Dracula - Negru Voda, Vlad Tepes sau Mircea cel Batran

DRACULA

Dracula, drac, diavol, demon, strigoi sunt cuvinte care au ajuns in limba romana, pe cai ocolite, din diverse limbi.

Termenul uzual, acela de "drac", l-am mostenit din latinescul "draco" ceea ce inseamna dragon. Dragonul sau Balaurul au fost asimilate de timpuriu Diavolului, iar in traditia crestina diavolul apare adesea cu denumirea de "batranul Dragon".

In documentele de epoca, atunci cand se fac referiri la Vlad Dracul, tatal lui Vlad Tepes-Dracula, acesta era numit: "Dracul cel Batran".

Denumirea de "Diavol", vine din grecescul "diabolos" care insemna: cel ce desparte, cel care dezbina, cel care separa Esenta Diavolului, sta tocmai in negarea oricarei unitati, al oricarui "acord", el fiind cel care intarata la rau.

Numele Dracului aparea si ca simbol de lupta in textele scrise pe reversul crucilor purtate de luptatori:

"Crux sacra sit mihi lux,

Non DRACO sit mihi dux."

Denumirea de "Demon" este un termen care apare la noi pe cale livresca, provenind din anticul "daimon" grecesc, care era un fel de geniu, aflat mai degraba dincolo de bine si rau. Sensul negativ al cuvantului a fost impus de crestinism, iar stiinta medievala care se ocupa cu inventarierea si cercetarea faptelor raului a capatat numele de "demonologie". Un demonolog al acelor timpuri, pe nume Wierus, ii numara pe demoni cu milioanele si-i grupa in 6666 de legiuni.

Analizand lucrurile mult mai in profunzime, vom constata ca in mitologia slava, care a avut o mare influenta asupra celei romanesti, cuvantul care desemneaza culoarea neagra inseamna si Diavol.

Este stiut ca voievodul cu care a inceput dinastia Basarabilor, din care face parte si familia Draculestilor, este un anume "Negru Voda", care prin analogie cu cele scrise mai sus se poate sa fi fost "Voievodul Diavol".

Numele de Basarab, se pare ca era doar o porecla fiindca primele nume de familie atestate, sunt cele ale boierilor Craiovesti, dupa 1600.

Negru Voda - isi atribuie numele de la vulturul negru, zmeul care omoara balaurul, vulturii care mananca serpii. Tema vulturului este in zona o tema arhicunoscuta, un argument foarte puternic al asocierii Basarabilor, nu straini de aceste locuri, cu vulturii. Pe Steiul Coziei de la Sohodol, vulturii si soimii dresati erau folositi aici din timpuri stravechi contra "sarpilor de tot felu", precum si la vanatoare. (Ion Conea)

El se pare ca facea parte dintr-o confrerie razboinica ce s-a opus inaintarii regilor unguri in Transilvania.

Letopisetul Cantacuzinesc, care dateaza "descalecatul" lui Negru Voda in anul 1290, consemneaza ca :

"Un voievod ce l-a chemat Radul Negrul Voda, mare herteg pre Amlas si Fagaras, ridicatu-s-au cu toata casa lui si cu multime de noroade : romani, papistasi, sasi, de tot feliul de oameni s-a pogorat pe apa Dambovitei, unde incepu a face o tara noao" O analiza complexa din acest punct de vedere ce nu este deloc de neglijat da o cu totul alta consistenta faptelor istorice ca si legendelor legate de acesti principi Basarabi ai caror urmasi exista si astazi.

Cei care nu cunosc ipoteza mea, se marginesc la a emite ipoteza ca numele de Dracul i-a fost dat lui Vlad, fiul lui Mircea cel Batran, fiindca a facut parte din ordinul cavaleresc al "Dragonului doborat".

Inainte de orice trebuie lamuriti cititorii asupra modalitatii de identificare a voievozilor romani, fiindca altfel risca sa se rataceasca in lungul sir al numelor de Mircea, Vlad sau Stefan.

NEGRU VODA

Romanii nu au avut sistemul occidental de numerotare al domnitorilor de genul: Ludovic I, Ludovic al-II-lea, etc. Romanii au atasat numelor voievozilor cate o porecla, si in felul acesta Mircea I-ul, devine Mircea cel Batran desi moare la nici 50 de ani. Denumirea de Mircea cel Batran i-a fost data voievodului abia in secolul al XVI-lea, cand in aceeasi tara "Valahia" domnea un alt voievod, tot cu numele de Mircea.

