Romania in timpul celui de al doilea razboi mondial

ROMANIA IN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Cel de-al doilea razboi mondial a izbucnit la 1 septembrie 1939, in cadrul contradictiilor dintre puterile imperialiste, din cauza dorintei de necontenita expansiune teritoriala si de dominatie a Germaniei hitleriste.

Problema Gdanskului si a "coridorului polonez", precum si uciderea arhiducelui Franz Ferdinand inaintea primului razboi mondial au fost doar pretextul inceperii ostilitatilor.

Primul act al marii conflagratii a fost foarte scurt: in mai putin de trei saptamani, Polonia era complet ocupata.Inainte de 20 septembrie 1939 au aparut in Bucuresti primele automobile cu refugiati polonezi. O parte a acestor refugiati a fost gazduita in capitala, pentru ceilalti s-a amenajat un asa-zis lagar in Dobrogea.

Indata dupa cotropirea Poloniei are loc o alta lovitura germana, de data aceasta la noi, dar nu direct, ci prin interpusi: asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari. Faptul s-a produs la 21 septembrie, in plina zi, pe cand victima se ducea cu automobilul de la minister spre casa. Pe portiunea putin frecventata dintre Dambovita si Bulevardul Ardealului, a strazii nou deschise care lega prelungirea Stirbei - Voda de Palatul Scolii de Razboi, un car cu boi a obligat pe soferul primului ministru sa incetineasca si chiar sa opreasca. In acel moment s-a apropiat automobilul atentatorilor (acestia veneau din Germania , unde fusesera instruiti si echipati) si, din imediata apropiere, au fost trase numeroase gloante de revolver, omorandu-l pe loc pe Armand Calinescu si pe agentul sau de siguranta. Cu acelasi automobil, asasinii s-au indreptat spre sediul Societatii de Radiodifuziune, unde au fortat intrarea , au imobilizat personalul tehnic si au anuntat la microfon sangeroasa isprava. Stupoarea ce a cuprins pe toata lumea nu a durat decat o clipa, deoarece asasinii si complicii lor au fost imobilizati si arestati chiar in sediul Radiodifuziunii si apoi au fost impuscati chiar la locul atentatului. Trupurile lor au ramas acolo o zi, pentru a fi vazute de toata lumea.

Pentru cateva zile a fost numit prim-ministru generalul Argesanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durata de vreo doua luni si, dupa aceea, guvernul Gh. Tatarascu, acesta tinand cu unele remanieri, pana la 4 iulie 1940 si continuand politica de alianta cu Franta si Anglia.

In primavara incepe marea ofensiva germana din Apus, care duce, pe de o parte, la ocuparea Danemarcei si a Norvegiei, pe de alta la desfiintarea puterii militare franceze.

In momentul in care maresalul Petain, care, dat fiind trecutul sau, n-ar fi trebuit niciodata s-o faca, a cerut armistitiu (17 iunie 1940), s-a vazut limpede ca se prabusise nu numai Franta, dar intregul sistem politic european din care facea parte si Romania, ca Germania devenea, pentru moment cel putin, stapana Europei.

La 26 iunie , in urma ultimatumului prezentat guvernului roman de catre guvernul sovietic, teritoriul dintre Prut si Nistru si partea de nord a Bucovinei au intrat in componenta Uniunii Sovietice. Noul guvern Gigurtu (4 iulie 1940) cu toata legiuirea rasista nedreapta pe care a introdus-o, n-a izbutit sa castige bunavointa guvernului hitlerist.

In urma Dictatului de la Viena din 30 august hotarat dinainte de cei doi ministri de externe ai Germaniei hitleriste si Italiei fasciste, perfidul von Ribbentrop si cinicul Ciano, Romania a fost nevoita sa cedeze o suprafata de 42.243 km patrati din Transilvania, cuprinzand Maramuresul, Crisana si nordul Transilvaniei, inclusiv Clujul. Aflandu-se de aceasta nedreptate, in intreaga tara a avut loc o izbucnire de indignare, constand in proteste, insa nu s-a trecut la folosirea armelor, deoarece imprejurarile erau cu totul potrivnice. In acel moment, Romania fusesese parasita de toate puterile Europei.

Folosind aceasta stare de tensiune, Hitler se foloseste de legionari prin omul sau de incredere, generalul Ion Antonescu, si determina abdicarea regelui Carol al II-lea (5-6 septembrie 1940) si intronarea dictaturii militaro-fasciste. Formal continua sa fie rege Mihai I, fiul lui Carol, dar rolul lui era pur decorativ. Doua zile mai tarziu, prin tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) granita dintre Bulgaria si Romania revenea la traseul fixat prin Congresul de la Berlin (1878).

