ISTORIC AL ORASULUI RAMNICU VALCEA-momente importante din viata orasului

ISTORIC AL ORASULUI RAMNICU VALCEA-momente importante din viata orasului

Numeroase descoperiri arheologice atesta prezenta comunitatilor umane in teritoriul din jurul orasului Ramnicu Valcea inca de pe vremea paleoliticului.Printre acestea se numara asezarile cultivatorilor de la Copacelu, la sud-vest de oras, datand din epoca mezolitica, in timp ce neoliticul este reprezentat de urmele gasite la Valea Raii, asezare cu o vechime de aproximativ 6.000 - 7.000 de ani, unde s-au gasit, printre altele, un vas destinat pastrarii cerealelor si o secera confectionata din corn de vita, cea mai veche unealta de acest tip descoperita in Romania.

Dovezile existentei comunitatilor umane pe aceste locuri se inmultesc odata cu trecerea de la neolitic la epoca bronzului.Incet, incet etnosul cultural tracic is pune amprenta pe descoperirile arheologice din zona, chiar daca ele se suprapun obiectelor provenite din asezarile istorice mai vechi.Urmele descoperite pe dealurile Troianu, Petrisor sau Capela confirma intinderea asezarilor uniunilor tribale dacice, pe intreg teritoriul orasului actual.

Mai tarziu, din timpul razboaielor purtate de legiunile romane cu dacii, apar urmele unui puternic castru militar la Buridava (Stolnicenii de astazi), centru zonal ce a gazduit trecerea a numeroase legiuni si care a fost, o perioada, chiar locul unde guvernatorul Moesiei In ferioare a trebuit sa-si mute cartierul general, in urma amenintarilor regelui dac Decebal.In perioada de dupa retragerea administratiei romane, viata si-a continuat cursul in zona actualului municipiu, in acest sens fiind descoperite urme ceramice la Cazanesti.Pe aria cuprinsa intre dealul Capela, raul Olt, dealul Cetatuia si dealul Troianu, pana la Stolniceni, urmele indica existenta unei comunitati teritoriale cu puternica stabilitate social-economica si avand o mare densitate a populatiei.In aceasta zona, se va inchega, in secolele VI - XII o asezare stabila, in ciuda invaziilor succesive ale popoarelor migratoare.Tot in acest interval temporal, dintre satele regiunii (Ramnic, Cetatuia, Ulita, Licura, Hinatesti, Troianu, Copacelu, Stolniceni) un rol deosebit incepe sa-l joace Ramnicul, datorita pozitiei sale centrale si a unor conditii naturale speciale de aparare.Referitor la numele de Ramnic, cercetatorii inclina sa creada ca acest apelativ provine din slava, avand inteles de elesteu, balta, loc cu peste.

Ramnicul a aparut si s-a dezvoltat intr-o depresiune cu relief in terase si lunci largi, unde conditiile au favorizat activitatea umana.Evolutia sa a fost influentata si de localizarea sa la intretaierea unor principale cai de comunicatie, vechi drumuri comerciale, prin care erau asigurate legaturile de la deal la munte si spre campie.Procesul de transformare a satului medieval in sat-targ, in targ si apoi in oras, a durat aproape cateva secole.Perioada in care Ramnicul a devenit asezare urbana se situeaza in intervalul 1240-1259, el ajungand capitala judetului Valcea in jurul anului 1290.

Primul document in care este mentionata localitatea Ramnic este un hrisov emis de cancelaria domnitorului Mircea cel Batran, purtand data de 20 mai 1388, iar un altul, din 4 septembrie 1389, sub aceeasi semnatura, precizeaza ca a fost scris "in orasul dmniei mele, Ramnic."Forma de exprimare utilizata nu lasa nicio urma de indoiala asupra apartenentei de tip urban a localitatii, care cunoaste o intensa activitate economica si social-politica, in secolele XIV - XV.

Vechiul oras, "Ramnicul din deal", asezat sub dealul Capela s-a extins, cuprinzand, rand pe rand, zonele limitrofe.Ca urmare a pozitiei sale geografice si strategice favorabile, localitatea a devenit resedinta domneasca provizorie, de refugiu, dar si printre primele orase romanesti, in ordine cronologica, din Evul Mediu.Numerosi domnitori l-au vizitat si uneori au ramas aici perioade indelungate.Conform parerilor unor cercetatori, aici ar fi existat chiar si o curte domneasca, situata pe locul actualului parc Mircea cel Batran din centrul orasului.

