INSULELE GOLFULUI SARONIC

Deseori considerate mai mult decat suburbii ale Atenei sau Pireului, aceste insule acoperite cu paduri de conifere sunt atractive, intr-un mod aparte fata de peninsula sau de celelalte insule.

Atena si Insulele Golfului Saronic sunt de multe ori prezentate impreuna in ghidurile turistice. Si acest lucru se intampla de cand atenienii obisnuiau sa-si petreaca aici sfarsitul de saptamana, iar in timpul verii, aceste insule deveneau adevarate extensii ale modernelor imprejurimi ale Atenei. Totusi aceasta perspectiva asupra Insulelor Argo-Saronice nu ia in considerare si identitatea lor. Ele sunt insule si nu suburbii. Fiecare are propria individualitate si merita mai multa atentie din partea noastra.

Salamina

Salamina este cunoscuta mai ales datorita unei vechi lupte pe mare (480 i.Hr.), in care flota ateniana, inferioara ca numar flotei persilor, a reusit sa-i indeparteze pe atacatori. Navele atenienilor au format "zidurile de lemn', prezise de oracolul din Delphi ca vor salva Atena. Mandria insulei este Manastirea Faneromeni din secolul al XVII-lea de pe Peninsula Voudoro, doar la 6 km de capitala, orasul Salamina (1).

Atractiile existente aici sunt usor accesibile doar la cateva minute de mers cu masina din Perama, catre orasul port Paloukia (2). Majoritatea locuitorilor insulei traiesc in Salamina (numita si Koulouri), care are un muzeu de arta populara si de arheologie. Barcile pleaca regulat din portul Pireu (3) (Pireas) catre Selinia, Perani (4) si portul mic Peristeria de pe coasta estica. Placuta localitate Eandio de pe coasta vestica are un hotel bun.

Aegina (Egina).

Aegina este destul de aproape pentru a se ajunge cu usurinta de pe peninsula si destul de departe pentru a-si pastra propria identitate. Cam la l h si 30' cu feribotul de la Pireu sau 30' cu nava cu aripi subacvatice, Delfinul Zburator - insula are oarecare probleme in atragerea turistilor. Mult timp un refugiu pentru atenieni si azi insula ramane mai populara pentru cei care evadeaza din smogul orasului Atenei decat pentru turistii straini sau grecii din alte regiuni. Produsul alimentar principal este fisticul, care se vinde peste tot, de-a lungul strazii portului.

Aparand pe harta ca un triunghi rasturnat, punctul sudic al insulei este marcat de magnificul varf al Muntelui Oros, cel mai inalt pisc din Insulele Argo-Saronice, vizibil chiar de pe Acropolele din Atena, intr-o zi in care smogul lipseste. Centrul si estul insulei sunt zone muntoase; campii fertile si coline blande apar insa in coltul vestic, unde Aegina (5) se situeaza partial pe locul fostei capitale.

Orasul Egina are cateva vile construite in secolul al XIX-lea, unde primul presedinte grec, loannis Kapodhistrias (1776-1831) a locuit si a lucrat. Muzeul de Arheologie din centrul orasului prezinta cateva vestigii interesante din istoria insulei (m-d 8.30-15.00). Portul modern aglomerat cu iahturi si caiacuri, se afla langa portul vechi, acum un mic oras de langa plaja, situat la nordul debarcaderului principal, spre vechea asezare Kolona.

Kolona, ce inseamna "coloana', si-a luat numele de la un element remarcabil al Templului lui Apollo. Acest Templu (construit in stil doric, cu 6 coloane pe o parte si 12 pe cealalta, a fost ridicat intre anii 520-500 i.Hr. ) a fost dat la o parte ridicandu-se o fortareata romana, ale carei fragmente se pot inca vedea dinspre mare. Desi vazute din aceasta parte, pozitia templului nu este foarte impresionanta, vederea dinspre deal este intr-adevar minunata. Exista un mic muzeu in acelasi loc unde se afla podeaua de mozaic reconstruita a unei vechi sinagogi (deschis zilnic: 8.30-15.00).

