionara, s'a preocupat numai de profesiunea lui proprie. Desigur, noi acest lucru nu-l consideram tradare, ci numai delasare totala fata de Miscare.
L.V.: - In ce circumstante a murit totusi Horia Sima ?
M.D.: - Horia Sima intreprindea anual un turneu in Franta, Germania si Italia pentru a lua contact cu legionarii din aceste tari. In Germania vizita si familia doctorului stomatolog Filip Paunescu, care este legionar si locuia intr'un sat, nu departe de Augsburg, la Unter Meitingen. Aici poposea cateva zile si isi repara si controla dantura. In Mai 1993 a venit ca de obicei la familia Paunescu, insotit de un camarad de cea mai mare incredere si care urma sa plece in tara. Horia Sima dorea sa se odihneasca cateva zile in casa familiei Paunescu. De asistenta dentara nu mai avea nevoie, dat fiind ca avea proteza dentara totala. In seara zilei de 24 Mai 1993 - ajunul mortii - au plecat toti trei, Horia Sima, dr. Paunescu si insotitorul lui Horia Sima, in cea mai buna dispozitie, cu masina la Augsburg, intr'un local, au mancat si au baut bere. La intoarcere, Horia Sima era bine dispus si pus pe glume. La ore tarzii s'au dus la culcare, Horia Sima avand camera separata, unde era si televizorul familiei. Pe la cinci dimineata, sotia lui Paunescu s'a dus la toaleta si a vazut ca in camera lui Horia Sima lumina este aprinsa. A deschis usa si l- a vazut pe Horia Sima imbracat in pijama, sezand pe o canapea, cu picioarele pe un scaun, parand ca se uita la televizor I s'a parut ciudat ca Horia Sima era cam galben la fata. L-a alarmat pe camaradul care venise cu Horia Sima la ei si acest camarad, desi neincrezator ca Horia Sima ar avea ceva, la insistentele doamnei Paunescu, a constatat ca este mort. Atunci a fost anuntat un medic din comuna respectiva, care a consemnat decesul, initial derutat de stimulatorul cardiac care functiona in continuare. S'a facut actul de deces si urmau sa se faca restul actelor la primaria comunei, fapt ce s'a si intamplat. Diagnosticul a fost 'insuficienta cardiaca'.
L.V.: - Cine era camaradul aflat cu Horia Sima cand a murit ?
M.D.: - Este o persoana din tara si nu am asentimentul ei sa-i dau numele.
L.V.: - Cu toate acestea, multi au banuit si banuiesc in continuare, ca de fapt Horia Sima nu a murit de moarte naturala, ci a fost asasinat in casa doctorului Filip Paunescu, de ce ?
M.D.: - Da, am auzit si eu de asta. Este o ipoteza prosteasca. De fapt o astfel de ipoteza apare intotdeauna cand mor personalitati. Ce este sigur, este ca Horia Sima nu se gasea in tratament stomatologic la doctorul Paunescu, la aceasta vizita. Fusese in trecut la tratament stomatologic la doctorul Paunescu, de un an Horia Sima avea proteza dentara totala si o injectie - care ar fi fost letala - nu i-a fost administrata si nici nu ar fi putut fi justificata.
L.V.: - Cert este ca din 1994-1995 politia criminala germana (KRIPO) a inceput niste investigatii asupra mortii lui Horia Sima, cunoasteti motivele ? A facut cineva un denunt in acest sens la politia germana ?
M.D.: - Dizidentii au pus in circulatie aceasta versiune, concomitent cu reporterul Dinu Braunstein de la 'Evenimentul Zilei'. Acest Dinu Braunstein, despre care unii banuiesc ca lucreaza in RFG si pentru serviciile secrete romanesti, s'a anuntat telefonic la doctorul Paunescu, cerand lamuriri. Nu stim de unde avea numarul de telefon al doctorului Paunescu, poate l-a gasit in cartea de telefon, poate l-a primit de la Securitate Deci nu exista nici o proba, cel putin noi nu avem, ca Horia Sima ar fi fost omorit Este de asemenea posibil, ca dizidentii, 'mexicanii', sa fi facut o sesizare la politia criminala germana, ca Horia Sima ar fi fost asasinat, doar pentru a tulbura apele. Nu am insa informatii in acest sens.
