Istoriografia evenimentelor revolutionare de la 1848-1849 din Banat

Istoriografia evenimentelor revolutionare de la 1848-1849 din Banat

Revolutia romana de la 1848 reprezinta evenimentul asupra caruia numerosi istorici din timpurile noastre sau din trecut s-au aplecat cu multa staruinta si pasiune. De-a lungul anilor, au aparut numeroase lucrari, studii si articole, s-au editat culegeri de documente si memorii ale fruntasilor revolutiei care au contribuit la cunoasterea aspectelor multiple ale evenimentelor revolutionare de la 1848.

Cu privire la evenimentele revolutionare de la jumatatea secolului al XIX-lea din Banat, printre primii istorici care au incercat o inregistrare a revolutiei au fost, in primul rand, unii dintre conducatorii acesteia sau conducatori si partasi la evenimentele revolutionare din imediata vecinatate a Banatului, si anume din Transilvania. O prima sursa pretioasa in studierea revolutiei romane din Banat de la 1848-1849 o reprezinta lucrarea lui Alexandru Papiu Ilarian, Istoria romanilor din Dacia Superioara, in care dedica un capitol intreg desfasurarii evenimentelor din timpul revolutiei de la 1848-1849 la romanii din Ungaria si Banat . Autorul milita pentru unificarea fortelor revolutionare ale romanilor din Banat cu cele ale fratilor lor din Ardeal si Ungaria . In lucrarea sa, Alexandru Papiu Ilarian prezinta atat demersurile intreprinse de Eftimie Murgu in vederea recunoasterii ca natiune a romanilor din Banat in Parlamentul de la Pesta, cat si prima adunare de la Lugoj din 4/16 mai 1848 .

Lucrarea sa cunoaste o larga raspandire si cerere din partea locuitorilor si intelectualilor banateni si nu numai. Cu o rapiditate pe masura aparitiei, primul volum se raspandeste in toate regiunile locuite de romani, in Imperiul Austriac mai cu seama, dar si in Tarile Romane. Nici un autor roman din Transilvania nu avusese o asemenea difuzare, comparabila doar cu cea a Magazinului istoric pentru Dacia. In Transilvania clasica, lucrarea se afla, asa cum era si firesc, pe masa oricarui intelectual. In Banat, Iova Popovici ne da o lista de 45 de abonati, doar din jurul Lugojului, in frunte cu Teodor Serb, Aloisie Vlad de Saliste, Vasile Brediceanu, Toma Costin, Partenie Grecescu, Axente Bojinca, Vasile Maniu si altii .

In perioada imediat urmatoare, consemnarea evenimentelor revolutionare din Banat pana la aparitia memoriilor lui George Baritiu, pe care acesta le-a intitulat Parti alese din istoria Transilvaniei pe doua sute de ani in urma, Sibiu, 1890, in care isi indreapta atentia si asupra revolutiei romane din Banat , s-a realizat prin intermediul eforturilor lui Atanasie Marian Marienescu si George Baritiu, care in publicatii precum "Albina" si "Luminatorul", valorifica stiintific diverse memorii, precum cele ale lui Dimitrie Petrovici-Stoichescu din timpul revolutiei sau documente interesante in legatura cu actiunile romanilor banateni din 1848-1849, asa cum e scrisoarea lui Eftimie Murgu catre Nicolae Balcescu sau scrisorile pe care i le-a trimis Nicolae Tincu Velia lui George Baritiu in timpul revolutiei .

In 1865, Aloisie Vlad de Saliste isi publica si el discursurile tinute in Dieta maghiara in anii 1848-1849, pe care apoi, in Cuvantarile dietali ale lui Aloisiu Vlad de Saliste.la Dietele Ungariei in anii 1848/1849 si 1861, Lugoj, 1865, le intregeste cu amintirile privitoare la actiunea lui Eftimie Murgu si la cea de-a doua adunare de la Lugoj din 15/27 iunie 1848 . Tot in legatura cu ce-a de-a doua adunare de la Lugoj, preotul Ioan Damsa din Seceani, impreuna cu V. Branisce publica in perioada 1876-1904 in ziare precum "Luminatorul" din Timisoara sau "Gazeta de Transilvania" numeroase documente referitoare la apelul lui Eftimie Murgu pentru convocarea celei de-a doua adunari de la Lugoj, raportul catre Ministerul de Interne pentru recunoasterea dezideratelor adunarii sau analiza denunturilor si masurilor luate impotriva lui Eftimie Murgu cu ocazia vizitei sale la Caransebes, de catre generalul Appel .

