FORMAREA PRIMELOR NORME JURIDICE FEUDALE

FORMAREA PRIMELOR NORME JURIDICE FEUDALE

Formarea dreptului feudal romanesc nu apare ca un proces in care poporul roman a elaborat un ansamblu vast de norme privind toate domeniile vietii feudale,corespunzatoare conditiilor concrete din diverse perioade istorice si care a folosit si elemente juridice mostenite sau imprumutate,adaptate necesitatilor sale.

In perioada sec.IV-X in cadrul obstilor si al confederatiilor de obsti a existat un sistem de reguli de conduita privind relatiile sociale existente.Ele pot fi just intelese numai pornind de la trasatura fundamentala a obstei,aceea de a fi o colectivitate de munca cu principala sarcina de a organiza munca in comun.Gasim astfel,in primul rand,regulile care se refereau la :folosirea pamanturilor de cultura si pasune in forme individuale sau comune,impartirea si formele de masurare a terenurilor,hotarnicirea lor,comasarea campurilor de cultura si stabilirea felurilor de cultura,pornirea plugurilor in obstea agricola si pornirea turmelor in obstea pastorala'modalitatile de transfer ale bunurilor intre vii sau prin mostenire.Conducerea colectiva veghea la aplicarea si respectarea acestor reguli.Regulile de mai sus se refereau asadar la unele 'acte zilnic repetate ale productiei,reparatiei si schimbului de produse',necesare in primul rand dezvoltarii societatii.

Alaturi de aceste reguli privind organizarea muncii se situeaza cele referitoare la solutionarea diferendelor dintre membrii obstei,casatorie,filiatie,rudnie etc.,apararea obstei de pericolele din afara,suportarea cheltuielilor comune.Toate acesta sunt norme sociale fara caracter juridic,obiceiuri respectate de comun acord de membrii obstei,pe baza deprinderii,obisnuintei.Transformarea unor norme sociale in norme juridice presupune aparitia a doua elemente caracteristice :un continut de clasa,o sanctiune specifica printr-un aparat de constrangere statala.

Statul patriarhal avea o organizare si functionare democratica,tipica pentru obstea teritoriala.dezvoltarea proprietatii private in cadrul ei,prin dezmembrarea stapanirii devalmase,a determinat o noua structura sociala,care prezinta o aristocratie desprinsa dintre membrii obstei,dominata din punct de vedere economic si politic asupra membrilor de rand ai obstei taranesti.

Concomitent cu stratificarea feudala asocietatii,s-a format si aparatul de stat,de constrangere politica,instrumentul cu ajutorul caruia nobilimea dominata va sili masele exploatate,de supusi ai statului,sa se conformeze normelor juridice,cu noul continut care le asigura o situatie privilegiata.Acest aparat de stat va asigura si aplicarea normelor pastrate in cadrul obstei,desi ele nu si-au schimbat continutul democratic,chiar daca obstea a fost aservita.Acest continut se va schimba pe masura ce statul va prelua unele din atributiile judiciare ale obstei,dar statul va continua multa vreme sa ingaduie functionarea mecanismului obstei in aplicarea acestor norme,cu posibilitatea pentru partile litigiante de a recurge la organele superioare de stat.In modul acesta vechile norme din cadrul obstei au devenit norme juridice.Totodata pe langa transformarea vechilor norme de conduita din cadrul obstei in norme juridice corespunzatoare relatiilor feudale din perioada feudalismului timpuriu.Ele vor consacra relatiile dintre nobilimea feudala(maiores terrae,potentes)si taranime,privilegiile nobilimii si

obligatiile taranimii sub forma rentei feudale,ca si relatiile de vasalitate dintre nobili,precum si noua organizare politica a societatii,alegerea cnezilor,caracterul ereditar al voievodului.Ele se vor amplifica in perioada feudalismului dezvoltat.[1]

In ceea ce priveste forma lor normele erau obiceiuri.Izvorul principal de cunoastere a acestor norme il formeaza documentele interne,interpretate conform metodei retrospective.Nu s-a intocmit nici o codificare a obiceiurilor,iar documentele respective sunt ulterioare intemeierii statelor.Normele obiceiului au supravietuit si s-au dezvoltat dupa aparitia statelor feudale,aplicandu-se in toata perioada feudalismului dezvoltat.Existenta lor este atestata si de documente emanate de la cancelariile straine contemporane.Documetenle maghiare mentioneaza folosirea de catre populatia romana din Transilvania a lui'jus valahicum'.Documentele sarbe numesc dreptul folosit de romani'zacon vlaschi',iar cele polone'voloschi zacon'.Termenii sunt echivalenti,avand sensul de 'drept romanesc.