In octombrie si-au facut aparitia in capitala primii ofiteri germani, care, aparent erau consilieri tehnici, dar in realitate , impreuna cu personalul economic civil puneau stapanire pe tara, aservind-o "masinii de razboi" germane. Aceasta aservire , exercitata prin societatile create ad-hoc in Bucuresti ("Rogifer", "Continental Oil" etc.), prin urcarea artificiala a cursului marcii, prin cumpararea produselor romanesti la un pret inferior celui mondial si prin inglobarea Romaniei in sistemul clearing-ului central de la Berlin a costat tara noastra in timpul celui de-al doilea razboi mondial uriasa suma de 660. 753.500 dolari S.U.A. .

Generalul Antonescu formase un guvern alcatuit din cativa cunoscuti personali, militari si civili, precum si din legionari. In primele trei luni, capitala tarii a asistat la scenele de razbunare ale acestora din urma, totul culminand cu asasinarea in noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940 la Jilava a 67 de persoane - fosti demnitari ca generalul C.Argesanu, Victor Iamandi, Gavrila Marinescu, magistrati militari, ofiteri si subofiteri.

In aceeasi zi, fostul ministru Virgil Madgearu era impuscat in padurea Snagovului, aceeasi soarta avand-o si Nicolae Iorga, ridicat de la Sinaia, tot dupa-amiaza si executat la marginea comunei Strejnicu, la sud de Ploiesti. Bineanteles, aceste crime nu au fost pedepsite.

La aceste acte sangeroase se adauga si o calamitate naturala: cutremurul catastrofal din noaptea de 9 spre 10 Noiembrie, care a facut sa se prabuseasca zidurile inchisorii Doftana, sub care au pierit patrusprezece luptatori antifascisti.Concomitent au inceput presiunile asupra evreilor.

Legionarii nu erau multumiti de rolul minor pe care il aveau in cadrul guvernului Antonescu, de acea au provocat rebeliunea din 21-23 Ianuarie 1941, dorind sa il debarce pe acesta. Nefiind sustinuti de armata germana (Hitler era multumit de serviciile aduse de Antonescu), legionarii au fost infranti cu ajutorul detasamentelor militare aduse din provincie, unii dintre ei fiind arestati si condamnati, cei mai de seama reusind sa se refugieze in Germania.

La inceputul primaverii, diviziile blindate hitleriste treceau prin marginea Bucurestiului indreptandu-se spre Dunare si in circa doua luni erau pe tarmul Adriaticii, la capul Matapan si in Creta, trecand peste rezistenta iugoslavilor si grecilor si salvand de la infringerea totala armata italiana din Albania.

La sfarsitul lunii mai si in prima jumatate din iunie, bucurestenii au fost martorii trecerii in sens invers a trupelor germane care se indreptau spre Uniunea Sovietica.

Declaratia de razboi a Germaniei hitleriste impotriva Uniunii Sovietice din 22 iunie 1941 incepe o noua faza al celui de al doilea razboi mondial iar generalul Antonescu se hotarase sa participe la operatiunile militare in calitate de aliat al lui Hitler.

In prima luna a ostilitatilor, Bucuresti, Braila si alte orase au fost tinta catorva incursiuni aeriene sovietice, care insa nu au facut pagube materiale mari si nici multe victime omenesti. Pe masura inaintarii frontului spre rasarit, atacurile aeriene au incetat, insa au inceput sa creasca numarul victimelor omenesti, fapt care va crea o imensa stare de tensiune in randul populatiei civile si in interiorul armatei, care au realizat ca au fost impinsi intr-o "alianta" ce va duce tara la pieire.

In urma victoriei de la Stalingrad, frontul sovietic isi va incepe inaintarea spre vest, astfel incat, la 2 Aprilie 1944, comunicatul oficial anunta ca Prutul a fost atins si depasit.

Bombardamentele aeriene au fost reluate in 1943, cand au fost lovite de catre aviatia americana Campina si Ploiestiul, facandu-se pagube serioase. Primul bombardament masiv aerian asupra Bucurestiului a avut loc la 4 Aprilie 1944 de la ora 14 si a fost efectuat in valuri succesive de bombardiere ale Statelor Unite, intrebuintandu-se sistemul "covorului" de bombe. Bucurestenii au fost complet surprinsi de acest atac care a ucis cateva mii de oameni in mai putin de doua ore si a afectat sau distrus cateva fabrici si hoteluri.

Al doilea bombardament, de data aceasta cu bombe incendiare, a avut loc dupa unsprezece zile, la 15 Aprilie 1944, cand a fost greu lovita Universitatea si distrusa complet cladirea "Cartii Romanesti". Bombardamentele au continuat toata luna Mai, la intervale mai mari sau mai mici, atacurile din timpul zilei fiind efectuate de catre aviatia americana, iar raidurile nocturne erau sustinute de bombardierele engleze poreclite " vaduvele negre" care actionau dupa ce lansau in prealabil " strugurii luminosi", adica ciorchini de rachete purtate de parasute, care luminau asa de puternic incat se vedea ca ziua, ingaduind lansarea bombelor pe tintele alese, producand un spectacol apocaliptic.

