Polonia - Miscarea Solidaritatea

Polonia - Miscarea Solidaritatea

Polonia nu a incetat sa ofere celorlalte democratii populare exemplul unei tari in care, in ciuda "normalizarii", intreaga societate civila era implicata intr-un proces de rezistenta mocnita, care obliga puterea sa negocieze cu cele doua structuri principale, Biserica Catolica si sindicatul "Solidaritatea". Dupa ce au incercat sa-l desfiinteze pe acesta din urma, conducatorii polonezi au trebuit sa se se hotarasca in aprilie 1989, dupa un val de greve si deschiderea unei "mese rotunde" cu reprezentantii "Solidaritatii", sa semneze un acord care marca o cotitura hotaratoare nu numai pentru Polonia, ci si pentru ansamblul blocului socialist. Acest text prevedea reinstaurarea pluralismului sindical, deci legalizarea "Solidaritatii". Acest sindicat ilegalist si-a adjudecat 99 dintre cele 100 de locuri puse in joc pentru Camera superioara, Senatul, ierarhia comunista s-a prabusit, guvernul cazand in mainile acestuia . Polonia urma sa fie condusa de atunci inainte de un Presedinte al Republicii, ales pentru sase ani de Parlament si avand prerogative multiple. Legislativul urma sa fie impartit in doua Camere alese prin sufragiu universal: o Dieta, in care opozitia trebuia sa se multumeasca cu 35%, restul locurilor fiind obtinute de PC polonez si de aliatii sai si un Senat care avea puterea de e respinge legile votate de Dieta. Se adoptase deci practica democratiei pluraliste, care patrundea in sistemul politic al unei democratii populare .

Polonia a asistat, in perioada 4 - 11 iunie 1989, la o campanie electorala pasionanta in adevaratul sens al cuvantului. Victoria opozitiei a fost totala . In Senat, la primul tur de scrutin, 82 de locuri i-au revenit Solidaritatii, pentru ca , dupa cel de-al doilea, aceasta sa detina 99 din 100 de locuri. Toti liderii comunisti care au participat la alegeri au pierdut. Criza vechiului sistem devenise evidenta. Rezultatele pareau a fi fost prilej de satisfactie si pentru Occident, care, si-a facut simtita prezenta in Polonia destul de repede. Vizitele presedintelui francez, urmate apoi, in luna iulie, de cea a presedintelui american, au avut menirea de a intari procesul democratic aflat in stare incipienta .

De la aceasta cotitura istorica, Polonia si-a accentuat evolutia spre democratie. Dieta a revenit in decembrie 1989 la numele de Republica Polonia, fara vreo referinta la caracterul socialist si popular al statului, asa cum se procedase in trecut . In ianuarie 1990, PC polonez s-a dizolvat si s-a transformat intr-o noua organizatie numita Social Democratia Republicii Polonia, in timp ce o minoritate s-a desprins de aceasta pentru a crea Uniunea Social Democrata . Se asista astfel, la o prabusire evidenta a sistemului comunist in spatiul polonez.

Victoria Solidaritatii a fost petcetluita prin demisia lui Jaruzelski si ascensiunea la conducerea Poloniei a liderului de opinie Lech Walesa, in urma alegerilor din 25 noiembrie/9 decembrie 1990. Acesta a instaurat un fel de consiliu consultativ pe langa presedintia Republicii, compus din reprezentantii fiecarui partid de pe scena politica, de la dreapta spre fostii comunisti. Partidul Comunist a intrat intr-o criza profunda. Daca in 1986 se inregistrau aproximativ 2 000 000 de membri ai Partidului Muncitoresc Polonez, in 1990 numarul lor ajunsese la 670 000. Revolutia spectaculoasa se incheiase, dar incepeau avatarurile tranzitiei la sistemul democratic. Premisele pareau destul de bune, iar Lech Walesa se bucura de o mare popularitate, atat pe plan intern, cat si international[6].

A urmat o incredibila succesiune de evenimente, in care rand pe rand, guvernele comuniste au pierdut monopolul puterii in Ungaria, Germania rasariteana, Bulgaria, Cehoslovacia si Romania[7].