SCOALA DIN PERETU INTRE ANII 1838 - 1865

SCOALA DIN PERETU INTRE ANII 1838 - 1865

TRANSFORMAREA SCOLII PARTICULARE DIN PERETU IN SCOALA DE STAT

Organizarea Tarii Romanesti pe baza Regulamentului Organic, incepand din anul

1831, a pus printre altele si problema organizarii scolii nationale in limba romana, invata-mantul primar a fost etatizat, devenind sarcina publica. Art. 364 din acest regulament pre

vedea ca ,, invatatura publica trebuie sa fie obiectul ingrijirii si privegherii stapanirii, ca

cresterea tinerilor sa fie intemeiata pe inceputurile celui mai sanatos moral." Pe baza aces

tui articol, in toate orasele resedinta de judet s-au infiintat, deci si la Rusii de Vede, intre anii 1832 - 1833, scoli primare, numite si scoli ,,nationale" sau ,,incepatoare".

Prin ofisul generalului Kiselev nr.20 din 20 martie 1833 s-a aprobat si legea de or-

ganizare a acestor scoli, cunoscuta sub titlul " Regulament al scoalelor publice din Princi-

patul Tarii Romanesti", ce numara 258 de articole, grupate in cinci mari capitole.Retinem

insa faptul ca in cele doua legiuiri nu gasim nici o referire pentru invatamantul de la sate.

Pe data de 11 aprilie 1834, Obsteasca Adunare a adoptat ,,Legea pentru seminarii,

protopopi si preoti"unde a prevazut, in articolul 8,ca,,in fiescare sat sa se tie pe langa pre-ot si un cantaret, care va fi dator sa invete copiii satului carte si cantari".1)

Interesati in a tine pe clacas in intuneric, boierii de la conducerea tarii au tot ama-

nat, timp de cativa ani, punerea in aplicare a acestui articol, care ar fi dus la organizarea unor scoli pentru fiii taranilor in toate satele. In acelasi scop au lasat toata problema sub-

ventionarii scolilor de la sate pe seama taranilor.Acestia trebuiau sa construiasca localuri-le,sa plateasca pe invatator si servitor, lemnele pentru incalzit si altele, ceea ce constituia o grea povara pe capul taranului, care ducea o viata de mizerie si ai carui copii erau dez-bracati si flamanzi.In astfel de conditii luptau Petrache Poenaru si fostii sai elevi de la Sf. .Sava ca sa puna bazele unei scoli satesti mai bine organizata.

Mosierii, pentru a nu le scapa din mana clacasii, aveau o atitudine negativa fata de

aceasta actiune cu caracter progresist Atitudinea potrivnica a stapanirii si indeosebi a Ob-

stestei Adunari in aceasta problema a fost demascata cu tarie de Petrache Poenaru, direc-

torul Eforiei scoalelor: "Cativa neghiobi de la Obsteasca Adunare, scrie el, striga ca niste

bezmetici impotriva scoalelor obstesti. Scopul lor este sa se margineasca invatatura popo-

lui, ca sa nu slabeasca puterea boiereasca".2)

Cu astfel de membri, chiar daca Petrache Poenaru si alti voitori de bine ai scolii sa

testi ar fi intocmit un proiect de lege pentru astfel de unitati scolare, cu greu ar fi trecut prin Obsteasca Adunare. Asadar s-a trecut la organizarea invatamantului satesc fara sa existe o lege in acest sens. Articolele legii au fost inlocuite cu circulari,mai ales ale De-partamentului din Launtru si cu adrese ale Eforiei scoalelor catre ocarmuirile judetene si subocarmuirile plasilor.

Iata prima circulara, din 14 ianuarie 1838, a Departamentului din Launtru trimisa

la ocarmuirile judetelor, amintind de articolul 8 din Legea pentru seminarii cu privire la infiintarea scolilor de la sate. Pentru importanta sa il reproducem in intregime:

1) N. Adaniloaie, Istoria invatamantului primar (1859 - 1918), Editura Cris Book

Universal, Bucuresti, 1998, p.8.

Dinu C.,,Petrache Poenaru ca pedagog" in volumul: Din istoria pedagogiei roma-

nesti, vol. I, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1956, p.249.

,,Copie dupa Porunca circulara catre ocarmuirile judetelor de la Departamentul

din Launtru. In proiectul al II-lea pentru seminarii, protopopi si preoti, la articolul 8 sa cuprinde: ca in fiecare sat se va tine pe langa preoti si un cantaret, care va primi o-

sebit cate 2 chile de bucate pe fiecare an si cate 2 lei pe an de la fiecare enorias satean

platindu-i-se unul la Sf. Gheorghe si celalalt la Sf. Dumitru, vor fi insa datori acei can

tareti sa invete copiii satului carte si cantari si fiindca coprinderea acestui articol din regulament nu se gaseste pus in lucrare in nici un sat. De aceea se scrie acelei ocarmu

iri ca sa se inteleaga cu toti proprietarii judetului si sa puie in lucrare textul regulamen

tului infiintandu-se prin toate satele scoli pentru copiii satenilor cat si pentru ceea ce prevede incaperea scolii, proprietarii vor chibzui cele mai inlesnitoare indemnatice

mijloace ca sa se poata tine scoala intr-o incapere potrivita cu numarul scolarilor,incat

si invatatura lor sa se poata face cu toata ceruta oranduiala si sanatatea lor sa nu se vatame. Invatatura copiilor de prin sate se va urma numai pe vreme de iarna, adica de la 1 noiembrie si pana la sfarsitul lui martie,ca in lunile celelalte sa se indeletniceasca cu lucrarea pamantului, aducand ajutor parintilor lor; Departamentul este bine incre-dintat ca toti proprietarii vor imbratisa cu bucurie aceasta lucrare,care priveste la lu-minarea neamului,singura fericire a unui norod,ocarmuirea de urmare ce va face intru aceasta sa raporteze fara zabava.

14 ianuarie 1838" 1)

La scurt timp Eforia scoalelor trimite o adresa catre toate ocarmuirile de judete in

care, printre altele, scria ,, . .Eforia este incredintata ca D-ta cunosti folosul ce va iz-vori dintr-aceasta sfanta intocmire si te pohteste a te stradui cu toata ravna pentru a-

ceasta punere la cale si acum, deocamdata, te vei intelege cu proprietarul mosiei ca sa

hotarasca (localul) casa in care are a se tine scoala satului sau sa chibzuiasca mijloace

le pentru cladirea unei incaperi intr-adins pentru aceasta" .2)

Cuvintele din circulari si adrese sunt frumoase iar increderea ca numai pe aceasta

cale se va organiza totul in bune conditii era mare. Departamentul din Launtru si Efo-

ria scoalelor se gandeau ca proprietarii si manastirile, in seama carora ramanea sarci-na localului de scoala, vor imbratisa cu caldura aceasta idéie frumoasa a luminarii po-

porului, raspandirea invataturii in randurile clacasilor. Dupa cum vom vedea nici pro-

prietarii si nici preotii n-au avut o atitudine binevoioare in problema scolilor satesti,

in cele mai multe cazuri, exceptiile fiind rare.

In aceasta perioada nici sarcina profesorului scolii normale nu era deloc usoara.El

trebuia sa gaseasca tineri, care mai intai sa urmeze cateva luni cursurile de pregatire,

timp de 2-3 ani, la scoala publica din Rusii de Vede, care devenise acum scoala nor-mala. Trebuia tinut seama ca acesti tineri, majoritatea de la sate, erau nevoiti sa-si pa-

raseasca familia tocmai in timpul verii, cand munca la camp era in toi, iar pe deasupra

sa aiba asigurata intretinerea lor pe tot timpul pregatirii.La aceste probleme si la multe altele, nu s-au gandit cei care au luat initiativa organizarii scolilor de la sate.

Acestea au constituit greutati in aplicarea unei idei dintre cele mai frumoase si progresiste, scoala pentru copiii de clacasi, dar dorinta taranilor de a se adapa la acest izvor va fi atat de mare incat vor reusi sa suporte si sa depaseasca aceste piedici, con-

-------- ----- ------ ----- ----- ------

1) V.A. Urechia, Scolile satesti in Romania. Istoricul lor de la 1830 - 1867, cu ane-xarea tuturor documentelor referitoare la cestiune.Bucuresti, 1868, Anexa 8, p.48.

Vezi si Arhivele Statului Bucuresti, Fond Vornicia din Launtru, dos.5390, vol. I

A/1838, f.2.

2) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p.167.

tribuind cu bani si munca necesara la bunul mers al scolii.

Prima actiune ce trebuia intreprinsa in vederea organizarii scolilor satesti era legata

de alegera si pregatirea invatatorilor, care sa dea cunostintele necesare fiilor de tarani.

RESURSE UMANE. ALEGEREA CANDIDATILOR DE INVATATORI. DREPTURILE SI INDATORIRILE LOR. ELEVII.

Tinerii alesi spre a da invatatura de carte fiilor de sateni se numeau candidati de in

vatatori. Ei erau obligati sa participe la cursurile de pregatire organizate in timpul ve- rii la scoala normala. Aceste cursuri trebuiau urmate 2 -3 ani si durau de la 23 aprilie pana la 1 iulie si de la 15 august pana la 26 octombrie. Numai in anul 1838 aceste

cursuri au durat doar 2 luni. Dupa acest timp de pregatire li se scorda titlul de invata-tor, dandu-li-se si atestate (diplome) dupa sustinerea unui examen. Stagiul era mai re- dus pentru tinerii ce dadeau dovada ca poseda cunostintele necesare spre a putea fi nu mit invatator. Pentru a fi candidat la o scoala trebuia sa aiba stiinta de carte (sa stie sa scrie,sa citeasca si unele cunostinte de aritmetica)si sa locuiasca in satul respectiv.Mai tarziu candidatilor li s-a cerut si un inscris, ca nu va parasi scoala un anumit numar de ani (5, 7 sau 10).Sarcina pregatirii primilor candidati a revenit profesorului Alexie Po-povici in anul 1838, iar dupa decesul acestuia, profesorului Grigore Constantinescu in tre anii 1838-1842 si apoi profesorului Vasile Urzescu, pana la revolutia de la 1848,de la scoala normala din Rusii de Vede, desi resedinta judetului se mutase intre timp, de la Rusii de Vede la Zimnicea si apoi la Turnu Ma-gurele.Profesorii,A. Popovici si V. Urzescu,ca si bunicul invatatorului Petre Stroescu, baciul Adam Mocanu1)(stiutor de carte) erau din Ardeal si se stabilisera, impreuna cu alti ardeleni, in Tara Romaneasca, deoarece in Transilvania romanii erau aspru persecutati de autoritatile austriece si maghiare.

