HADRIAN (Publius Aelius Hadrianus, 117-138)

HADRIAN (Publius Aelius Hadrianus, 117-138)

Prin Hadrian puterea a fost preluata de un personaj diametral opus lui Traian, fiind reprezentantul tipic al unui spirit cultivat al timpului. Filoelenismul lui Hadrian se imbina cu stricta respectare a valorilor romane traditionale.

Hadrian, prin spiritul sau pacifist, dorise o colaborare larga cu senatul, fapt nerealizabil datorita nemultumirii unor senatori si generali, invidiosi pe ascensiunea sa neasteptata. Inceputul domniei lui Hadrian este marcat de 'conspiratia celor patru consuli', soldata cu executarea, la ordinul senatului, a insurgentilor (L.Quietus, A.Cirnelius Palma, L.Publius Ortus si C.Avidius Nigrinus).

Inca din primii ani ai domniei, Hadrian a elaborat o serie de reforme fundamentale care contribuie la remodelarea statului roman. El a reorganizat dreptul si a reformat profund statul roman in directia centralizarii administratiei, a favorizarii odinului ecvestru si a dezvoltarii absolutismului.

O prima masura viza restructurarea Consiluilui principelui (consilium principis), organ de guvernare in care sunt inclusi specialisti in drept, administratie si politica generala. Alesi pe timp de un an, acestia aveau obligatia de a studia problemele de stat a caror solutie se hotara sub presedintia imparatului. O alta reforma viza reorganizarea asa-ziselor 'birouri' (oficii-ministere) care functionau in cadrul cancelariei imperiale din vremea lui Claudius. In fruntea lor, libertii sunt inlocuiti cu specialisti, functionari alesi din randul cavalerilor. Pentru o mai buna administrare a Italiei, aceasta a fost impartita (120) in patru regiuni administrative conduse de cate un consul, ales din randul ordinului senatorial, fiind astfel asimilata provinciilor.

Activitatea legislativa trece in competenta imparatului care a luat initiativa sistematizarii si codificarii legislatiei romane in materie de jurisprudenta (Edictum perpetuum), elaborat de juristul L.Salvius Iulianus.

Spirit sensibil si nelinistit, Hadrianus a rezervat aproape jumatate din anii de domnie efectuarii unor lungi calatorii care l-au purtat in cele mai indepartate parti ale imperiului (121-126, 128-134), dorind sa fie cunoscut de supusi drept simbol unificator al Imperiului. Important a fost in acest sens rolul lui Hadrian de administrator itinerant, el intervenind in organizarea provinciilor, in intarirea sistemului de aparare, pentru fondarea de noi municipii si colonii (Adrianopolis in Tracia, Hadrianotherae in Asia Mica si Rodhos).

Desi era un imparat 'pacifist', Hadrian era convins ca doar o armata bine pregatita, diciplinata putea asigura, de pe pozitii defensive, securitatea Imperiului. A elaborat un nou principiu defensiv bazat pe doua principii: marirea aptitudinilor combative ale soldatului roman si intarirea fortificatiilor de pe granite prin generalizarea sistemului de aparare denumit limes.

Reformele metodice aplicate in armata aveau drept scop scaderea efectivelor in paralel cu cresterea combativitatii lor. Reduce astfel numarul legiunilor de la 30 la 28 si creaza noi tipuri de unitati tactice precum numeri, alcatuiti din cate 500 de calareti si pedestrasi sau asa-zisii exploratores, cercetasi. Paralel cu intarirea armatei imperiale, Hadrian a initiat si o larga actiune de recrutare in provincii. Una din importantele idei politicii lui Hadrian era ca fiecare dintre partile constitutive ale Imperiului trebuia sa participe la apararea lui globala.

