HALLSTATTUL (1200/1100-450/350) - Caracteristici generale ale epocii hallstattiene

HALLSTATTUL (1200/1100-450/350)

In 1874 Hans Hildebrand a impartit epoca fierului in 2 etape :Halstatt si La Tène, dupa numele a 2 situri, primul din Austria, al doilea din Elvetia.

Prima varsta a fierului incepe la 1200/1100 si se sfarseste la 450 in Muntenia, ceva mai tarziu, pe la 350, in teritoriul intracarpatic. Numele epocii (Hallstatt) vine de la o necropola descoperita in Austria, care a avut circa 2000 de morminte, dintre care au fost sapate 1270. A fost ales numele acestei necropole deoarece ea contine multe piese de metal tipice epocii, in ciuda faptului ca necropola acopera doar intervalul 800-400 i.e.n. Epoca a fost periodizata de Paul Reinecke in etapele A, B, C, si D, iar Müller-Karpe a definit subetapele A1 , A2, B1-3. Etapele A si B (fara B 3) ar corespunde Ha timpuriu (1200/1100-800), C-ul Ha mijlociu(800-650), iar D Ha tarziu (post 650). De multe ori perioada Ha A si B a fost privita ca o perioada de tranzitie de la epoca bronzului la epoca fierului, din cauza raritatii pieselor din fier.Trebuie remarcat ca exista diferente de periodizare intre Europa Centrala si cea de est. In Europa Centrala, periodizarea a tinut seama de dezvoltarea culturala, motiv pentru care epoca bronzului a fost prelungita pana pe la 800 i.e.n, cand se sfarseste UFK (Urnenfelderzeit), un mare complex cultural din bronzului tarziu, caracterizat prin asa-zisele campuri de urne ( mai precis mari necropole de incineratie in urna).

Caracteristici generale ale epocii hallstattiene

Ceramica

Fenomenul care anunta noua epoca nu este aparitia metalurgiei fierului, cum ar fi fost normal, ci aparitia unei ceramici de alta factura, de culoare neagra, bine lustruita, adesea cu luciu metalic, decorata, cu predilectie, prin doua tehnici. Se remarca pentru Ha timpuriu din Romania existenta a doua mari complexe: cel cu ceramica canelata, in jumatatea vestica a Romaniei si cel cu ceramica imprimata., in jumatatea estica. Ulterior, incepand cu Ha mijlociu, ceramica canelata se va raspandi in intreg teritoriul Romaniei. Ceramica canelata apare mai intai in Banat, Maramures si Crisana, in spatiul in care la sfarsitul epocii bronzului evoluasera culturile Cruceni-Belegis si Suciu de Sus si grupul Igrita despre care se crede ca au avut o contributie genetica la formarea culturilor hallstattiene timpurii: Bobda- Susani in Banat si Gava-Lapus in NV Romaniei. Noua ceramica canelata apare ca urmare a unor impulsuri UFK( Urefelderkultur), poate chiar a patrunderii de populatii UKFdinspre Europa Centrala spre est .Ceramica se caracterizeaza prin culoare neagra la exterior si rosie in interior si decorul cu multe proeminente, care nu a rol functional. Astfel de ceramica exista si in Ungaria-cultura Gava si in Ucraina-cultura Holyhradi. La scurta vreme, ceramica canelata (de tip Gava-Lapus) se va generaliza la spatiul intregii Transilvanii, aparand ceva mai tarziugrupurile :Gava- Medias si Gava-Reci. Din Banat, ceramica canelata se raspandeste spre Oltenia, unde cel mai vechi grup Ha este grupul Vartop-Hinova. Si in Moldova de nord este atestat un grup hallstattian cu ceramica canelata, grupul Granicesti. Muntenia (Chitila, Meri, Zimnicea), centrul si sudul Moldovei (grupurileCozia-Brad, Tamaoani), ca si Dobrogea (cultura Babadag) au ceramica imprimata in hallstattul timpuriu. Grupuri cu ceramica imprimata, asemanatoare celei din Romania, sunt atestate si in spatiile vecine: grupul Psenicevo, in Bulgaria si Saharna-Solonceni, in Rep. Moldova). Unii istorici au crezut ca este posibil ca ceramica imprimata sa apartina blocului etnic tracic, iar cea canelata celui illyric. In Ha mijlociu canelura si imprimarea se vor folosi in paralel, uneori pe acelasi vas (spre exemplu pe ceramica culturilor Basarabi si Babadag).