Desi in satul Peretu, asa cum am aratat, exista scoala din anul 1823 si prin hrisovul de

intemeiere era o ,,scoala osabita" si ,,nesupusa Eforiei", treptat,dupa anul 1833,trece sub

controlul Eforiei,iar din anul 1838, va fi organizata la fel ca si celelalte scoli satesti din

judet si va depinde direct de scoala normala din Rusii de Vede.La Peretu exista un para-

cliser al bisericii care ii invata carte pe copii in aceasta perioada, el fiind de fapt un preot mai tanar, fara post, si anume,Popa Enache san Mihai.

Cand in anul 1838 s-a pus problema ca invatatorul sa stie bine carte, sa fie perma-

nent legat de activitatea scolara si controlat indeaproape de profesorul scolii normale,

scoala de la Peretu a ramas fara invatator. Tanarul paracliser a parasit postul, unde era

mai putin platit si s-a incadrat ca preot la noua biserica, Sf. Nicolae, ce se construise,intre timp, in satul nostru. Deoarece nici un alt cantaret, preot sau alt tanar din Peretu, n-a vrut sa se inscrie candidat de invatator pentru localitatea noastra la scoala normala unde cursurile urmau sa se deschida in toamna anului 1838, atunci subocarmuitorul plasii a recomandat pentru scoala din Peretu x) un tanar, Petcu Dimitrie, din Rusii de Vede.

1) Petre Stroescu, Ceaslovul rudelor mele. Baciul oier salistean,Adam Mocanu si fa-

milia Stroescu din Alexandria,Teleorman,1745-1940, Tipografia,,Lumina poporului" din Rosiori de Vede, 1940, p.5.

x) Din documentele cercetate reiese ca era inscris si din Peretu un candidat de invata-tor, Stan san Popa Neacsu, inca din 20-X-1838, fratele mai mic al lui Ivan sin Popa

Neacsu(fost tircovnic in anul 1810,devenit apoi preot si din 1837 era protopop local).

Acesta era casatorit in Butculesti si s-a inscris pentru scoala din acea localitate; Vezi Anghel Manolache,Gheorghe Parnuta,op.cit. p.216.

Acest candidat, sarb de origine, avea 26 de ani si era flacau, pentru ca sa poata

functiona la scoala a trebuit sa obtina un atestat de la locuitorii din sat ca aproba alege

rea sa. Dam mai jos documentul:

,, Satul Peretu

Inscrisul nostru la mana dumnealui, chir Petcu Dimitrie, spre a fi stiut ca fiind

porunca stapanirii a face candidati prin toate satele, spre invatatura copiilor si acei din satul nostru nevrand a merge nimenea la domnul professor sa invete slova dupa refor-

ma si cele trebuincioase, am ales pe dumnealui, mai sus numit, invoindu-se cu leafa hotarita de la stapanire. Si pentru a fi dumnealui incredintat ne-am iscalit.

Eu Ion, alesu (satului)

Eu Nedelcu, alesu

Eu Ion, alesu

Eu Gheorghe Vinatoru

Eu Stoian Iaurum

Eu Matei san Ilie

Eu Mihaila Irianu

Eu Ivan, protopop local

Eu popa Ion, duhovnicu

Eu popa Anastase (Tanase).

Eu Aspreanu Gheorghe.

Intocmai dupa original

ss Grigore Constantinescu 1) In continuare vom arata care erau invataturile ce trebuiau date acestor candidati,

pentru scolile comunale, unde se urmarea sa se predea notiuni elementare. In luna au-gust 1838, adresandu-se Departamentului din Launtru, Eforia scoalelor scria intre al-tele:.scopul asezarii scoalelor prin sate nu este a da copiilor de tarani invataturi in-tinse si care se urmeaza prin colegiuri si pensioane, ci a li se inlesni chiar pe langa ca-sa parinteasca invatatura cititului si a scrisului unite cu cunoasterea religiei si a ocu-patiilor lor in lucrarea pamantului". 2)

Mai clar rezulta acest lucru din circulara Eforiei scoalelor trimisa la Rusii deVede

cu nr.495 din 16 mai 1838. In acest document se preciza ca: ,,lectiile ce vor trebui sa se dea candidatilor adunati la scoala normala sunt: citirea pe tablele lancastrice, dupa

regula acestui metod, scrierea caligrafica, din aritmetica cele patru lucrari cu numere

frangeroase, catehismul si toate rugaciunile religioase, cate sunt mai de capetenie la inchinaciune si la slujbele religioase". Se arata, de asemenea, ca acestia ,,sa invete si cateva cantari bisericesti, pe cat se va putea". 3)

Desigur ca nu prea adanca a fost pregatirea dobandita de candidati in perioada cat au frecventat scoala normala, totusi Eforia scoalelor provoaca pe ocarmuitorii judete-lor ca sa-i instaleze pe la sate ,, in orice case se vor gasi, fie chiar si in Casa Sfatului

(primarie), pana ce la viitoarea primavara se vor face intr-adins incaperi pentru scoa-

la".4) Dupa terminarea cursurilor, candidatii plecau cu un ,,bilet de invoire", cum i se

spunea la inceput,semnat de profesorul scolii normale pentru a deschide scolile la sate

----- ----- --------- ----- ----

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P. dos.1726/1845, f.77.

2) Idem, Fond Vornicia din Launtru, dos.5390/1838, I - A, f.193

3) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit. p.175

4) V. A. Urechia, op. cit. vol. I, p.8.

In acest ,,bilet" sau atestat (diploma) se scria astfel: ,,Invatatorul, Petcu Dimitrie, de la scoala din satul Peretu, plasa Targului, se sloboade acum spre a se intoarce in satul sau cu strasnica indatorire a pazi nestramutat urmatoarele conditii" .1) Urmau apoi cele 16 puncte in care erau prevazute obligatiile invatatorului. In primul rand se arata ca de la 26 octombrie va incepe a invata pe copiii satenilor ,,neincetat"si cu ,,cea mai desavarsita staruire" pana la 23 aprilie viitor. Sa asigure instructia copiilor la nivelul cerut de Eforia scoalelor. Pentru a primi cele 2 chile de bucate trebuie sa indeplineasca si slujba de cantaret al bisericii. Duminica si in zilele de sarbatoare trebuia sa stranga toti copiii la scoala ,,pana in ziua" si ,,in imbracaminte primenita va merge cu ei la biserica, unde va tine strana" ajutat de elevi.

Sa aiba o comportare model in satul sau. 2) La Sf. Gheorghe si la Sf. Dumitru sa

intocmeasca in dublu exemplar cate o catagrafie a locuitorilor satului, dupa un model dat. Referitor la recensamantul copiilor de varsta scolara, la intrebarea pusa de unii in

vatatori, daca prin copii de varsta scolara se intelege ,,baieti si fete", aceasta raspunde ca la sate prin ,,zicerea copii se intelege baieti, iar nu fete, in varsta de la 6 ani in sus".3) Deci scolile de la sate erau numai pentru baieti, fetele nu aveau voie sa invete carte in aceasta perioada.

Frecventarea cursurilor de catre candidati, la scoala normala, era obligatorie, luan- du-se masuri impotriva celor care intarziau. Prin adresa nr.373 din 7 aprilie 1839,Efo-ria anunta pe profesorul de la scoala normala,,sa inceapa cursurile cu candidati a doua

zi dupa Sf. Gheorghe" si care dintre candidati va ,,zabovi"acela sa nu mai fie primit in randul candidatilor, fiind obligat,,sa restituie statului banii primiti pentru cele doua luni de curs". 4)

Despre disciplina candidatilor, profesorul, Grigore Constantinescu, raporta Eforiei, scoalelor,la 31 august 1839,ca unii pleaca,nu stau la cursuri,altii vin cand vor,se plim-

ba prin oras in timpul cursurilor sau dorm pe dupa scoala,scriu cand trebuie sa citeas-

ca sau invers etc. Cere indrumari de felul cum sa procedeze cu asemenea neasculta-tori. Eforia ii scrie,, sa-i treaca pe o lista ca sa-i dea la Departamentul din Launtru spre a-i pune la bir, inlocuindu-i de la scoala".5)

Invatatorii aveau si unele drepturi. Cand veneau la cursuri, candidatii, pe langa ce-

le 2 chile de bucate, primeau si cate 2 lei de la fiecare enorias, indiferent daca aveau

sau nu copil la scoala. De asemenea, Logofetia printr-o adresa obliga ocarmuirea sa vegheze ca satele care aveau candidati la cursuri sa contribuie obligatoriu cu lemne la

incalzitul locuintei invatatorului, dar si pentru incalzirea scolii. O mare piedica in or-ganizarea si dezvoltarea scolilor satesti a prezentat-o fluctuatia invatatorilor, principa-

la cauza fiind salariile foarte mici. Abia se angajau si in scurt timp plecau de la scoala

gasind alte slujbe mai avantajoase, iar cei ramasi, ca sa poata trai,cautau si alte ocupa-

tii. Unii invatatori erau si logofeti de sat sau ispravnicei sau ocupau alte meserii ca sa-

si mareasca veniturile pentru a putea intretine familia.

Pentru a statornici oarecum pe invatatori in aceasta slujba, pentru a stavili in parte

fluctuatia lor,Eforia intervine la Logofetia bisericeasca scriind ca numai cu 2 lei ce da

fiecare enorias nu se pot gasi usor candidati si ca a propus Departamentului de a fi scutiti si de darile proprietaresti, acesta fiind ,,cel mai de capetenie interes"ce-ar putea

1) Gheorghe D. Iscru, op. cit. p.74 - 75.

