ASIA MICA IN SECOLELE IX-VI I.CHR.

ASIA MICA IN SECOLELE IX-VI I.CHR.

De la instalarea lor pe coasta apuseana a Asiei Mici, grecii au strans legaturile cu statele indigene din interiorul peninsulei. In primele secole ale mileniului I i.Chr., frigienii ocupa Anatolia centrala, avand Gordion-ul drept capitala a regatului pe care l-au intemeiat. Regatul frigian cunoscut in sec.VIII i.Chr.isi avea centrul pe valea raului Sakariya. Civilizatia frigiana ne este putin cunoscuta. Arta frigiana prezinta un amestec de elemente tipice anatoliene si de influente asiriene, urarteene, iraniene si neohitite. Daca in arta frigiana se poate vedea unul din izvoarele artei arhaice a Greciei, din istoria sa nu se cunosc decat legendele raspandite de greci, printre care aceea a regelui Midas ramanand cea mai cunoscuta.

Dupa cucerirea orasului Gordion de catre cimerienii veniti din stepele nord-pontice (696 i.Chr.), se pare ca frigienii n-au mai format decat unele mici principate care au fost inglobate de catre Cressus regatului lidian, care devine principala putere in Anatolia, avand capitala la Sardes. Dintre conducatorii Lydiei ii amintim pe Gyges, in prima jumatate a sec.VII si pe Alyattes (588-560), a carui istorie este cunoscuta multumita lui Herodot. Ultimul dintre ei a dus statul lidian la apogeul puterii sale, fixandu-i frontiera pe raul Halys, in fata mezilor lui Cyaxares ce dominau partea orientala a Asiei Mici. Sub Alyattes, ca si sub urmasul sau Cressus (560-546), Lydia si-a extins relatiile cu cetatile grecesti din Ionia, pana la a exercita asupra lor un protectorat.

Urmare a relatiilor cordiale cu Lidia, orasele Ioniei au cunoscut in sec.VI i.Chr. o perioada de prosperitate economica si culturala. Negotul cu pietele orientale a raspandit in lumea greaca numeroase produse: podoabe, tesaturi, fildesuri, ustensile din bronz etc. Influenta Asiei se observa si asupra moravurilor a gandirii si artei. Modele orientale (vesminte lungi, bogat

impodobite, bijuterii, parfumuri, accesorii ale luxului) patrund in cetatile ioniene. Unele zeitati (Artemis din Efes, Afrodita din Pafes, Apollo din Didima) au trasaturi imprumutate de la divinitati asiatice.

Aceasta epoca prospera a polisurilor grecesti este pusa in primejdie de o amenintare ce venea dinspre rasarit. La mijlocul sec. VI i.Chr. se ridica o noua putere, cea persana, intemeiata de Cyrus II. In cativa ani, acest cuceritor si om politic de geniu, inlatura puterea lui Cressus (546), se instapaneste asupra Anatoliei si trece in subordinea sa orasele grecesti de pe coasta, precum si unele insule din M. Egee. Sub urmasii sai, Cambyse si Darius, regatul ahemenid devine un puternic imperiu. Ionia a fost integrata, impreuna cu Lydia, intr-o singura satrapie cu sediul la Sardes, iar cetatile grecesti din Propontida au fost incluse in satrapia Frigiei, cu sediul la Daskylion. Satrapii nu se amestecaau in treburile interne ale cetatilor grecesti. Sub Darius insa, in locul unei contributii neregulate a oraselor grecesti, se instituie tributuri fixe, anuale, ceea ce a starnit mari nemultumiri. Cu prilejul expeditiei lui Darius in Scitia, aceste nemultumiri se transforma in revolte deschise, astfel ca, la reintoarcerea sa, Darius este confruntat cu opozitia Byzantionului, Perinthului si Chersonesului.

1. Expeditia lui Darius in Scitia

Legat de aceasta actiune militara s-au creat multe legende. Motivele date de Herodot, printre care pe prim plan se afla cel al 'razbunarii' fata de o invadare a Mediei de catre sciti in urma cu peste un secol, nu au valoare. In realitate, Darius urmarea sa subjuge regiunile ocupate de tracii si getii din sudul Istrului si, astfel, sa aiba o deschidere spre Macedonia.

Pentru desfasurarea acestei actiuni, Darius dispune constructia podului de vase peste Bosfor, opera a arhitectului Mandrocles din Samos, o lucrare impresionanta pentru acel timp. O flota, alcatuita din corabii grecesti, urma sa insoteasca pe mare, pana la gurile Istrului, armatele de uscat din care faceau parte si contingente grecesti, comandate de tirani (Histiaios din Milet, Hippoclos din Lampsacos si Miltiades din Chersonesul Tracic).

In relatarea sa despre inaintarea lui Darius spre Istru, unde avea sa intalneasca opozitia getilor, Herodot (Istorii IV.89-92) nu ofera nici o relatie cu privire la modul in care regele persan a subjugat populatiile trace din Balcani. Nu este exclusa ipoteza ca hotararea lui Darius de a trece Istrul sa reprezinte doar o demonstratie de forta necesara pentru prestigiul puterii persane instalate in Tracia. Raidul intreprins l-a dus pe Darius pana departe in stepele scitice din nordul Golfului Maeotis (Marea de Azov). Regele cerea de la sciti 'pamant si apa', ceea ce insemna, in primul rand, recunoasterea autoritatii persilor in bazinul inferior al Istrului. Revenit in Hellespont, Darius lasa in Tracia pe unul dintre cei mai buni generali ai sai, pe Megabazos, cu misiunea de a consolida stapanirea persana aici si sa instituie controlul persan asupra cetatilor din Propontida si din sudul Traciei. Insulele Lemnos si Imbros sunt ocupate de persi, iar Macedonia recunoaste necesitatea unei aliante cu persii.

In anii urmatori, nemultumirile grecilor fata de cresterea puterii persilor se adancesc. Un prim pas al acestor nemultumiri a fost inlaturarea regimurilor tiranice, in general fara confruntari sangeriase. Aristagonas, dupa ce a renuntat la tirania din Milet, a luat contact cu grecii din Pelopones, incercand sa puna bazele unei coalitii destinate sa contracareze puterea persilor. Astfel, constiinta panhelenica incepea sa prinda contur, indemnandu-i ulterior pe greci sa faca fata cu succes atacului dezlantuit impotriva lor de Darius.