Constituirea noii puteri in stat. Caracterul provizoriu al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

Constituirea noii puteri in stat. Caracterul provizoriu al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

Tranzitia postcomunista este procesul prin care institutiile formale ale regimului

comunist - proprietatea de stat, economia planificata, sistemul monopatrinic, organizarea administrativa strict ierarhica, subordonarea vietii economice, sociale si politice unei ideologii oficiale - sunt inlocuite cu alte institutii formale, cu noi dogme si norme oficiale, care sunt cele ale democratiei liberale si economiei de piata. Aceasta nu implica o lichidare totala a mostenirii comuniste, lucru cu neputinta de realizat in zece sau cinsprezece ani[1].

Evenimentele produse la 22 decembrie 1989 s-au desfasurat in mare viteza. Dupa plecarea lui Ceausescu din sediul puterii, noul nucleu politic s-a format relativ repede. In jurul orei 15.45, Ion Iliescu anunta la Televiziune ca la ora 17.00, la sediul fostului Comitet Central se va intruni noua structura conducatoare. In jurul orei 18.00, pe fondul unor rafale puternice in Piata Palatului, in sediul CC s-a format Frontul Salvarii Nationale[2].Ca o "emanatie" a revolutiei a aparut Consiliul Frontului Salvarii Nationale, organism politic cu caracter provizoriu caruia i s-a recunoscut autoritatea suprema in stat .

Continutul stenogramei primei sedinte a Consiliului Frontului Salvarii Nationale este destul de bogat in informatii despre situatia reala a corpului politic prefigurat prin comunicat in noaptea de 22 decembrie 1989(vezi anexa 2). Ea dezvaluie fragilitatea acestui prim corp politic al tarii eliberate, precum si distanta masurata in experianta, abilitate si subtilitate politica intreg grupul de activisti ai partidului comunist, complotisti si agenti condus de Ion Iliescu si personalitatile societatii civile puse pe lista CFSN . Iliescu si Roman au intocmit programul in 10 puncte al FSN , care a fost adus la cunostinta tarii la 22 decembrie.

Statutul initial al CFSN a fost cel al unui organism decizional menit sa preia atributiile fostului partid comunist in atmosfera violenta de dupa caderea lui Ceusescu . Vreme indelungata, noul organism politic a supravietuit numai pentru ca nu a avut de infruntat nici o opozitie serioasa. Atunci cand opozitia a aparut - si nu oricum, ci ferm hotarata sa-l inlocuiasca - , CNFSN a supravietuit tocmai pentru ca oamenilor nu le era deloc clar ce este si ce vrea aceasta opozitie. Dupa instalarea acestui nou organism politic, dotat cu o putere teoretic absoluta, deoarece reunea atributiile si puterile tuturor institutiilor politice daramate de revolutie, de la parlament si pana la centrul politic al executivului si comanda suprema a armatei, a urmat cea mai confuza perioada postrevolutionara . Ea s-a s-a intins din primele zile ale victoriei revolutiei si pana dupa alegerile din mai 1990 . Acapararea puterii de catre grupul Iliescu se explica simplu: erau singurii oameni politici cu experienta care se aflau la gara in momentul cand a sosit trenul revolutiei, singurii care cunosteau mersul trenurilor in Romania lui 1989 .

Ceea ce dezamagea la proaspat instalatul CNFSN era ca nu stia ce sa faca. In general, intr-o revolutie, dupa destramarea institutiilor fostului sistem politic urmeaza o perioada rapida de inovatie si constructie . Vechile reguli ale puterii sunt inlaturate si sunt anuntate si instituite cele noi. Se pun cat mai repede la punct noile institutii, iar acestea incep sa functioneze chiar si improvizat, in conditii oricat de incomplete. Dar, mai ales, puterea incepe sa fie exercitata intr-un mod nou, cu alte obiective, dupa alte reguli. Iar principalul ei obiectiv si realizare este punerea in functiune a unor noi mecanisme si institutii in domeniile nepolitice ale societatii, in economie, in administratie, in viata de toate zilele. Caci asta deosebeste o revolutie de o simpla lovitura de stat (cu care revolutia din decembrie a fost adesea comparata), faptul ca o forta politica isi asuma sarcina sa introduca acele schimbari de natura nepolitica de care societatea are neaparata nevoie, dar nu le poate introduce singura . Forta politica respectiva poate reusi sau poate esua, schimbarile reale vor semana mai mult sau mai putin cu proiectul politic initial, dar in cazul unei revolutii desfasurate normal, este sigur ca ea va incerca sa impuna programul politic al revolutiei. Am vazut insa deja ca revolutia romana era handicapata tocmai la acest capitol al constructiei care urma victoriei .

Numirea lui Petre Roman in functia de prim-ministru al Guvernului provizoriu a fost neasteptata. Aceasta a fost rezultatul influentei decisive pe care o exercita Silviu Brucan asupra lui Ion Iliescu pe toata perioada saptamanii preluarii puterii, Silviu Brucan dovedindu-se calculat si in acest caz. Roman venea din strada, era bine cunoscut si de Brucan, si de Iliescu, dar mai ales avea charisma unui tanar educat in Occident si influentat puternic de acesta. Roman era proiectat in ochii publici si ,mai ales ai Occidentului pentru a se vedea mai putin implicarea sovietica in schimbarea de regim. Noul prim-ministru nu era membru al Biroului Executiv al CFSN, nici macar nu era considerat membru de facto al CFSN, ca structura politica, nu a avut decizia in ce priveste numirea majoritatii ministrilor din cabinetul sau, nu era autorul si nu semna decretele emise in acea perioada de CFSN. Bineinteles insa ca a fost perceput ca omul numarul 3 in CFSN, adica in Stat, ca urmare a expunerii sale mai mari pe televiziune, aceea fiind si perioada interviurilor date agentiilor de presa si televiziunilor straine, interviuri in care Petre Roman stralucea .

Tranzitia declansata de criza de esec a sistemului socialist, a plasat societatea romaneasca - in starea sistemelor - departe de echilibru, nu cu precadere, datorita unor erori practice, ci mai degraba a incapacitatii sale principiale de a oferi un model eficient de dezvoltare capabil sa satisfaca aspiratiile umane intr-o oranduire sociala viabila .