2) Ibidem.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos.2688/1841, f.325

4) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p.16o

5) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p.177.

indemna pe multi tarcovnici a primi aceasta slujba. Departamentul din Launtru a dat po-

runca in acest sens, dar unii arendasi, nebagand in seama ,,dorinta si folosul obstesc"

al acestor institutii ,,fac suparare mare invatatorilor". Ca sa se inlature aceasta piedica,

Eforia propune ca la incheierea contractelor pentru arendarea mosiilor,intre alte con-

ditii sa se puna si aceea ca invatatorii sa fie scutiti de darile proprietaresti. Cere sa se dea

dispozitie si la mosiile bisericesti, ca la arendarea lor sa se puna conditia ca invatatorul sa fie scutit de claca, dijma si celelalte dari.1) Mai tarziu s-a cerut ca invatatorii sa fie scutiti de slujba militara 2), dar si de alte obligatii pentru a avea timp sa invete carte pe copiii de la sate. Materialele de arhiva ne arata ca in privinta primirii aces-tor drepturi invatatorii au avut de intampinat mari greutati. La 2 aprilie 1844, profesorul scolii normale din Rusii de Vede, Vasile Urzescu, raporta Eforiei ca:,,invatatorii din judet n-au primit nici pana la aceasta data, drepturile din magazia de rezerva.Mentioneaza ca pamantul lor nu l-au putut lucra, fiind la invatatura, iar acum mor de foame".3)

Iata care era situatia invatatorului, Petcu Dimitrie, de la scoala Peretu. Din ..Lista

de relatia tuturor scoalelor din judetul Teleorman cu deosebite insemnari dupa revizia ce s-a facut de profesorul scoalei normale in anul 1843, Vasile Urzescu," aflam urmatoarele: ,,Invatatorului, Petcu Dimitrie, de la scoala Peretu ce are inchinat si satul Dulceni, i se cu-vin pe an 94o lei. Din acestia a primit 910 lei deoarece 15 locuitori nu platesc. De aseme-nea, nu a primit nici cele 2 chile de bucate de la magazie"4) Daca satul era mic (exemplu satul vecin, Paru Rotund, unde invatatorul primea doar 108 lei pe an de la cele 54 de fa-milii) si nu putea fi nici cantaret la biserica, invatatorul nu se ale gea aproape cu nimic din slujba sa si atunci ori se ocupa de negustorie, ori se facea logofat de sat, unde primea leafa mai mare si astfel neglija sau chiar parasea scoala. Nu este cazul satului Peretu, care avea peste 450 de familii si la care mai era inchinat si satul vecin,Dulceni,fiind rcenzati 250 de baieti in 1843 si numai 16 frecventau scoala.

In anul 1844, Eforia intervine la episcopii spre a aproba ca seminaristii care si-au

terminat studiile de preotie si sunt prea tineri, pana vor ajunge la varsta de a se hirotonisi preoti, sa faca slujba de invatatori la sate. Se cerea acest lucru deoarece seminaristii erau mai bine pregatiti decat invatatorii.5)

Incepand din anul 1846 Eforia a intarit ordinul ca cel recomandat candidat de in-

vatator sa fie din satul respectiv, iar nu din alta parte, ,,spre a nu fi aceasta prilej de lipsa de la scoala". De asemenea, s-a stabilit ca in caz de imbolnavire a invatatorului, pentru a nu ramane scoala macar o zi inchisa, acesta sa puna inlocuitor ,,om cu stiinta de carte", hotarandu-se ca celui ce nu va pazi aceasta regula sa i se opreasca leafa pe un trimestru intreg.6) Tot acum s-a luat masura ca nici un invatator sa nu plece din slujba in timpul cursurilor, chiar daca voieste a se preoti. Se aproba plecarea numai in timpul trimestrului din aprilie,ramanand timp suficient pentru a gasi si pregati alt candidat in timpul verii.Da ca vreun invatator incalca ,,aceasta oranduiala, era obligat sa restituie toti banii luati, de la trimestrul din iulie pana in momentul plecarii".7)

-------- ----- ------ ----- ----- -----------

Arhivele Statului Bucuresti,Fond M.C.I.P., dos.5010/1839, f.19.

Gheorghe D. Iscru, op. cit., p.75 - 8o.

Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p.229.

Ibidem,p.188-189;vezi Arhivele Statului Bucuresti, M.C.I.P.,dos.1773/1844,f.91.

Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos.1775/1844, f.97.

Idem. dos.1282/1847, f.3.

Idem, dos.1498/l846, f.51-55.

Suspendate in noiembrie 1848 si apoi inchise, scolile satesti nu au mai functionat

aproape zece ani. Supusa unei puternice presiuni din partea satenilor, la 13 decembrie 1854,Eforia propune domnitorului redeschiderea scolilor comunale, acesta fiind de acord,

cu conditia infiintarii lor ,,acolo unde trebuinta va cere".

Preocupata sa asigure conditiile necesare, in vederea redeschiderii scolilor comu-nale, Eforia, prin raportul nr. 1910 din 9 decembrie 1855, face primele propuneri pentru recrutarea si initierea candidatilor de invatatori necesari. S-a ales tot vechiul sistem de

pregatire, care consta in aducerea candidatilor la scoala normala din resedinta de judet, pentru cursuri. Se prevedea, insa, ca sarcina instruirii lor sa fie incredintata unui profesor,

anume angajat in acest scop, platit cu 500 de lei pe luna.

Dam mai jos propunerile acestui raport:

1) In capitala judetului se va deschide o scoala normala pentru invatatura candida-tilor de invatatori de sate.

2) Directia si facerea lectiilor in fiecare scoala se va incredinta unui singur profe-sor cu 5oo lei lunar.

3) Numai din satele cu cel putin 100 familii se va lua un candidat.

4) Alegera candidatului se va face de profesorul scolii normale, care se va preum-bla in fiecare sat si va indemna pe junii cu bune dispozitii naturale a imbratisa cariera de invatator.

5) Candidatii se vor lua numai cu voia lor si numai in varsta de la 16 la 20 ani.

6) Candidatii vor urma in scoala normala de la 1 aprilie pana la 1 octombrie, iar de la 1 octombrie pana la 1 aprilie, fiecare candidat va da lectii in satul sau.

7) Profesorul scolii normale va fi dator in cursul celor 6 luni de iarna sa se preum-

ble in judet cu revizia scoalelor, observand si indreptand candidatii in predarea lectiilor.

8) Fiecare candidat va fi dator a urma in scoala normala un curs de 5 ani."1)

Din propunerile acestui raport reiese faptul ca Eforia dorea, sa inceapa un proces

de intinerire a cadrelor didactice din scolile comunale, o intentie laudabila, dar varsta de 16 ani era nepotrivita. O alta masura, mai putin ,,chibzuita" este si aceea de a nu prevedea

vacanta pentru invatator.

In continuare, in raport, Eforia solicita ajutorul domnitorului ca sa dea porunca De

partamentului din Launtru pentru a se ocupa de cladirile scolilor de prin sate,dupa planul

dat de ea,precum si Departamentului Finantelor,ca sa verse Eforiei contributia de 2 lei, de

fiecare familie, depusa la cutia satului, pentru candidatii de invatatori, din care se va plati

atat salariul profesorilor din scolile normale, cat si cele ale candidatilor.

Cu toate masurile preconizate, a trecut si anul 1856 si nu s-a infiintat nici o scoala sateasca. Devenit caimacam, Alexandru D. Ghica, fostul domnitor care infiintase scolile comunale,da ofisul nr 12 din 11 ianuarie 1857,prin care sunt redeschise scolile satesti. Cu

acest prilej se fixeaza si leafa invatatorilor,300 de lei pe an, adica 25 de lei pe luna. In ba-

za acestui document, Gheorghe Costaforu, directorul Eforiei,trimite o circulara la ocarmu

irile judetene, la 25 ianuarie 1857, prin care preciza ca invatatorul de sat sa fie platit cu 300 lei pe an si sa fie scutit ,,de orice dare".2)

Intrucat, cu o leafa de 300 lei pe an, nu ,,s-au aratat" tineri dornici sa se angajeze, ca

invatatori de sat, Eforia a dispus micsorarea numarului de scoli si marirea simbriei aces-tora la 600 lei pe an, adica 5o de lei pe luna.

-------- ----- ------ ----- ----- ----

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 4642/1855, f. 171.

2) Idem, dos. 328/1861, f. 80.

Din cele de mai sus rezulta faptul ca Eforia a hotarat sa schimbe modul de salari-zare, ca toti invatatorii sa primeasca leafa de la stat,fixa, de 600 lei, indifernt de marimea satului, desi banii sunt din contributia de 2 lei, de fiecare familie si nu de la stat. Unii din

invatatori sunt nemultumiti, fiind acum leafa mai mica decat dupa vechiul sistem. De exemplu, invatatorul de la Peretu avea leafa de 940 lei pe an, fiind satul cu aproape 5oo de familii si dupa noul sistem primea 600 lei pe an. Acesta este unul din motive pentru ca

re in primul an, dupa redeschiderea scolilor, 1857 - 1858, nu s-a prezentat nici un candi- dat de la Peretu sa mearga la cursurile de la scoala normala.

La 19 ianuarie 1857, ministrul Cultelor si al Instrutiunii Publice, Nicolae Cretules

cu, cerea Eforiei sa ia ,,neantarziat" masuri pentru ,,aflarea, alegerea si pregatirea" invata-torilor ,,trebuitori", precizand ca, in privinta localurilor de scoli, a ,,luat intelegere" cu De

partamentul din Launtru, pentru repararea celor ,, ce vor mai fi existand" si construirea al

tora noi ,,dupa trebuinta".

Conformandu-se dispozitiilor primite, Eforia a hotarat ca pregatirea invatatorilor

sa se realizeze in cadrul scolii normale si a cerut profesorului de la aceasta unitate scolara

ca ,,deocamdata" sa nu pretinda de la candidati decat ,,a sti sa citeasca, sa scrie, sa cunoas

ca cele patru operatii ale aritmeticii si catehismul", urmand ca, in viitor, nivelul lor gene-ral de pregatire sa se ,,inmulteasca" prin cunoasterea serioasa a unor notiuni de istorie sfanta si geografia Tarii Romanesti, cu ,,oarecare cunostinte istorice", cu unele cunostinte

ale celor patru operatii de aritmetica, cu numere complexe, ,,sistema greutatilor si masuri-

lor din tara", cunostinte de geometrie, cu ,,aplicatia ei la masurarea stanjenilor si pogoa-nelor".