A inceput astfel pentru orasul valcean o perioada in care va fi din ce in ce mai des implicat in evenimentele epocii, fiind mentionat si in documentele oficiale ca un important centru urban.Vlad Tepes (1456-1462) a trecut cu oastea prin Ramnic pentru a-l pedepsi pe boierul Albu cel Mare, Radu cel Frumos (1462-1475) a primit aici juramantul a 24 de boieri din zona, iar Vlad Calugarul (1482-1495) primeste in 1487, la Ramnic, audiente si intareste proprietatilor boierilor credinciosi.Radu cel Mare (1495-1508) infiinteaza la Ramnic a doua Episcopie a Tarii Romanesti, orasul devenind, in scurt timp dupa aceea, "scaun de judecata" - folosit si de invatatul domn Neagoe Basarab (1512-1521), care viziteaza Ramnicul in mai multe randuri.Intr-una din legendele locului, sprijinita si de o ipoteza lansata de istorici, se spune ca in drumul sau, pribeag, spre Brasov, domnitorul Radu de la Afumati (1522-1529) s-ar fi refugiat, in noaptea de 2 ianuarie 1529, in nordul orasului, unde, impreuna cu fiul sau in varsta de sase ani, ar fi fost prinsi si ucisi de catre boierii Craiovesti, in preajma bisericutei Cetatuia.

O figura reprezentativa a istoriei romanilor, voievodul Mihail Viteazul, a fost si el oaspete al Ramnicului, unde localnicii l-au intampinat cu bucurie si unde a tinut sfat cu boierii sai credinciosi.Mai tarziu, dupa moartea domnitorului, sotia sa, doamna Stanca, intrata in viata monahala pe meleaguri valcene, s-a stins din viata in anul 1603 si a fost inmormantata in incinta Episcopiei Ramnicului.

Un avant infloritor l-a cunoscut Ramnicul in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, localitatea transformandu-se intr-un important centru cultural.Sub indrumarea si directa supraveghere a episcopului Antim Ivireanul, a fost infiintata aici o tipografie, aceasta functionand pana prin anul 1708.Cartile care au vazut lumina tiparului in tipografia Episcopiei Ramnicului au circulat in intreg arealul locuit de romani, contribuind in mare masura la dezvoltarea constiintei de unitate nationala.

Infiintarea tipografiei din oras a stimulat totodata si dezvoltarea invatamantului in limba romana, primele atestari documentare datand din secolul al XVII-lea.La Episcopie isi desfasoara activitatea, in acest secol, Vlad gramaticul, care era in acelasi timp si logofat.Intre anii 1719 si 1813 a functionat la Ramnic o scoala de traditie romaneasca.Tot aici a fost infiintata prima scoala de pictura, in 1785, prin ingrijirea mesterului Ioan Zugravu.

Au urmat apoi vremuri grele pentru oras, in perioada 1718-1739, perioada razboaielor ruso-austro-turce, timp in care Ramnicul este ocupat, rand pe rand, de austrieci sau de turci, transformat in loc de aparare, incendiat si pradat.

In anul 1831, prin aplicarea Regulamentului Organic, se infiinteaza institutia "Magistratului orasului" echivalenta Primariei, la conducerea urbei instalandu-se magistratul orasului.

Anul revolutionar 1848 a avut ecouri adanci si in orasul valcean, aici organizandu-se Garda Nationala, iar la 29 iulie 1848, "intr-o campie inconjurata cu arbori, ce este la marginea cetatii", langa fantana Turbatu, s-au adunat cetatenii din Ramnicu Valcea si din apropierea orasului.In acest loc, sub steagul Revolutiei, un cor dirijat de Anton Pann "au alcatuit o musica vocala cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton national, plin de armonie si triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie in inimile tuturor cetatenilor".Melodia la care se refera textul citat este "Desteapta-te, romane!", intonata astfel, pentru prima data intr-un cadru oficial, la Ramnicu Valcea.Din documentele vremii si marturiile contemporanilor de atunci, rezulta participarea masiva a populatiei Ramnicului la evenimente, iar revarsarea multimii pe strazile orasului a dat manifestarilor o nota de sarbatoare si entuziasm general.Un mare ajutor acordat revolutiei a fost de asemenea sprijinirea de catre locuitorii urbei a oastei pregatita de generalul Magheru pe Campul de la Troianu, intre 2 august si 25 septembrie.Printre participantii de frunte ai Revolutiei s-a aflat si valceanul Petrache Poenaru, fost secretar si colaborator de incredere al lui T. Vladimirescu.Luptand cu mentalitatea conservatoare a boierilor vremii, acesta si-a adus un important aport la eliberarea robilor tigani, iar contributia sa la dezvoltarea invatamantului romanesc a fost mai mult decat meritorie.