Un moment important s-a inregistrat cu ocazia aniversarii semicentenarului revolutiei. Au aparut acum doua insemnate lucrari apartinand lui C. Colescu-Vartic, 1848. Zile revolutionare, Bucuresti, 1898 si cea a lui I. G. Bibicescu, 1848 in Romania, Bucuresti, 1898 .

Un alt moment important il constituie orientarea istoricilor spre publicarea unor volume de documente din timpul revolutiei sau incadrarea evenimentelor revolutionare din Banat in lucrari de sinteza privind istoria nationala cat si istoria romanilor banateni si transilvaneni . Astfel, Teodor V. Pacatian publica dezbaterile congresului sarbesc de la Karlowitz, ca si manifestul adresat de congres natiunii romane, precum si reactia acesteia prin cele doua adunari de la Pesta si Lugoj, sau petitiile romanilor in problema Voivodinei si protestul lor fata de arestarea preotilor romani revolutionari . Desi culegerea de documente a lui Teodor V. Pacatian are unele inexactitati, totusi, pentru prima data sunt adunate intr-un volum documentele mai importante generate de revolutia romanilor banateni .

Episcopul George Popoviciu analizeaza si el obiectiv situatia disperata a natiunii romane din Banat, supusa unei duble opresiuni, atat din partea maghiarilor, cat si din directia sarbilor si a revolutionarilor sarbi, care, "ametiti de ilusiunile unei Voivodine, pusera steagul ei pana la Costeiu, langa frontiera Transilvaniei. Romanii asupriti bisericeste si politiceste se misca si agita pentru despartirea ierarhica de sėrbi"[15].

In 1910, apare la Bucuresti si studiul lui S. Albini, 1848 in Principatele Romane. Autorul prezinta evenimentele din provinciile romanesti intr-o stransa conexiune si interdependenta, acordand evenimentelor revolutionare din Banat locul binemeritat, cu atat mai mult cu cat, aici, "sub regimul inabusitor . toate incercarile n-au putut da nici un rezultat pozitiv, decat cel mult atata, ca au sustinut, intr-un cerc restrans de patrioti focul sacru al iubirii de tara si de neam si i-au intarit credinta ca, odata va veni un timp cand si romanul va fi stapan in tara sa" .

Nicolae Iorga face si el distinctia intre "dusmanii fundamentali" si cei "trecatori si localnici" referindu-se bineinteles la deosebirile dintre atitudinile romanilor banateni fata de unguri si sarbi, generate pe de o parte de subordonarea ierarhica a preotilor romani ortodocsi fata de inaltii prelati sarbi, iar pe de alta parte de situatia mai mult decat defavorizata a natiunii romane si a populatiei romane banatene in comparatie cu celelalte populatii in cadrul stapanirii imperiale.

Intre cele doua razboaie mondiale apar o serie de lucrari cu caracter general cu privire la revolutia romana de la 1848, cu multiple aspecte referitoare la evenimentele revolutionare din Banat: Istoria miscarii romanesti din Ardeal in anii 1848 si 1849, Bucuresti, 1919, apartinand lui V. Popescu Ramniceanu; Cum a fost pregatit 3/15 mai 1848, Blaj, 1925, apartinand lui C. Suciu; Ioan Boros, Evenimentele revolutiei de libertate din anii 1848-1849 desfasurate la Lugoj, Lugoj, 1927; V. Pocitan, Figuri revolutionare de la 1848, Bucuresti, 1927; Revolutia romanilor de peste munti in anul 1848, Bucuresti, 1929, care, impreuna cu monumentala lucrare a lui A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia traiana, volumul al XII-lea, editia a III-a, Bucuresti, 1930, analizeaza intr-un mod desavarsit evenimentele anului revolutionar 1848 in spatiul romanesc si implicit si in Banat.

Tot acum, dupa Marea Unire, preocuparile cu privire la revolutia romanilor banateni incep sa atraga intr-o masura tot mai mare pe cercetatorii locali. In aceasta perioada apar studiile lui Ioachim Miloia, Aurel Cosma, Ioan Cotarla, Teodor Filipescu, Andrei Ghidiu, Petru Bizerea, care se refera la actiunile intreprinse de diferite personalitati ale revolutiei banatene, precum Dimitrie Petrovici-Stoichescu si Eftimie Murgu, precum si la situatia politica a populatiei romanesti din Banat si Voivodina .