Candidatilor li se pretindea un certificat, din parte autoritatilor locale, ,,incredinta

toriu despre a sa buna moralitate si buna conduita in societate",

Indicatii mai precise, privind obligatiile candidatilor, au fost fixate prin instructiu-

nile Eforiei cu nr. 2052/1857. De data aceasta, durata si continutul cursurilor de pregatire

s-au stabilit astfel:

a) - de la 1 mai pana la 3o iunie;cu participarea profesorului de la scoala normala,

care va avea obligatia sa predea dupa programa a trei clase primare si sa-si insuseasca principalele ,,elemente de istoria tarii", ,,unele cunostinte plugaresti" si de geometrie, a-plicate la masurarea pamantului si a stanjenilor, sa cunoasca ,,toate" greutatile si masurile

,,obicinuite in tara":

b) - de la 1 iulie pana la 15 august: va avea loc pregatirea invatatorilor satesti, tot la scoala normala,dar sub conducerea revizorului de judet,acesta avand obligatia sa con-tinue,,a-i fortifica" in ,,cunostintele" cuprinse in programa cursului de initiere a profeso-rului scolii normale;

c) - intre 16 si 20 august: era programata, ,,cu tot fastul respectiv", examinarea invatatorilor si a revizorului (care se facea ,,deosebit" de cea a invatatorilor). Fiecare can-

didat era obligat, potrivit noii ,,chibzuiri" a Eforiei, sa urmeze cursurile scolii normale timp de 5 ani, dupa care era declarat invatator in urma examenului sustinut.

Comisia de examen era formata din profesorul scolii normale, din revizorul scolar

pe judet si unul din membri comitetului de inspectie, de obicei presedintele.

In fiecare an,de la 20 august si pana la 1 noiembrie,invatatorii si revizorul se aflau

in vacanta. Cursurile scolilor satesti incepeau la 1 noiembrie si durau pana la 30 aprilie.

In timpul verii anului 1857 s-a facut recrutarea, examinarea si pregatire candidati-

lor de invatatori satesti. Cum s-a procedat ? Dupa ce comisia ,,il gasea capabil", candida-

tul ramanea la cursuri si era inscris in catalog. Acesta cuprindea urmatoarele date: numele

candidatului, varsta, notele obtinute, satul si numarul familiilor existente. Rubricile desti-

nate inregistrarii notelor la obiectele de examen cuprind: lectura, scrierea, aritmetica, ..o-

biectele religioase". La cursurile de pregatire ale candidatilor din vara anului 1859, la o-

biectul ,,scriere" li s-a predat si li s-a cerut la examen sa foloseasca ,,literele latine" in lo-

cul celor slavone. Tot aici, candidatii, invatau si cantarile bisericesti. In general, invatato-rilor li se pretindea sa stapaneasca volumul de cunostinte si deprinderi cuprinse in progra-ma pentru clasele I si a II-a din scolile publice de la orase.

Din toamna anului 1860, Eforia cere Comisiilor de examinare ca, ,,pe viitor", sa

nu mai recomande, ca invatatori satesti, decat pe candidatii care au trecut, cu succes, exa-

menul ,,la disciplinele prevazute in programa clasei a III - a de la scolile publice" 1) (la o biectele de la clasa a II -a se mai adaugau ,,geografia si gramatica". 2) In felul acesta s-a creat o evidenta deosebire in domeniul cunostintelor invatatorilor: cei care incepusera pregatirea se gaseau la nivelul scolarilor de clasa I, cei pregatiti pana atunci aveau cunos-tinte din programa clasei a II -a, iar cei care urmau sa se pregateasca, potrivit noilor in-structiuni, trebuiau sa posede cunostinte din clasa a III-a.

Referitor la inscrierea unor absolventi de seminar la cursurile de pregatire pentru

invatatori, Eforia a acceptat propunerea ca acestia sa nu le mai frecventeze, considerand

,,a avea toata pregatirea necesara", dar urmau sa fie primiti in invatamant doar aceia care

sunt ,,fara enorii si au calitati", ,,in nici un caz cei care slujesc la biserica".3)

In privinta indatoririlor invatatorilor, instructiunile Eforiei prevedeau, intre altele:

sa primeasca la scoala numai copii in varsta de la 7 la 15 ani; era interzisa primirea copii-

lor sub 7 ani, iar cei peste 15 ani puteau fi primiti, cu conditia, sa fie asezati in banci sepa

rate; sa nu admita ca fetele sa frecventeze scolile de baieti; sa tina ,,in perfecta stare" loca

lul scolii si sa deschida ferestrele pentru aerisirea salii de clasa, ,,chiar si in timpul iernii".

RESURSELE MATERIALE ALE SCOLII.

LOCALUL.

Primele masuri luate de autoritatile care se ocupau de organizarea scolilor satesti au fost legate de asigurarea unei cladiri in care sa se tina lectiile cu fiii satenilor. Dupa cum am mai aratat, Departamentul din Launtru s-a adresat ocarmuitorului judetului Tele-

orman spre a lua legatura cu proprietarii mosiilor din acest judet in vederea asigurarii u-

nei case in care sa se predea invataturile.

Alecsie Popovici, profesorul scolii normale, arata Eforiei masurile ce au fost luate in acest judet pentru scolile satesti. El noteaza ca s-a inteles cu ocarmuitorul si acesta a tri

mis adresa proprietarilor de mosii ,,ca sa se ingrijeasca a se face case pentru scoale in fie-

care sat". Dam mai jos raportul lui Alecsie Popovici in aceasta problema.

,,Cinstitei Eforii a Scoalelor Nationale

Dupa porunca Cinstitei Eforii cu nr. 130 din 14 februarie 1838, intelegandu-ma cu Cinstita ocarmuire a judetului s-a facut urmatoarea lucrare in pricina aceasta adica:despre o parte a scris ocarmuitorul proprietarilor mosiilor ca sa se ingrijeasca a se face scoale in fiescare sat, despre alta a scris subocarmuitorilor ca acestia, dimpreuna cu alesii satelor sa aleaga un tanar spre a-l trimite la scoala publica d-aici pentru castigarea invataturilor in-

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 3oo/l860, f. 98.

2) Idem, dos. 3875/1857, f. 586.

3) Idem, dos. 3878/1857, f. 67 - 68.

cepatoare,ca la 1 septemvrie viitor, negresit, sa se inceapa invataturile in toate satele, prin

invatatorii ce-i voi orandui, bine pregatiti pentru aceasta slujba.

Si dupa datorie-mi raportuesc.

Profesorul public,

Nr. 11 ss Alecsie Popovici

1838, martie 10

Raport

Rusii de Vede"1)

Desi in satul Peretu scoala fusese infiintata din anul 1823, nici pana in 1838 nu se construise un local propriu si elevii au trebuit sa invete in tinda bisericii sau in bordeiul dascalului ce-i indruma. Din acest an a devenit scoala de stat, din scoala particulara si s-a pus cu tarie problema construirii unui local propriu. In aceasta situatie elevii, de fapt nu-mai baietii mergeau la cursuri, nu au mai invatat in tinda bisericii ci in Casa Sfatului sau alte incaperi inchiriate in acest scop, intre anii 1838 - 1842. Proprietarul mosiei nu s-a in-teresat sa doneze o camera sau sa construiasca un local special pentru scoala si acest lu-cru il fac satenii insisi. Asa a fost ridicat primul local de scoala in Peretu, care a fost gata

in anul 1842. Incepand cu anul scolar 1842-1843 elevii invatau deja in noul local. Aceste

date le aflam din ,, Lista de relatia tuturor scoalelor comunale ale judetului Teleorman cu

deosebite insemnari dupa revizia ce s-a facut de profesorul scolii normale in anul 1843,

Vasile Urzescu".2) Din aceasta lista aflam ca Petcu Dimitrie invata si copiii din satul Dul

ceni,care era inchinat satului Peretu,fiind prea mic si nu avea scoala. De asemenea, se a-

rata ca,,scoala dinadins cladita este savarsita" si este construita din,,paiente cu caramida".

Invatatura s-a urmat in iarna trecuta (1842 - 1843) ,,in scoala", dar este ,,prea mi-

ca ", iar invatatorul ,,este silitor". Trebuie aratat ca in ceea ce priveste localul de scoala,la

inceput, n-a existat un plan obligatoriu si atunci s-a construit in fiecare sat asa cum s-au

priceput mesterii locali. Mai tarziu, Eforia a intocmit si raspandit unele modele de cladiri,

dar acestea n-au fost obligatorii.

Nefiind o lege care sa oblige la executarea constructiilor de scoli,proprietarii,in

general, au avut o atitudine negativa fata de aceasta problema. Ocarmuitorii au folosit ca-

lea convingerii.Pana la urma nici ei n-au manifestat prea mare interes pentru localurile de

scoli din mediul rural. Asa fiind, sarcina principala pentru ridicarea de scoli a revenit tot

satenilor, care au facut aceste cladiri cum au putut.

Considerand problema localului ca importanta Eforia a dispus, mai tarziu, printr-o

circulara, sa se revada constructiile de scoli, dand indicatii pentru felul cum trebuie sa a-rate. Iata, printre altele, ce scrie in circulara, datata, 30 aprilie 1845.

,,Pentru cladirea scoalelor de prin sate, desi s-a dat de la Eforie plan tiparit, dar ori

pentru nedumerirea satenilor sau pentru alte indaratniciri, multe scoli s-au urzit cu totul nepotrivite cu trebuinta, adica ori prea mari, ori prea mici, fie de un material prea slab sau

de o inchipuire cu totul alta decat a planului"3) In continuare cere profesorului scolii nor-

male sa cerceteze felul cum s-au construit scolile in judet si sa trimita o lista.Pentru a usu

ra munca profesorului, Eforia stabileste 3 categorii de scoli, dupa marimea satului, adica dupa numarul de familii ce exista in sat. Astfel in prima categorie intra satele cu peste 300 de familii, in categoria a II-a cele cu 150 -300 de familii si in categoria a III-a satele

care au intre 50 si 150 de familii. Hotaraste ca scolile construite dupa plan sa serveasca drept model pentru celelalte.

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos.6707/1837, f. 91.

2) Idem, dos. 1773/1844, f. 91 - 108.

3) Idem, dos. 1709/1845, f. 17.