Pentru a-i deosebi, lui Mircea I-ul, i se va spune "cel Batran", in sensul de "cel din vechime". Mircea cel Batran, nu a respectat principiul "agnatilor", el fiind cel care a generat lupta care s-a intins pe secole, dintre familia sa (a Draculestilor), si cea a Danestilor, reprezentata de urmasii fratelui sau Dan.

Principiul "agnatilor", mostenit din vremuri primitive, spunea ca dupa moartea regelui nu domneste fiul celui mort, ci fratele acestuia daca exista un astfel de frate. Dupa moartea fratelui, la domnie urma fiul celui care domnise intai. Mircea avea sa-si inscauneze propriul fiu, pe Mihail, pe care si l-a asociat la domnie cu cativa ani inainte de-a muri. Mircea a dovedit o abilitate diplomatica iesita din comun, reusind ca in timp scurt sa se inrudeasca cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, cu Vladislav Jagello, regele Poloniei si chiar cu unul dintre fiii lui Baiazid, temutul sultan turc.

Mircea cel Batran

A fost singurul voievod roman care a batut monezi pe care purta titulatura de tar (rege). Mircea cel Batran a avut o avere colosala, care i-a permis un gest unic in epoca: a adus de la Venetia pentru cavalerii lui o mie de armuri. Toate acestea intr-o epoca in care zabaluta din gura calului valora cel mai adesea, mai mult decat calul insusi. Raportat la zilele noastre, gestul de atunci ar echivala cu daruirea a o mie de Rollce Royce-uri. Mircea a avut mai multe sotii, iar dintre acestea, prima in mod sigur a fost catolica. Fiul acesteia este cel cunoscut in istorie drept Vlad Dracul.

Acesta a facut parte timp de ani de zile din suita regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, care-l va investi la Nürenberg cu titlul de cavaler al "Ordinului Dragonului Doborat". Ordinul avea doua clase si din el faceau parte cei mai de frunte nobili maghiari, precum si capete incoronate asemeni lui: Stefan Lazarevici, despotul Serbiei, Witold, marele duce al Lituaniei, Alfons al V-lea, regele Aragonului si Neapolelui, precum si Vladislav Jagello, regele Poloniei.

Ca insemne exterioare, cavalerii "Ordinului Dragonului" purtau la gat un colan de aur de care atarna un medalion. Medalionul reprezenta un dragon incolacit cu coada rasucita in jurul gatului, avand spatele sfasiat de o cruce. Dragonul era prins de o cruce care se afla deasupra lui si care simboliza victoria mantuirii.

In lungul crucii era scris textul: "O gnam misericors est Deus"( O cat de milostiv este Dumnezeu), iar pe latul crucii "Pius et Justus"(Credincios si Drept")

Intre obligatiile membrilor "Ordinului Dragonului " erau: sa se ajute intre ei, sa ajute rudele mortilor, sa poarte emblemele ordinului peste tot

Aparitia cavalerilor era extrem de spectaculoasa, iar ei purtau doua pelerine, una verde si alta rosie. Mantia verde reprezenta culoarea Dragonului, iar cea rosie jertfa de sange crestinesc contra necredinciosilor. Vinerea, cavalerii se imbracau numai in negru, fiindca aceasta era ziua in care fusese ucis Mantuitorul.

Desi isi pusese de tanar serviciile in slujba Coroanei maghiare si a celei germane, Vlad Dracul nu a fost un principe norocos. El a avut trei domnii scurte si a fost ucis de boierii din partida rivala, a Danestilor, ajutati de trupele lui Iancu de Hunedoara.

Vlad Dracul, in calitate de "Comandant regal", a stat cativa ani la Sighisoara, unde i se va naste cel de al doilea fiu, pe care-l va boteza cu propriul nume: Vlad.

Faima acestuia, cunoscut in istorie drept Vlad Tepes-Dracula, zamislita din inlantuirea faptelor cu imaginatia, a istoriei cu legenda si mitul, au dus la imbinarea dintre un viteaz de o uluitoare indrazneala cu un as al cruzimii, cu un pedepsitor fara indurare, autor de maceluri cumplite.