L.V: - Cine este doctorul stomatolog Filip Paunescu ? Este si el membru al Miscarii Legionare ?
M.D.: - Dr. Filip Paunescu a intrat in Miscarea Legionara prin 1978, nu-mi aduc aminte exact data. Are gradul de legionar. El a intrat in cercul de banuieli cu ocazia decesului lui Horia Sima in casa lui, dar numai din partea acelora care ar fi dorit sa descopere agenti si comploturi in Miscarea Legionara, sau a acelora care nu erau la curent cu detaliile decesului lui Horia Sima. Noi, camarazii lui, nu avem nici un motiv sa-i retragem increderea noastra.
L.V.: - Dupa ce a fost descoperit mort, in dimineata zilei de 25 Mai 1993, ce s'a intamplat in continuare cu cadavrul lui Horia Sima ?
M.D.: - Eu am fost anuntat telefonic, la domiciliul meu din Stuttgart, m'am urcat imediat in masina si am ajuns la casa doctorului Paunescu. Au mai fost si alti camarazi anuntati, unii au venit chiar din Franta. Am tinut imediat un consiliu si prima problema care ni s'a pus, a fost problema banilor, dar un camarad ne-a creditat imediat cu o suma de bani (exista un cont bancar, in cazul ca Horia Sima ar muri, numai ca acest cont se gasea in Spania). Insa, dupa cum am mai spus, cu ajutorul acestui camarad am putut depasi acest moment de impas financiar. Suma de bani ne era necesara pentru indeplinirea formalitatilor de inhumare si pentru transportul in Spania. Horia Sima a fost dus langa Barcelona si acolo a fost inmormantat pe malul Marii Mediterane, intr-o statiune balneara, Torre d'Embara, unde era inmormantata si sotia lui, Elvira.
L.V.: - Cate persoane au luat parte la inmormantarea lui Horia Sima ?
M.D.: - Eu nu am participat la inmormantare. Stiu insa ca inmormantarea s'a facut intr'un cadru destul de restrans, pentru ca multa vreme s'a tinut secret locul unde este inmormantat, pentru ca mormantul sau sa nu fie profanat de comunistii spanioli.
Majadahonda
L.V.: - Dar monumentul ridicat in 1970 la Majadahonda, in memoria lui Mota si Marin, nu este profanat ?
M.D.: - Ba da, este profanat permanent, murdarit cu lozinci comuniste, impotriva 'fascismului', impotriva lui Mota, impotriva lui Marin, impotriva Miscarii Legionare
L.V.: - Daca la atat se rezuma profanarea, este destul de minora, vopselele se pot sterge. La Timisoara insa, in 1997, a fost distrusa complet crucea (prin lovituri de secure !!?) din Padurea Verde, unde un grup de partizani, doar partial legionari, au fost impuscati fara sentinta judecatoreasca, in anii '50. Autoritatile romane nu au dorit sa'i descopere pe autorii acestui act de vandalism
M.D.: - Este greu de distrus monumentul de la Majadahonda, pentru ca este o constructie masiva, in beton, practic nu poate fi distrus. Comunistii spanioli au incercat distrugerea acestui monument, cu dalta si ciocanul, dar nu au reusit, asa ca profanarea se reduce la grafitti.
L.V.: - Acest monument de la Majadahonda reprezinta, daca nu ma insel, cea mai mare opera financiara a legionarilor din Exil, este adevarat ?