,,Modelele", trimise de Eforie, au fost intocmite in 3 variante, in functie de cele 3 categorii de sate, cu cate 3 camere, dar apoi accepta si cu 2 Astfel, cele din prima catego-rie, din care facea parte si localitatea Peretu, aveau indatorirea de a construi o scoala for-mata din 2 incaperi cu dimensiunile: ,, lungimea de 11 stanjeni (22 m.) si latimea de 6 stanjeni (12 m.), avand suprafata totala de 264 m2. .Sala mare, pentru predarea lectiilor a-vea lungimea de 8 stanjeni (16 m) si latimea de 4,5 stanjeni (9 m),iar camera de locuit a invatatorului,cu lungimea de 3 stanjeni (6 m) si latimea de 2,5 stanjeni (5 m.). Pe dinain-tea salii de predare trebuia construita o prispa cu 4 stalpi, larga de 6 palme (palma era a 8 parte dintr-un stanjen, adica 252 mm = 25 cm) si inchisa la un cap cu zid".Scoala avea 17 ferestre de cate 7 palme lungime si 4 palme largime. Se prevedea ca ,,peretele zidirii sa se faca in paiente si cu o caramida intre ele, iar temelia de 2 caramizi, pardoseala din scan-dura sau caramida si invelita cu sindrila" 1)(sita).Devizul unei scoli trimisa de Eforie se ridica la suma de 10.795,10 lei.

Nu cunoastem daca in intreaga tara s-a ridicat vre-un astfel de local de scoala sa-teasca dupa planul si devizul stabilit de aceasta si care costa enorm,fiind peste puterile ta-ranilor. Iata o dovada ca cei care aprobau devizul erau departe de realitatea lumii rurale si de posibilitatile limitate ale acesteia. Eforia hotarase ca pentru invatator sa se construias-ca 2 camere, deoarece trebuia sa locuiasca in scoala.

Ca raspuns la aceasta circulara profesorul scolii normale a alcatuit, la 18 mai 1845

lista scolilor din acest judet impartindu-le in cele 3 categorii cerute de Eforie. Parcurgand aceasta lista reiese ca in Teleorman n-a fost nevoie de multe modificari in ceea ce prives-te constructia localurilor de scoli comunale deoarece majoritatea erau corespunzatoare.

Pentru exemplificare dam situatia numerica a acestora din plasa Targului, in care era si satul Peretu.

2 scoli in prima categorie (Peretu si Mavrodin). Scoala din Mavrodin nu este dupa

plan, fiind prea mica fata de numarul elevilor.

15 scoli in categoria a doua.Majoritatea sunt construite dupa plan.

21 scoli in categoria a treia.

Din cele 38 de scoli din plasa Targului, 34 erau terminate (,,savarsite"), iar 4 erau in constructie. Referindu-ne la materialul din care au fost ridicate aceste scoli, observam ca majoritatea, sunt construite din material putin rezistent, doar 4 fiind din caramida si anu-

me la: Peretu, Scrioastea, Calinesti si Cucuieti.

Desi Teleormanul avea paduri intinse si s-ar fi putut cladi aceste scoli din barne, care ar fi fost mai rezistente,proprietarii n-au permis taranilor sa ia decat nuiele spre a ridica aceste lacasuri pentru invatatura copiilor lor.Luand in seama observatiile pe care profesorul,Vasile Urzescu, le face in dreptul fiecarei scoli constatam ca,din cele 145 de unitati scolare ce trebuiau construite la nivelul judetului, erau gata 138 in anul 1843, iar 7 erau neterminate. Din punct de vedere al materialului din care sunt construite situatia pe judet era urmatoarea:6 scoli erau din caramida,una din barne,6 din drugi, 5 din brazde de pamant, 23 din pamant batut si 97 din,,paiente de nuiele".De asemenea,Vasile Urzescu precizeaza ca, din cele 138 de localuri,8 sunt necorespuzatoare, iar 21 in stare proasta.

Din adresa nr.62 din 18 mai 1844 in care se arata ,, marimea incaperilor de scoala

din judetul Teleorman", aflam noi date despre scoala din Peretu, care ,,este alcatuita din

doua odai, adica sala de invatatura si odaia invatatorului. Sala de invatatura are lungimea de 4 stanjeni si 4 palme (circa 9 m.), iar latimea de 2 stanjeni si 5 palme (peste 5 m.), fi-ind mai mica decat cea propusa de Eforie, ce trebuia sa aiba lungimea de 16 m si latimea de 9 m. Odaia invatatorului este in lungime de 1 stanjen si 6 palme (circa 3,50 m.), iar in

1) Gheorghe Parnuta, op. cit. p. 117.

latime de 1 stanjen si 5 palme (circa 3,2o m.)".1) de asemenea, mai mica.

Dorind ca autoritatile locale sa aiba cat mai bine grija de scoala,Eforia,prin adresa nr 214 din 21 februarie 1844, cerea Departamentului din Launtru sa dea dispozitii ocarmu irilor judetene sa ,,numeasca paznic la scoala in timpul cat invatatorul se afla la cursuri" sau in cazul cand scoala ramane fara invatator si sa nu mai permita arendasilor sa ,,folo-

seasca localul scolii ca magazie pentru a pune bucate in ea".2) La randul lor, ocarmuito-rii judetelor, au obligat pe alesii satelor sa oranduiasca ,,pe rand spre paza scoalelor, ca randasi, cate unul dintre sateni care sunt scutiti de dajdie".3)

Cu toate aceste masuri luate pentru pastrarea localurilor de scoala, deseori ele e-

rau incalcate de alesii satului, dar mai ales de proprietari sau arendasi, care le foloseau ca

magazii pentru depozitarea recoltelor, iar mobilierul era aruncat afara, in curte.

Desi au intampinat greutati mari din partea proprietarilor si a arendasilor, cu toata plata atat de neansemnata pentru munca lor, scolile s-au deschis si au functionat, iar inva

tatorii au facut din slujba lor un adevarat apostolat.

Dupa inchiderea scolilor, la 1 noiembrie 1848, ca urma a participarii unui numar mare de invatatori la revolutie, Eforia trimite, la 10 ianuarie 1849, o circulara prin care ,,porunceste ocarmuirilor de judete ca toate scolile satesti sa fie sigilate, cu intregul mo-

bilier inauntru si sa fie folosite de aici inainte spre vreo alta trebuinta".4)

De aceasta porunca se foloseste proprietarul mosiei Peretu, Alexandru Belu, care ocupa scoala,transformand-o in magazie de cereale si arunca in curte, sub cerul liber, tot

mobilierul care se degradeaza in scurt timp. La 20 mai 1849, Eforia revine la adresa din 10 ianuarie 1849, ,,privind sigilarea scolilor"5) si schimbarea destinatiei acesteia. Atunci

satenii incearca sa recupereze scoala de la mosier,motivand ca localul a fost construit prin

contributia intregului sat, dar proprietarul a precizat ca scoala este pe terenul sau, deci el este stapan si pe cladire si o foloseste cum crede el de cuviinta. Stim ca familia Belu nu a fost de acord, de la inceput, cu infiintarea scolii si acum a avut ocazia s-o desfiinteze definitiv, fara sa-i pese de nemultumirile taranilor.

Desi am facut unele investigatii prin comuna pentru a cunoaste locul unde a fost

construita prima scoala, nu am reusit sa gasim nici o informatie sigura, deoarce satul in

acea perioada se muta de pe dealul din apropiere pe vatra de astazi si nu mai cunoaste nimeni nimic despre acest local. Un singur locuitor a afirmat ca acea scoala a fost cladi-

ta in apropierea bisericii Sf. Gheorghe fara sa precizeze acel perimetru.

In anii urmatori peretenii au incercat sa redeschida o scoala particulara,in locuinta tarcovnicului, Marin Sisu, probabil in toamna anului 1855, dar Eforia nu a acceptat acest lucru si posibil, in primavara anului 1856, a desfiintat-o pe motiv ca nu are autorizatie de functionare. Dupa redeschiderea oficiala a scolilor satesti, in ianuarie 1857, locuitorii din Peretu, ramasi fara local, au fost nevoiti sa inchirieze diferite locuinte in acest scop. Din

lucrarea fostilor invatatori, Elena si Petre Stroescu, despre satul Peretu, aflam ca intre a-

nii 1858 - 1862, scoala a functionat ,,intr-o casa, de langa curtea d-lui Adamiade (azi lo-cuieste,Gheorghe Purcarea),apoi la Ciuca Vlad"6), (azi locuieste fosta bibliotecara a sco-lii,MariaVarza, stranepoata a acestuia).

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P. dos. 1771/1844, f. 111.

2) Idem, dos. 1775/1844, f. 3

3) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p. 165.

4) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p. 151.

5) Ibidem, p. 152.

6) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 3.

MOBILIERUL.

In perioada cat a fost scoala particulara mobilierul a fost destul de saracacios si to-

tal nepotrivit cu scopul propus. Abia dupa 1839, cand Eforia scoalelor a stabilit modelul

de local de scoala si mobilierul respectiv, scoala din Peretu a reusit sa fie mobilata cores-

punzator.Acest mobilier era alcatuit, ca si la scoala normala, din banci si semicercuri, spe

cific metodei lancasteriene folosita atunci.Din adresa Eforiei nr.214 din 21 februarie 1844 trimisa Departamentului Trebilor din Launtru putem afla ce mobilier trebuia sa aiba o scoala comunala:,,o tablita cu picere de aritmetica, vopsita in negru cu ulei si in marime

de 4 palme lungime (aproximativ 1m.) si 3 palme latime (o,738 m.); o tabla mai mica pen

tru litere, tot neagra, de 3 palme lungime si 2 palme latime, de asemenea, cu picere; un scaun pentru invatator, un dulap pentru pastrarea hirtiilor cu lacat; scaune pentru,,sezutul

copilor" (banci) si semicercuri ,cate vor incapea dupa indrumarile subrevizorului plasii;.