In general hallstattul continua fara hiatusuri epoca bronzului. Economia, la fel ca si cea de la sfarsitul epocii bronzului, pare a fi orientata mai degraba spre pastorit decat spre cultivarea plantelor, motiv pentru care asezarile au, de cele mai multe ori, straturi subtiri de cultura, fiind frecvente asezarile de tip salas. Totusi se remarca in epoca cetatile de refugiu, fortificate cu valuri de pamant pe schelet de lemn, care sunt tipice mai ales Transilvaniei si care sunt fortificate in ideea de a asigura securitatea locuitorilor si animalelor din mai multe asezari din jur, motiv pentru care ele au dimensiuni foarte mari. Dintre aceste cetati pot fi amintite: Santana (78 ha), Cornesti (68 ha), Ciceu (30 ha), Huedin, Teleac.

Metalurgia bronzului si fierului

La inceputul epocii hallstattiene se constata maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului, reprezentata prin depozitele din orizonturile Cincu-Suseni si Turia Jupalnic.Din aceasta etapa dateeaza marile depozite de obiecte din bronz de felul celor de la Uioara, Gusterita, Spalnaca. Depozitul de la Uioara are 5800 de piese si catareste in jur de 1100 kg. Noua epoca, hallstattul, aduce cu sine noi tipuri de piese. Pe la 1200 apare fibula de tip Peschiera. Alte tipuri de fibule specifice acestei epoci sunt fibula Passmanterie, iar mai tarziu fibulele ochelari, de tip Donja Doljna sau de tip Glasinac. Apar pentru prima oara centurile dn bronz, foarte frumos decorate cu motive geometrice. Se dezvolta armele defensive dintre care sunt de amintit coiful si scutul, iar mai tarziu cnemida. Dintre spade se remarca spadele cu cupa la maner (apar in Ha B) sau cu antene. Apar o serie de vase de bronz: situle (vase asemanatoare unor galeti), cazane cu atase crucifore si cesti de tip Kirkendrup. In Ha C din bronz se mai fac doar piese de podoaba si de harnasament, toate celelalte arme si unelte fiind deja realizate din fier.

In sec. 13-12 apar primele piese din fier. Cele mai vechi dintre ele sunt:

1. un celt din fier descoperit in necropola de la Lapus, databil in sec. 13

2. un maner de cutit descoperit in depozitul de la Rozavlea III, in Maramures- sec. 13.

3. o spada de fier din Banat, localitate necunoscuta.

4. o bratara de fier descoperita in necropola de la Bobda, din Banat.

5. un pumnal de bronz cu miez de fier descoperit la Tirol, in Banat.

6. un ac de bronz cu miez de fier descoperit in Banat.

