Istoria civilizatiei romane - LEGENDA INTEMEIERII ROMEI

Istoria civilizatiei romane

Originile popoarelor se pierd in multitudinea de mituri si legende. De la inceputuri fictiunea ascundea faptele istorice sau oferea o explicatie a acestora. Mitul se strecoara printre meandrele istoriei pe durate lungi, masurabile in sute si sute de ani. Legendele insa se hranesc din evenimente concrete si aureoleaza fapte, intamplari ,oameni.

Omul modern se indeparteaza tot mai mult de gandirea simbolica, de alegoriile divinului, de acele structuri arhetipale care subzista in orice fond mitic, legendar. Pentru o veritabila

constructie a fiintei noastre launtrice este necesar sa accedem la leaganul spiritual al Europei. Si acest leagan situat in centrul spatiului mediteranean este ROMA.

LEGENDA INTEMEIERII ROMEI

-Prima colonizare a Latium-ului cu    intemeierea Lavinium-ului de catre troianul Aeneas .

Se spune ca, scapat de dezastrul Ilionului(Troiei)care dupa

traditie a avut loc in 1184 a.Chr Aeneas, fiul lui Anchise si al zeitei Venus, acosteaza dupa indelungi si felurite intamplari

la gura Tibrului, insotit de fiul sau Ascanius (Iulius). Ei aduc Penatii, fostii zei protectori ai Troiei, spre a ocroti destinul noii cetati. Aeneas gaseste aici pe regele Latinus si cere in casatorie

pe fiica acestuia Lavinia. Casatoria se va realiza dupa ce Aeneas aliat cu Evandru ,un alt rege al locurilor, inabusa

rascoala rutulilor condusi de Turnus. Noua cetate se va numi Lavinium. Fiul lui Aeneas, Ascanius va intemeia cetatea Alba-Longa si 12 regi o vor conduce.

-Fondarea Romei de catre latinul Romulus

Cel din urma rege, din cei 12 care au condus cetatea Alba-Longa, Numitor va fi detronat de fratele sau Amulius. Pe fiica lui Numitor, Rhea Silvia o va face vestala in templul zeitei Venus pentru a fi sigur ca aceasta nu va avea copii. Insa iubita in taina de zeul Marte va naste doi gemeni Romulus si Remus, care urmau sa moara din porunca unchiului lor pentru a nu-i lua tronul.

Dupa ce au fost abandonati pe Tibru intr-un cos de nuiele, plansul lor a fost auzit de o lupoaica care i-a alaptat in pestera

Lupercal. Romulus si Remus au fost gasiti de pastorul Faustulus care i-a dus acasa sotiei sale Acca Laretia; aici cei doi au crescut pana la maturitate .

Ajunsi oameni maturi in jurul anului 753a.Chr. isi vor afla adevarata identitate si isi vor pedepsi unchiul uzurpator si il vor readuce la tron pe bunicul Numitor, iar drept recompensa vor primi teritoriul pe care Romulus va intemeia o noua cetate.

Poate ca nu intamplator la temelia Cetatii Eterne va sta un fratricid, vazut si interpretat ca o" varsare de sange rituala", un "sacrificiu primordial" menit sa asigure eternitatea cetatii.

In alegerea numelui viitorului oras, sortii vor fi de partea lui Romulus care intrecandu-se cu fratele sau va zari 12 vulturi , in vreme ce Remus va vedea doar 6. Romulus a trasat o brazda adanca pe dealul sfant al Palatinului, desemnand astfel simbolic intinderea viitoarei cetati, printr-un sant ce semnifica "zidul de netrecut". Peste acest zid, Remus a sarit razand (instrument inconstient al destinului) si a fost ucis de mana fratelui sau geaman Romulus, care a profetit cu acest prilej:"astfel sa pateasca oricine va trece zidul meu".

Nici un fapt arheologic nu confirma venirea unor imigranti in peninsula, dar legenda lui Aeneas purtandu-si tatal pe umeri e atestata documentar inca din sec. al-VI-lea a.Chr.. Legenda simbolizeaza omul pios si atat etruscii cat si latinii au primit-o cu bunavointa, dezvoltand pe seama ei mitul troianului intemeietor. Roma isi vadea prin aceasta alegere predilectia pentru o virtute specifica a poporului roman de mai tarziu, pietas atasamentul fata de parinti si zei.