Vlad Tepes-Dracula

Vlad Tepes s-a nascut in anul 1431 in fortareata de la Sighisoara. Tatal sau, Vlad Dracul, era in acea vreme guvernatorul Transilvaniei, functie in care fusese numit de catre imparatul Sigismund de Luxemburg. In iarna lui 1436-1437, Vlad Dracul devine print al Valahiei (una dintre cele trei provincii romanesti) si isi stabileste resedinta la palatul din Targoviste, capitala principatului. 

Vlad Dracul

tatal lui Vlad Tepes-Dracula

Vlad Tepes si-a urmat tatal si a trait la curtea princiara sase ani. In 1442, din motive politice, Dracula si fratele sau mai mic Radu au fost luati ostatici de catre Sultanul Murad al II-lea. Vlad Tepes-Dracula a fost tinut in Turcia pana in anul 1448, in vreme ce fratele sau a decis sa ramana aici pana in 1462. Captivitatea din Turcia a jucat un rol important in dezvoltarea lui Dracula. A fost o perioada in care acesta a adoptat o viziune pesimista asupra vietii. Turcii l-au eliberat, de fapt, dupa asasinarea tatalui sau de catre Vladislav al II-lea, moment in care a aflat si despre moartea fratelui sau mai mare Mircea, care fusese torturat si ingropat de viu de catre boieri la Targoviste. La 17 ani, Vlad Tepes-Dracula, sustinut de o cavalerie turceasca si un contingent de trupe imprumutate lui de catre Mustafa Hassan, a facut prima sa miscare spre cucerirea tronului Valahiei. Dar un alt doritor, Vladislav al II-lea l-a invins, doua luni mai tarziu. Intre anii 1451-1456, Dracula sta in Transilvania, Moldova si Ungaria.
Pentru a se putea pregati in vederea cuceririi tronului, Tepes a trebuit sa astepte pana in 1456, an in care a avut satisfactia de a-l ucide pe asasinul tatalui sau. Acum este momentul in care Vlad Tepes-Dracula isi incepe domnia cea mai lunga (sase ani) in care a comis multe fapte sangeroase, care i-au adus controversata reputatie. Primul sau act major de razbunare a fost acela de a-i omori pe ucigasii tatalui sau. Astfel, in anul 1459 el a arestat toate familiile de boieri care participasera la asasinat. Pe unii dintre ei i-a tras in teapa, in vreme ce pe altii i-a obligat sa mearga pe jos din capitala Targoviste pana la Poienari. Cei care au supravietuit acestui supliciu nu s-au putut odihni decat in momentul in care au ajuns la destinatie. Aici Dracula le-a ordonat sa-i construiasca o fortareata pe ruinele unui alt vechi avanpost, deasupra raului Arges. Majoritatea boierilor au murit de-a lungul timpului cladirii acestui castel, Dracula reusind astfel sa-si creeze o noua patura nobiliara.

Vlad Tepes-Dracula a devenit foarte cunoscut datorita tehnicilor sale de pedepsire brutale. Foarte des poruncea ca nelegiuitii sa fie jupuiti, fierti, decapitati, orbiti, spanzurati, arsi, prajiti, ingropati de vii sau trasi in teapa. De asemenea ii placea sa taie nasuri, urechi, organe sexuale sau limba. Dar dintre toate, metoda sa favorita era trasul in teapa. De aici i-a ramas si numele Tepes.
Exista si o legenda care atesta ca metoda lui Tepes de a pedepsi raufacatorii era eficienta. Se spune ca in timpul domniei sale, o cupa de aur se afla la fantana din centrul orasului Targoviste, care servea trecatorilor spre alinarea setei. Conform cronicarilor vremii cupa nu a fost furata atata vreme cat Tepes a domnit. 
La inceputul anului 1462, Vlad Tepes a lansat o campanie impotriva turcilor, de-a lungul Dunarii. Era foarte riscant sa intreprinzi asa ceva, deoarece armata turca a Sultanului Mehmed al II-lea era de departe mai puternica. Cu toate acestea, Tepes a reusit in anul 1462 sa obtina numai victorii si sa ingrozeasca turcii. Pentru a se razbuna, Mehmed a decis sa invadeze Valahia, pentru a o transforma in provincie turca.

