Miscarea legionara intre anii 1933-1937

MISCAREA LEGIONARA INTRE ANII 1933-1937

Casa Verde

Liviu Valenas.: - Fiindca ati condus d-le Dimitriu Centrul Studentesc Legionar Timisoara, cam cat la suta, in perioada interbelica, din studentimea tarii, era legionara ?

Mircea Dimitriu.: - Studenti legionari propriu zisi erau cam 15-20 %, iar simpatizanti inca vreo 30-40 %, restul studentilor erau cu totul neangajati politic, in afara de cuzisti (care se aflau in special la Timisoara) si comunisti (in majoritate tot la Timisoara).

L.V.: - Cum se manifestau acesti studenti comunisti ?

M.D.: - Se manifestau exclusiv in clandestinitate.

L.V.: - Nu exista si o studentime liberala si national-taranista ?

M.D.: - Exista, dar era slab reprezentata numeric. La Timisoara aveam ceva studenti liberali.

L.V.: - Din cate stiu, ati mai luat parte pe un santier de munca legionar, la Bucuresti, la construirea viitorului sediu al Miscarii Legionare, asa zisa 'Casa Verde'

M.D.: - Da, am participat la acest santier, mai precis spus, la facerea caramizilor necesare pentru Casa Verde. Acest santier era condus personal tot de Corneliu Codreanu. Eu aveam o grupa de aproximativ 15 studenti camarazi din Timisoara si trei saptamani am facut caramizi. La facerea caramizilor, lucra cot la cot cu noi si generalul Zizi Cantacuzino-Granicerul, care avea peste 70 de ani

L.V. Din ce fonduri si pe ce teren s'a construit aceasta 'Casa Verde' ?

M.D.: - Terenul a fost donat de o persoana, care facea parte din organizatia 'Prietenii Miscarii Legionare', mancarea necesara pe santier era daruita de negustori din Bucuresti, care erau fie  legionari, fie simpatizanti ai Miscarii.

L.V. Pana la urma ce s'a intamplat cu 'Casa Verde' ?

M.D.: - Dupa ce a fost construita, la putin timp a fost ocupata abuziv de guvernul condus de Armand Calinescu, pe urma am reluat-o in 1940. In curtea casei, intr'un mausoleu au fost depuse osemintele lui Corneliu Codreanu, tot acolo odihneau, din 1937 si Mota si Marin.

L.V.: - Care a fost soarta acestui mausoleu si a 'Casei Verzi' ?

M.D.: - Comunistii au spulberat mausoleul Iar Casa Verde a fost nationalizata de comunisti, care au dat-o in administrare CFR-ului, care a deschis acolo birouri.

L.V.: - Miscarea Legionara nu a facut diligente, dupa 1989, pentru recapatarea acestui imobil ?

M.D.: - Miscarea Legionara actualmente nu este recunoscuta juridic in Romania. Se stie ca legea elaborata in 1991, de Ion Iliescu si neocomunistii din jurul lui, interzice orice activitate legionara Din aceste motive Miscarea Legionara nu a putut sa faca nici o cerere pentru retrocedarea Casei Verzi. Sunt insa informat, ca un frate al lui Corneliu Codreanu, care mai este in viata, Catalin Codreanu, ar fi facut o cerere pentru a primi Casa Verde inapoi, dar nu a primit-o pana acum si sunt de fapt putine sperante sa o primeasca dela actualul regim Constantinescu.

L.V.: - Fiindca ati pomenit de familia lui Corneliu Codreanu, ce s'a intamplat cu sotia lui Codreanu, dupa asasinarea acestuia, in padurea Tancabesti, in noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938 ?

