ASASINAREA LUI TUDOR VLADIMIRESCU SI INFRANGEREA REVOLUTIEI

ASASINAREA LUI TUDOR VLADIMIRESCU SI INFRANGEREA REVOLUTIEI

Intr-o lupta directa , eteristii, inferiori din toate punctele de vedere, ar fi fost infranti de oastea pandurilor, dar Tudor nu dorea o angajare militara directa cu ei, caci aceasta I-ar fi decimat si lui, inutil si primejdios, fortele, dar nici nu a acceptat propunera solilor turci de a colabora cu otomanii la nimicirea eteristilor, a fost din acest ultim punct de vedere, o dovada de intelepciune politica si de umanism, ceea ce nu se poate spune despre eteristi.

Masurile militare pe care incepuse Tudor sa le ia, mai ales de la retagerea eteristilor din Bucuresti, puteau sa indice doua scopuri: ori exercitarea unor presiuni asupra turcilor, cu care Tudor ducea continuu tratative, pentru a-i determina sa renunte la interventie, ori rezistenta- eventual, in colaborare cu eteristi - in cazul unei interventii turcesti, in asteptarea unei conjuncturi care sa oblige Poarta la concesiuni. Desi nu excludem pe a doua, prima variacta ni se pare mai plauzibila, cel putin intr-o faza initiala. I-au fost probabil interceptate si unele corespondente. Dar nu stiau destul si, in situstia disperata in care se aflau, dupa "dezavuarea"din partea tarului,banuiau orice. Se suspectau - si pe buna dreptate - chiar intre ei. Aceasta stare de lucru le-a intunecat rationamentul lucid si ia dus la greseli condamnabile.

La 1/13 mai 1821 a inceput interventia otomana in Principate, cu 3 coloane spre Craiova, doua spre Bucuresti si o coloana se indrepta spre Moldova, prin Braila, sub comanda generala a inloctiitorului (chehaia) pasei de Silistra. Tudor a mai ramas o vreme la Cotroceni, cautand sa-si intareasca tabara, sperand, desigur, intro intelegere cu turcii, iar acestia au acceptat sa continuie, cu insistenta chiar, tratativele cu Tudor, cu scopul de a-l determina la o colaborare impotriva eteristilor. Poarta era, probabil, interesata in lichidrea cit mai grabnica a acestora, caci o intarziere prea mare, eventual unele insuccese, ar fi putut furniza Rusiei vreun motiv de interventie. Deja Rusis isi reconsiderase atitudinea fata de eteristi: incepuse sa le acorde protectie diplomatica, atragind de partea sa si Austria si Prusia. Intrarea turcilor in Principate va incorda relatiile dintre Rusia si Poarta, ajungindu-seca la 10 august, Strogano, ambasadorul Rusiei, sa fie rechemat din Constantinopol.

Tudor nu a vrut sa colaboreze cu turcii, obligindu-se totusi sa pastreze "cea mai stricta neutralitate" in conflictul turco-eterist. Comandantul general turc l-a asigurat pe Tudor ca dorinta sultanului este ca, dupa distrugerea eteristilor, sa reinceapa tratativele cu el si cu divanul "pentru a introduce in Principate un nou asezamant, mai ales in favoarea satenilor " si ca in acest scop trebuie sa se intilneasca la Bucuresti, indata dupa stabilirea linistii, imputernicitii ambelor parti.

Pentru capeteniile eteriste sosea momentul unei confruntari decisive, neincrederea lor in Tudor fiind desavirsita. In situatia disperata in care se aflau eteristii au luat hotarirea de al elimina pe Tudor, cu forta sau prin viclesug, urmand sa dispuna ei de uastea de panduri. Era o naivitate, dar ei nu puteu gandi altfel.

La Gaiesti fiind, Tudor a aflat ca eteristii ii taiau calea la Golesti, cu gandul sa i se impotriveasca,Tudor, despre care nu se poate spune ca avea incredere in eteristi, dar care se mentinuse, fata de ei, in limitele loialitatii si nu banuia, din pacate, nimic din ceea ce se punea la cale, a comis de aici inainte trei mari greseli. Daca cel putin una dintre ele ar fi fost evitata, si anume cea care putea fi evitata: gestul de excesiva autoritate fata de 4 capitani ai sai, cum se va arata, complotul ar fi esuat. Celelalte doua greseli au fost: trimiterea ca parlamentari la Iordache Olimpiotul (care-i taia drumul la Golesti) a celor care de la inceput fusesera desemnati sa-l supravegheze, iar unul deja incercase sa-l omoare la Tantareni - Dimitrie Macedonschi, Hagi Prodan si, probabil bulgarul ('tarul') Alexandru; apoi, admiterea ca la Golesti, in casele din curte, in spatele foisorului in care s-a instalat el, sa se aseze tocmai cele 3 capetenii cu arnautii lor si doar foarte putini panduri.De fapt toate aceste greseli puteau fi evitate !