El a intrat in Valahia cu o armata de trei ori mai numeroasa decat cea a lui Tepes. In aceste conditii, ti fara nici un aliat, Vlad Tepes a fost nevoit sa se retraga la Targoviste. In urma sa a otravit toate fantanile si a ars toate satele si sursele de hrana pentru ca armata turca sa nu poata supravietui. Mai mult, atunci cand sultanul a ajuns intr-un final in capitala, el a fost intampinat de o priveliste inspaimantatoare: craniile a 20 000 de turci captivi erau infipte in tepe.

Aceasta scena horror a ramas in istorie sub denumirea de "padurea lui Tepes". Aceasta tactica a terorii, aplicata de Tepes, a avut reusita deoarece sultanul si majoritatea comandantilor sai care erau foarte obositi si flamanzi au hotarat sa se retraga. 
Sultanul Mehmed a lasat partea a doua a bataliei, fratelui mai tanar al lui Vlad Tepes, Radu favoritul turcilor la tronul Valahiei. Acesta l-a urmarit pe Tepes pana la castelul Poienari, de pe malul raului Arges. Conform legendei, acesta este momentul in care sotia lui Vlad, pentru a nu fi capturata de turci, se sinucide aruncandu-se de pe stanci (scena exploatata de regizorul Francis Ford Coppola). Vlad, in schimb, a reusit sa scape utilizand un pasaj secret din munte. Ajutat de niste tarani, el s-a refugiat in satul Arefu si de aici a ajuns in Transilvania unde l-a intalnit pe regele Ungariei, Matei Corvinul, care se afla la Brasov. Acesta in loc sa-l ajute, pe Tepes l-a arestat si l-a inchis in castelul de la Visegrad in Ungaria.

Vlad Tepes a ramas timp de doisprezece ani in Ungaria, in vreme ce fratele sau Radu a domnit in Valahia fiind o marioneta a turcilor. Pentru a castiga bunavointa familiei regale, el s-a si casatorit cu sora regelui (dupa unele surse).Se pare ca Dracula a avut drept sotii legitime pe Jusztina Szilagyi; Cneajna Bathory si Ilona Hunyade, iar sotie nelegitima pe fiica armasului Dracea de Manesti. A devenit catolic, fapt ce avea sa-i incante pe ungurii catolici, dar in sinea lui a ramas acelasi Vlad Tepes-Dracula. 
In 1476, Tepes a intrat in Valahia cu ajutorul Moldovei si a Transilvaniei. Aceasta a treia domnie a sa nu a durat decat cateva luni fiindca el a fost ucis si decapitat iar capul sau a fost dus la Constantinopole, ca o dovada a mortii sale

Vlad Tepes-Dracula

Acest voievod dintr-o tara mica, avea totusi constiinta faptului ca este un mare conducator. Faptul ca pe data de 8 iunie 1456, data urcarii sale pe tron, a stralucit cometa Halley pe cerul Europei, iar un an mai tarziu cometa Toscanelli II, el nu le socoteste de rau augur, desi contemporanii sai le socoteau semne diavolesti. Bate chiar o moneda devenita raritate numismatica, pe care este reprezentata o cometa cu coada in forma de "S" gotic, ca sa aminteasca si de Sighisoara.

Semnul "S" este propriu tuturor neamurilor pamantului.

Tot ceea ce pe altii ii inspaimanta, lui nu-i aducea nici cel mai mic tresarit. Adeseori se crede si se doreste asemeni divinitatii, iar multe dintre documente le va semna: DRACUL.

El este cel care modifica tipicul actelor de danie, care la vechii domnitori se incheiau cu un blestem ce invoca puterea divina, inlocuindu-l cu propria lui pedeapsa:

"nimeni sa nu cuteze sa-i tulbure, pentru ca cine i-ar tulbura chiar si un fir de par, unul ca acela va primi mare rau si urgie de la domnia mea."

Puterile sale paranormale i-au speriat deopotriva pe prieteni, dar si pe dusmani. El detinea secretul extracorporalitatii si se pare ca-si putea transforma forma fizica. Se pare ca invatase acest lucru la "Academia de Solomonari" pe care a absolvit-o la Sibiu.

Solomonarii erau ucenici in alchimie, iar Vlad Tepes va organiza o astfel de scoala si pe insula Snagov. Astazi, ca si in trecut, Dracula este simbolul spaimei, nimeni neputand asocia vreun gest de tandrete cu amintirile, povestirile si chipul acestui personaj.

Omul acesta a dus o existenta senzationala, plecand din Sighisoara natala la Egrigoz, in Anatolia, din Moldova lui Bogdan in Transilvania lui Matei Corvinul, din domiciliul fortat de la Visegrad pana in Bosnia, unde va face prima "epurare etnica" din istorie.