M.D.: - Ea a fost lasata o vreme in pace, mai ales ca a reusit sa se ascunda in Ardeal, undeva in Muntii Apuseni si de acolo a reusit sa fuga in Ceho-Slovacia, impreuna cu fetita pe care o adoptase Corneliu Codreanu (sotii Codreanu nu au avut copii). Fetita adoptata, Catalina, era fetita unor rude. Impreuna cu Catalina, d-na Codreanu a ajuns la Praga, de unde a comunicat la Berlin, lui Ciorogaru, unde se gasesc si ca doresc sa fie ajutate sa ajunga la Berlin. Eu am fost trimis la Praga ca sa le aduc la Berlin. Am reusit sa o aduc pe d-na Codreanu si pe fetita din Ceho-Slovacia, cu cateva ore inainte ca trupele germane sa ocupe complet Cehia (Boemia si Moravia), la 15 Martie 1939. Elena Codreanu a ramas in continuare la Berlin, a fost primita cu toata condescendenta de grupul nostru, Horia Sima, Papanace si ceilalti.. In 1940, dupa ce Horia Sima a reusit sa faca un guvern cu Antonescu, d-na Codreanu a revenit in tara. S'a bucurat atunci de toate onorurile si s'a stabilit la Husi, in casa parinteasca. Dupa puciul lui Antonescu, acesta a incercat sa o acuze de anumite nereguli, care tineau de codul penal, dar s'a dovedit in final ca acuzatiile nu erau fondate, asa ca a fost lasata in pace. A ramas in pace doar pana au venit comunistii la putere, care au arestat-o, doar pentru ca fusese sotia lui Codreanu Dupa ce a fost eliberata, a trait la Bucuresti pana la moartea ei, survenita in 1994.

L.V.: - Ce viata ulterioara a avut fiica adoptiva a lui Codreanu, Catalina ?

M.D.: - Au auzit ca este inginera la o firma in Cluj si nu a avut de suferit din partea Securitatii, care s'a convins repede ca nu reprezinta nici un pericol pentru regimul comunist.

Propaganda legionara prin Banat

L.V.: - Cand l-ati cunoscut pe Horia Sima ?

M.D.: - Horia Sima mi-a fost recomandat de la Bucuresti, in 1932, ca sef al judetului Severin. Am luat contact cu el. Noi, Centrul Studentesc Legionar Timisoara, aveam obligatia sa ajutam judetele din Banat in propaganda electorala si in general in toate activitatile de propaganda (de pilda marsuri). Cand Horia Sima a ajuns seful regiunii Banat, a devenit un fel de superior al meu. Ce fel de om era Horia Sima ? In primul rand trebuie sa spun ca era o persoana foarte inteligenta. In al doilea rand, era foarte indraznet, care nu avea nici o frica de moarte. Se baga unde era pericolul mai mare in luptele cu jandarmii, se expunea total.

L.V.: - Se poate face o paralela intre Corneliu Zelea Codreanu si Horia Sima ?

M.D.: - Trebuie sa spun ca Horia Sima abia ulterior, spre maturitate si-a dezvoltat intreaga sa personalitate. Sarcinile lui pina in 1940 au fost destul de reduse, sef de judet si sef de regiune In orice caz, intre Codreanu si Horia Sima a existat o mare deosebire. Corneliu Codreanu era un vizionar si un educator, care a creat o ideologie, iar Horia Sima era o personalitate inclinata spre fapte, era un realizator, daca vreti. Niciodata Horia Sima nu a pretins sa-l inlocuiasca pe Corneliu Codreanu !

L.V.: - Dupa aceasta paranteza, sa revenim la activitatea din Centrul Studentesc Legionar Timisoara. In marsurile de propaganda prin judet, cu ce mergeati, cu trenul ?

M.D.: - Cu trenul si pe urma pe jos, prin sate.

L.V.: - Prin satele din Banat, in acei ani, cum erati primit ?

M.D.: - Aveam in sate, ciocniri permanente cu jandarmii. Personal am fost de mai multe ori arestat. Ciocnirile cu jandarmii aveau loc invariabil la intrarea in sate (unde ei ne asteptau), acolo ne bateam cu ei Bataile erau din cauza faptului ca jandarmii vroiau sa ne aresteze, iar noi nu doream acest lucru (). Cu batai sau fara batai, ajungeam pana la urma in centrul satului, iar lumea incepea sa ni se alature noua. In aceasta situatie, fie ca jandarmii ne lasau in pace, fie ca continuau sa ne agreseze, dar avand suficienti camarazi, rezistam pe pozitii

L.V.: - Dar de unde stiau jandarmii ca trebuia sa ajungeti intr'un sat oarecare ?