81 table de mucava (carton) pentru a lipi tablele de hartie tiparite (lectiile din fiecare zi);

o putina pentru apa de baut. Pentru o incapere de marime mijlocie se da indicatia ca tre-buie 5 banci si 5 semicercuri si ca in total mobilierul costa 247 lei".1)

In sala de predare bancile erau asezate pe un rand. Se lasa la perete, la capetele lor

loc de trecere. In fata tuturor bancilor era o banca plina cu nisip fin. Fiecare banca era o-

cupata de 6 - 8 elevi, mai rar de 12 elevi. Pe peretii laterali, opusi bancilor se aflau semi-

cercurile, cate un semicerc pentru fiecare banca, in asa fel, ca elevii sa incapa la un semi-

cerc (daca erau 12 elevi intr-o banca erau 2 semicercuri, la fiecare capat al bancii cate u-nul, in care intrau cate 6 copii). In mijloc se afla catedra (scaunul) invatatorului si cele doua table negre.

Pentru a cunoaste exact situatia mobilierului de la fiecare scoala sateasca, Eforia

trimite adresa profesorului scolii normale din Rusii de Vede sa faca o revizie in tot jude-

tul si sa raporteze cat mai repede situatia reala. Ca urmare a acestei adrese, profesorul scolii normale trimite la 15 mai 1844 ,,Lista de toate mobilele scoalelor comunale din ju-

detul Teleorman si cate sint a se repara sau a se face din nou".2) Din cercetarea acestei liste,aflam ca la scoala din Peretu sunt urmatoarele obiecte in stare buna: 6 banci, 5 semi-

cercuri, 5 table de tinichea, 2 table de scandura negre si un scaun (catedra).La rubrica,,De

osebite bagari de seama" scrie:,,sa se spoiasca, sa se faca soba, o usa la gura podului, sa se puna pamant in pod, sa puna 9 geamuri si sa se mareasca curtea". De asemenea, scoala mai avea nevoie de un semicerc,o tabla de tinichea si un scaun.Din cele aratate mai sus re

iese ca, atat localul, cat si mobilierul, aveau nevoie de reparatii, ca trebuiau cat mai bine intretinute de autoritatile locale.

In urma revolutiei de la 1848,scolile au fost inchise si multe din ele au fost ocupa-

te de proprietari sau arendasi, care le-au folosit ca magazii de cereale, iar mobilierul a fost aruncat si s-a distrus. Acelasi lucru s-a intamplat si la Peretu, incat dupa redeschide-rea oficiala a scolilor comunale, in anul 1857, a trebuit sa se confectioneze pe plan local un alt mobilier,lucrat destul de grosolan, format din 6 banci si 6 semicercuri, dupa mode- lul lancasterian, care sa se adapteze la noile locuinte, inchiriate ca local de scoala, mult mai mici si cu putina luminozitate. Au fost unele cadre didactice,inclusiv din conducerea Eforie ( ex. Gh. CostaForu, directorul acestei institutii in 1857), care au criticat acest mo-bilier motivand ca unii elevi se joaca la banca de nisip si pot sa ramana orbi, iar semicer-curile sunt grele si pot sa rupa picioarele copiilor.

1) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p. 173 - 174.

2) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1773/1844 f. 83.

CURRICULUM. COTINUTUL INVATAMANTULUI INTRE ANII 1838 - 1848

Din circulari,adrese si rapoarte,din referirile despre examene sau alte documente aflam

despre continutul invatamantului din aceasta perioada. Programa scolilor satesti rezulta dintr-o adresa pe care Eforia scoalelor o inainteaza Departamentului Logofetiei Trebilor Bisericesti, la 21 martie 1838. Reproducem o parte din acest document. ,,La adresa Cin-

stitei Logofetii cu nr.719, din februarie 1838, prin care se cere de la Eforie o programa de

invataturile si regulile ce au a se urma in scoalele de prin sate, Eforia cu cinste raspunde ca invataturile pe la acele scoli vor fi acestea, adica: Citirea dupa table, care vor cuprinde

maxime morale si religioase si care sint a se tipari intr-adins indata ce se va aseza tipogra

fia Colegiului, care se asteapta a sosi de la Paris, peste doua sau trei luni. Scrierea dupa modeluri de caligrafie ce au a se tipari iarasi intr-adins mai inlesnitoare si mai potrivite cu trebuintele taranilor. Catehismul legii crestinesti. Aritmetica elementara. Lucrarea pa-mantului si Iconomia casei"1) Se mentiona, de asemenea, ca si aceste invataturi se vor ti-pari in table tocmai spre a nu intampina taranii greutati cu cumpararea lor. Pentru scriere se preciza ca se vor intrebuinta table de piatra, care se gasesc in muntii nostri, mai ales in cei care formeaza proprietatea logofatului, Alexandru Filipescu, membru al Eforiei scoa-lelor, care fagaduia ca va dona astfel de table de piatra.

Prin circulara Eforiei catre profesorii scolilor de la judete, din 9 septembrie 1838, pe

langa cele aratate mai sus, se preciza ca toti elevii vor trebui sa invete si ,,cantari biseri-cesti". De asemenea, Eforia hotara ca la scolile de la sate se vor forma numai ,,doua cla-

suri" (clase), fata de ,,trei clasuri" cate erau la scoala publica din Rusii de Vede.

Programa celor doua clase va fi, in linii generale, apropiate de cele doua clase de la

scoala publica de la oras. Conform regulamentului scolar programa pentru cele doua cla-

se incepatoare era urmatoarea:

Clasa I: scrierea si citirea dupa ,,metodul lancastric".

Clasa a II-a: Elevii vor invata dupa acelasi metod: sa scrie dictando si sa citeasca

,,slobod" pe deosebite carti stabilite in acest scop.

Se vor deprinde, de asemenea, la cele 4 lucrari ale aritmeticii, facand socoteli in

gand, cu numere simple.

Din cele prezentate retinem faptul ca Eforia a elaborate pentru scolile satesti o pro grama de studii marginita la cele trei tehnici de mult intrate in traditia invatamantului in-cepator:scris, citit si socotit si nelipsita instructie catehetica,predate dupa sistemul lancas-terian, in decurs de doi ani. Se recomanda, in acelasi timp, oarecare cunostinte despre lu-

crarea pamantului si de economia casei. Aceleasi cunostinte se cereau, de altfel, si candi-

datilor de invatatori.

La 28 februarie 1847, prin ofisul domnesc nr 32/1847, s-a aprobat Legea de reor-ganizare a instructiei publice, ce cuprindea 10 articole ( publicata in Buletinul Oficial alPrincipatului Tarii Romanesti, nr.17 din 1 martie 1847), numita si Legea lui Bibescu, care prevedea ca scolile satesti sa aiba 3 clase, iar cele de la orase 4 clase. Noua programa a scolilor satesti prevedea 3 despartiri,pentru 3 clase,dar din lipsa de invatatori sau coma-sat astfel: despartirea I si a II - a se predau in clasa intaia, iar despartirea a III - a in clasa a doua. Iata ce cuprindea fiecare despartire:

Despartirea I: Silabisire si citire dupa tabelele lancasteriene si manuale corspunza-

toare; Invatarea ,,pe dinafara" a rugaciuilor, cuprinse in 16 table; Deprinderea la scriere si

1 V.A.Urechia, Scoalele satesti din Romania.Istoricul lor de la 1830 - 1867. Cu a-

nexarea tuturor documentelor relative la cestiune. Vol. II, Bucuresti, 1868, p. 4

,,insemnarea" numerelor aritmetice.

Despartirea a II-a: Citirea pe extrase din Sf. scriptura, cuprinse in 22 de table si pe ,,Prescurtare din Vechiul si Noul Testament" , cuprins in 34 de table. Scrierea ,,dupa mo-

del" de caligrafie si ,,dupa spunere", iar din aritmetica, adunarea si scaderea, cuprinse in

13 table.

Despartirea a III-a: Citire ,,cu intelegere" pe Noul Testament si alte carti ,,religi-

oase si morale". Scrierea dupa modele de caligrafie ,,mai intinsa" si dupa ,,spunere"; Ce-

le patru lucrari simple din aritmetica, cuprinse in 14 table; Invatarea pe din afara a Cate-

hismului ce se cuprinde in 12 table.,,Oarecare" cunostinte uzuale aplicate la plugarie"1)

In ceea ce priveste,,gradul" invataturii din scoala comunala, legiuirea sublinia:,,ci-

tirea sloboda" ; scriere,,citeata" ; ,,inchinaciunile"; ,,elementele catehisiei legi crestinesti"

cele 4 lucrari aritmetice si,,oarecare cunostinte practice",ca,,povatuiri" asupra lucrarii pa-

mantului, a cresterii vitelor si ,,altele", precum si cantarile bisericesti.

In general, continutul acestei programe este asemanator celei din 1838, noutatea fiind distribuirea volumului de cunostinte pe cele 3 despartituri.Trebuie sa precizam ca a-

ceasta programa nu s-a aplicat decat un an, pentru ca in urma revolutiei de la 1848, scoli-le au fost inchise de autoritatile de atunci.

In privinta duratei scolare noua legiuire preciza ca invataturile ,,se urmeaza" nu- mai pe semestrul de iarna (1 octombrie - 23 aprilie), fiind mai mare cu cateva saptamani fata de anii trecuti (26 octombrie - 23 aprilie), iar pentru o mai mare stabilitate a invata-torilor se hotara ca acestia sa fie numiti numai la propunerea profesorului si cu aprobara

Eforiei scoalelor.

Acestea au fost dispozitiile legale, oficiale, pentru programa scolilor satesti. Sa urmarim in ce masura ele au fost aplicate in mod concret la sate.

Cercetand diferite rapoarte ale profesorului scolii normale din Rusii de Vede, a-

drese si circulari ale Eforiei, dar si alte documente ne putem face o imagine despre felul

cum se invata la scoala din Peretu, in perioada 1838 - 1848. Stim ca in toamna anului 1838, dupa 26 octombrie, tanarul Petcu Dimitrie, a venit in satul nostru ca invatator, dar

nefiind local propriu de scoala a fost nevoit sa inceapa cursurile in Casa Sfatului,amenaja

ta in acest scop. Deoarece se punea mare pret pe educatia religioasa, regulamentul preve-dea ca deschiderea cursurilor ,,sa se faca sarbatoreste, mai intai in biserica", unde trebu-

iau sa fie prezenti, pe1anga invatator si elevi, parintii acestora, cat si cei ce raspund de problemele scolii: comitetul de inspectie, proprietarul sau arendasul.