Din aceste legende se vor pastra simbolurile romane:

-lupoaica -simbolul municipal

-acvila-simbolul militar roman.

Roma regala

Despre Roma se stie ca se intindea in vestul Latium-ului, regiune mlastinoasa pe 7 coline: Capitolium, Palatinus, Aventinus, Quirinalis, Viminalis, Esquilinus si Caelius si ca initial a avut statut de azil, loc in care s-au refugiat o multime de sclavi fugari si aventurieri. Se spune ca populatiile vecine refuzau sa stabileasca relatii de rudenie cu romanii, iar Romulus a recurs la o stratagema pentru a-i pacali pe sabini si a le rapi femeile. A urmat un razboi intre cele doua populatii vecine incheiat printr-o impacare implorata de femeile sabine, prin care Titus Tatius conducatorul sabinilor, devine rege alaturi de Romulus.

Romulus a pus bazele organizarii constitutionale a Romei; el instituie un sfat al batranilor (senatus) format din 100 de membri (patres) reprezentand cele 100 de ginti care compuneau poporul roman (populus romanus). La sfarsitul domniei primului rege poporul roman este compus din 3 triburi: Ramnes(latinii), Tities(sabinii) si Luceres(persoane stabilite in oras ulterior), fiecare trib avea 10 curii. Dupa 30 de ani de domnie Romulus a disparut intr-o furtuna si a fost divinizat de romani sub numele de Quirinius.

Senatul alege ca rege pe Numa Pompilius (717-673a.Chr.) sabin de origine, care se remarca prin reformele sale pe plan intern: organizarea ceremonialului cultelor constituirea colegiilor de preoti si mestesugari, reformarea calendarului roman prin adaugarea a doua luni la cele stabilite de Romulus si prin fixarea zilelor faste si nefaste.

Al treilea rege legendar al Romei, Tullus Hostilius(672-641a.Chr.) , este ales de poporul organizat in 30 de curii (comitia curiata). Domnia lui sta sub semnul victoriilor militare repurtate asupra sabinilor din vecinatate. Apoi este ales rege Ancus Marcius(639-616a.Chr) care construieste primul drum de la Roma pana la varsarea Tibrului in mare, viitoarea Via Salaria, si stabileste pe colina Aventin o parte a latinilor .

Celor 4 regi de origine latina si sabina le-au urmat, trei suverani de origine etrusca. Alungat din orasul Tarquinii, Tarquinius Priscus se stabileste la Roma in vremea lui Ancus Marcius, dupa a carui moarte este ales rege. El a initiat ample lucrari edilitare in Roma: constructia marelui circ (Ciurcus Maximus), asanarea mlastinilor din oras, a ridicat la 200 numarul senatorilor. Dupa uciderea sa de catre rudele lui Ancus Marcius, devine rege Servius Tullius caruia traditia ii atribuie cea mai insemnata dintre reformele realizate in epoca Romei regale. Prin reforma lui Servius Tullius toti locuitorii Romei, patricieni si plebei, au fost impartiti in sase clase censitare, a caror unitate de baza o constituie centuria (unitate militara cuprinzand 100 de luptatori). Repartizarea intr-o clasa era facuta in concordanta cu averea posedata si cu obligatiile militare ce-i reveneau cetateanului. Potrivit traditiei, Servius Tullius a completat reforma sa censitara cu una de natura administrativa impartind populatia in 4 triburi dupa criteriul teritorial al domiciliului (Suburbana, Palatina, Collina). Tot acestui rege i se atribuie constructia unor noi ziduri ale Romei (zidurile serviene) si inaltarea unui sanctuar comun al tuturor latinilor pe Aventin.

Ultimul rege, Tarquinius Superbus este prezentat de traditie cu trasaturile clasice ale tiranului; domnia sa sprijinindu-se exclusiv pe forta armelor. In incercarea de a slabi puterea aristocratiei el a redus numarul senatorilor, a purtat lupte impotriva volscilor si a cucerit prin siretenie orasul Gabii. In vremea sa se incheie asanarea mlastinilor prin constructia marelui canal colector (Cloaca Maxima) si este realizat marele templu de pe Capitoliu, consacrat triadei -Jupiter, Junona, Minerva.