Pana la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, accentul s-a deplasat si in directia realizarii unor monografii dedicate marelui revolutionar Eftimie Murgu, asa cum este monografia profesorului Gheorghe-Bogdan Duica, Eftimie Murgu, Bucuresti, 1937, sau cea a lui Traian Topliceanu, Eftimie Murgu, aparuta la Timisoara in 1938. Sever Bocu, in lucrarea sa Drumuri si rascruci, in primul volum, aparut la Timisoara in 1939 il considera pe Eftimie Murgu cel mai important reprezentant al revolutiilor ardelene si banatene. Viata si suferinta sa sunt judecate in mod apologetic "Murgu jertfise acelor idei revolutionare totul. Cu o masura umana comuna nici nu e inteligibil. Sa nu uitam ca Murgu si-a platit credintele cu 7 ani de temnita. Cercetandu-i mai atent actele, viata, ele hotarat parasesc un corp omenesc"[19].

In volumul de sinteza Istoria Romanilor, Constantin C. Giurescu inregistreaza si el importanta actiunilor marelui revolutionar banatean, precum si a celei de-a doua adunari de la Lugoj.

Unul dintre cei mai importanti specialisti, poate cel mai ilustru in cercetarea evenimentelor revolutionare de la 1848 din Banat, I. D. Suciu, se opreste si el asupra unor personalitati banatene care au avut un rol definitoriu in conducerea evenimentelor revolutionare din Banat, precum Nicolae Tincu Velia, cu lucrarea Nicolae Tincu Velia, Bucuresti, 1945.

In perioada urmatoare, sirul monografiilor dedicate revolutionarilor banateni este continuat de Iosif Jivanu, cu lucrarea Eftimie Murgu, luptator al taranimii banatene pentru pamant, Deva, 1948. De asemenea, Victor Cherestesiu incepe sa publice unele lucrari cu privire la revolutia romanilor de la 1848, in care, referindu-se si la evenimentele din Banat, prin sintetizarea informatiilor cunoscute , surprinde cele trei caracteristici ale vietii lui Eftimie Murgu: legatura stransa cu masele, patriotismul sau inflacarat, si lupta pentru infaptuirea programului revolutionar.

Tratatul de Istoria Romaniei, volumul al IV-lea, Bucuresti, 1964, acorda locul cuvenit revolutiei romanilor banateni. Este amintita lupta pentru pamant a taranilor din Herendesti . Se analizeaza orientarea intelectualilor din Banat si Ungaria si se reda in mod just scopul actiunii lui Eftimie Murgu: "Murgu si cei din jurul lui au imbratisat cauza taranilor, ei voiau un tinut autonom romanesc, infiintarea unei armate taranesti romane cu conducatori romani, armata care avea sa lupte pentru apararea si largirea cuceririlor revolutionare. Aceeasi armata avea sa dea, dupa planul lui Murgu, ajutor si revolutiei din Tara Romaneasca" . In adunarea din 3 mai de la Lugoj "s-a ales un comitet sub presidentia lui Eftimie Murgu"[24]. In continuare se vorbeste despre "congresul bisericesc din 3/15 iunie al romanilor din Banat si Crisana". In adunarea de la Lugoj din 10/22 iunie 1848, banatenii au revendicat "inarmarea poporului roman, ostirea sa aiba un capitan si trei subcapitani (toti romani), limba administratiei sa fie romana si numai in relatiile cu guvernul sa se intrebuinteze limba maghiara. S-a cerut din nou independenta bisericii romane fata de ierarhia sarbeasca" . Sunt amintite si alegerile pentru dieta ca si scopul actiunii lui Murgu .

Lucrarea de sinteza Din istoria Transilvaniei acorda si ea atentia cuvenita revolutiei romanilor banateni, analizandu-se si orientarea taranilor banateni si a miscarii de la Herendesti , fiind prezentate lucrarile adunarilor de la Lugoj si congresul bisericesc de la Timisoara , precum si natura legaturilor lui Eftimie Murgu cu revolutionarii din Moldova si Tara Romaneasca .