Dupa iesirea de la biserica toata asistenta mergea la scoala, unde preotul slujea o

sfestanie, iar invatatorul trebuia sa arate programa dupa care se vor desfasura cursurile si ce invataturi vor fi predate elevilor in acel an scolar.

In fiecare zi, inainte de inceperea lectiilor, scolarii vor zice,,rugaciunile diminetii"

rostindu-le in cor dupa dictarea invatatorului, apoi la pranz, la plecarea din scoala, vor rosti cu glas tare ,, tabla lui Pitagora", iar seara ,, rugaciunile de seara", cuprinse in manu-

alul de rugaciuni. In ceea ce priveste situatia la invatatura, dascalul trebuia,,pe toata ziua"

sa treaca in catalog ,, gradul invataturii si purtarea fiecarui elev". De asemenea, prin in-

treaga sa activitate invatatorul se straduia sa fie ,,pilda" elevilor sai, carora nu le va inga-

dui ,, a injura sau a spune vorbe de rusine".

-------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- -----

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos.1478/1848, f.10.

Dupa cum se stabilise prin legiuirea scolara,intocmita in anul 1832, in primele do-ua clase din scolile incepatoare, invataturile se predau dupa metodul lancasterian si elevii din aceste clase invatau impreuna, in aceeasi sala, cu un singur invatator. Odata cu infiintarea scolilor satesti, in anul 1838, din lipsa de invatatori si la sate s-au format tot doua clase, cu un singur dascal si o singura sala de clasa, folosindu-se tot metoda lancasteriana. Aceasa sala cuprindea bancile, asezate in centru, la marginile bancilor erau semicercurile,prinse in perete, iar in fata bancilor era scaunul (catedra) invatatorului. Prima banca era cu nisip si servea ca elevii sa exerseze pentru desenarea literelor si a cifrelor deoarece in acea perioada nu existau caiete pentru scris.

Intr-o zi de scoala orarul se desfasura astfel: dimineata intre orele 9 - 12, iar dupa amiaza intre orele 14 - 16, deci erau 5 ore de invatatura in fiecare zi. Intrati in clasa, ele-vii treceau, mai intai, in banci, unde scriau timp de o ora. Se incepea cu scrierea de la banca de nisip. Aici invatau cei care veneau pentru prima oara la scoala. Ei se numeau

,,nisipari". In ora urmatoare, elevii treceau la semicercuri, impreuna cu monitorii lor.Aici se facea citirea lectiilor. In ora a treia, elevii plecau acasa, in scoala ramanand numai mo-nitorii, pentru ,,a lua" lectii de la invatator. Dupa amiaza,in prima ora se facea scriere ci-

frelor si exercitii de aritmetica,iar in ora urmatoare se trecea la semicercuri,unde se citeau

texte religioase sau se invatau rugaciuni ori se dadeau,,povete"despre cresterea vitelor ori

lucrarea pamantului . Ordinea obiectelor din orar se schimba in functie de numarul de ore

stabilit pentru fiecare obiect (de fapt numarul de table) sau de cunostintele acumulate de elevi.

Potrivit prevederilor paragrafului 43 din Regulamentul scoalelor, elevii se asezau in banci,, dupa a lor sporire la invatatura"1), astfel ca cei din banca a doua erau mai avan-

sati decat cei din banca intai, cei din banca a treia mai inaintati decat cei din banca a doua

s.a.m.d. In perioada in care se afla in fiecare din banci, scolarul trebuia sa-si insuseasca o

anumita parte din programa scolara pentru clasa respectiva(se prevedea ce anume ,,table"

va trebui sa citeasca si ce ,,modeluri" sa scrie). In general, un elev silitor nu statea intr-o

banca mai mult de o luna.

Prin urmare, in fiecare luna, scolarii silitori treceau in alta banca.Pentru o clasa de la scolile satesti se prevazuse 6 banci,pentru cele 6 luni de carte (la orase erau 10 banci

pentru cele 10 luni de carte), iar programa scolara era impartita in 6 parti, cate o parte (o

despartitura) pentru fiecare banca ( la orase programa era impartita in 10 parti pentru cele 10 banci).

Elevul care ,,absolvea" si banca a 6-a la scolile de la sate in luna a 6-a (la orase, banca a 10-a in luna a 10-a) era considerat promovat in clasa a II-a. Cu infiintarea clasei a

II-a,invatatura se desfasura astfel: elevii din clasa a II-a treceau la semicercuri pentru citi-

re, in prima ora, in timp ce colegii lor din clasa a I-a sedeau in banci pentru scriere, dupa care,in ora urmatoare se schimbau ,,rolurile".

Datorita acestui sistem, retinem faptul ca, scolarii puteau sa se inscrie la scoala in orice luna a anului. La inscriere, invatatorul cerceta nivelul de pregatire al elevului si, in

functie de raspunsurile date il trecea in banca respectiva. Este interesanta ideea aceasta ca

fiecare banca sa cuprinda scolari care sa aiba acelasi nivel de cunostinte.Elevul silitor pu- tea sa-si insuseasca invataturile intr-un timp mai scurt si deci avea posibilitatea sa treaca mai repede intr-o banca superioara, dupa cum cel lenes putea sa ramana in aceeasi banca si cu alta serie.

Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, Istoria invatamantului din Oltenia, vol. I, Editura Scrisul romanesc, Craiova, Anul 1977, p.441.

Un elev care absenta de la scoala, indiferent de motiv, la revenire se aseza tot in ban-ca in care fusese, desi colegii lui se gaseau acum cu o banca sau doua mai sus. Desparti-rea sau treapta de invatatura in care se gasea scolarul la sfarsitul unei luni era mentionata in catalogul clasei. Se stia, despre fiecare elev, care era gradul lui la invatatura, in orice moment al anului. Se stia, de asemenea, care sunt tablele lancasteriene corespunzatoare unei despartituri sau banci. Din cele aratate mai sus, se desprinde concluzia ca ,,desparti-rea" oferea invatatorilor posibilitatea de a asigura predarea lectiilor in functie de nivelul si puterea de intelegere a elevilor. Gruparea scolarilor in astfel de despartiri era, in acele conditii o necesitate, datorita numarului mic de invatatori.

SCOALA DE LA PERETU SI REVOLUTIA DE LA 1848.

Cercetand mai multe carti istorice, monografii ale unor localitati sau ale judetului

Teleorman, mai vechi sau mai noi, cand amintesc despre anul 1848, ,,sustin ca ideile revo

lutiei n-au prins in aceasta parte a tarii".1) Aceasta parere este insa contrazisa de realitate,

dar si de numeroasele documente de arhiva, care dovedesc ca judetul nostru a jucat un rol foarte important in acest eveniment deosebit de important din istoria patriei noastre. Se cunoaste faptul ca la 9 iunie 1848, la Islaz, a izbucnit revolutia si ca majorita-tea celor prezenti erau tarani din satele invecinate. Aici s-a citit ,,Proclamatia de la Islaz"

unde, printre cele 21 de revendicari, sunt inscrise si cele referitoare la ,, improprietarirea taranilor cu pamant, prin despagubire" in articolul 13 si ,,invatamantul sa fie egal si intreg pentru toti romanii, de ambele sexe" in articolul 16. Aici, in entuziasmul adunarii, dupa a-probarea programului si a proclamatiei, s-a format primul guvern provizoriu compus din: Ion Heliade Radulescu, Stefan Golescu,Christian Tell, capitanul,Nicolae Plesoianu si preotul Radu Sapca. De asemenea,orasele Rosiorii de Vede si Turnu Magurele au fost importante centre revolutionare, unde au activat numerosi revolutionari civili si militari, comisari de propaganda, dar si multi locuitori din aceste asezari. Insa cei care au propagat ideile revolutiei si le-au talmacit pe intelesul satenilor au fost invatatorii si profesorii din

acest judet. Ducandu-si traiul in mijlocul taranilor a caror viata de mizerie o cunosteau, a

cestia au militat pentru ridicarea poporului la lupta impotriva exploatarii feudale pentru a scapa de clacasie si impotriva asupririi otomane, pentru o viata mai buna si libera.

Ca s-a facut apel la cadrele didactice ca sa ia parte la revolutie rezulta din unele documente ale anului 1848. Astfel, Ministerul Instructiunii Publice (infiintat de guvernul provizoriu in locul Eforiei scoalelor),condus de Ion Heliade Radulescu trimite o circulara

,,profesorului, Vasile Urzescu, de la Rusii de Vede, ca sa adune pe invatatori la scoala nor mala si sa-i lamureasca in vederea cunoasterii articolelor din noua constitutie" 2),dar si a noilor hotarari luate de guvernul provizoriu, apoi acestia sa fie trimisi in satele lor si sa le explice taranilor pe intelesul lor. ,,Fa, domnule professor, din invatatori organe fidele ale libertatii, trimite-i in sate a lumina pe fratii lor si, totodata a le insufla spiritul pacii si al bunei oranduieli, caci numai buna oranduiala poate a ne intari libertatile, fa dintr-ansii apostoli inclinati libertatii" .3) Apoi invatatorii mergeau in satele lor si adunau oamenii la biserica sau la scoala, unde le citeau si le explicau, punct cu punct, toate cele 21 de articole ale constitutiei.Iata,ca acesti oameni anonimi, despre care aproape nimeni n-a vorbit, au fost cei mai activi propagandisti ai revolutiei.

Anghel Manolache, Gheorghe Parnutat op. cit. p. 299

Ibidem, p.304

Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 466.