7. Un cutit de fier de la Cauas-Satu Mare

Se constata, deci, ca cele mai timpurii piese apar in Maramures si Banat. Fara indoiala ca sunt piese de import. Fierul este cunoscut inca din mil. III, dar primele obiecte sunt din fier meteoritic. Despre o metalurgie a fierului se poate vorbi in Asia Mica, in regatul hittit in sec. 14-12. Aici, in M-tii Taurus, erau rezerve mari de minereu de fier. Pana la caderea regatului hittit la sf. sec. 12, secretul de fabricatie al noului metal a fost pastrat cu strasnicie, doar ulterior metalurgia fierului raspandindu-se pe spatii imense. Pentru difuzarea metalurgiei in spatiul nostru, Vasile Parvan a crezut ca un rol important l-ar fi avut cimerienii , care in sec. 8, ar fi adus cu ei noul metal si tehnologia lui de fabricatie. Sunt suspectate doua cai de patrundere a metalurgiei fierului: fie prin Caucaz, fie din Anatolia, prin filiera greceasca. Din Grecia ar fi putut patrunde fie pe litoralul Marii Negre, fie pe culoarul Vardar-Morava.Avand in vedere ca cele mai timpurii piese de la noi au fost descoperite in Maramures si Banat, nu este exclus sa fi existat si un centru independent de inventie si in centrul Europei, mai ales ca se cunosc si alte piese timpurii in Europa precum un pumnal descoperit la Ganovce, in Slovacia. Primele dovezi sigure de practicare a metalurgiei fierului in spatiul nostru sunt din sec. 9. O singura descoperire este foarte timpurie. In tumulul de la Susani, din Banat, a fost descoperita zgura de fier intr-un context databil in sec. 12. O dovada sigura de practicare a metalurgiei fierului in sec. 9-8 provine de la Cernatu, unde a fost descoperit un atelier de mester care continea zgura de fier, bare de fier, o lingura de turnat, obiecte de fier si bronz. De la Dervent, din aria cultuii Babadag, se cunoaste un cuptor de redus minereul de fier, iar in stratul II al asezarii de la Babadag a fost descoperita zgura de fier. In Ha mijlociu obiectele din bronz sunt treptat inlocuite cu cele din fier, mai intai armele, apoi uneltele, iar in Ha tarziu se mai confectioneza din bronz doar podoabe si piesede harasament. Raspandirea metalurgiei fierului s-a facut destul de greu deoarece procesul de reducere este destul de complicat si necesita temperaturi inalte de reducere, ideal 1500 grade.

Zona noastra are suficiente resurse de minereu de fier in Banat, SE Transilvaniei, Oltenia (Baia de Fier),Dobrogea(Altan Tepe), Moldova (minereu de balta). Au fost preferate pentru reducere minereurile cu un continut ridicat de fier (peste 20-30%), deoarece randamentul de reducere era destul de scazut, in jur de 50 %. S-au folosit magnetitul (71 %), hematitul (70%), limonitul (63%), sideritul(48%) si calcopirita (46%). Pentru reducere se foloseau cuptoare speciale, de forma tronconica, adancite in pamant, cu peretii de lut, minereul fiind asezat in straturi intercalate de mangal, un combustibil obtinut prin arderea mocnita a lemnului de conifere. Se pare ca erau folositi si fondanti pentru usurarea reducerii: varul sau zgura provenita e la reduceri anterioare. Zgura incepea sa se lichefieze la 1030 grade, iar fierul la 1200-1300 grade. Aceasta temperatura nu asigura, insa, o reducere completa, de aceea randamentul era redus. Se obtinea o lupa de fier spongioasa, datorita impuritatilor. Pentru prelucrarea lupei, ea trecea prin procese succesive de forjare ( calire) si martelare (ciocanire la cald). Se cunosteau si procedee mai rafinate de prelucrare precum supraturnarea, placarea cu aur sau sudura cu bronz.

Arta aurului

Din Romania se cunosc o serie de tezaure de aur, care sunt insa dificil de datat pentru ca piesele sunt rupte de contextul cultural. In 1980 a fost descoperit la Hinova, in mijlocul unei necropole de incineratie, un tezaur de aprox. 5kg, care continea o diadema, bratari, saltaloni, margele, tutuli, verigi, mansoane. Tezaurul era depozitat intr-un vas bitronconic, canelat tipic Ha timpuriu. Un alt tezaur databil in sec 12-10 este un tezaur de vase descoperit la Radeni. El prezinta analogii cu tezaurul de la Valcitran, din Bulgaria.

Obiceiuri funerare

In epoca hallstattiana predomina net incineratia, fie in morminte plane, fie in morminte tumulare, dar exista si morminte de inhumatie. Tumulii nu sunt izolati, ca in epoca bronzului, ci constituie adevarate necropole tumulare. Cele mai multe morminte sunt direct pe solul antic. Se remarca prin inventare bogate mai ales mormintele de razboinici care au adesea topoare de lupta cu 2 taisuri paralele (tracice), varfuri de sageti, cutitase curbe din fier, mai tarziu, din Ha tarziu, akinakai, piese de harnasament (psalii si zabale), varfuri de lance. Dupa toate aparentele sunt razboinici calareti, fapt ce ne face sa credem ca se schimba radical tehnica de lupta, armele de baza devenind arcul cu sageti si lancea, amandoua potrivite pentru lupta de pe cal. De altfel si izvoarele literare arata ca, incepand cu sec. 6, se inmultesc razboinici traci calari, fapt ce-i face aseamanatori cu scitii. Aceleasi izvoare subliniaza ca tracii sunt mari iubitori si imblanzitori de cai. Intr-un mormant tumular din sec. 8 de la Balta Verde, din Oltenia, s-a descoperit sina unei roti de car, probabil de lupta.