LEGEA TARII-JUS VALAHICUM

Aceasta lege este o creatie romaneasca izvorata din modul de trai si de activitate a stramosilor si N.Iorga arata ca'acest drept s-a format in acea epoca in care nu mai era dominatia romana si in care nu exista inca principele care conducea tara adresandu-se intr-un fel sau altul dreptului roman sau bizantin () s-ar putea spune ca din acest vechi trunchi s-a scurs seva juridica romana.'

Formarea dreptului feudal nescris a cunoscut o evolutie de-alungul timpului.
In cadrul statelor feudale, dreptul imbraca forma nescrisa sau cutumiara. Popoarele straine ( polonezi, maghiari, sarbi) percepeau dreptul nostru, cum era firesc, ca pe un drept personal (apartinand unui popor privit din punct de vedere etic). Romanii si-au desemnat propriul drept cu termenii de Legea Tarii sau Obiceiul Pamintului, aratand ca este un sistem normativ al unui popor organizat politic pe un anumit teritoriu.
Legea Tarii prezinta urmatoarele trei caractere, astfel:
→ caracter unitar. El rezulta din denumire, observand ca romanii din toate statele feudale foloseau doar acest termen desi mai avea si alte denumiri.
→ caracter teritorial, imobiliar. Acesta are in vedere faptul ca ne aflam in fata unui drept al unei populatii organizata politic pe un teritoriu fix spre deosebire de dreptul popoarelormigratoare.
→ caracter de creatie originala a poporului roman. Acest caracter priveste faptul ca normele acestui sistem s-au dezvoltat o data cu dezvoltarea poporului insusi. Teorii cu privire la formarea Legii Tarii. S-au format 5 teorii in literatura de specialitate cu privirea la formarea Legii Tarii, care au fost exprimate in urmatoarele moduri:
1. S-a afirmat originea pur romaneasca a Legii Tarii. Istoricii precum B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, V. Parvan dar juristi cum ar fi I. Peretz, A. Radulescu, St. Longinescu au sustinut aceasta teorie. Longinescu a aratat ca in timpul stapanirii romane in Dacia s-a transmis dreptul roman si mentalitatea juridica romana, care a continuat sa se manifeste si dupa parasirea provinciei ca un atavism juridic, facand ca dreptul roman sa se afle la baza dreptului feudal. Ceilalti doi ( Peretz si Radulescu) au sustinut aceasta idée, demonstrand-o cu analogii intre institutiile dreptului roman si cele ale dreptului romanesc, in material persoanelor, bunurilor, succesiunilor si obligatiilor.
2. S-a sustinut originea traca a dreptului consuetudinar. Istoricii precum I. Andrie-sescu, N. Densusianu dar si juristi I. Nadejde si G. Fotino au ilustrat-o. Ioan Nadejte a sustinut originea traca ilustrand-o cu exemple precum proprietatea devalmasa, institutia infratirii, raspunderea colectiva, dreptul de proteins, proba cu jurati si juramantul cu brazda. Densusianu a aratat in "Dacia preistorica" ca romanii si dacii au aceeasi origine traca dar la un moment dat in istorie s-au despartit si au evoluat separate. Nu este vorba de un imprumut din dreptul roman ci de o origine comuna.
3. S-a afirmat originea daco-romano a dreptului cutumiar romanesc, o opinie sustinuta de D. Cantemir in " Descrierea Moldovei", de istoricul N. Iorga dar si de adeptul scolii latiniste St. Longinescu.
4. Originea slava a fost afirmata de istoricii D. Onciul si de A.D. Xenopol, precum si de juristii P. Negulescu si C. Dissescu. Observam ca influenta se limiteaza la nivel terminologic.
5. Origine ungaro-germana sustinuta de I. Condurachi; opinie izolata in literature de specialitate.
Trebuie sa facem precizarea ca dreptul nostru feudal este o creatie originala a poporului roman in conformitatea cu conditiile sale de dezvoltare istorica si nu este alcatuit in intregime din mosteniri si imprumuturi, cum dau de inteles unele opnii. Institutii juridice similare pot aparea dealtfel si la popoare care nu au avut niciodata vreo legatura, datorita conditiilor asemanatoare de evolutie.
Teorii cu privire la sfera de aplicare (continutul) Legii Tarii
Intr-o conceptie, Legea Tarii ar contine norme privitoare la dreptul de propietate. Juristul G. Fotino afirma ca Legea Tarii este un drept teritorial, avand in vedere desigur dreptul de proprietatea asupra pamantului. Istoricii N. Iorga si D. Arion afirma ca Legea Tarii este un drept agrar, imobiliar. Acesti teoriticieni aveau in vedere doar dreptul de propietate al obstilor satesti, fara sa faca referire la marea propietate boiereasca. In lucrarile tarzii, Iorga a dezvoltat o teorie- dreptul cutumiar este un drept al agricultorilorsi pastorilor, fara sa precizeze faptul ca organizarea noastra sociala in feudalism cuprindea mai multe clase sociale. Istoricul Bogdan si D. Onciul au sustinut idea ca Legea Tarii contine norme privitoare la organizarea de stat, numind-o un drept cnezial si voievodal. In preajma celui de-al doilea razboi mondial s-a afirmat teoria potrivit careia dreptul obisnuielnic contine norme privitoare la dreptul de propietate si organizarea de stat.In urma cercetarilor sociologice efectuate de D. Gusti, in perioada interbelica, iar dupa razboi de H. Stahl si de P.P. Panaitescu, acestia au ajuns la concluzia ca Legea Tarii cuprindea un sistem complex de norme, care acoperea intreaga materie a dreptului public si privat. Dupa cum spunea Balcescu " obiceiul pamantului a tinut multa vreme locul si de constitutie politica si de condica tivila si criminala".

