Consolidarea statului roman

Consolidarea statului roman

In plan extern, pentru a-si consolida independenta, Romania avea nevoie de integrarea intr-o alianta care sa-i garanteze securitatea frontierelor. Cum Rusia nu mai prezenta incredere, Romania s-a apropriat de Tripla Alianta la care a aderat in 1883 (30 oct). Alianta cu Germania si Austo- Ungaria a asigurat Romaniei securitatea, fiind un act de politica externa benefic pentru dezvoltarea statului national.

Desigur, tensiunile dintre Austro-Ungaria si Romania in legatura cu situatia romanilor aflati sub dominatie maghiara dupa 1867 reprezenta un serios obstacol.

In perspective istorica, tratatul a mers contra intereselor nationale si impotriva simtamintelor marii majoritati a romanilor, astfel ca prevederile tratatului nu s-au putut aplica nici in 1914, nici in 1916.

Renasterea politica si militara a Frantei, constituirea Triplei Intelegeri(Rusia,Fr,Anglia), i-a oferit Romaniei, la inceputul sec al XX-lea, o alternativa politica. Ion I.C. Braileanu si principesa Maria tatonau terenul pentru reorientarea politica noua vesti spre Antanta(T.I). Razboaiele balcanice (1912 si 1913), au evidentiat reorientarea politicii externe romanesti.

In timpul primului razboi balcanic(1912)purtat de Serbia, Muntenegru, Bulgaria si Grecia impotriva Turciei, Romania si-a proclamat neutralitatea. Intarirea Bulgariei a fost perceputa la Bucuresti ca o amenintare pentru securitatea frontierei dobrogene.

In al doilea razboi balcanic (1913), care a opus Bulgariei, Serbia, Muntenegru si Grecia, Romania a decis interventia militara impotriva Bulgariei, aliata Austro-U. Tratatul, semnat la Bucuresti in 10 aug 1913, a oferit Romaniei Cadrilaterul si o frontier sigura in sudul Dobrogei. Actiunea Romaniei fusese in contradictie cu cea austro-ungara. La sud de Dunare, Romania a dus un razboi contra vointei Austro-Ungariei.

Declansarea primului razboi mandial(1914) a gasit clasa politica Regat divizata. La Consiliul de Coroana (3 aug 1914) de la Sinaia, regele Carol I a cerut aplicarea Tratatului cu Puterile Centrale, din 1883. Pozitia regelui a fost sustinuta de P.P. Carp. Primul ministru, Ion I.C. Brailenu si ceilalti participant liberali si conservatori, au respins aplicarea tratatului, invocandu-se faptul ca acesta prevedea "casus foederis" numai in situatia in care unul dintre semnatari era atacat. S-a adoptat pozitia de neutralitate.

In perioada neutralitatii (1914-1914) guvernul condus de Ion I.C. Bratianu a purtat tratative cu Antanta in vederea stabilirii conditiilor in care Romania i s-ar fi alaturat. Tratatele au fost facilitate de urcarea pe tronul Romaniei a lui Ferdinand I (1914-1927).

La 18 sep / 10 oct s-a incheiat conventia cu Rusia, prin care aceasta se angaja sa apere integritatea teritoriala a Romaniei si ii recunostea schimbul neutralitatii, drepturile asupra teritoriilor din A-U.

Statele angajate in razboi de o parte si de alta faceau presiuni asupra guvernului roman, osciland intre promisiuni ademenitoare si amenintari. Puterile Centrale(Ger si A-U) sperau in neutralizarea Romaniei, iar in Fr si Rusia, nemultumite de tergivesarile lui Bratianu, puneau guvernul de la Bucuresti, in vara 1916, in fata alternativei "acum ori niciodata". In aceste conditii, guvernul roman semna tratatul si Conventia militara cu Antanta.

Tratatul garanta integritate teritoriala a Regatului Romania "in toata intinderea frontierelor sale actuale". Romania se oblige sa declare razboi A-U. Antanta recunostea Romaniei dreptul asupra teritoriilor romanesti aflate sub dominatia A-U(Transilvania, Banatul, Bucovina). In plus, Romania urma sa aiba aceleasi drepturi ca si aliatii sai la viitoarea Conferinta de pace.