M.D.: - Erau informati de dinainte ! De multe ori jandarmii ne asteptau in gari, unde stiau ca trebuie sa coboram din tren. Ca sa le dejucam planurile, saream din tren, inainte ca trenul sa ajunga in gara Trebuie sa spun ca organizatia judeteana Timis-Torontal a Miscarii Legionare avea in randurile sale un mare numar de ceferisti, inclusiv mecanici de locomotiva. Vorbeam in prealabil cu ei, si ei incetineau mersul trenului acolo unde noi vroiam sa sarim din tren, ca sa-i evitam pe jandarmi. Dupa aceea plecam pe jos si intram in sat sau in oras, prin partea opusa la care ne asteptau jandarmii Trebuia sa uzam de tot felul de siretlicuri ca sa ne putem face propaganda necesara

L:V.: - Ati fost si arestat d-le Dimitriu in acei ani ?

M.D.: - Desigur ! Si nu odata Am fost arestat de nenumarate ori, nici nu mai tin minte numarul arestarilor. De obicei eram tinut in arest cateva zile, cam 3-4 zile. In 1933 am fost sa strang semnaturi pentru alegerile parlamentare din acel an. M'am dus intr'un sat, de unde era originar Ilie Ghenadie, care la ora aceea era seful organizatiei legionare a judetului Timis- Torontal. Acolo am inceput sa string semnaturi de la rudele lui, pentru propunerile la Camera Deputatilor. La un moment dat primarul a telefonat la Timisoara, 'ca este atacat, este baricadat, legionarii iau cu asalt primaria' Erau toate bazaconii, nici gand nu aveam de asa ceva, nimeni nu ameninta primaria din comuna Secusici. Asa ca ne-am trezit din nou cu jandarmii (condusi de un maior), veniti in mare viteza, cu un camion dela Timisoara. Am fost din nou arestat Insa dupa ce s'a lamurit cu adevarata situatie, maiorul de jandarmi a spus 'ca toata alarma este falsa, dar pe dumneata nu te pot lasa aici, trebuie sa te iau la Timisoara'. Am avut deci transportul 'gratuit' inapoi la Timisoara, in camionul cu jandarmii. Pe drum, tot vorbind de una alta, i-am spus : 'D-le maior, o sa ai ghinion daca nu ma lasi in pace' Si intr'adevar, se facuse noapte, era o ploaie torentiala, niste drumuri desfundate si s'a stricat camioneta. A trebuit sa ramanem intr'un sat, maiorul m'a luat cu el intr'o camera la un ungur. Am dormit deci o noapte cu el in aceeasi camera (cu doua paturi), rechizitionata dela o familie de unguri si la un moment dat, maiorul de jandarmi mi-a spus : 'Uite ce este, am stirea ca nu o sa puteti face nimic, Duca o sa va vina de hac'

Asasinarea lui I.G.Duca

L.V.: - Peste putin I.G.Duca avea sa scoata in afara legii Garda de Fier

M.D.: - La care eu am intrebat : 'Cum il cheama ? Duca ?, atunci o sa se duca' Maiorul de jandarmi m'a contrazis imediat, 'Nu o sa se duca, sta bine pe picioare' Pe urma am ajuns la Timisoara, am fost tinut la Comandamentul Jandarmeriei cateva ore si apoi mi-a dat drumul, pentru ca nu ma putea acuza de nimic ! S'a intamplat apoi atentatul contra lui Duca, comis pe data de 29 Decembrie 1933. Imediat au venit sa ma aresteze, insa eu eram deja diparut dela 10 Decembrie 1933

L.V.: - In fond dv. ce legatura ati avut cu atentatul contra lui I.G.Duca ?