M.D.: - Da, asa este. S'a facut o colecta, Horia Sima a facut un apel la toti legionarii sa contribuie, am contribuit si noi din Germania, iar din aceste donatii s'a construit un foarte frumos si impozant monument, pe locul unde era inainte doar o simpla cruce. Monumentul se afla in ingrijirea unui comitet romano-spaniol. In fiecare an, la 13 Ianuarie, se face comemorarea lui Mota si Marin, la acest monument, prilej de pelerinaj, la care vin legionari din toata lumea. Vin deci legionari, simpatizanti ai Legiunii, vin si nelegionari, dar vin si agenti ai Securitatii, ai SRI-ului, ai SIE, nimeni nu este oprit sa participe. Participarea este libera pentru oricine, legionar sau nelegionar Vin insa si spanioli, din Falanga Spaniola a lui Blas Pinar. Desigur, vin si agenti si agente ale Securitatii, care de obicei se ocupa cu fotografiatul persoanelor si asculta conversatiile care se poarta la Majadahonda
Moartea lui Aureliu Rauta
L.V.: - SRI si SIE folosesc in special agente contra Miscarii Legionare, au trimis persoane de sex feminin de 35-45 de ani, foarte prezentabile (cu o falsa genealogie legionara <sic>), care au pus mana pe anumite personalitati din Miscarea Legionara, desigur in varsta Este ciudat cazul profesorului Aureliu Rauta, care s'a cuplat in 1994 cu Silvia Badescu, mai tanara decat el cu vreo 50 de ani Dupa un an de convietuire cu Silvia Badescu, profesorul Rauta a decedat in conditii apreciate ca dubioase Este straniu ca Silvia Badescu reusise sa intre in 1990 si sub gratiile lui Corneliu Coposu, fiind pusa pe listele de candidati ai PNTCD, pentru alegerile de la 20 Mai 1990, numai ca nu a mai ajuns in Parlament, nefiind aleasa Dupa moartea lui Aureliu Rauta, survenita in 1995, ce s'a intamplat cu averea sa, cu arhiva sa si cu Caminul Legionar de langa Madrid ?
M.D.: - Da, stim de aceste cazuri, si de aceste persoane. Deocamdata avem numai banuieli, nu si certitudini. Dar banuieli ca asa stau lucrurile avem. Oricum nu prea este logic sa se intample ce s'a intamplat cu Aureliu Rauta. In ceea ce o priveste pe Silvia Badescu, stiu ca l-a ingrijit pe Rauta cat era bolnav, s'au casatorit in spital si l-a mostenit Nu am alte date despre convietuirea lor si asupra motivelor care l-au determinat pe Rauta sa-i lase ei toata averea
L.V.: - Fiindca am vorbit de Aureliu Rauta, daca vreti, pe scurt, sa-i evocati memoria
M:D.: - Aureliu Rauta fusese inginer agronom. Ce a facut pana in 1940 nu cunosc. In Octombrie 1940 a venit la Berlin, banuiesc trimis la specializare. Am aflat acolo ca este comandant-ajutor. Nu stiu ce a facut ca sa nu fie internat in lagarele de concentrare germane, ca noi toti ceilalti. Nu a participat nici la guvernul dela Viena. Dupa razboi s'a stabilit in Spania. Nu a mai avut contact cu Miscarea Legionara, ocupandu-se de afaceri, cu mare succes. In jurul anului 1955 are un rol in asa zisul 'juriu de onoare' 'organizat' de Traian Boeru, in scopul de a face raspunzatoare conducerea Miscarii Legionare, respectiv pe Horia Sima, pentru faptele sale (asasinarea lui Iorga si a lui Madgearu), sprijinit in aceasta actiune si de dizidenti. Ca o paranteza, se stie ca asasinarea, la 27 Noiembrie 1940 a lui Nicolae Iorga si a profesorului Virgil Madgearu a fost 'ideea' si opera exclusiva a lui Traian Boeru, care a actionat cu o echipa de la Institutul National al Cooperatiei, unde Boeru era director, Sima fiind informat prea tarziu asupra acestei actiuni iresponsabile, care a adus ulterior mult rau Miscarii Legionare. Revenind la Aureliu Rauta, dupa Revolutie a intretinut relatii 'de prietenie' cu Miscarea Legionara, iar in plan romanesc a finantat generos diferite actiuni. Ridicarea unei statui la Paris a lui Mihai Eminescu este numai un exemplu in acest sens.