Dar cel mai faimos obiectiv antic este Templul Aphaia, in N-E, deasupra unei statiuni Aghia Marina, inclus in pachetul turistic de multe agentii. Templul este situat pe varful unui deal, intr-o padurice de pini, oferind o priveliste minunata a Marii Egee. Construit in 490 i.Hr. In anii de dupa victoria de la Salamina s-a numit "templul cu cea mai perfecta dezvoltare dintre templele ultimei perioade arhaice din Grecia Europeana'. Singurul templu grecesc ce a supravietuit cu un sir secund de mici coloane suprapuse in interiorul sanctuarului, este chiar frumos, unul dintre cele mai impresionan-te templc antice pe care le veti vedea (L-V 8.30-19.00; S-D 8.30-15.00).

In drumul catre templu veti trece pe langa moderna Manastire Aghios Nektarios, cel mai recent sfant ortodox, canonizat in 1961. Traversand trecatoarea, de la manastire ajungeti intr-un loc fantomatic, Paleohora ("orasul vechi'), construit in secolul al IX-lea, impotriva pirateriei. Abandonate in 1826, dupa Independenta Greciei, multe dintre cele 38 de biserici au ramas intr-o stare deplorabila, dar puteti vedea inca ramasite ale unor fresce. Coasta de vest a insulei este destul de lina, cu plaje bune nisipoase, la Marathona, dar motive mai bune ca sa mergeti acolo ar fi mancarea buna in una din multele taverne ce servesc peste, situate de-a lungul portului Perdhika (6) sau inchiriind o barca, puteti merge sa inotati langa una din plajele minunate ale insulei nelocuite, Moni.

Angistri

Angistri este insula mica din fata orasului Egina. Barcile mari se opresc la Skala, iar cele mici se opresc intr-un loc mai atractiv, la Mylos. Insula nu este prea dezvoltata, dar exista cateva hoteluri. Cea mai atractiva plaja este langa lacul de pe coasta sud-vestica, langa insulita Dhorousa.

Poros

Insula Poros este separata de insula Pelopones de un mic canal - in limba greaca, poros inseamna "pasaj' sau "vad'. Cum intrati cu barca in acest vad, dinspre intrarea nordica, in fata apare o priveliste minunata a orasului Poros (7). Inconjurata de pamant, insula este cea mai protejata din intreaga Mare Egee: la prima vedere veti observa atat casele albe si acoperisurile vopsite intr-un portocaliu viu, cat si turnul cu ceas din varful dealului. In Poros se poate ajunge nu numai cu barca ori cu Delfinul Zburator sau conducand prin Istmul Corintic catre Epidhavros (Epidaur), iar apoi in jos,

Un anunt dintr-o toaleta spune: "Closetele grecesti sunt diferite. Aruncati hartia in cosul de gunoi alaturat!' sau "Nu aruncati in toaleta ceva ce nu a trecut inainte prin stomac!'. Este un gand cumpatat mai ales dupa o kalamaria si cateva ouzos.

In Grecia toate lucrurile ce se refera la toaleta sunt o capcana si o deziluzie. Closetul grec este a opta minune a lumii - chiar te miri cum functioneaza. Fiecare turist nu se poate sa nu aiba o poveste despre vreo toaleta.

Grecofilii sezonieri cunosc totul despre regula "fara hartie', evitand astfel istericalele proprietaresei provocate de inundarea toaletei. E bine sa iei pe furis niste servetele de la taverne, pentru orice eventualitate.

Micile dormitoare din hoteluri au toalete inundate, cosuri de gunoi pline ochi si, desigur, fara role de hartie igienica.

Toaletele fara scaun sunt intalnite peste tot, mai ales in localurile publice. Puteti da chiar peste o simpla gaura in podea, deasupra marii sau a unui curs de apa. Unele toalete pot fi infioratoare! Teama de scaunul closetului? Teama de SIDA? - astfel unii greci prefera sa ignore toaletele cu care suntem noi obisnuiti si s-o foloseasca pe cea din podea: toate astea insa au loc doar in toaleta pentru femei.

