Titus Aelius Hadrianus - Imparat roman: 138-161p.Chr.

Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius(86-161p.Chr.)

Imparat roman: 138-161p.Chr.

Fiul adoptiv al lui Hadrianus, s-a nascut la 19 septembrie 86p.Chr. la Lanuvium, mic orasel de tara la 19 mile de Roma pe via Appia.

A fost desemnat de Hadrianus ca mostenitor la 25 februarie 138p.Chr., si totodata obligat sa adopte la randul sau, pe Marcus Annius Verus (Marcus Aurelius) si Lucius Verus. Dupa moartea lui Antoninus domnia celor doi trebuia sa decurga simultan.

Cu ocazia adoptiei si-a schimbat numele de familie si supranumele, luand pe cel al tatalui adoptiv, astfel ca a devenit Titus Aelius Hadrianus Antoninus.

Au trecut 4 luni si jumatate pana a murit Hadrianus, la 10 iulie 138p.Chr. zi in care a devenit imparat la 52 de ani. S-a comportat cu o mare moderatie in exercitarea puterii absolute, a dat domniei un caracter patriarhal, a dezvoltat institutiile domniilor precedente, in special reformele importante ale lui Hadrianus, a fost loial fata de Senat si i-a redat un nou suflu prin trasaturile generoase care i-au caracterizat domnia de 23 de ani.

Antoninus a realizat, ca si Nerva, in aplauzele lumii intregi romane acordul a doua pozitii ce pareau ca se exclud in mod mutual, principatul si libertatea. Urmasul sau, Marcus Aurelius, spunea in "Cugetari": "Ceea ce am vazut la tatal meu, blandete unita cu o riguroasa inflexibilitate in judecatile rezultate dupa o matura chibzuinta, dispretul pentru gloria desarta ce o confera pretinsele onoruri, dragostea de munca si perseverenta, sarguinta de a-i asculta pe cei ce doreau sa aduca sfaturi de utilitate publica. In deliberari nu neglija nici o cercetare si arata toata rabdarea posibila si nu se lua dupa primele aparente . El a vegheat fara incetare la conservarea resurselor necesare prosperitatii statului. In a economisi cheltuielile ocazionale de sarbatori nu gasea ca este rau si a le cenzura nu este o zgarcenie . ".

Antoninus a lasat un tezaur urias. "El adapta totdeauna conduita dupa exemplul stramosilor nostri; totodata nu ezita sa-si etaleze fidelitatea pentru traditiile antice . Era intru totul o conduita a unui om care are in vedere datoria ce ii este impusa . ". "Lucrez totdeauna ca un discipol al lui Antoninus", zice Marcus Antonius in alt pasaj al lucrarii sale.

Cu Antoninus intelepciunea si dreptatea erau asezate pe tron. Noul imparat avea toate virtutile morale ale antichitatii austere. Roma intreaga saluta in el, un nou Numa Pompilius, iar senatul s-a transformat in interpretul sentimentelor de admiratie si de respect ale intregului imperiu, decernandu-i supranumele de Pius, ceea ce insemna, in limba latina, recunoasterea virtutii si onestitatii sub care a intrat in posteritate.

Virtutile personale ale lui Antoninus si prosperitatea generala pe care a cunoscut-o imperiul in aceasta epoca, a facut ca sa se aprecieze ca "daca secolul lui Augustus a fost secolul de aur al imperiului, domnia lui Antoninus Pius a fost partea cea mai frumoasa si fericita a acelor timpuri".

Acest timp fericit a constituit, in mare parte, rezultatul pacii aproape neintrerupte de care s-a bucurat imperiul. Acei 23 de ani au reprezentat apogeul acelei "Pax romana" cu care romanii se mandreau de secole. Antoninus spunea ca doreste mai mult sa ajute un cetatean decat sa ucida o mie de inamici.

Domnia sa n-a avut stralucirea militara a lui Traianus, dar a mentinut si a impus respectul numelui de roman. Ea s-a caracterizat ca una din cele mai fecunde pentru treburile publice. Toate provinciile detin monumente din aceasta epoca.

Antoninus s-a remarcat si prin viata legislativa.

"Digestele" cuprind un mare numar de prevederi si hotarari semnate chiar de el si elaborate de numerosi juristi marcanti pe care i-a introdus in consiliul imperial. Toate dispozitiile legislative ale lui Antoninus poarta unele clemente care il caracterizeaza, toate fiind elaborate pe calapodul umanitatii si echitatii. Legislatia asigura protectie pentru sclavi, trebuia sa-l vanda; daca il omora, fapta era asimilata drept crima si ca atare pedepsita cu exilul sau cu moartea in functie de pozitia sociala a faptasului. Legislatia asigura protectia femeii si a copilului, femeia nu putea fi urmarita pentru adulter de catre sot, daca acesta se facea el insusi vinovat de infidelitate conjugala.

A demonstrat un mare atasament religiei romane, restaurand cu grija toate cultele. Pentru aceasta, senatul i-a ridicat un monument "ob insignem erga coerimonias publicas curam ac religionem".

Acest principe bun, uman, filantrop, excelent administrator, sub care lumea antica a cunoscut cea mai mare liniste si cea mai mare prosperitate, merita respectul tuturor si a dat numele sau la o serie de imparati excelenti, celor de la Nerva pana la Commodus, care s-au facut cunoscuti ca formand Dinastia Antoninilor, desi nu s-au aflat in relatii de rudenie.

La moartea sa, Senatul cu care totdeauna a trait intr-o deplina armonie, cu exceptia a 2-3 tentative de conspiratie, i-a decernat toate onorurile, toata recunostinta de care putea dispune si l-a asezat in randul zeilor. I-a consacrat un colegiu special de preoti si i-a ridicat in Campul lui Marte o coloana de granit.

Antoninii au format, in viziunea istoricilor, o dinastie. Acest nume generic desemneaza o serie de sapte imparati care s-au succedat la tronul Romei de la 96-192p.Chr. si sub care antichitatea romana a cunoscut epoca de aur, iar omenirea epoca cea mai fericita.

Cei sapte principi ai dinastiei se considera:

• Marcus Cocceius Nerva 96-98p.Chr.
• Marcus Ulpius Traianus 98-117p.Chr.
• Publius Aelius Hadrianus 117-138p.Chr.
• Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius 138-161p.Chr.
• Marcus Aurelius Antoninus 161-180p.Chr.
• Lucius Aelius Aurelius Commodus Verus 161-169p.Chr.
• Lucius Aelius Aurelius Commodus Antoninus 180-192p.Chr.

Cu toate ca tuturor li s-a atribuit acest nume comun de Antoninus, ei au apartinut unor familii deosebite, cu exceptia urmasilor lui Antoninus Pius, Marcus Aurelius si Commodus. Li s-a dat tuturor numele aceluia care a fost cel mai bun dintre ei, care s-a apropiat cel mai mult de perfectiune si care a dat lumii cea mai mare proba de bunatate, Antoninus Pius. Cum Antoninus era fiul adoptiv al lui Hadrianus nepotul adoptiv al lui Traianus si stranepotul adoptiv al lui Nerva, s-a dat ascendentilor numele ilustru al acestuia. Urmasii Marcus Aurelius, Lucius Verus si Commodus au mostenit numele in mod natural.