Rapirea de catre fiul regelui a sotiei lui Collatinus, virtuoasa Lucretia, care se sinucide, declanseaza o revolta a nobilimii romane condusa de Lucius Brutus si Collatinus in urma careia Tarquinius Superbus este izgonit din Roma, regalitatea este abolita si se instituie republica.

Semnificatia intemeierii unei cetati(civitas)

A intemeia o cetate constituia (condere civitatem) o actiune cu implicatii adanc fixate in mentalul colectiv.

Exista un ritual consacrat intemeierii. Se luau auspiciile (auspicia), conform acelui spatiu marcat pe cer, templum, de augur. Semnele favorabile, identificate de preot pe pamant prezentau si o investire "charismatica" a unui conditor. Cu plugul, el delimita spatiul consacrat, viitoarea incinta sacra si inviolabila a cetatii (pomerium). Pamantul aruncat in exterior devenea zid de aparare, viitoarele ziduri (moenia), iar brazda, santul de aparare (fossa). Plugul sacru, jertfirea in cinstea lui Juppiter a animalelor care au tras la plug, aceasta prima brazda (sulcus primigenius)-toate capatau valoare simbolica.

Pomerium, harazit de zei sa ocroteasca vatra viitoarei Rome -in Forum va arde focul vesnic al Vestei-, devine simbolul unui urias camin, puternic infipt in pamant, mundus, hranindu-se din cultul stramosilor (Manes), centru vital din care se vor ridica randuri-randuri indrazneti razboinici, fii ai Lupoaicei.

Incalcarea acestui ritual echivala cu un sacrilegiu ce trebuia sanctionat aspru, indiferent cine era faptuitorul.

Puterea lui fas (datul divin) si a lui ius (dreptul uman de a executa) legitimeaza atitudinea lui Romulus. El sanctioneaza nefas, nesocotinta dreptului divin.

Conform traditiei, Romulus a indeplinit in timpul domniei sale trei functii pe aceea de rege (rex), de razboinic (dux) si de preot (sacerdos).

Regalitatea.Functiile regelui

Regalitatea a reprezentat prima institutie a Romei arhaice, care a raspuns initial predispozitiei latinilor pentru "ligi, federalizare politica si religioasa, sarbatori comune"

La Roma, dupa cum s-a observat, institutia regalitatii s-a modificat o data cu instaurarea regilor etrusci.Toate cetatile si confederatiile etrusce din centrul Italiei erau conduse de lucumones, regi cu puteri nelimitate, evidentiate prin insemne precum coroana de aur, scaunul de fildes, sceptrul, tunica tesuta de purpura si fir de aur. De aceea, regalitatea etrusca a sporit autoritatea si functiile regelui, iar spiritul latin doar a impus cresterea rolului adunarilor populare.

Cele trei puteri fundamentale ale unui rex se definesc prin:

1)Sacralitatea regelui (omologul sau divin este Juppiter), sporita prin ceremonia triumfului, prin calitatea de mare augur; regelui, in virtutea dreptului de a lua auspicii, ii revenea sarcina stabilirii calendarului (dies fasti et nefasti); Numa Pompilius a impartit anul in douasprezece luni.

In calitate de pontifex maximus, regele prezida cultele religioase si asigura respectarea acestora, in vederea ocrotirii divine, pentru prosperitatea cetatenilor. Regele numea vestalele ceea ce releva vechimea acestui cult si credinta arhaica a unitatii indisolubile dintre comunitate, focul sacru si conducatorul comunitatii.

2)A doua functie importanta a regelui, cea de sef militar, decurge din calitatea lui de aparator al comunitatii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost apoteozat pe Campul lui Marte, Quirinius. Tot in calitate de comandant suprem, regele detinea imperium "puterea militara" care-i permitea sa conduca toate operatiunile militare, sa declare razboi sau sa incheie pace. Pentru aceste initiative militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunarii poporului. Important e sa se pastreze intre limitele "legale"ale lui fas si ius.

3)In calitate de iudex, regele asigura armonia dintre cetateni, iar judecata regelui era de netagaduit. Marele judecator nu intervenea insa decat in cazuri grave de inalta tradare sau in cazul pedepsirii unei vestale. Uneori, rezolva litigii intre ginti (gentes), daca acestea aveau implicatii religioase.