Facilitatile acestor incaperi din taverne si restaurante sunt mai moderne: sapun, prosop si chiar sticluta de hlorlni, prezenta peste tot. Puteti fi siguri ca si in pensions din cele mai sarace sate, to loutro (baia) va fi somptuos decorata. Garnitura trebuie sa se asorteze, in special daca casa sau apartamentul urmeaza a fi dat ca zestre copiilor. Faptul ca nu exista o instalatie speciala de scurgere a apei de la dus, ci doar o gaura in podeaua denivelata, prin care apa refuza sa se scurga sau ca usa nu vrea sa se inchida deoarece a fost deformata de apa ce balteste, iar accesoriile de metal sunt ruginite nu pare a constitui o problema prea mare pentru localnici.

"Putem bea niste apa?' este o intrebare obisnuita pusa de turisti, iar intrebarea: "Unde putem gasi niste apa?' este specifica Greciei. Lipsa apei potabile este o problema pentru multe insule, asa ca fiti pregatiti cu o sticla si asteptati sosirea barcii cu apa potabila!

Cand aceasta soseste se creeaza de obicei o nebunie din cauza furtunurilor aduse de familiile care vor sa-si umple bazinele, ulcioarele sau canistrele. Sunt necesare uneori drumuri de o zi pana la fantana sau pompa de apa a localitatii. Unele insule, cum ar fi Halki, din Dodecanez, au un sistem de apa bazat pe o imbinare de retele de furtunuri.

Rezerva de apa minerala este formata de fapt din apa cu un gust salciu, dar uneori a-ceasta este inlocuita cu apa proaspata, iar a-tunci e o adevarata sarbatoare, deoarece in sfarsit te poti spala cu apa nesarata.

"Economisiti apa: facand dus cu inca un prieten!', ne sfatuieste un afis dintr-o taverna. In Dodecanez, un turist de pe un iaht a fost aproape linsat de localnicii furiosi pentru ca s-a spalat la o pompa de apa potabila - deci fiti atenti si incercati sa va faceti igiena personala in conditii cat mai bune! Multe tari nu pretuiesc apa cea de toate zilele, dar in arida Grecie, apa este considerata un lux, si eforturile oamenilor de a o pastra este secretul supravietuirii lor pe perioada unor veri secetoase.

Desi s-au construit cateva hoteluri si locuitori remarcabili ai Atenei detin aici case de vacanta de zeci de ani, aceasta insula nu a fost niciodata atat de moderna ca Hydra sau Spetses (intrucat plajele sunt mai putine si nu atat de bune), dar vara, turistii sunt tot atat de multi ca in Egina.

In 1846, statia maritima greaca a fost stabilita in N-V Porosului, pe peninsula, chiar inaintea cursului de apa ce separa o mica sectiune a orasului Poros de partea principala a insulei. Cand aceasta statie s-a mutat la Salamina, in 1878, locul a fost folosit ca scoala, iar azi pentru instruirea cadetilor din marina. Exista cateva vile familiale frumoase, cu gradini bine ingrijite, locuri perfecte pentru o plimbare intr-o dupa-amiaza torida de vara.

Cel mai important obiectiv turistic din Poros este Manastirea Zoidhohos pighi, minunat amplasata pe o latura a dealului (la 20 de minute de oras, cu autobuzul). Doar cativa calugari mai locuiesc aici in prezent. Notabil este iconostasul din lemn, pictat in aur, ce dateaza din secolul al XIX-lea.

In fata manastirii se afla un drum ce inconjoara inaltimile estice printre padurile de pini, pana ajunge la Sanctuarul lui Poseidon, aflat pe o coama intre cele mai inalte dealuri ale insulei. La acest templu s-au facut sapaturi la inceputul secolului; putine lucruri au mai ramas de vizitat, dar merita sa veniti aici pentru a admira locul in care este amplasat.