Inaintea lui Hitler si Stalin, el avea sa inventeze "lagarele de munca fortata", construind in acest fel, dupa cum spune legenda, cetatea de la Poienari.

Despre cruzimile lui Vlad Tepes-Dracula, s-a scris mult, speculandu-se mai ales latura frivola, pierzandu-se cu desavarsire din vedere elementele dramatice ale vietii unui asemenea personaj.

Afirm cu tarie ca drama lui ca atare, de personaj in epoca, este mult mai mare decat cruzimile pe care le-a practicat fiindca toata viata lui viata lui a fost o lupta: tatal i-a fost asasinat, fratele ingropat de viu, prima sotie s-a sinucis, fratele si varul sau l-au tradat, supusii au conspirat contra lui iar turcii, germanii si ungurii l-au haituit.

Faptele lui Vlad Tepes-Dracula, precum si ale varului sau Stefan cel Mare, isi au originea in copilaria lor invaluita in cruzimi. Nu trebuie uitat ca la nici zece ani, si Stefan si Vlad, asista la uciderea tatalui lui Stefan de chiar fratele acestuia. Pentru Vlad, voievodul Bogdan al Moldovei, tatal lui Stefan a fost ca un tata. Atunci, viata acestor copii s-a schimbat brusc, fiind smulsi cu brutalitate dintre rude si prieteni pentru a lua drumul bejeniei.

Totul, pe parcursul intregii lor vieti, va oscila intre marire si decadere, intre putere si umilinta, intre bogatie si penitenta.

Imaginatia si neputinta de moment, ii va face sa imagineze cele mai dracesti razbunari, menite sa-i inspaimante pe dusmanii care mai intotdeauna erau mai puternici si mai numerosi decat ei.

Vlad Tepes-Dracula

Cu tot spectaculosul vietii sale, faptele unui voievod din Evul Mediu, oricat de mare ar fi fost acesta, nu ar fi fost suficiente ca el sa ajunga in epoca moderna.

Dracula devine prima victima a cuvantului tiparit si-si petrece dintr-o viata de nici 50 de ani, 22 in regim de supraveghere stricta sau chiar detentie. El este cel dintai erou de stirpe romaneasca intrat in atentia literaturii si artei universale datorita mediatizarii faptelor sale.

Cine l-a impus ?

Romanul "Dracula", scris de evreul irlandez Bram (Abraham) Stoker, si aparut in anul 1897 in Anglia. Mare parte din documentarea romanului i-a fost furnizata de "iubitul si prietenul sau" maghiar, Armin Vambery, evreu ca si el, mare orientalist si scriitor.

Nici un evreu ungur nu a avut parte de asemenea umiliri si de asemenea aprecieri, cum avut Armin Vambery. Paralizat de un picior inca de la nasterea sa din 1832 la Dunaszerdahely in Slovacia de azi, savantul a descris in memoriile sale publicate mai intai in limba engleza cum la varsta de doisprezece ani a lcrat pe post de calfa la croitorie, cum apoi a studiat si s-a angajat foarte tanar sa predea ca profesor particular sapte limbi( latina, maghiara, germana, slovaca, ebraica si chiar franceza si italiana).

Bram Stoker

Mai taziu si-a insusit spaniola, daneza si suedeza. A avut o memorie fenomenala si s-a concentrat pe turca, araba si dialecte persane, pentru ca era deosebit de interesat de originea ungurilor.

Vambery trebuie a fi exercitat o atractie aproape magica. Avea 22 de ani cand a fost prezentat baronului Jozsef Eotvos, ministrul culturii. Acesta i-a facut imediat rost de o bursa pentru Constantinopol. Ministrul de externe turc Mehmed Fuad Pasa si l-a angajat apoi ca secretar. Vambery a castigat si simpatia sultanului Abdul Hamid al II-lea, iar ca sa fie acceptat pe deplin s-a convertit la Islam.

A stat sase ani in Turcia, timp in care a publicat mai multe lucrari stiintifice si un dictionar germano-turc. Deghizat in dervis face timp de sapte luni si jumatate o calatorie, prin Armenia, Persia, Afganistan,Fiva, Buhara si Turkestan publicand mai apoi in limba engleza cartea " Calatorii si aventuri in Asia Centrala".