Conventia militara prevedea: Rom urma sa atace A-U cel mai tarziu la 14 aug 1916, Rusia urma sa atace "in chipul cel mai energetic" pe tot frontal austriac, cu 8 zile inainte de intrarea in razboi a Rom. Rusia se oblige sa trimita in Dobrogea 2 divizii de infanterie si 1 de cavalerie pentru a coopera cu armata romana contra armatei bulgare. Alte prevederi erau: aliatii se obligau sa execute, cu 8 zile inainte de intrarea Romaniei in razboi, o ofensiva hotarata prin armata lor de la Salonic, Antanta se oblige sa furnizeze Romaniei 300 t munitii si material de razboil

Intrarea in razboia a Rom la 14/15 aug 1916 nu a fost numai rezultatul negocierilor ci si o expresie a vointei politice de desavarsire a unitatii nationale.

Campania din 1916 a inceput promitator, dar bucuria si increderea victoriei din Transilvania au fost spulberate de rusi, de rusinoasa infrangere de la Turbucaia(1-6 sep 1916). Dupa o rezistenta eroica la trecatori (sep- oct 1916) fortele Puterilor Centrale au izbutit sa patrunda pe valea Jiului, au ocupat Oltenia si au patruns apoi in Muntenia (11 noi). Cu o zi mai inainte, fortele germane-bulgare au trecut Dunarea la Zimnicea. Pentru a nu ceda capital, s-a hotarat sa se dea o batalie pe Neajlov si Arges (29 noi- 3 dec 1916). Batalia s-a incheiat cu infrangerea trupelor romane. Autoritatile au parasit capital in care trupele Puterilor Centrale au intrat la 6 dec 1916 si s-au retras impreuna cu o parte a populatiei in Moldova. Iarna 1916-1917 a fost iarna durerii, dar si a sperantei. Muntenia si Oltenia ocupate, Moldova plina de refugiati si bantuita de o epidemie de tifos exantematec, aliatul rus din ce in ce mai nesigur se scufunda in haosul tulburarilor interne, care aveau sa duca la caderea tarismului 2 mar 1917, iar cateva luni mai tarziu la instalarea regimului communist-bolsevic 25 oct 1917.

Unirea Basarabiei

In contextual evenimentelor politice din Rusia(caderea tarismului, ascensiunea politica urmata de instaurarea puterii bolsevice) haosul se instaleaza la E de Prut, punand in pericol securitatea spatiului basaraberan, unde se aflau deposite ale armatei romane si cai de comunicatie prin care soseau munitiile si materialele de razboi furnizate de armata. Bande nesfarsite de soldati rusi de pe frontal roman invadau Basarabia, pentru a comite aici jafuri si assassinate de tot felul (inca din aug 1917) si terorizand populatia.

La 3 apr 1917 se constituie Partidul National Moldovenesc care a preluat conducerea miscarii de emancipare nationala din Basarabia. Programul PNM prevedea autonomia Basarabiei, infiintarea Sfatului Tarii(pentru adoptarea legilor), folosirea libii romane in administratie, scoala si biserica, libertatea cuvantului, presei, cerintei, votul universal, direct, egal si secret, incetarea colonizarii Basarabiei cu straini.

In apr 1917 au loc congrese ale cooperativelor satesti, preotimii, invatatorilor care au adoptat o serie de reguli printer care: autonomia Basarabiei, constituirea unei armate nationale (cohorte ostasesti), constituirea Sfatului Tarii, reforma agrara, invatamant national intretinut de stat.

In zilele de 20-27 noi 1917 /2-7 noi 1917 s-a intrunit Congresul ostasilor moldoveni care a proclamat autonomia Basarabiei si a hotarat alegerea Sfatului Tarii(120 deputati dintre care 84 moldoveni)condus de Ion Inculet ca organ executiv Consiliul Directorilor.