O alta importanta lucrare, tiparita cu prilejul implinirii a 120 de ani de la evenimentele revolutionare ale anului 1848 este cea a colectivului de autori format din George Em. Marica, Iosif Hajos, Calina Mare, Constantin Rusu, Ideologia generatiei romane de la 1848 din Transilvania, aparuta la Bucuresti, in 1968. Un alt colectiv de autori, format de aceasta data din Constantin Cazanisteanu, Dan Berindei, Marin Florescu, Vasile Niculae, prezinta importante aspecte ale revolutiei de la 1848 din Banat in lucrarea Revolutia romana din 1848, Bucuresti, 1969, prezentandu-l pe Eftimie Murgu ca pe un militant "consecvent pentru apropierea revolutionarilor romani" .

Cu siguranta cea mai importanta lucrare cu privire la expunerea si analiza evenimentelor revolutionare din Banat este cea apartinand lui I. D. Suciu, Revolutia de la 1848-1849 in Banat, aparuta la Bucuresti, in 1968. Autorul, pe langa prezentarea celor doua adunari de la Lugoj , isi indreapta atentia si asupra luptei revolutionarilor banateni pentru unitatea nationala , activitatii deputatilor romani in Parlament , opunerii taranilor la legea recrutarii sau adancirii contradictiilor intre intelectualii banateni si guvernul maghiar .

Prezenta doamnei academician Cornelia Bodea in randul istoricilor care au prezentat in scrierile lor desfasurarea evenimentelor revolutionare de la 1848 din spatiul romanesc si care au promovat importanta acestor miscari, inclusiv a celei din Banat, este una ilustra. Aspectul central al lucrarilor domniei sale se afla in stransa legatura cu ideea de unitate nationala si de realizare a acesteia, sub toate aspectele, inclusiv sub forma colaborarii militare intre revolutionarii banateni si cei din celelalte provincii, efortul de cercetare documentara fiind impresionant, incununandu-se cu magistrala lucrare 1848 la romani: O istorie in date si marturii, Bucuresti, 1982. Este prezentata aici scrisoarea lui Vasile Bojinca din Carliste catre Eftimie Murgu din 31 octombrie 1844, din care razbate puternica si emotionanta dorinta de libertate: "destul am dormit. . Acuma vrem si noi a fi in tara noastra" , precum si intregul interogatoriu luat de autoritati lui Eftimie Murgu . De asemenea sunt puse in evidenta legaturile lui Eftimie Murgu cu evenimentele revolutionare din celelalte provincii romanesti, si cu conducatorii acestora, acesta fagaduind "2000 de oameni inarmati pentru o eventuala ciocnire cu armata tarului, dar sfatuise pe moldoveni sa nu provoace ei intrarea armatelor de ocupatie in ajutorul domnului moldovean" .

In 1969 apare o editie ingrijita cu o introducere si note de I. D. Suciu a Scrieri-lor lui Eftimie Murgu, importanta lucrare documentara ce dezvaluie numeroase aspecte ale actiunilor revolutionare intreprinse de Eftimie Murgu pentru succesul revolutiei .

De asemenea, un an mai tarziu, apare, la Bucuresti, lucrarea lui Leonida Loghin si Constantin Ucrain, Aspecte militare ale revolutiei din 1848-1849 in Transilvania ce evidentiaza intr-un mod foarte reusit faptele de arme ale principalilor capi ai evenimentelor revolutionare din Transilvania si Banat.

O figura marcanta in randul istoricilor care si-au indreptat atentia in directia cercetarii evenimentelor revolutionare de la 1848 este cea a istoricului Dan Berindei. Lucrarile domniei sale aduc o contributie esentiala in exprimarea stiintifica a evenimentelor revolutionare de la 1848 din spatiul romanesc. Autorul pune un mare accent pe spiritul unitar in idei si actiuni, care ii inspira pe fruntasii revolutiei, care, "au judecat evenimentele si perspectivele ca romani si nu ca moldoveni, transilvaneni sau munteni, obiectivele fiind similare sau foarte apropiate, ., faptele lor reflectand o stransa conlucrare" .

Principiul solidaritatii nationale este subliniat si de Stan Apostol, autorul lucrarilor Revolutia romana de la 1848. Solidaritate si unitate nationala, Bucuresti, 1987 si Revolutia romana de la 1848, Bucuresti, 1992. In prima sa lucrare, autorul dedica un capitol intreg potentialului ostasesc al Transilvaniei si Banatului in lupta revolutionara de la 1848 din spatiul romanesc.