In Anglia, orientalistul este sarbatorit si cinstit ca un erou in timp ce Academia ungara ii da bani de calatorie in Anglia dupa interventia ministrului Eotvos si dupa depunerea manuscriselor sale cele mai valoroase." In Ungaria, un evreu nu poate sa fie ungur" scria el in autobiografia sa.Devine prieten personal al printului de Wales, regele Eduard al VII-lea de mai tarziu iar la Paris este primit intr-o luna audienta de Napoleon al III-lea.

Redevine crestin in 1864 ca sa primeasca o catedra de limbi orientale la Universitatea din Budapesta.

Istoricii si teoreticienii romani se opun cu vehementa asimilarii domnitorului Vlad Tepes-Dracula cu eroul romanului, contele Dracula. Ei au partial dreptate, dar impotrivirea lor furibunda si insuficient documentata nu contine argumente valabile.

Ei se marginesc doar la a face remarci de genul :

"Vlad Tepes-Dracula nu a fost conte secui si nici vampir ! ".

Armin Vambery

Nefiind documentati, ei uita ca eroul romanului nu este Vlad Tepes Dracula, ci un descendent al acestuia care facea parte din familia "Dracula de Sintesti" ( langa Faget, Banat). Documentele epocii consemneaza ca "in 20 ianuarie a anului 1535, fratii Ioan si Ladislau Drakulya au fost innobilati si confirmati de regele Ferdinand".

Cei doi erau nepoti de fiu ai lui Mihnea Voda cel Rau, nimeni altul decat fiul lui Vlad Tepes Dracula.

Armoariile secuiesti (Szekely Okleveltar=Nobili secui) ce contin documente dintre anii 1264-1707, publicate la Cluj in 1895, contin la pagina 15, actul 671 din anul 1548, care face referire la aceiasi frati Drakulya.

La pagina 118 dintr-un alt volum al aceleiasi carti, se consemneaza intrarea in proprietatea lui Ladislau Drakulya a comunei "Band, in Sede-Maros". Sunt stiuti trei dintre copiii lui Mihnea Voda cel Rau: Milos, nascut in anul 1490 si care a trait in Transilvania, Mircea, care s-a nascut in anul 1485 si care dupa ce a fost coregent alaturi de tatal sau, moare in exil in anul 1534, si Ruxandra, fiica maritata intai cu boierul Dobromir si mai apoi cu cel cunoscut in istorie drept "Bogdan Chiorul".

In secolul al XVII-lea, urmasii acestora erau complet asimilati secuilor fiindca erau cu totii catolici, asemeni tatalui lor care s-a catolicizat la Sibiu.

Catolici au fost si Vlad Dracul, si Vlad Tepes Dracula. Pe neam, pana in zilele noastre, la toti urmasii s-a transmis comportamentul special si orgolios, mostenit de la Vlad Tepes Dracula.

Cronicarii amintesc ca Mihnea era: "copia fidela a tatalui sau, Vlad Tepes Dracula".

Din aceasta familie a "Draculestilor de Sintesti", atat de putin cercetata de istorici, provin eu prin mama mea, ea fiind de asemenea o romano-catolica credincioasa. Blestemul inceput cu sinuciderea primei sotii a lui Vlad Tepes-Dracula a continuat generatie dupa generatie femeile sinucigandu-se asa cum a fost cazul si cu bunica si mama mea.

Paftaua lui Radu Basarab

Romanul Dracula a fost tiparit in tiraje uriase, s-au scris sute de studii si carti, s-au facut sute de filme si emisiuni de televiziune, dar subiectul ramane la fel de incitant.

Istoricii "au pierdut partida" in favoarea turistilor, care platesc excursii in Transilvania pentru a-l regasi pe contele Dracula pe care l-au vazut in filme. Ei vor sa simta fiorul povestirilor, poate fiindca sunt convinsi de adevarurile expuse intr-un studiu de catre eminentul istoric ce a fost contele Joseph Kemeny:

"Cineva face o supozitie, un altul cladeste o teorie, un al treilea o ia drept adevar, trage concluzii dintr-insa si mai adauga ceva de la sine, un al patrulea adauga ceva la cele adause si mergand tot asa, intr-un fel de genealogie, istoria trece pe nesimtite "in longas errorum generationes" pana ce, in sfarsit, avem dinaintea noastra un urias arbore, ale carui ramuri indraznete, in loc sa ofere istoricului o odihna sigura si un sprijin puternic, ii storc sudori de sange".