La 2 dec 1917, Sfatul Tarii a proclamat Republica Democratic Moldoveneasca, autonoma, in cadrul Republicii Federative Ruse. Pericolul preluarii puterii de catre fortele bolsevice care ocupasera parti importante din Chisinou(gara, posta, telegraful etc) a determinat Sfatul Tarii sa solicite guvernului roman interventia militara contra armatelor bolsevice din Basarabia. Patru divizii romane au intervenit si dupa ciocniri sangeroase au alungat peste Nistru bandele bolsevice, orbinea fiind restabilita.

Guvernul sovietic a decis ruperea relatiilor diplomatice cu Romania si confiscarea tezaurului Romaniei (13- 26 ian 1918).

La 24 ian -6 feb 1918 Sfatul Tarii proclama independent Republicii Democratice Moldovenesti. Dupa declarare independentei consiliul directorilor se dizolva, iar puterea executive trece asupra consiliului de ministrii de sub presedentia doctorului Daniel Cingureanu, presedinte al republicii, ramanand mai departe Ion Inculet.

La 27 mar - 9 apr 1918 Sfatul Tarii a votat declaratia de unire a Basarabiei cu Romania cu 86 voturi pentru 3 contra si 36 de abtineri. Bazele unirii cu Romania prevedeau: mentinerea autonomiei provinciei, mentinerea Sfatului Tarii pentru realizarea reformei agrare, reprezentarea Basarabiei in consiliul de ministrii(2 repr) si in parlamentul Romaniei program national cu populatia, garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

La 27 noi 1918, Sfatul Tarii a renuntat la conditiile de unire ci Romania formulate la 27 mar in declaratia de unire.

Prim ministrul Romaniei, Alexandru Marghiloman, invitat la Chisinou de Sfatul Tarii a luat act in numele poporului roman si al regelui Ferdinand I de aceasta decizie.

Unirea Bucovinei

In toamna anului 1918 Bucovina era amenintata cu divizarea. Curtea de la Viena urmarea sa anexeze N Bucovinei la Galitia .

Ucrania dorea sa integreze teritoriul dintre Nistru si Prut si chiar unele teritorii dintre Prut si Siret, initiativa sustinuta de ucrainienii din provincie organizati in formatiuni paramilitare, iar unii membrii ai grupului parlamentarilor roamni de la Viena pledau pentru stat bucovinean autonom in cadrul unui imperiu federalizat.

La 9- 22 oct 1918, G. Grigorovici declara in parlamentul de la Viena dreptul la autodeterminare si dorinta de secesiune a Bucovinei. Bucovina trebuia restituita patriei din care a fost rupta cu 143 de ani in urma.

Ziarul, "glasul Bucovinei" condus de Sextie Puscariu exprima la 24 oct 1918 intentia romanilor bucovineni ca impreuna cu fratii nostri din Transilvania si Ungaria cu care ne gasim in aceeasi situatie sa ne plamadim viitorul lare ne convine noua in cadrul romanismului.

In zilele de 14-27 oct 1918 s-a intrunit la Cernauti Adunarea Nationala a romanilor din Bucovina(Adunarea Constituanta) la care au particitat deputatii din parlamentul de la Viena, fostii deputati ai Dietei Bucovinei, primari din intreaga Bucovina. Adunarea a hotarat unirea Bucovinei integrale cu celelalte tari romanesti intr-un sta national independent si va purcede in acest scop in deplina solidaritate cu romanii din Transilvania si Ungaria. A fost ales Consiliul National Roman (50 membrii) condus de Dionisie Bejan care sa coordoneze activitatea unionist si un Comitet executive(guvern) alcatuit din 14 secretari de stat, condus de Iancu Flondor.

Ca urmare a presiunilor Ucrainei de a incorpora Bucovina, la 11 noi 1918, in urma cererii de ajutor militar adresata guvernului roman de catre Consiliul National Roman, trupele diviziei 8 au intrat in Cernauti si au restabilit ordinea si legalitatea grav tulburate de legiunile ucrainiene.

La 12 noi 1918, Consiliul National Roman va vota legea fundamental provizorie asupra puterilor tarii Bucovinei.