Dupa spusele lui I. Fotino si alti autori greci, Tudor ar fi fost judecat si condamnat la moarte, fiind executat in mod bestial.

Din legendele autorilor filoeteristi privitoare la uciderea lui Tudor noi vom retine unele detalii, care agraveaza vinovatia asasinilor. Subscriem insa ca concluzia lui Radu Gioglovan, un analist atent si un bun cunoscator al topografiei locurilor, cu privire la asasinarea lui Tudor este ca acesta a fost asasinat fara judecata, chiar in prima noapte dupa ajungerea, seara, la Targoviste si chiar in incinta Mitropoliei de acolo, in noaptea de 26 spre 27 mai. Leganda uciderii in afara Targovistei, in fond in afara Mitropoliei, a fost creata pentru a nu li se reprosa acest sacrilegiu si pentru ca rominii sa nu-l considere pe Tudor chiar de atunci un martir, asa cum l-au considerat grecii pe patriarcul ortodox ucis de turci chiar in incinta Sfintei Sofi din Constantinopol.

Retinem legenda lui I. Fonito nu pentru ea insasi ci pentru detaliile si numele pe care le da. Dupa acest auto, Tudor, odata condamnat la moarte, ar fi fost lasat intr-una din zile sa se plimbe "liber" prin oras - "insa tot sub preveghe secreta, ca sa nu fuga ". Intre timp oastea pandurilor se apropia de Olt. Intr-o zi urmatoare - continua legenda - Tudor a fost invitat la un "ospat la Mitropolie ca sa se retina bine cum petrecea el zilele si noptile la Targoviste si sa capetae credibilitate urmatoarea minciuna, dupa ce Tudor nu va mai aparea nici pe la "plimbari" si nici pe la "ospete" la Mitropolie - anume aceea ca a plecat in Rusia, dar se va intoarce. Aceasta veste a ajuns pina la tabara pandurilor, in Oltenia. Dupa mentionatul ospat de la Mitropolia Targovstei, pe la miezul noptii, cand au plecat invitatii, urmand instructiunile lui Al. Ipsilanti, Vasile Caravia - "monstrul de la Galati" , un betiv notoriu, vinovatul direct si principal, apoi, pentru masacrarea mavroforilor greci la Dragasani - , Gherasim Orfanos, Constantin Cavaleropoulos (adjutantul lui Ipsilanti) si "Gornovschi polonezul" au constituit echipa de asasini. Dupa I. Fotino, ei l-au luat pe Tudor "sa faca o preumblare prin oras" (la miezul noptii) si se dusera cu vorba pina afara din Tirgoviste, in dosul Mitropoliei, aproape de o gradina zisa a lui Ciocarlan, unde erao trimisi mai dinainte doi ostasi care sapau o groapa intr-un sant. Unul din gropari, cel desemnat a fi calau, Nicolas Pargas, s-a apropiat de Tudor " cu un satar in mina ", zicind sa-si faca, crestineste, ultima rugaciune. Cu siguranta dupa zile si nopti de chin, Tudor er istovit. Il recunoastem in replica pe care a spus-o sau ar fi vrut s-o spuna: " Omoara-ma, sa scap! " "Si punindu-si miinile pe obraz, indata fu decapitat de calau . Corpul lu fu aruncat in groapa care era deja pregatita si acoperat cu pamint si cu pietre".

O alta varianta a asasinarii ne-o reda Nicolae Popescu din Musetesti. Acesta ii scria lui C.D. Aricescu la 4 aug. 1872, ca dupa moartea lui Tudor a venit la Brasov Chiriac Poopescu, "spuind episcopului (Ilarion) si la totichiar ca pe Tudor, din porunca lui Ipsilantu l-au scos noaptea capitanul Vasile Caravia din Mitropolia Targovistii, unde, din porunca lui Caravia, arnautii au infipt sulite in spatele lui Tudor, care au cazut in brimci, zicand aceste cuvinte: <<Hotilor si talharilor, daca sunteti oameni vrednici duceti-va si va bateti cu turcii si-I scoateti din tara, dara nu cu mine, un om dezarmat. Si sa stiti ca trupurile voastre o sa le manince cainii Tarii Romanesti si pasarile prin munti! >>

Notam ceea ce, poate intrase in strtegia efteristo-fanariota, ca in noaptea asasinatuluioastea pandurilor se pregatea sa treaca Oltul, la Dragasani, unde o astepta lupta cu turcii iesiti in intipinare, la 29 mai/10 iunie, lupta ce nu putea fi evitata.