Normele de drept care s-au cristalizat in perioada feudalismului timpuriu au format un ansamblu unitar care a fost denumit'legea tarii'. Daca Tarile Romane au purtat denumiri diferite,legea tarii era aceeasi in fiecare dintre ele si ca si limba vorbita reflecta puternica unitate a tuturor romanilor.Faptul ca in Evul Mediu au continuat sa locuiasca grupe compacte de romani in sudul Dunarii,in Galitia,in Ungaria si Slovacia au facut ca aceste enclave etnice(vlahi,valahi,volohi) sa intemeieze formatiuni statale numite 'vlahii' care se conduceau dupa norme juridice proprii tuturor romanilor,insa in relatiile cu statele in cadrul carora traiau au respectat statutul fixat de acestea si documentele oficiale emise de cancelariile denumeau dreptul valahilor'jus valahicum'.Acest drept nu este altceva decat'legea tarii'

O lunga perioada de la intemeiere si pana la mijlocul secolului al XVII-lea dreptul feudal roman se prezinta sub forma de obiceiuri juridice nescrise.Dimitrie Cantemir,referindu-se la dreptul din aceasta perioada,arata ca era 'jus non scriptum' iar N. Balcescu precizeaza ca :'Romanii de la intemeierea ambelor Principate n-au avut legi scrise'.

Denumirea originala de 'legea tarii',care sugereaza mai exact continutul vechiului drept ca un ansamblu de norme aparute in cadrul tarilor atat din perioada feudalismului timpuriu cat si a celui dezvoltat.Legea tarii nu a fost constituita dintr-o data si nu trebuie conceputa ca fiind ceva static ci un tot care s-a format treptat intr-un indelungat proces istoric.Momentele principale au fost :formarea confederatiilor de obsti(tari),a cnezatelor,a voievodatelor(tari) a Tarii Romanesti si a Tarii Moldovei..In perioada sec.IV-X legea tarii cuprindea numai norme de conduita ale membrilor comunitatii satesti,fara a avea caracter juridic.Ele vor deveni asemenea norme in perioada urmatoare a feudalismului timpuriu,cand se vor intregi cu normele referitoare la organizarea cnezatelor si voievodatelor,la relatiile dintre aceste organizatii politice si supusii lor,precum si la relatiile de exploatare dintre nobilimea feudala si masele taranesti aservite.Norme noi se vor dezvolta dupa intemeierea statelor feudale,pe baza relatiilor feudale cristalizate in perioada feudalismului dezvoltat.Ele consacra constituirea tarilor de sine statatoare,institutiile politice centrale(domnia,Sfatul Domnesc dregatoriile) si locale(organizarea teritorial-administrativa,orase,targuri,sate) privilegiile boierimii si bisericii,marea proprietate feudala,relatiile si formele de proprietate,relatiile de vasalitate,intr-un cuvant dupa intemeierea statelor feudale legea tarii este un sistem complet de drept,cuprinzand si drept public si drept privat.Organizarea de stat si modelul curtii bizantine,folosirea unor norme de drept german exprima situatia creata prin dezvoltarea noua a societatii romanesti care nu putea fi reglementata de vechile norme juridice din legea tarii.[2]

Rezulta ca in regiuni indepartate de tara lor si aflati sub stapanire straina,romanii au mentinut legea tarii atat cat le-au permis conditiile istorice existente in diferite perioade istorice.