La 15-28 noi 1918, s-au deschis lucrarile Congresului General al Bucovinei(Cernauti, Palatul Mitropoliei) la care au participat 74 reprezentanti ai CNR, 7 delegati germane, 6 delegati polonezi si 13 delegati ucrainieni. Congresul a votat in unanimitate unirea neconditionata a bucovinei cu Regatul Romaniei.

Unirea Transilvaniei

Dupa retragerea armatei romane din teritoriile eliberate in 1916 autoritatile maghiare au declansat o campanile de represiune a miscarii nationale prin:

- rechizitii,

- arestarea liderilor politici

- internati in lagare

- suspendare presei romanesti

- inchiderea si desfiintarea scolilor romanesti

- inrolarea cu forta a romanilor in armata Austro-Ungara

Efectul a constat in radicalizarea miscarii de emancipare nationala exprimata prin intentii iredentiste fata de imperiu si de unire cu Romania.

In sep 1918 si-a reluat activitatea Partidul National Roman si au fost reluate contactele cu partidul social democrat.

La 29 sep- 12 oct 1918, comitetul executive al PNR adauga declaratia de la Oradea ce proclama "independent natiunii romane".

La 5-18 oct 1918, Alexandru Vaida-Voievod prezinta in parlamentul de la Budapesta declaratia de independent a romanilor, intampinata cu ostilitate de deputatii maghiari.

La 18 - 31 oct 1918, s-au pus bazele la Arad, Consiliului National Roman Central (CNRC) format din 6 reprezentanti ai PNR si 6 ai PSD acesta a preluat conducerea luptei de eliberare nationala. S-au constituit consilii locale si garzi nationale romanesti care au trecut la preluarea puterii locale in Transilvania.

La 9 noi 1918, printr-o nota ultimativa adresata guvernului maghiar CNRC a cerut intreaga putere de guvernare in Transilvania.

In zilele de 13-15 noi 1918 s-au desfasurat la Arad convorbiri intre o delegatie a CNRC si una a guvernului maghiar. Delegatia maghiara a propus mentinerea Transilvaniei, careia i se acorda autonomia administrative, in cadrul Ungariei. Propunerea a fost respinsa, Iului Maniu declarand categoric ca dorinta romanilor era "despartirea totala de Ungaria".

In ziua de 20 noi a fost lansat manifestul "istoria ne cheama la fapte" care anunta convocarea Adunarii Nationale a Romanilor la Alba Iulia pentru 1 dec 1918 in toata Transilvania, romanii si-au desemnat delegatii pentru adunare, reprezentand 80 de orase si 5000 de sate.

La 1 dec 1918, la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia au participat 1228 de delegati, iar pe platoul di fata cetatii medieval peste 100 mii de romani veniti din intreaga Transilvanie asteptau decizia care trebuia sa le anunte unirea cu Romania, pentru care delagatii fusesera inputerniciti sa voteze. Adunarea a fost prezidata de Gheorghe Pop de Basesti, iar Vasile Ladis a prezenta Rezolutia de unire a Transilvanie, Banatul, Crisanei, Maramuresului cu Romania, adoptatata de Adunare intr-o atmosfera de entuziasm general. Adunarea nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor la Alba Iulia in ziua de 18 noi 1918 decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansi cu Romania. Erau formulate principiile fundamentale:

- deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare;

- egala indreptatirea si libertate tuturor confesiunilor din stat, libertatea presei, libertatea opiniilor etc.;

- reforma agrara radical;

- drepturi si avantaje pentru muncitorime, similar cu cele existente in cele mai avantajate state din apus;

Pana la intrunirea Constitutiei Romaniei, aceste teritorii erau administrate de doua intstitutii politice: Marele Sfat National, condus de Ghe. Pop de Basesti si Consiliul Dirigent, condus de Iului Maniu.

In urma Marii uniri, suprafata Romaniei a crescut de la 137.000 km2 la 295049 km2, iar populatia de la 7.250.000 loc la cca 19.933.803 loc. Reteaua cailor ferate a crescut de la 4.300 km la 11000km. Marea unire a accelerat ritmul de dezvoltare si modernizarea al societatilor romanesti, ceea ce a conferit trainicie statului national.