"Astfel a fost curmata, prin tradare, viata lui Tudor, fara nici o cercetare si fara nici o urma de judecata " - comenteaza I.P.Liprandi, una dintre cele mai informate surse.

Iar marele nostru istoric Nicolae Iorga a comentat odiosul atentat in fraze antologice:

"l-au judecat? El nu era om sa raspunda. L-au osandit? Ce[ret putea sa aiba osanda de la astfel de jucatori? Afost omorat noaptea la marginea orasului, sub geana dealului de pe care privegheaza Manarstirea Dealul cu ramasitele pamintesti ale lui Mihai. Calai iau fost trei "ostasi" care nu statuseraniciodata in fata dusmanului, "patrioti" greci din Rusia: Orfano, Cavaleropulo si Garnovshi. Il ciocartira cu iataganele la ceas de noapte cand fac ispravi talharii, inspre ziua de 27 mai 1821, in marginea Targovistei. Acesti cretini cari luptau sub steaguri sfinte pentru libertatea celor ce cred in Hristos zvarlira intr-o fantana parasita trupul sfartecat,care nu s-a invrednicit niciodata de ingropare.

Taranul acesta facuse intradevar un mare pacat: voise ca in tara lui sa aiba parte de fericire si de putere saracii neamului romanesc. "

In scurtele dar pretioasele insemnari ale modestului popa Ilie de la manastirea Butoiu citim:

"Si cu durere in inima am auzit si am plans cand l-au vandut pe Tudor doi capitani ai sai, de l-au taiat noaptea. Si a mers cu parintele Ilarion la manastire de am facut slujba pentru odihnire sufletului. Si plangea lumea si parintele Ilarion se batea cu pumnii in piept si da crucea la norod de se-nchina.si multa jale era pe noi toti.iara turcii venira si ei in tara ca sa jefuiasca si sa omoare pe zavergii lui Ipsilant, care acum jefuia fara pacat".

La catev luni dupa asasinare lui Tudor, Euffrusi Poteca scria: "Cati vor fi luat moarte pe nedreptate, precum slugerul Tudor, Dumnezeu sa-I odihneasca in sanul lui Avram."

Asasinatul de la Targoviste a cauzat un rau imens. Tocmai de aceea, comportarea eteristilor in Principate, culminand cu acest asasinat, a lasat romanilor una din cele mai triste, mai amare amintiri, constituind totodata si o cumplita lectie de istorie.

Pandurii, care dupa trecerea lui Tudor cu "Adunarea" spre Bucuresti ramasesera in Oltenia au trebuit sa angajeze lupte cu detasamentele turcesti de interventie, iesite in cale, cea mai importanta lupta fiind lupta de la Zavideni, o lupta inegala in care pandurii lui Ion Solomon au fost infranti; pierder5ile au fost insa mai mari din partea otomanilor. Pandurii, scapati din incercuire, au continuat retagerea spre Ramnicu-Valcea, I.Solomon, afland despre prinderea, apoi uciderea lui Tudor, a refuzat sa se supuna lui Ipsilanti. Trimitandu-si,de aici, pandurii la casele lor, credinciosul capitan al lui Tudor a intrat in Transilvania "cu cincizeci de voinici". De aici va reveni mai tarziu in tara.

Treptat, lipsa lui Tudor a dus la dezagregarea ostii pandurilor. Al. Ipsilanti a retinut pentru armata sa cea mai mare parte a artileriei, de asemenea si din provizii si di munitii-pe care apoi nu le-a stiut folosi.

Sub acoperirea unui mic detasament de 300 de voluntari - care in noaptea de 27 spre 28 mai trecand Oltul, s-a intarit in cateva case din viile Dragasanilor si a tinut lupta cu turcii in tot cursul silei de 28 mai - grosul ostirii pandurilor, ascuns vederii turcilor, a trecut Oltul spre Dragasani "fara ce mai mica larma sau slobozenie de pusti" si a sustinut in ziua de 29 mai10 iunie, la Dragasani, lupta cu turcii. Lupta a fost considerata ca o victorie romanesca, desi pandurii, lipsiti de artilerie, au fost nevouiti sa se retraga spre Ramnicul Valcea. Acestia isi vor mai aduce apoi contributia in lupta etristilor c turcii, tot la Dragasani, la 719 mai - de fapt un adevarat dezastru pentru o armata neinstruita si nedisciplinata, pusa sub comanda unor generali inchipuiti precum Vasile Caravia si altii ca el. Entuziastii mavroforiau cazut nevinovati, "ii sfarama si ii taia (turcii) ca pe niste miei".

Al. Ipsilanti a trecut ca un las in Transilvania, blamandu-si ostasii si capitanii. La fel au trecut Prutul, in Moldova, ulterior, printul Cantacuzino si Pendedeca.