Momentele de sarbatoare si de entuziasm petrecute la 1848 aveau sa se repete in Ramnic o data cu unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859, locuitorii orasului iesind, cu mic, cu mare, pe strazi, dansand hora unirii.Orasul a avut de asemenea onoarea de a-l gazdui pe insusi principalul artizan al acestui moment istoric, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in doua randuri, in 1859 si 1862.

Evenimente caere au facilitat schimburile economice cu negustorii din Transilvania au fost balciurile dfe la Raureni, incepute in anul 1863. Orasul incepe sa se dezvolte armonios dupa concepte urbanistice europene. Se paveaza starzile cu piatra de rau, se canalizeaza vaile Episcopiei si Tigania, se demoleaza unele cladiri insalubre.

La 7 octombie 1876 s-a inaugurat podul de peste raul Olt, dupa proiectul inginerului Sarasescu, investitie extrem de importanta pentru dezvoltarea ulterioara a orasului. Se pun in functiune linii telegrafice intre Ramnicu Valcea si Curtea de Arges(1866) si Sibiu(1874). Municipalitatea a introdus iluminatul public(1861) si a refacut drumurile si fantanile si s-a ocupat de amenajarea unor cimitire: Cetatuia(1861) si Sf. Ion(1874).

In urma castigarii independentei de stat a Romaniei, au avut loc in viata orasului evenimente importante. Cinstirea victimelor razboiului s-a materializat prin ridicarea, la poalele dealului Capela, a unui impunator monument, capat de perspecticva al strazii Tudor Vladimirescu, opera a sculptorului Ion Iordanescu. Acesta a devenit simbol al orasului. Ianugurarea lui a avut loc la 17 mai 1915. Obtinerea independentei tarii a permis o evolutie ulterioara dinamica a economiei si a dus la dezvoltarea urbanistica rapida a localitatii. S-au infiintat noi intreprinderi de chertestea, incaltaminte si produse alimentare, precum si morile "Sentinela" si "Gheltch". In 1881, fratii Simian deschid aici o fabrica de franghii, bice, curele si opinci, iar in 1891, o tabacarie cu mare capacitate de productie pentru acele vremuri. Mai functionau in oras fabricile de oielarie si chereseta ale fratilor Hanciu, atelierul de tamplarie si fabricare a uneltelor agricole ale lui Franz Eitel, dar si ateliere de cizmarie , curele si lumanari, brutarii, ateliere de confectionat caciuli, fierarii sau fabrici de caramida. Numarul bancilor a crescut si a fost introdusa electricitatea.

La 20 iunie 1887 a fost inaugurata linia ferata dintre Ramnicu Valcea si Dragasani, iar la 1898, cea dintre Ramnicu Valcea si Jiblea Calimanestui.

Activitatea urbanistica s-a intensificat in cea de-a doua jumatatea a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, construindu-se noi edificii de o mare valoare arhitecturala: Spatalul orasenesc(1890), Tribunalul(1900), Prefectura judetului(azi Primaria)-1903, Hala Comunala(1904), cladirea administratiei financiare, azi Judecatoria(1907), Posta (1908) si Gara CFR (1908), toate ramanand aproape neschimbate pana azi, precum si impunatoarele cladiri cu rol educational: Liceul "Alexandru Lahovari"-finalizat in 1910 si Seminarul, azi Colegiul National "Mircea cel Batran)-1913.

Toate aceste au contribuit la crearea unui profil propriu si o personalitate bine conturata a orasului. Revelatore pentru aceasta este descrierea facuta de catre Nicolae Iorga:"Ai palcerea de a te gasi intr-un giuvaer de orasel, intr-una dintre cele mai curate asezari urbane din Romania."