In afara Bucurestiului, au fost bombardate in mai multe rinduri marile centre de rafinare din jurul Ploiestiului si Brazii, precum si unele mari orase ca Iasi sau Turnu-Severin etc.

Bombardamentele aeriene au avut o mare influenta asupra vietii capitalei, creind o permanenta stare de teama si tensiune, fragmentand viata zilnica, marind starea de nesiguranta si provocand plecarea unei mari parti a bucurestenilor spre zone mai sigure. Cand s-a produs, in august, puternica ofensiva sovietica, atmosfera psihologica era pregatita pentru o mare schimbare.

La 12 Aprilie 1944, la opt zile dupa primul bombardament masiv asupra Bucurestiului, se produce propunerea Uniunii Sovietice de a acorda Romaniei un armistitiu, cu conditia de a rupe relatiile cu Germania si a continua lupta alaturi de armata sovietica. Propunerea cuprindea sase puncte, cel din urma privea desfiintarea Dictatului de la Viena si acordarea de ajutor pentru eliberarea nordului Transilvaniei, insa a fost respins de guvernul Antonescu.

La 20 Iunie 1944, se constituie in secret Blocul National Democratic, alcatuit din patru partide: comunist, socialist, liberal (fractiunea condusa de Dinu Bratianu) si national-taranist, acesta fiind clar o reactie la adresa guvernului Antonescu.In prealabil, la 1 Mai 1944, se realizase Frontul Unic Muncitoresc, format din comunisti si socialisti, iar Partidul Comunist organizase o intreaga retea de actiune, cu scopul scoaterii Romaniei din acest razboi.

La 23 August 1944, generalul Antonescu este arestat la Palat si in seara aceleiasi zile regele Mihai I da un comunicat la radio prin care ordona armatei romane sa intoarca armele impotriva hitleristilor si sa lupte alaturi de armata sovietica. Ordinul a fost executat in toate unitatile militare si a fost primit cu bucurie de populatia civila, insa pentru hitleristi surpriza a fost totala. Ministrul german in Romania, Manfred von Killinger s-a sinucis a doua zi, in localul legatiei din Calea Victoriei, iar unitatile germane neputand modifica situatia creata au intreprins o salbatica actiune de razbunare.

Din ordinul lui Hitler, Bucurestiul este supus unui bombardament sistematic timp de doua zile si doua nopti, fiind distruse si avariate Palatul Regal, Ateneul, Teatrul National, Muzeul de stiinte naturale Grigore Antipa etc. S-au dat lupte grele la Podul Baneasa, in timp ce un atac al aviatiei anglo-americane distruge aerodromul hitlerist de la Otopeni, oprind astfel continuarea "pilonarii" Bucurestiului.

La 29 August isi faceau intrarea in capitala eliberata de trupele romane, primele detasamente blindate sovietice, urmate in zilele urmatoare de alte formatii importante.

La 12 Septembrie 1944 va avea loc la Moscova semnarea Conventiei de armistitiu prin care Romania se angaja sa lupte cu cel putin 12 divizii, se obliga sa restituie toate obiectele si materialele luate de pe teritoriul U.R.S.S. si sa acopere o parte din pagubele pricinuite, platind in marfuri timp de 6 ani, suma de 300 milioane de dolari. In conventie se prevede si faptul ca Romania urma sa primeasca nordul Transilvaniei.

Concomitent cu apararea Bucurestiului, trupele romane au luat parte la luptele impotriva trupelor hitleriste, respingand ofensivele initiate in diferite puncte de unitatile germane si hortiste, apoi, de la 21 septembrie, au inceput inaintarea in Transilvania, care fusese rupta de Romania prin Dictatul de la Viena.

Dupa eliberarea intregii Transilvanii (25 octombrie), armata romana impreuna cu cea sovietica a participat la luptele din Ungaria , Cehoslovacia si Austria. Intre 23 august 1944 si 12 mai 1945, efectivele noastre angajate in operatiuni au fost de 538.586 de oameni. Ele au eliberat un numar de 1.237 localitati (din care 14 orase) in Ungaria si 1.722 (cu 31 orase) in Cehoslovacia, inaintand peste 1.000 km in dispozitivul inamic - din Valea Muresului pana aproape de Praga - provocand acestuia pierderi ce s-au ridicat la 117.798 prizonieri si 18.731 de morti.

Faptele de arme si eroismul armatei romane au fost citate in numeroase ordine de zi ale Comandamentului Roman, in 7 ordine ale Comandamentului Suprem Sovietic, in 21 de comunicate de razboi sovietice si in alte documente. Peste 300.000 de soldati, subofiteri si ofiteri romani au fost decorati cu ordine si medalii de razboi romanesti, sovietice, cehoslovace si ungare, Romania situandu-se in ceea ce priveste numarul de ostasi aflati in lupta finala pentru distrugerea nazismului, pe al patrulea loc in coalitia antihitlerista, dupa U.R.S.S., S.U.A. si Anglia.

BIBLIOGRAFIE

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana astazi, Editura Albatros, Bucuresti, 1971.