Religia

Simbolurile religioase (crucea, pasarea de apa, zvastica, toporul bipen) le continua pe cele de la nivelul epocii bronzului, drept pentru care se crede ca cultele erau de esenta uraniana. Tipice sunt cazanele din bronz prevazute cu 4 sau mai multe roti si trase de pasari de apa. Se cunosc doua care din spatiul nostru cel de la Orastie si de la Bujoru (Teleorman), ultimul tras de 12 pasari, ambele din medii Basarabi. Se cunosc multe pandantive din metal de forma unor topoare duble miniaturale, care purtate la gat aveau rol apotropaic.

Influente straine

Spatiul nostru a fost supus unor influente straine care au afectat continutul culturii materiale. Ele vin din trei parti: dinspre SV, de esenta illyrica, dinspre sud, din Grecia, fie prin intermediul tracilor sudici, fie prin intermediul cetatilor grecesti din Pont, si dinspre est, din sec. 6, ultimele de sorginte scitica.

Illyrii, aproximativ 90 de triburi-neamuri, locuiau in zona Albaniei si a fostei Jugoslavii (la nord Drava, la est Morava). Ritul de inmormantare caracteristic al acestora a fost inhumatia sub morminte tumulare. Printre monumentele arheologice importante care le-au fost atribuite se numara necropola de la Glasinac, din Bosnia. Influenta illyrica este mai evidenta in SV Romaniei, in Oltenia de vest, unde au fost descoperite cateva necropole de inhumatie, precum cele de la Basarabi, Balta Verde si Gogosu. Ciudat este faptul ca in necropola de la Basarabi vasele sunt tipice culturii Basarabi. Despre o influenta illricase poate vorbi si in NV Bulgariei (necropola de la Vraca). Spatiul din Bulgaria, unnde apar aceste influente a fost locuit de tribali despre care izvoarele spun cand ca ar fi illyri, cand ca ar fi traci. Este posibil sa fie vorba de niste illyri tracizati. O legenda reprodusa de Appian spune ca unii illyri-antariatii- ar fi migrat la traci. Motivul acestei migratii ar fi fost faptul ca ei au participat la atacarea sanctuarului de la Delfi, din 279, fapt care l-ar fi maniat pe Apollo, care s-a razbunat pe ei, infectandu-le apele cu broaste, care au dus la o molima cumplita, produsa de niste aburi care ieseau din pamant. Drept urmare, antariatii si-au parasit casele, dar nu i-a primit nimeni, drept pentru care s-au asezat intr-un tinut mlastinos nelocuit al getilor. Evenimentul ar fi avut loc, conform legendei, mult mai tarziu, in sec. 3. La randul sau, Strabon spune despre antariati ca au fost cei mai viteji dintre illyri si ca i-au supus pe tribali si au domnit peste traci si illyri. Printre piesele de factura illyrica trebuiesc amintite fibulele de tip Glasinac, Donja Doljna si navicella care, ulterior, vor fi masiv folosite si de traci. O alta piesa tipic illirica este colierul torsionat.