Aspecte importante cu privire la rolul maselor in desfasurarea revolutiei, ponderea insemnata a dorintei de unire nationala sau cu privire la aportul fruntasilor revolutionari banateni, laici si clerici la desfasurarea evenimentelor revolutionare, intalnim in lucrarea Aureliei Florescu, Dacoromania. Idealul national al tuturor romanilor in revolutia de la 1848, Craiova, 1992, sau in cea a lui Mircea Pacurariu, Revolutia romaneasca din Transilvania si Banat din anii 1848-1849. Contributia bisericii, Sibiu, 1995. Aurelia Florescu surprinde si ea caracterul unitar al evenimentelor revolutionare romanesti, precum si eforturile de "sprijinire reciproca a fortelor revolutionare din cele trei tari romane, in care erau implicati unii banateni printre care si Eftimie Murgu" .

O importanta lucrare documentara necesara in cunoasterea masurilor represive luate impotriva revolutionarilor banateni este cea ingrijita si prefatata de Ioan Chindrs si Gelu Neamtu, Procese politice antiromanesti care au zguduit Transilvania in toamna anului 1848, Bucuresti, 1995 si in care sunt prezentate detaliat numeroasele anchete si sentinte practicate impotriva unor tribuni si locuitori din comitatul Aradului si Zarandului . Alte doua importante lucrari care au ca subiect ideologia si istoriografia generatiei pasoptiste cu importante referiri la Eftimie Murgu dar si la alti fruntasi revolutionari banateni sunt cele ale lui Ioan Chindris, Ideologia revolutionara a lui Alexandru Papiu Ilarian, Bucuresti, 1983 si Cristian Vasile, Istoriografia pasoptista, Iasi, 1996.

Importanta caracterului unitar al revolutiei romane este subliniata si de Liviu Maior in lucrarea 1848-1849. Romani si unguri in revolutie, Bucuresti, 1998. Autorul considera si el ca "nevoia consensului intr-o societate romaneasca in plina framantare, care nu mai actionase pana atunci unitar si care era nepregatita pentru o confruntare de proportii era o prioritate"[47].

Tratatul de Istoria Romanilor, volumul al VII-lea, tomul I consemneaza si el evenimentele revolutionare petrecute in Banat in general, miscarile taranesti din Transilvania si din Banat din primavara anului 1848, au avut un caracter social moderat, gasindu-si expresia mai ales in refuzul de a presta muncile gratuite impuse de mentinerea conditiei de iobagi a taranilor[48]. Tratatul, de asemenea consemneaza ca "romanii s-au strans intr-o adunare la Lugoj, la 15/27 iunie" , si ca "numai banateanul Eftimie Murgu mai avea speranta unei intelegeri" cu revolutionarii maghiari, scriind lui Nicolae Balcescu la 8/20 iulie 1848 ca ar fi posibila "o oarecare legatura cu guberniul unguresc, pentru ca sa fie alianta intre cele doua tari" . Volumul de sinteza Istoria Romanilor apreciaza de asemenea ca, a avut loc o intensificare a activitatii revolutionare, paralela celei din Transilvania. In a doua jumatate a lunii aprilie, prin manifestele difuzate la Pesta, care reflectau ideile lui Eftimie Murgu, se exprima aderarea la miscarea generala a popoarelor europene, la ideile generoase de libertate sociala si egalitate politica, dar si solidaritatea cu celelalte provincii romanesti. Alegerile pentru noua congregatie comitatensa au prilejuit organizarea si desfasurarea primei adunari de la Lugoj din 3 mai la care au participat peste 1 000 de delegati ai satelor romanesti. In timpul dezbaterilor s-a hotarat alegerea unei delegatii care sa plece la Pesta pentru a obtine aprobarea guvernului in vederea convocarii unei adunari nationale a romanilor banateni. A fost aprobata in unanimitate hotararea Bisericii romane de a iesi de sub autoritatea mitropoliei sarbesti de la Karlowitz[51].

Scurta incursiune facuta in vasta literatura istorica dedicata evenimentelor revolutionare de la 1848 din spatiul romanesc avanseaza impunerea mai multor concluzii. In lucrarile generale, dedicate acestui capitol al istoriei nationale, prezentarea realitatilor istorice de la 1848-1849 din Banat este una pertinenta, mereu imbogatita si argumentata de la o lucrare la alta. Totusi, in ciuda acestui fapt, si in afara monografiilor dedicate lui Eftimie Murgu sau altor revolutionari si fruntasi banateni, se impune atentiei existenta doar a unei singure lucrari dedicate exclusiv evenimentelor de la jumatatea secolului al XIX-lea din Banat, si anume cea a lui I. D. Suciu, Revolutia de la 1848-1849 in Banat.