Din timpul lui Hadrian dateaza cel mai extins sistem de fortificare continua - limes, ridicat intre 122-127, care traverseaza nordul provinciei Britannia, intre Solway si Tyne (117 km), numit 'valul lui Hadrianus'. In anul 121 da forma definitiva si limesului de pe Rin (300 km), intarind vechile castre sau construind altele noi, iar in Africa este trasat, limesul dintre Numidia si Mauritania. Atacul sarmatic (117/118) asupra Daciei, urmat de pierderea controlului asupra Munteniei l-au silit pe Hadrian sa acorde atentie intaririi apararii Daciei sudice, constituindu-se o linie de aparare la est de Olt, limes    transalutanus (235 km).

Pe plan extern, Hadrian se confrunta cu o situatie politica si militara confuza. In Orient, continuarea planului ofensiv al lui Traian cerea mari eforturi militare si financiare, pe care imperiul nu le putea sustine in acel moment. Dand dovada de realism, Hadrian era constient de situatia nesigura a noilor provincii create in urma campaniei parthice intreprinse de Traian. El a realizat o repliere strategica pe vechea frontiera a Eufratului, renuntand la noile provincii orientale. In consecinta, un tratat de pace este incheiat cu regatul parthic, iar Armenia a redevenit un stat clientelar al Romei.

De-a lungul frontierelor au luat fiinta noi regate clientelare ai caror monarhi primeau subventii care sa le permita sa joace rolul de state-tampon.

Interesant este faptul ca politica defensiva nu a afectat prestigiul si interesele Romei cat au domnit Hadrianus si Antoninus Pius. Pentru mai tarziu, acest sistem avea sa devina falimentar. Subsidiile si aliantele oferite de Roma au fost considerate de lumea barbara drept dovada a neputintei de-a se apara energic. Pretentiile banesti ale acestei lumi au crescut, s-a inarmat si organizat dupa modelul Romei. Germenii crizei s-au maturizat 50 de ani mai tarziu, cand Marcus Aurelius a avut de infruntat o formidabila coalitie barbara, alcatuita in mare parte din state clientelare create de Hadrian.

Dovada de fermitate afisata de Hadrian s-a imbinat uneori cu lipsa de rabdare fata de cei care nu intelegeau noua ordine impusa de imparat. Intentia lui Hadrian de a restaura in Palestina capitala Ierusalim, distrua de Titus, sub forma unei colonii romane (Aelia Capitolina) si interzicerea circumciziei in spiritul legilor romane, declanseaza a doua revolta a evreilor impotriva Romei (132), condusa de Simon bar Kochba. Acesta razvratire a fost cauzata in ultima instanta de antagonismul dintre paganismul greco-roman si exclusivismul religios al evreilor. Ea este reprimata cu mari eforturi, ultima citadela - Betar -, cade in august 135, iar aproape intreaga Iudee este devastata. Doua legiuni romane sunt cantonate pe teritoriul palestinian transformat in provincia Siria-Palestina.

In timpul domniei sale, artele si arhitectura beneficiaza de un sprijin pretios. Dintre edificiile monumentale ridicate la Roma amintim templul dublu consacrat zeitei Roma Aeterna si lui Venus Felix, Mausoleul, mormantul imparatilor romani pana la Caracalla. Se restaureaza Pantheonul inaltat intr-o noua forma. Inlauntrul acestui spatiu se aflau unite divinitatea (Jupiter), imparatul, poporul si statul roman. Hadrian a acordat o atentie deosebita promovarii filozofiei si literaturii, manifestand o pronuntata inclinare pentru cultura greaca. El insusi filozof si scriitor (autor de poezie in greaca si latina, discursuri, scrieri filologice si enciclopedice), Hadrian ramane una din cele mai originale si puternice individualitati din galeria imparatilor romani.

Hadrian s-a preocupat si de succesiunea dinastica, adoptand in anul 138 pe T. Aurelius Antoninus, cunoscut pentru moralitatea si calitatile sale de administrator, sub numele de T. Aelius Caesar Antoninus (viitorul imparat Antoninus Pius). Acesta a primit imperium proconsular si puterea tribuniciana, atribute ce-l indicau drept asociat la domnie. La randu-i a fost obligat sa-i adopte pe viitorii imparati Marcus Aurelius si Lucius Aurelius Verus.