L.V.: - Se pare ca finantarea organizarii de catre Aureliu Rauta a simpozionului Exilului Romanesc din Mai 1994 la Paris, i-a adus condamnarea la moarte de catre 'noile' servicii pagina 80 secrete romanesti (SRI si SIE). O alta personalitate a Exilului Romanesc este parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, presedintele recentului 'ROMFEST', organizat in Septembrie 1998 la Bucuresti. Parintele Calciu, in tinerete, a facut parte din Fratiile de Cruce ? Actualmente care sunt relatiile dintre Miscarea Legionara si domnia sa ?
M.D.: - In scrierile despre Pitesti este citat ca legionar. Ajuns in SUA a cautat sa joace un rol de frunte in organizatiile romanesti, ca atare s'a lepadat de 'pacatele tineretii', adica de apartenenta sa (cat o fi fost ea) la Miscarea Legionara si asa a ramas pana in prezent. Mai mult chiar, el s'a apropiat de dusmanii Miscarii Legionare si de dizidentii ei.
L.V.: - Presedintele de onoare al aceluiasi 'ROMFEST', a fost IPS Nicolae al Banatului. Este adevarat ca IPS Nicolae Corneanu a fost si el in tinerete membru al Miscarii Legionare, mai precis spus, al Fratiilor de Cruce ?
M.D.: - Ca elev de liceu a fost intr'o Fratie de Cruce, dar a uitat acest fapt destul de repede, caci era o frana pentra cariera sa ulterioara. Mitropolitul Nicolae al Banatului a facut si alte compromisuri, a se vedea in acest sens spovedania lui din 'Romania Libera', din 1997, foarte partiala de altfel
L.V.: - Puteti sa vorbiti putin si despre fratele lui Horia Sima, Eugen Ratiu ?
M.D.: - Eugen Ratiu este un frate vitreg (numai dupa mama) al lui Horia Sima. Este legionar, a fost la Rostock si apoi internat de nemti in lagarul dela Buchenwald. Dela Viena a fost trimis, in 1945, clandestin in tara, dar a fost insa prins de rusi la Arad. A fost grav torturat si apoi trimis in URSS, inchis in inchisoarea NKVD-ului de la Liublianka. Dupa ancheta a fost dus la Vorkuta. Dupa 10 ani de internare la Vorkuta, a fost retrimis de sovietici in Romania, unde a fost bagat imediat la inchisoarea din Aiud. Eliberat in 1964, a iesit in din tara in 1990 si s'a stabilit la Madrid. Dupa moartea fratelui lui Horia Sima, Eugen Ratiu a revenit in Romania, la Fagaras, unde traieste si in prezent.
Romfestul 1998
L.V.: - Intre 16-18 Septembrie 1998 a fost organizat la Bucuresti asa numitul 'Romfest 1998', editia a IV-a (o manifestare care se poate considera un esec). Aceasta intrunire, care s'a vrut un 'congres' al Emigratiei, a fost opera Miscarii Legionare ?
M.D.: - Miscarea Legionara nu a avut absolut niciun amestec in privinta organizarii 'Romfestului 1998'. 'Romfestul' de la Bucuresti a fost dorit si organizat de Pr. Calciu, care avea nevoie de o ocazie si un cadru (pentru convertirea lui) fata de ierarhia ortodoxa din tara, criticata de el pana acum S'a servit si de dizidentii legionari din exterior, George Balasu si Mihaela Moisin dela 'Cuvantul Romanesc' din Hamilton (Canada). Obiectivul Pr. Calciu s'a indeplinit, s'a pus bine pe langa Sfantul Sinod si pe langa patriarhul Teoctist, insa dizidentii nu si-au atins scopul. Conducerea lor, Nicolae Iliescu si Duliu Sfintescu nu au putut participa, in schimb legionari si alti neangajati au luat parte, primii in necunostinta de cauza. Desi Pr. Calciu a pretins initial ca 'Romfestul' de la Bucuresti este organizat cu sprijinul autoritatilor romane, niciun demnitar dela Bucuresti (cu exceptia primarului interimar Viorel Lis) nu l-a onorat cu prezenta sa pe Pr. Calciu, mai mult chiar, 'consilierul guvernamental' Doru Braia, a chemat Politia si SRI-ul ca sa confiste literatura legionara expusa de dizidentii Miscarii Legionare !?? In aceste conditii 'Romfestul' din 1998 a fost util doar pentru
pagina 81 ambitiile si scopurile Pr. Calciu, in rest el fiind un fiasco total si in plus a aratat adversitatea regimului actual din Romania fata de Romanii din emigratie !