Influenta estica este pusa pe seama unor patrunderi de populatii intrusive estice: cimerienii in sec. 9-7 si a unor populatii scitoide in sec. 7-6. Nu stim daca cimerienii au ajuns vreodata in zona noastra. Potrivit lui Herodot ei au fost alungati de sciti din patria lor si s-au indreptat spre Asia Mica. Ei sunt atestati de izvoarele akkadiene sub numele de gimmirai in Asia Mica inca de pe vremea lui Sargon II (722-705), iar in sec urmator sunt pomeniti in Asia Mica atat de izvoarele grecesti cat si de cele akkadiene. Dupa sec. 6 nu mai sunt pomeniti. Scitii sunt iranieni. Sub numele de sciti s-au desemnat populatii eterogene. Herodot vorbeste despre sciti regali, nomazi, plugari si agricultori. Fara indoiala ca, cu timpul, au fost denumiti sciti si populatii de agricultori, aflate sub dominatie scitica. Arheologic, un grup estic intrusiv este surprins la noi in zona Transilvaniei, este vorba de grupul Ciumbrud. Un grup care prezinta asemanari cu grupul Ciumbrud exista si in Moldova- grupul Trestiana. Cine se ascunde sub denumirea de grupul Ciumbrud?. O atentie speciala a acordat acestui grup Valentin Vasiliev care a publicat in 1980 o carte, Scitii agatarsi pe teritoriul Romaniei. Unii cred ca purtatorii grupului Ciumbrud sunt agatirsii, care nu sunt sciti (Alexandru Vulpe), altii ca ar fi scitii agatirsi (Valentin Vasiliev). Sunt sigur nomazi, caci nu au decat necropole si folosesc ceramica de factura locala. Se cunosc peste 225 de morminte ale grupului . Cea mai mare necropola a fost dezvelita la Ciumbrud si numara 26 de morminte. Alte necropole se cunosc la Blaj, Targu Mures, Aiud, Cipau. Necropolele sunt de dimensiuni reduse si au , de obicei, morminte plane de inhumatie.Un obicei constant surprins in aceste necropole este de a depune in morminte parti de cal (mai frecvent capul si picioarele). Sunt si cateva morminte de incineratie.Adesea cadavrul este acoperit cu ocru sau realgar ( o sulfura de arsen). In mormintele de femei s-a gasit depusa creta. Cea mai mare parte din morminte au ofrande de carne, oaie la femei si bovine la barbati. Inventarele se caracterizeaza prin piese de factura scitica precum aplici cruciforme de tolbe, varfuri de sageti in 3 muchii, oglinzi din bronz, stalpi de baldachin, akinakai. Langa ofranda de carne se afla adesea un cutitas de fier. Dintre podoabe se remarca inelele de bucla cu cap conic, margelele de caolin sau din scoici Kauri. Nu par a fi sciti pentru ca nu au morminte tumulare si nu depun cai intregi, cum ne spune Herodot ca se proceda la sciti. Herodot ne da de inteles ca agatirsii, desi sunt inruditi cu scitii, nu trebuiesc confundati. Ne spune despre ei ca sunt vecinii estici ai scitilor, ii localizeaza la izvoarele unui rau numit Maris (Mures?) care se varsa in Dunare, aflam despre ei ca sunt gingasi, mari iubitori de aur si ca au nevestele in devalmasie, ca sa nu se certe intre ei. Agatirsii refuza sa-i ajute pe sciti pe timpul conflictului cu Darius, ba chiar le interzic sa le calce tara, spre a evita razbunarea lui Darius. Herodot ne da de inteles ca relatiile dintre agatirsi si sciti au fost si mai tarziu proaste, regele Spargapeithes al agatirsilor asasinandu-l pe regele Ariapeithes al scitilor. Grupul Ciumbrud a fost datat de Valentin Vasiliev incepand cu 600-575, iar de Alexandru Vulpe incepand cu 550 si pana pe la 450. Un grup de aceeasi factura este cunoscut si din Ungaria, grupul Szentes-Vekerzug-Chotin. Scitii propriu-zisi parm a intra doar mai tarziu in spatiul nostru. Probabil ca expeditia lui Darius de la 514/512 a barat expansiunea scitica spre est o buna bucata de vreme, desi ea este privita de istoriografia greaca ca un insucces. Ulterior expansiunea scitica trebuie sa fi fost impiedicata de regii odrisilor sub autoritatea carora s-a aflat cu siguranta Dobrogea. Desigur ca sunt posibile unele incursiuni, raiduri scitice in spatiul nostru. Ele ar fi sugerate de fortificarea unor cetati din nordul Moldovei: Cotnari, Stancesti, Mosna. Este posibil ca zona de campie din sudul Munteniei si Olteniei sa fi suferit de pe urma acestor raiduri si asa sa se explice faptul ca in Ha tarziu aceasta zona pare nelocuita, caci nu a fost identificata nici o cultura in acest spatiu. Singura cultura atestata in sudul Romaniei in Ha tarziu este Ferigile-Barsesti, care ocupa in exclusivitate zona subcarpatica. De asemenea si izvoarele scrise pomenesc la nord de Dunare, la aceasta vreme, un imens pustiu. Despre o patrundere masiva de sciti aflam din izvoare doar la 340, cand scitii condusi de regele Atheas patrund in Dobrogea, ei fiind infranti de regele Filip al Macedoniei in 339. Incepand din sec. 4 reapar asezarile din zona de campie, fapt confirmat si de izvoare. La 335 Alexandru Macedon a trecut Dunara si a gasit aici o asezare fortificata a getilor.

