Pactul Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov

Totul a fost precipitat de un eveniment care a luat prin surprindere mediile internationale, respectiv semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Dupa ce, la 21 august 1939, in urma a doua luni de discutii sterile purtate de delegatii militari englezi si francezi la Moscova, s-a anuntat ca Uniunea Sovietica poarta negocieri pe aceeasi tema cu Germania, la 23 august a venit stirea care a zguduit lumea. Artizanul Pactului anticomintern, Joachim von Ribbentrop, "batea palma" cu omologul sau sovietic Veaceslav Molotov. Este extrem de semnificativa gandirea pragmatica a lui Stalin in aceasta chestiune expusa Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la 19 august: "Daca vom accepta propunerea Germaniei privind semnarea pactului de neagresiune cu ea, Germania, desigur, va ataca Polonia si amestecul Frantei si Angliei in acest razboi va deveni inevitabil. Europa Occidentala va fi supusa unor tulburari si dezordini serioase. In aceste conditii noi avem mari sanse sa ramanem in afara conflictului si putem spera la o intrare avantajoasa in razboi."

Tratatul de neagresiune dintre Germania si Uniunea Sovietica din 23 august 1939, dupa un preambul in care se facea referire la pactul de neutralitate, incheiat intre cele doua state, din 24 aprilie 1926, precum si la "dorinta de a consolida cauza pacii intre Germania si U.R.S.S.", cuprindea sapte articole:

"I. Ambele Parti contractante se obliga a se abtine de la orice violenta, de la orice actiune agresiva si orice atac una impotriva alteia, atat izolat, cat si in comun cu alte puteri.

II. In cazul cand una dintre Partile contractante devine obiectiv al actiunilor militare din partea unei terte puteri, cealalta parte contractanta nu va sustine sub nici o forma aceasta putere.

III. Guvernele ambelor Parti contractante raman sa tina contact intre ele pe viitor pentru consultatii, ca sa se informeze reciproc asupra chestiunilor ce privesc interesele lor comune.

IV. Nici una dintre Partile contractante nu va participa la orice grupare de puteri indreptata, direct sau indirect, impotriva altei parti.

V. In caz de izbucnire a litigiilor sau conflictelor intre Partile contractante intr-un fel sau altul de chestiuni, ambele Parti vor rezolva aceste litigii si conflicte exclusiv pe cale pasnica, facand schimb prietenesc de opinii sau, in cazuri necesare, pe calea crearii unor comisii pentru aplanarea conflictului.

VI. Tratatul de fata este incheiat pe un termen de zece ani. Daca una dintre Partile contractante nu-1 va denunta cu un an inainte de expirarea termenului, durata pactului sa fie considerata in mod automat pe urmatorii cinci ani.

VII. Tratatul de fata urmeaza sa fie ratificat intr-un termen cat mai scurt posibil. Schimbul de instrumente de ratificare trebuie sa aiba loc la Berlin. Tratatul intra in vigoare imediat dupa semnarea lui."

Pactul este important mai ales prin protocolul aditional secret care 1-a insotit. Potrivit prevederilor cuprinse in acesta, Germania si Uniunea Sovietica isi imparteau sferele de influenta din Europa de Est. Interesant este faptul ca, pana la atacul din 22 iunie 1941, Stalin a respectat conventia din 1939, dupa cum Hitler a inteles sa fie de acord cu termenii documentului in cazul Poloniei. Victime ale intelegerii celor doi dictatori au cazut pe langa Polonia, statele baltice si Romania, ultima fiind nevoita sa cedeze in 1940 parti importante din teritoriul national, respectiv Basarabia si nordul Bucovinei. Tocmai datorita impactului si consecintelor sale la nivelul politicii mondiale, redam integral si textul protocolului aditional secret:

"Cu ocazia semnarii Tratatului de neagresiune dintre Reichul german si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, plenipotentiarii semnatari din partea celor doua parti au discutat, in cadrul unor convorbiri strict confidentiale, problema delimitarii sferelor lor respective de interes in Europa Rasariteana. Aceste convorbiri au dus la urmatorul rezultat:

1. In cazul unor transformari teritoriale si politice ale teritoriilor apartinand statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordica a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interes atat ale Germaniei, cat si ale U.R.S.S.

In legatura cu aceasta, interesul Lituaniei fata de teritoriul Vilno este recunoscut de ambele parti.

2. In cazul unor transformari teritoriale si politice ale teritoriilor apartinand statului polonez, sferele de interes, atat ale Germaniei, cat si ale U.R.S.S., vor fi delimitate aproximativ de linia raurilor Narev, Vistula si San.

Problema daca in interesele ambelor parti ar fi de dorit mentinerea unui stat polonez independent si a modului in care vor fi trasate frontierele acestui stat poate fi solutionata definitiv numai in cursul evenimentelor politice ulterioare.

In orice caz, ambele guverne vor rezolva aceasta problema pe calea unor intelegeri prietenesti.

3. In privinta Europei de Sud-Est, partea sovietica subliniaza interesul pe care-1 manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres fata de aceste teritorii.

4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret."

Pactul i-a luat prin surprindere pana si pe japonezi, care nu intelegeau cum se poate impaca Hitler cu dusmanul sau de moarte, comunismul, reprezentat de statul sovietic, Japonia hotarand ca urmare sa decida singura asupra actiunilor din Asia si Pacific. In confuzie se afla si miscarea comunista internationala, incapabila sa accepte o intelegere cu extrema dreapta. Pana la urma, Pactul s-a dovedit un targ intre doua mari puteri care si-au impartit frateste un important spatiu est-european, fara a tine cont de doctrine, ci doar de interese imediate. Efectul sau cel mai important a fost insa provocarea marii conflagratii, Hitler avand de acum certitudinea ca nu va fi nevoit sa lupte pe doua fronturi.

La 24 august presedintele Statelor Unite va face un apel public catre Adolf Hitler, Victor Emanuel, regele Italiei, si presedintele polonez, Ignacy Mosciscki, sugerandu-le trei cai concrete de solutionare a diferendului germano-polonez: initierea de negocieri directe intre cele doua state, arbitrajul sau concilierea sub auspiciile unei a treia parti. Desi Polonia s-a declarat de acord cu ultima solutie, iar Parlamentul englez a dat un semnal clar ca nu mai este dispus sa cedeze in fata cererilor lui Hitler, conferind puteri dictatoriale guvernului, considerandu-se stapan pe situatie si avand asigurata neutralitatea lui Stalin, Führerul va solicita in fata ambasadorului britanic la Berlin, la 25 august, "mana libera" in Polonia. De altfel, la 29 august, cancelarul german va cere - pe baza experientei acumulate in crizele austriaca si cehoslovaca - sosirea unui plenipotentiar polonez la Berlin in termen de 24 de ore.

Raspunsul Varsoviei a fost mobilizarea partiala a armatei la 30 august. De aceasta data, razboiul nu mai putea fi insa evitat. In ultima zi de pace, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice ratifica Pactul Ribbentrop-Molotov, iar Berlinul propunea Poloniei 16 puncte "moderate" pentru rezolvarea crizei. Simptomatic, documentul nu va mai ajunge la Varsovia pentru simplul motiv ca intre cele doua capitale comunicarea fusese deja intrerupta.

A doua zi, incepea cea mai mare confruntare militara din istoria omenirii, care marca totodata falimentul pacii si, implicit, pe cel al sistemului gandit in capitala Frantei. De la incheierea primul razboi mondial nu trecusera nici 21 de ani.