M.D.: - Nici o legatura. Absolut nici o legatura ! Am reusit sa fug din Timisoara si am plecat in tara. Am fost dat in urmarire generala pe toata tara, ca si 'complice' la acest atentat ! Cand s'au mai linistit lucrurile, la vreo patru saptamani, m'am prezentat, impreuna cu un avocat, la politia din Focsani. Imediat am fost arestat si cu lanturi la picioare, insotit de doi jandarmi, am fost trimis la Bucuresti. M'au dus la Siguranta Generala, pe bulevardul Protopopescu, m'au bagat intr'o celula si m'au tinut cateva zile acolo cu un jandarm, la usa deschisa. Dupa aceea am fost luat la ancheta. Intre timp sosise la Siguranta Nationala rezultatul perchezitiei, care mi se facuse la caminul studentesc din Timisoara unde locuiam. In acea camera aveam doar un dulap si un cufar Eu facusem inainte niste incercari, de a pune niste versuri pe muzica. In acest scop facusem o schita de iambi si de trohei. Erau cateva foi de hartie in total. Asta era actul de acuzare ! Conspirasem la atentat, caci utilizasem un 'limbaj secret' ! Pana la urma am reusit sa explic ofiterului de Siguranta care ma ancheta, ca nu era vorba de niciun 'limbaj secret', de vreun cifru sau cod, erau doar iambi si trohei. Pe urma am fost trimis, tot cu escorta, la Timisoara, unde era chestor Ovidiu Gritta. Acolo, m'au tinut vreo doua zile, insa decizia dela Siguranta Generala de la Bucuresti, era sa fiu eliberat, din cauza ca nu s'a gasit nimic impotriva mea. Gritta a venit la mine si mi-a spus, 'Ai scapat nemernicule, criminalule, ai scapat de data asta, dar te prind eu alta data' 'Alta data' fusese la 10 Decembrie 1933. Noi, studentii din Timisoara, faceam in fiecare an, la 10 Decembrie, un pelerinaj la biserica din cartierul Fabrik. Ziua de 10 Decembrie era ziua studentimii, a generatiei dela 1922. La 10 Decembrie 1922 s'a realizat unitatea centrelor studentesti din tara, sub conducerea lui Corneliu Codreanu si Ion Mota. Aceasta zi a fost sarbatorita de studentii din Romania, in fiecare an, pana in momentul in care Carol al II-lea a instalat dictatura. La aceasta data de 10 Decembrie 1933 Duca a dizolvat Miscarea Legionara si in timpul noptii au fost arestati peste 20.000 de legionari. Studentii legionari din Timisoara erau inca liberi si am participat la pelerinajul traditional la biserica din cartierul Fabrik. Cand am ajuns in dreptul Prefecturii de Politie, am fost arestat Atunci, toata coloana de studenti, erau vreo 400 de studenti, au inconjurat Prefectura de Politie si au inceput sa strige sa fiu eliberat.

L.V.: - Acest demers a avut succes ?

M.D.: - La Prefectura Politiei am gasit alti legionari, pe Constantin Stoicanescu, care acum era seful judetului Timis-Torontal, pe Ilie Ghenadie si inca alti cativa insi. Cum studentii strigau incontinuu sa fiu eliberat, seara, m'au dus la poarta Prefecturii si mi-au dat drumul. In momentul acela eu am si disparut ! Pe urma s'a dat ordin sa fiu din nou arestat, pentru complicitate la atentatul comis impotriva lui Duca, numai ca eu nu am mai fost gasit Aceste lucruri s'au repetat aidoma si peste patru ani. In 1938, Carol, prin instalarea dictaturii sale din 12 Februarie, a interzis studentilor si functionarilor publici sa mai faca politica, cu mentiunea ca aceasta dispozitie, deja se aplica, de facto, sudentilor, din Decembrie 1937. Cu toate acestea, noi, studentii legionari, impreuna cu muncitorii legionari din Timisoara, am organizat o manifestare de protest impotriva acestei masuri. Totul s'a desfasurat in perfecta ordine si fara incidente. A doua zi am aflat ca Parchetul Militar a emis un nou mandat de arestare impotriva mea. Atunci am disparut din nou, cautand adapost la fosti colegi in Bucuresti si in provincie. Fata de prigoana care se anunta, m'am gandit sa parasesc tara, dar nu eram inca hotarit sa fac acest pas, plin de consecinte. Cand insa am fost vizitat de tatal meu si cand mi-a spus ca 'un evreu, cu care fusese asociat intr'o afacere, ii spusese, ca sus de tot s'a decis distrugerea Miscarii Legionare', orice indoiala mi s'a spulberat ! Fiind bolnav de tuberculoza, o inchisoare mai prelungita ar fi insemnat pentru mine moartea. Am inceput sa-mi organizez fuga si am reusit sa trec in Polonia si de acolo in Germania, stabilindu-ma la Berlin. Era in data de 8 mai 1938.