Sanctuarul era sediul central al Ligii Kalavriene, o asociatie formata din cateva orase, inclusiv Atena. Oratorul atenian Demostene, care se opunea impunerii conducerii macedoniene asupra Atenei, a cautat aici refugiu dupa o revolta ateniana ce a urmat mortii lui Alexandru cel Mare, reprimata de succesorul acestuia, Antipatcr. Cand Demostene a fost descoperit, el s-a otravit, dar nu inainte de a iesi din Sanctuar pentru a nu pangari locul sfant. Antica Troizen (Damalas) este la aproape 5 km de Galatas, dincolo de stramtoarea Peloponcs. Eroul grec din mitologie, Tezeu, se presupune ca a crescut aici inainte de a pleca spre Atena si sa devina rege. Stanca, pe care ar fi ridicat-o pentru a-si dovedi puterea se afla inca aici, langa Sanctuarul Muzelor. El s-ar fi intors in Troizen oferindu-i lui Euripide subiectul piesei sale Hippolytus, despre tanara regina Fedra, care-l acuza pe nedrept pe fiul lui Tezeu ca ar fi violat-o. Drama moderna se desfasoara acum in Trecatoarea Diavolului, chiar deasupra acestui loc. Daca doriti sa va relaxati, mergeti la Lemonodhasos, o minunata livada ce cuprinde aproximativ 2000 de lamai, cam la l h de mers pe partea cealalta a Galatas-ului.

Hydra (Idhra)

Insula Hydra - odata Ydrea, "cea bine udata' - arata ca o stanca lunga si sterpa. Dar portul si cladirile albe si gri, din piatra, ce formeaza orasul arata inca bine. Ele poarta pecetea artistica a anilor 1950. Este unul dintre putinele locuri din tara care a reusit sa tina in frau cresterea necontrolata a constructiilor din beton, pastrandu-si astfel frumusetea originala.

Inima insulei se gaseste in orasul-port cu aceeasi denumire, Hydra (9). In intreg golful pitoresc, casele albe sunt catarate pe pantele dealurilor, fiind scoase in evidenta de arhontika, masive si de culoare gri (vile construite de familiile ce se ocupau cu constructia vapoarelor, ce au acumulat averi in sec. al XVIII-lea-al XIX-lea). Multe dintre aceste vile au fost proiectate de arhitecti din Venetia sau Genova. Nu trebuie sa uitam Turnul cu Ceas al Manastirii Panaghia, in sec. al XVIII-lea, si amplasata in centrul orasului.

Multe din a pietrele folosite la construirea manastirii au fost luate de la vechiul Sanctuar al lui Poscidon, pe Insula Poros. Portul, inconjurat de un dig ingust, formeaza un semicerc cu cele 2 capete flancate de 2 turnuri din sec. al XIX-lea.

Orasul are multe taverne si restaurante bune, baruri si discoteci. Totusi, inaltimile si dealurile din spate sunt spre surprinderea noastra neumblate, desi sunt incantatoare si pline de culoarea specifica Greciei. Aleile inguste si treptele abrupte leaga un cartier de altul. Uniformitatea zidurilor este intrerupta de cate o poarta veche de secole, rama vreunei ferestre vopsita intr-o culoare de un albastru stralucitor, cateva scari de un stacojiu izbitor sau de un gard de gradina vopsit in verde. Mandhraki (10), in partea de N-E a orasului are o singura plaja cu nisip, dar partea de S-V este mult mai interesanta. O poteca larga merge de-a lungul coastei catre Kamini si catre Vlychos, unde se afla un pod vechi de piatra in forma de arcada, din secolul al XIX-lea. Exista atat taverne bune, cat si taxiuri maritime in cazul in care ati consumat prea mult vin sau peste.