In urma primului razboi mondial, orasul este ocupat de catre armata austro-ungara, adiminitratia de ocupatie instituind un regim despotic, trupele devastand si incendiind localiatatea. Exploatarea resurselor locale a devenit inrobitoare. Consecinta a pierderilor importante suferite in timpul razboiului, economia tarii s-a resimtit puternic, in special in primii doi ani de dupa incheierea conflictului. Incepand cu anul 1920, economia Ramnicului a cunoscut o revigorare vizibila, amplificata in perioada care a urmat. O serie de ateliere se reunesc 1n 1923, sub firma "Fabricile reunite de tabacarie fratii Simian si fiii, iar in 1925 se deschide o noua tabacarie, mai bine utilata, "Oprea Simian si fiii". In anul 1930, numarul firmelor comerciale ajunsese la 1800 cu o evolutie ulterioara pozitiva. De asemenea apar noi restaurante si cafenele, precum si cofetaria "La Coana Mita".

Ina nul 1931 apare in oras Societatea de electricitate, creata cu sprijinul capitalului suedez, careia Primaria ii concesioneaza vechile instalatii. Spatalul orasenesc a functionat in diferite cladiri improvizate, pana la finalizarea lucrarilor la noul spital, Spitalul nr.2, in 1896. Activitatea bancara s-a materializat, in aceasta perioada, prin prestatiile bancilor locale: "Banca Valcii", "Albian", "fortuna", etc, dar, asemenea altor institutii bancare din tara, acestea au cunoscut o regresie, din cauza crizei mondiale.

Dupa primul razboi mondial, statul a acordat sprijin refacerii cailor de comunicatii. S-au reparat soselepe o lungime de 300 km si tot atunci s-a intervenit pentru repararea podului de peste Olt..

In anul 1930, orasul numara 15.648 de locuitori si aproximativ 3.500 gospodarii, cresterea demografica avand drept urmare, construirea in oras a unui mare numar de cladiri cu o deosebita valoare arhitecturala.

In urma celui de-al doilea razboi mondial, trupele sovietice au pus stapanire pe cladirile importante din centrul orasului, precum si casele mai rasarite din resul orasului. Gradina publica Zavoi, pe unde au trecut militarii sovietici, a suferit deteriorari majore, iar chiscul de lemn ce fusese construi in vecinatatea noului stadion a fost distrus.

Dupa razboi activitatea economica s-a refacut cu greu. Prin masurile abuzive aplicate in anul 1948, au fost trecute in proprietatea statului o serie de intreprinderi, ateliere, fabrici si si mijloace de productie particulare.

Uzinele sodice Govora au inceput sa produca inca din anul 1959. Apreciindu-se ca in perspectiva industiria sticlei si producerea detergentilor vor face sa creasca cererea de soda calcinata si soda caustica. Tot in zona de sud a orasului, alaturi de uzinele Sodice Govora a fost infiintat cobinatul chimic(astazi OLTCHIM), printre motivatiile construitroii acestuia numarandu-se: aprovizionarea cu materii prime(in special existenta unui depozit important de sare) pe plan local sau din zonele invecinate, posibilitatea folosirii Oltului ca sursa principala si existanta CET Govora ca sursa apropiata de energie termica.

Existenat unui numar mare de tineri in comunele din jur doritori sa-si gaseasca un loc de munca la oras, precum si accesul facil la caile rutiere si feroviare de comunicatie din zona , au constituit si ele argumente serioase in favoare construirii Platformei chimice.Aceasta a absorbit un numar mare de oameni, devenind pe parcursul anilor cel mai important obiectiv industrial local.Aspectele negative ale acestui complex industrial au fost: poluarea care a luat proportii alarmante, panza freatica a fost compromisa pe o mare intindere, apele Oltului s-au degradat si mai mult, transformand Oltul in rau industrtial. Situatia s-a imbunatatit abia in ultimii ani, cand au fot luate masuri pentru protectia mediului.

Guvernantii de atunci au dat ordin sa fie demolat in toatalitate vechiul centru al Ramnicului. Au fost distruse atunci multe cladiri valoroase: casa Gogu Stefanescu, restaurantul Elysee, libraria Petrescu, Casa Armatei si farmacia din vecinatate, teatrul Adreani, Scoala de Muzica, casa Maciuneanu, farmacia Bejan, hotelul Splendid si aproape toate cladirile monumentale din zona centrala a orasului.