L.V.: - Revenind la atentatul comis impotriva lui I.G.Duca, pe peronul garii Sinaia, de legionarii Ion Caranica, Doru Belimace si Nicolae Constantinescu, cine l-a ordonat ? L-a ordonat personal chiar Corneliu Codreanu ? Sunt si variante ca in spatele atentatului ar fi fost chiar Carol al II-lea, sa fie adevarat ?

M.D.: - Atentatul impotriva lui I.G.Duca a fost un act spontan. I.G.Duca a dizolvat Garda de Fier, in plina campanie electorala ! Peste 20.000 de legionari au fost arestati si schingiuti, 7 legionari au fost asasinati (Virgil Teodorescu, Constantin Nita, Nicolae Balaianu, Toader Toma, Gheorghe Bujdi si Sev. Fardea), toate publicatiile legionare au fost interzise, iar sediile Miscarii Legionare, inchise si devastate. Indignarea legionarilor a fost imensa si mai multe grupuri, necunoscute Sigurantei, au luat initiativa de a-l pedepsi pe Duca, cu atat mai mult cu cat se banuia ca si Capitanul ar fi fost asasinat, legaturile cu Bucurestiul fiind total intrerupte. Personal cunosc dela Petre Fleschin, ca a facut parte dintr'o grupa de legionari din Sibiu si care a fost foarte deceptionat ca altii au fost mai rapizi De altfel la procesul din 17 Martie - 5 Aprilie 1934, s'a putut constata, fara dubiu, ca intre conducerea Miscarii Legionare si grupul Nicadorilor (Constantinescu, Belimace si Caranica) n'a existat vreo comunicare. Despre alegatia ca Regele Carol al II-lea cu Eugen Cristescu ar fi organizat atentatul contra lui Duca, am luat si eu cunostiinta dintr-o brosura scrisa in Iunie 1983 de Serban Milcoveanu - la acea data, cel putin, agent al Securitatii - dar consider ca este una din fabulatiile lui, pentru care este unanim cunoscut.

L.V.: - Practic deci, de peste 60 de ani, traiti in Exil ?

M.D.: - Nu chiar de 60 de ani, ci de 58 de ani, caci am revenit in tara, cu 4-5 zile inainte de data de 21 Ianuarie 1941, data puciului lui Antonescu.

Intalnirea dintre Corneliu Codreanu si Alexandru Safran

L.V.: - In 1937 a avut loc o intalnire absolut uluitoare, Corneliu Codreanu s'a intretinut mai multe ore cu cel care avea sa devina, trei ani mai tarziu, Rabin Sef al Romaniei : Alexandru Safran ! Aveti date despre ce au discutat cei doi atunci ?