Spetses

Spetses se afla in partea cea mai sudica a insulelor din Golful Argo-Saronic. In antichitate, cunoscut sub numele de Pityousa, "pinul', azi e pe departe cea mai impadurita insula. Dezvoltarea turismului este mai mult accelerata decat in Hydra, dar mai lenta decat in Poros sau Egina si in ultimii ani, o planificare mult mai responsabila a ajutat la pastrarea farmecului insulei.

Desi Orasul Spetses are si el baruri si restaurante fast-food, Paleo Limani (Vechiul Port) este de un farmec aparte. Arhontika, din secolul al XVIII-lea, pe care o puteti vedea azi, este acum proprietatea unei bogate familii ateniene. Ca si Hydra, perioada de glorie a Spetses a fost in ultima parte a secolului al XVIII-lea, cand comertul era cauza acestei infloriri; tot ca si in cazul Hydrei, a devenit un centru de activitate in timpul Razboiului Grec de Independenta, oferindu-si flota de aproape 50 de nave cauzei grecesti. Insula este recunoscuta ca fiind prima din arhipelag care s-a revoltat impotriva dominatiei otomane in 1821, iar principalul port fortificat, inca ticsit de tunuri, formeaza unul dintre punctele atractive ale orasului, Dapia.

Bouboulina, eroina nationala a Greciei din timpul Razboiului de Independenta, a fost o femeie din Spetses, care a preluat comanda vasului sotului ci, dupa ce acesta a fost ucis de pirati langa coasta Africii de N. Ea a condus 8 dintre cele 22 de vase Spetsiot, care i-au blocat pe turci la Nafplio, timp de mai mult de un an, pana cand garnizoana s-a predat in Decembrie 1822. In septembrie, inainte ce Nafplio sa capituleze, o flota otomana a incercat sa ridice blocade. Lupta a fost nehotaratoare, dar in final, turcii s-au retras, vazand o masa crescanda de-a lungul tarmului a ceea ce ei credeau ca erau oameni inarmati, dar de fapt erau doar niste asfodele imbracate.

Victoria este celebrata anual, la 22 septembrie, printr-o panayiri, in biserica Panaghia Armata. Se insceneaza vechea lupta, dar intr-un mod ironic, realizandu-se o nava turceasca careia i se da foc in mijlocul portului, urmand apoi un foc de artificii.

Desi dupa Razboiul de Independenta, flota Spetses a decazut ca importanta intrucat Pireu a devenit un port important, traditia constructiei de nave a continuat. Micul muzeu din arhontiko a lui Hatziyanni Mcxi, un proprietar de nave de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, contine monede, costume, modele de nave, arme si oasele faimoasei Bouboulina. Casa (muzeu) in care ea a locuit este in spatele Dapia.

In afara orasului catre N-V se gaseste Colegiul Anargyrios si Korghialenios, o varianta greceasca a unei scoli publice englezesti. John Fowles a invatat aici si memorializeaza atat institutia, cat si insula in romanul sau Magul din 1966. Scoala nu mai functioneaza, iar cladirile sunt folosite ocazional ca un centru pentru conferinte sau diferite programe culturale. Este o zona mai putin aglomerata.

Plaja orasului de langa biserica Aghios Mamas si mica plaja din portul vechi nu sunt atat de frumoase ca plajele de la Aghia Marina, Aghii Anar-ghyri, Aghia Paraskevi si Zogeria, inconjurand coasta sudica a insulei dinspre E catre V. Exista cateva plaje vizavi de Spetes, pe coasta peloponezi-ana; cca mai accesibila este cea de la Kosta. Pentru cei care indragesc schiul nautic, Portoheli, cu un golf protejat de vant, ofera un loc minunat.

Spetses are de asemenea legaturi cu feribotul si nava cu aripi subacvatice catre Nafplio, Argos, Epi-dauro, Micene si Moncmvasia. Vara se desfasoara un Festival de Drama Antica la Epidaur. Puteti face o plimbare de scara prin Vechiul Port sau prin padurile de la Ligoneri, o calatorie cu caleasca trasa de cai, de la Dapia pana la Aghia Marina sau o calatorie (destul de scumpa) cu taxiul maritim.