L.V.: - La 'Romfest 1998' au 'disparut' si publicatiile editurii 'DORUL' din Danemarca, desi aceasta editura nu are absolut nici o legatura cu Miscarea Legionara ! Un alt personaj important al Miscarii Legionare este IPS Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, despre care generalul Pacepa a scris, 'Ca in 1964 (imediat dupa eliberarea de la Aiud >sic>) a fost trimis de Securitate ca agent DIE in Statele Unite'. Se afirma ca arhiepiscopul Bartolomeu Anania, a fost inainte de 1947 legionar, este adevarat ?
M.D.: - A fost 'frate de cruce', dar la Aiud a fost turnator si om de incredere al colonelului Craciun, care l-a insarcinat sa colecteze intr'un volum toate declaratiile compromitatoare, facute de legionari in cursul 'reeducarii' de la Aiud. Cu publicarea acestui volum au fost amenintati legionarii, atat de Constantin Ticu-Dumitrescu, cat si de Virgil Magureanu. Ajunge sa mai spun, ca imediat (??!) dupa eliberarea dela Aiud, Bartolomeu Anania a fost trimis de Patriarhia dela Bucuresti, 'ca preot misionar' in SUA, de fapt, dupa cum scrie Pacepa, ca agent DIE, cu misiunea precisa de a spiona si de a invrajbi emigratia romaneasca din America, sarcini de care s'a executat destul de bine, rasplata primind-o dupa Revolutie, cand a fost numit arhiepiscop la Cluj.
Obiectivul Miscarii Legionare
L.V.: - Trimiterea de agenti si mai ales agente, contra Miscarii Legionare costa contribuabilul roman, mult saracitul popor roman, sume importante, poate de ordinul sutelor de mii de dolari SUA, daca nu chiar mai mult (). Este Miscarea Legionara atat de periculoasa pentru actualul regim ca sa determine cheltuirea acestor importante sume de bani ?
M.D.: - Eu nu stiu ce crede Securitatea si respectiv Guvernul Roman si Presedintele Emil Constantinescu despre Miscarea Legionara. Obiectivul Miscarii Legionare a fost sa restituie istoriei nationale pe Capitan, pe Mota si Marin, pe Horia Sima si pe ceilalti mari disparuti, asa cum ei au fost, eroi si luptatori, pana la sacrificiul suprem, pentru credinta crestina si pentru interesele permanente ale neamului si nu desfigurati si improscati cu noroi, pana si in prezent, de conspiratia comunista. Aceasta misiune a avut-o si o are mai departe Miscarea Legionara, in acest scop sunt publicate carti, brosuri si reviste si sunt tinute numeroase conferinte si simpozioane. Miscarea Legionara se adreseaza in primul rand tineretului, caci la el educatia comunista nu s'a sedimentat, ori nici nu a existat, insa nu sunt neglijate nici generatiile mai in varsta, caci ele decid de prezentul tarii. Sunt numerosi dintre acestia in care educatia comunista nu a reusit sa prinda radacini, iar cunoasterea, sau numai acceptarea de catre ei, a valorilor morale si spirituale, din doctrina legionara, ar insemna totusi o contributie efectiva, la efortul absolut necesar de a scoate societatea romaneasca din impactul malefic si destructiv, al dominatiei comuniste si neocomuniste. Obiectivul nostru este sa asiguram pentru generatiile viitoare continuitatea Miscarii Legionare. Nu dorim sa cucerim puterea in Stat, nici in prezent si nici in viitorul apropiat. Asa ca Puterea poate dormi linistita, Miscarea Legionara nu o va tulbura.
L.V.: - Va multumesc !
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