M.D.: - Este adevarat ca a avut loc aceasta intalnire, in 1937, la sediul Miscarii Legionare, Casa Verde. Corneliu Codreanu l-a primit pe Alexandru Safran, cel care peste trei ani avea sa fie seful spiritual al tuturor evreilor din Romania Mare. Intalnirea, precizez acest lucru, a avut loc la cererea viitorului Rabin Sef ! Corneliu Codreanu si Alexandru Safran au facut un schimb de vederi, de pareri, si-au expus personal, cu sinceritate ideile si crezul lor. Putem cunoaste acum ce au discutat, chiar din cartea rabinului Safran 'MARX A FOST ANTISEMIT', aparuta la Ierusalim, in 1979. Scrie Rabinul Sef Alexandru Safran : 'Vorbeam de peste doua ceasuri. Nu era o discutie de cabinet, ci s'au amestecat aici durerile lumii (). Adevarurile lui si ale mele, ardeau, chinuiau gand si suflet, cersindu-si raspunsuri, argumente, pentru a ne desparti ca prieteni. Il vad cum se ridica, imi intinde mana si-mi spune : Am avut o mare placere de intalnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat problemele, dar am invatat farame din taina infinita a credintei. Eu nu am venit sa provoc ura sau razbunare. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gandesc ca mine. Daca un evreu a fost lovit ori jignit pe plan moral, iarta-i pe raufacatori. Ei nu sunt decat oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-l slefuim, ci pe omul-om Am plecat. Am cantarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica. Apoi a venit tavalugul. Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, in 1938. Nu stiu daca am procedat bine, redand aceasta convorbire cu Corneliu Zelea Codreanu. Am vrut sa se vada ideile unui conducator politic, care a platit cu viata pentru convingerile sale, tragand dupa el mase insetate si ele dupa o bucatica de dreptate' Aceste amintiri ale Rabinului Sef Alexandru Safran cred ca ne dau o imagine asupra adevaratelor sentimente ale lui Corneliu Codreanu fata de poporul evreu.

L.V.: - Dar atunci de ce este permanent caracterizata Miscarea Legionara ca 'antisemita', sau chiar 'mancatoare de evrei' ?

M.D.: - Miscarea Legionara a fost incontinuu calomniata, actiune care continua cu aceeasi intensitate si acum, in 1999. Se poate deduce usor daca Legiunea a fost antisemita sau nu, daca ne referim la cele spuse de Corneliu Codreanu in tabara de la Carmen Sylva : 'Solutia legionara a problemei evreiesti in Romania nu sunt persecutiile, exproprierile si masacrele, cum ar fi foarte usor, dar este foarte rau. Ea este sus de tot, in conducerea statului si consta in totala incoruptibilitate a guvernantilor si din perfecta aplicare a legilor. Cand vor constata ca nu mai au pe cine corupe si nu mai sunt romani de vanzare, evreii vor parasi teritoriul nostru din proprie initiativa si de nimeni constransi'. Codreanu a mai adaugat : 'Iar daca vor mai ramane evrei dornici sa traiasca in pace cu noi si capabili de munca cinstita, productiva, cu atat mai bine pentru ei si pentru Romania' Pot aduce nenumarate dovezi, fapte istorice care nu mai pot fi reinterpretate, ca Miscarea Legionara nu i-a prigonit pe evrei. Astfel, in timpul Statului National Legionar, intr'o perioada cand Germania era atotputernica in Europa, comandantul legionar Radu Gyr, in calitatea de director general al Teatrelor, a autorizat infiintarea teatrului evreiesc Baraseum in Bucuresti (teatru care functioneaza si in prezent, cu mentiunea ca in timpul comunismului a purtat denumirea de 'Teatrul Evreiesc de Stat'), fapt unic in spatiul influentat de Germania ! Desigur ca nemtii au protestat cu hotarire impotriva deciziei de a infiinta in 1940 acest teatru evreiesc, dar Miscarea Legionara nu a tinut cont absolut deloc de aceste proteste. In Ianuarie 1996, intr'un interviu acordat publicatiei 'Totusi iubirea', profesorul Raul Sorban - cetatean de onoare al statului Israel - spune ca Letitia Popa din Turda, desi legionara, a condus grupuri de evrei, prin Turda, clandestin la Bucuresti, ca sa-i scape de holocaustul, care li se pregatea in Ardealul de Nord (aflat sub administratie ungureasca) , fara a cere vreo rasplata Astfel de fapte nu au fost izolate, si alti legionari i-au ajutat pe evrei, cand s'a pus problema sa fie exterminati de germani.