Amintirea lui Dracula a fost perpetuata de catre romani mult in trecut, decat astazi. Un Castel al lui Tepes, putin cunoscut de public exista in Parcul Carol, in el avandu-si sediul Oficiul National pentru Cultul Eroilor. Cladirea este una centenara iar 'Castelul Tepes' este una dintre putinele supravietuitoare din multimea edificiilor arhitectonice construite in 1906 cu prilejul Expozitiei Generale Romane. Expozitia a fost dedicata jubileului celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol l, fiind organizata pe Campia Libertatii, loc istoric transformat cu acel prilej intr-o eleganta gradina, actualul Parc Carol l. Cladire centenara, 'Castelul Tepes' este una dintre putinele supravietuitoare, din multimea edificiilor arhitectonice construite in 1906 cu prilejul Expozitiei Generale Romane. Ea a fost dedicata jubileului celor 40 de ani de domnie ai Regelui Carol l, Expozitia a fost organizata pe Campia Libertatii, loc istoric transformat cu acel prilej intr-o eleganta gradina, actualul Parc Carol l.

Atunci s-a considerat necesara, marcarea progreselor Romaniei printr-o Expozitie jubiliara nationala, asa cum din pacate nu s-a mai facut in epoca moderna.

A fost cunoscuta in epoca sub numele de "Expozitia Generala Romana", "Exhibitio daco-romana" sau "Expozitia Nationala", evenimentul, s-a dorit a fi o manifestare nationala a romanilor de pretutindeni. Organizatorii au avut in vedere mai multe obiective: parc de distractii, muzeu al romanilor, spatiu de cunoastere a trecutului, dar si a prezentului (industria), glorificarea regelui Carol I.

Turnul lui Tepes din parcul Carol

Nu era sarbatorit un singur eveniment: se marcau implinirea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului, 1800 de ani de la descalecarea imparatului Traian in Dacia.

Amintirea Razboiului de Independenta, era un aspect important al expozitiei. Era reprodusa casa de la Poradim, in care si-a avut sediul statul major al armatei romane. Bateriei de la Calafat, numita "Carol I" care a tras primul foc de tun in Razboiul de Independenta, i-a revenit onoarea sa anunte prin 101 lovituri de tun inaugurarea "Expozitiei Generale Romane".

Legatia Imperiului otoman nu a participat la aceasta festivitate. Guvernul otoman nu admitea prezenta in cadrul expozitiei a bateriei de la Calafat, considerand-o drept ofensa din partea guvernului roman.

Familia regala a fost intampinata la intrarea in parc, de catre organizatori, guvern si un grup de 300 de notari, primari si sateni de frunte din toate judetele tarii. Prin alegerea manastirii Cozia, ca model pentru Pavilionul Regal, se urmarea evidentierea legaturii lui Carol I cu istoria romaneasca si unul dintre eroii sai, Mircea cel Batran. Un stramos al lui Carol I, Frederic cel Negru luptase alaturi de Mircea, impotriva turcilor, la Nicopole. La loc de cinste se afla coroana de otel a regelui, inconjurata de 43 de drapele vechi.
Existau pavilioane ale Frantei, Ungariei, Austriei. Pavilionul Bucovinei, construit in forma Bisericii din Radauti, se prezenta ca o anexa a celui austriac.

Matsch, Franz autor FRIEDRICH IV GRAF ZU ZOLLER

Se intalneau obiecte istorice si de cult de la manastirile Sucevita, Dragomirna, Humor, Voronet. Nu a lipsit de la serbari delegatia orasului Roma in frunte cu ajutorul de primar. Ca semn al latinitatii romanilor, Bucurestiul a primit ca dar, din partea Romei, o copie a Lupoaicei. Un alt vizitator important al manifestarilor a fost ducele rus Kiril, a carui sotie era sora principesei Maria. La manifestari au luat parte si printul Wilhelm de Hohenzollern, nepotul regelui si printul Wilhelm de Wied, nepotul reginei. Expozitia s-a bucurat de interes in randul oamenilor simpli din tarile invecinate: grupuri de unguri si bulgari au venit sa vada "minunea de la Filaret".
Presa straina a publicat articole elogioase. Era laudat poporul roman si mai ales, cel considerat un adevarat suveran de presa occidentala: regele Carol I