Influenta scitica asupra civilizatiei materiale a hallstattului tarziu consta in adoptarea de catre traci a unor arme de factura scitica, precum pumnalele de tip akinakes si sagetile de fier in 3 muchii, a unor piese de harnasament- aplicile de curele in forma de animale foarte stlizate (cai, feline, ursi). Arta argintului la traci a fost profund influentata de arta scitica si persana, fiind caracterizata de prezenta motivelor animaliere. Este posibil si ca unele practici funerare ale aristocratiei tracice, care incep sa apara insec. 5 i.e.n., sa fi fost tot de influenta scitica: obiceiul ridicarii de camere funerare, acoperite de tumuli, sacrificiul cailor, ba chiar si sacrificiile umane (sacrificarea sotiei defunctului).

Inflenta greceasca

In Dobrogea inflenta s-a datorat intemeierii cetatilor grecesti din Pont, in Muntenia si Oltenia datorita legaturilor cu tracii sudici, mai ales cu odrisii, care au avut stranse relatii cu grecii.

Prima colonie greceasca a fost Histria, intemeiata de Milet (ioniana), care, dupa Eusebius Hyeronimus, a fost intemeiata la 657/656 i.e.n. Callatisul, colonie doriana a Heracleei Pontica, potrivit lui Pseudo-Scymnos, a fost intemeiat pe vremea cand in Macedonia a preluat puterea regele Amyntas. Se crede ca este vorba de Amyntas I, care a domnit intre 540-498, deci data intemeierii se afla undeva spre sfarsitul sec. 6. Tomisul este tot o colonie a Miletului intemeiata tot in sec. 6.Nu exista marturii scrise despre intemeiere, dar arheologic se poate stabili momentul. Cauzele colonizarii, proces care incepe in sec. 8, sunt multiple: solul inoportun agriculturii in Grecia, saracirea populatiei, cresterea demografica, concentrarea proprietatilor funciare in maini putine, dezvoltarea mestesugurilor si nevoia unor piete noi de desfacere a produselor, lupta demosului (negustori, mestesugari, cultivatori) pentru drepturi politice. Toate acestea au dus la expatrierea unui mare numar de greci, de obicei oameni cutezatori sau aventurieri, care-si alegeau o capetenie. Relatia initiala a grecilor cu autohtonii a putut fi conflictuala, dar probabil ca, prin daruri si promisiuni, au reusit sa-i convinga. Nu se stie daca anterior intemeierii au existat puncte de schimb de tip emporia.Initial schimburile s-au facut pe baza de troc si de mijloace de schimb premonetare-varfuri de sageti din bronz (descoperite laHistria si Tariverdi).Ulterior cetatile grecesti au batut moneda proprie.

Inflenta greceasca se simte prin patrunderea unor produse de lux (podoabe, stofe, vase din metal) in spatiul autohton. S-a descoperit mai ales ceramica lucrata la roata in arealul culturii Ferigile-Barsesti, incepand cu sec. 6 i.e.n. Uneori autohtonii imita aceasta ceramica, facand-o in continuare cu mana. Schimburile dintre parti sunt dovedite de aparitia de monede histriene in diferite asezari autohtone din Moldova si Muntenia, mai ales pe Siret, Prut, Arges si de-a lungul Dunarii.Ca urmare a schimburilor comerciale au fost descoperite o serie de amfore grecesti in care erau aduse uleiul de masline si vinul , amfore care ulterior vor fi imitate si de catre geti. Insasi roata olarului va fi preluata tot de la greci, dar aparitia ei marcheaza trecerea la epoca La Tène.