Spre a fi sigur de aceasta activitate,profesorul scolii normale cerea fiecarui invata-

tor ca, dupa ce deslusea satenilor cele 21 de articole din ,,Proclamatia mantuitoare" sa ,,ia

adeverinta de la sat, prin care sa se arate ca cele cuprinse in constitutie au fost intelese de tarani.Adeverinta trebuia subscrisa(semnata)si pecetluita(stampilata)de alesii satului"1)La randul sau, fiecare profesor de scoala normala avea obligatia sa informeze Ministerul despre activitatea desfasurata in vederea explicarii constitutiei

Cele mentionate mai sus ne indreptatesc sa conchidem ca a existat o activitate re- volutionara, bine gandita si verificata prin semnatura alesilor, depusa de invatatori in lu-mea satelor, din judetul Teleorman, care au jucat un rol important in evenimentele de la 1848. Daca majoritatea invatatorilor au participat ca propagandisti ai revolutiei, in satul

Peretu lucrurile nu s-au intamplat la fel, aici fiind o situatie cu totul diferita fata de cele-

lalte localitati. In primul rand, majoritatea satenilor erau proveniti, colonizati din diferite zone ale tarii, indeosebi din judetele Olteniei: Gorj, Mehedinti, Olt si chiar din Caras-Severin, dupa revolutia condusa de Tudor Vladimireacu. O parte din ei participasera la acest eveniment si dupa infrangerea lui Tudor, din cauza persecutiilor autoritatilor locale, au parasit casele si s-au stabilit in Peretu, datorita unor facilitati acordate de proprietarul mosiei, Stefan Belu si apoi urmasii acestuia. De teama de a nu fi nevoiti sa-si paraseasca din nou casele, locuitorii din Peretu au stat in expectativa,desi evenimentele s-au desfasu-rat foarte aproape, la Rusii de Vede. Un alt motiv al neparticiparii peretenilor la revolutia de la 1848 a fost datorat puternicei influente exercitata de preotii din sat si indeosebi a protopopului Ivan, care s-au opus ridicarii acestora la lupta, amenintandu-i cu grele pe-depse. Protopopul Ivan a fost unul din preotii care, in 1823, au mers la domnitor sa ceara infiintarea unei scoli in satul nostru si tot el a fost primul invatator la aceasta institutie scolara. De asemenea, era foarte apropiat de familia Belu si o ajuta la administrarea mosi- ei, de aceea la biserica oamenii erau indemnati sa nu participe la aceste evenimente. Nici scoala nu a chemat pe sateni la revolutie,deoarece invatatorul de atunci era fiul protopo-pului Ivan si el nu putea sa nu asculte de tatal sau (avea 20 de ani), care il adusese ca in-vatator la Peretu cu ajutorul familiei Belu. Din cele aratate mai sus am putea trage o con-cluzie gresita, ca peretenii erau multumiti de situatia lor si nu erau interesati de ideile re-

volutiei, lucru total neadevarat. Am vazut ca au existat unele cauze, care i-au facut pe sa-

teni sa stea in asteptare, dar multi din ei era nemultumiti de obligatiile fata de proprietar,

fata de regimul feudal, insa neavand un conducator autoritar n-au stiut cum sa actioneze si au ramas in afara evenimentelor de la 1848

Odata cu inabusirea revolutiei a inceput si prigoana impotriva participantilor si in-

deosebi fata de cadrele didactice: arestari, anchete, excluderi din invatamant, inchiderea scolilor etc. Primii care sunt exclusi din invatamant sunt profesorii din Transilvania, con-

siderati ca instigatori ai revolutiei, unii dintre ei fiind arestati, altii trimisi peste granita, in Ardeal. Departamentul Logofetiei Bisericesti si Instructiunii Publice, prin adresa nr.3412 din 18 octombrie 1848, arata Eforiei scoalelor (care se reanfiinteaza dupa infrangerea revolutiei, la 27 septembrie 1848) ca din porunca Caimacamiei se indeparteaza din inva- tamant un numar de 13 profesori ,,transilvaneni" care s-au dovedit ca ,,au luat parte la ca-uza revolutiei", printre ei figurand si ,, Vasile Urzescu, professor la Rusii de Vede".2)In-trucat scolile nu se inchisesera, Eforia era obligata ca in locul acestora sa fie numiti alti profesori, precizandu-se ca acestia sa fie,,rumani"cu,,stiinta, moral si destoinicie".

Temandu-se de activitatea revolutionara a invatatorilor de la sate, Departamentul cere ocarmuirilor judetene sa ii ,,cerceteze" cu multa bagare de seama si pe cati ,,va dove- 1) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 309.

2) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1494/1848 f.

di ca au luat cea mai mica parte la revolutie, ori mai intreprinde prin tainice mijloace ase-

menea cugetari sau fapte privitoare la turburarea odihnei si linistii obstesti", sa-i indepar-

teze imediat din slujba, iar politia ,,sa-i arestuiasca indata".1)

La 1 noiembrie 1848, toate judetele au primit porunca sa se inchida scolile.,,Atat

pentru lipsa localurilor de scoala, in unele orase, cat si pentru aceea a profesorilor, care se

departeaza din posturile lor", se scrie in circulara ,, Eforia a hotarat ca toate scoalele nor-male de prin orasele de capetenie ale judetelor sa inceteze deocamdata in invatamant".Gu

vernul motiva masura adoptata de inchidere a scolilor prin lipsa spatiului de scolarizare,

deoarece o parte din acestea au fost ocupate de trupele straine, turcesti si rusesti, care ina-

busisera revolutia, iar multi profesori fusesera arestati pentru participarea lor la acest eve-niment.Dupa ce se arata cum sa se procedeze cu biblioteca si inventarul scolii, in circula-ra se scrie: ,,Deosebit, Eforia pohteste pe cinstita ocarmuire sa dea, fara cea mai putina zabava, porunca grabnica, ca si scoalele de prin sate sa incredinteze cu totul" si sa fie in-chise, iar invatatorii ,,sa ramana in oranduiala in care au fost mai inainte". Cat priveste

,,soarta" celor 2 lei pe care ii platea fiecare satean pe an, pentru invatator, se preciza ca nu vor mai intra in ,,punga" acestuia, ci se vor depune la ,,cutia satului".2)

Spiritul si ideile revolutiei patrunsesera adanc in inimile dascalilor si chiar in ale oamenilor de rand. Stapanirea stia acest lucru si desi a recurs la cele mai drastice masuri

pentru reprimarea lor, in toate actiunile intreprinse de reactiune, dupa 13 septembrie 1848, staruie teama de revolutie. Noul guvern a initiat un fel de munca de lamurire in randurile cetatenilor, cu scopul marturisit, de a,,scoate din inimi" ideile cuprinse in pro-gramul revolutiei. Pentru aceasta, autoritatile au cautat sa se foloseasca tot de sprijinul in-vatatorilor, carora le cereau sa-i sfatuiasca pe sateni ,,sa uite" vechea conducere si ,,sa paraseas-ca cele urmate in vremea cazutului guvern".3)

Teama de revolutie se va mentine inca mult timp, de fapt pana la unirea Principate-

lor, provocand mare neliniste pentru noua stapanire conservatoare.Exista numeroase mar-turii in acest sens si exemplificam cu porunca nr. 882, din 21 martie 1850,a domnitorului, Barbu Dimitrie Stirbei catre Departamentul Trebilor din Launtru. Prin aceasta porunca domnitorul ordona sa se ia masuri deosebit de severe spre a se descoperi,,orice incercare"

de a ,,aduce in ratacire" pe locuitorii satelor si oraselor. Domnul se arata indignat de lipsa de vigilenta a ocarmuitorilor de judete, acuzati ca ,,stau in adanca amortire". Ca urmare, ii cerea, intr-un mod categoric,Departamentului sa ia masuri urgent,,spre a se iscodi, prin

orice mijloc", spre a se cunoaste ,,tot ce se misca" prin orase, targuri si sate. Cerea, de ase

menea, ca rapoartele in materie de politie secreta sa fie trimise ,,direct" la el. ,,Trista expe

rienta a celor trecute", se scria in ordin, cere a se lua ,,fara intarziere", masuri, ,,cu atat

mai energice, cu cat pricina este de cea mai mare importanta pentru tara".4)

CURRICULUM. CONTINUTUL INVATAMANTULUI INTRE ANII 1848 - 1865

La 1 noiembrie 1848, asa cum am aratat mai inainte, Eforia scoalelor (reanfiintata din dispozitia caimacamului, Constantin Cantacuzino), prin circulara trimisa tuturor ocar-

muirilor judetene, anunta hotararea de a se inchide toate scolile de stat, de la orase si sate,

deci si scoala de la Peretu. Dupa cum se mentiona in circulara amintita, inchiderea scoli-lor urma sa se faca numai ,,deocamdata", adica provizoriu, pentru o scurta perioada de

Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1494/1848, f. 13.

Ibidem., f. 15

Ibidem., f.76

Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op. cit., vol. II, p. 25 -26.

timp. Aceasta masura cu caracter ,,vremelnic" a durat, insa, pentru scolile de la orase, trei

ani, iar pentru scolile de la sate, noua ani.

Proteste au fost in toata tara si ,,peste tot" s-au ridicat numeroase glasuri care ce-

reau insistent redeschiderea scolilor. Noua conducere, desi socotea necesara aceasta insti-tutie pentru instruirea si educarea tineretului, era nemultumita de activitatea ,,trecuta" a scolii si a slujitorilor ei.De aceea dorea reorganizarea invatamantului public dupa o,,chib-

zuinta mai matura" pentru a nu se mai ajunge la situatia ca invatatura sa fie, ca,,in vremea

trecuta, pricina de ratacire".1)

Domnitorul, Barbu D. Stirbei (1849 - 1856) dorea ca, prin intermediul scoli, sa se formeze oameni supusi noului regim. In aceste conditii, scopul invatamantului era, in pri-

mul rand de, de ,,a moraliza", prin invataturi religioase, pe ,,toti tinerii",asigurandu-se, pe aceasta cale, linistea duhurilor". In opisul domnesc,din 17 februarie 185o,privind reorga-nizarea scolilor din Tara Romaneasca, se mentiona ca ,,instructia publica" trebuie ,,sa fie potrivita cu nevoile poporului" si sa aiba ,,un caracter national".2) Pe temeiul acestor prin

cipii, s-a elaborate de catre o comisie, formata din Petrache Poenaru, Simion Marcovici si Costache Brailoiu, ,,Programa invataturilor publice"3), proiect prezentat domnitorului, la 27 septembrie 1850, care sustinea necesitatea organizarii unei scoli diferentiate, care sa cuprinda cele trei trepte: primare (,,incepatoare"), colegiale (,,de al doilea grad") si inalte

sau stiintifice (,,speciale"). Potrivit noilor reglementari, aprobate prin ofisul domnesc, din

17 octombrie 1850 scoala primara (incepatoare) urma sa fie de un singur tip, in toate ora-sele, resedinta de judet, cu patru ani de studiu, dar nu se amintea nimic de scoala primara de la sate. Redeschiderea scolilor primare de la orase s-a facut pe baza ofisului mai sus pomenit, incepand cu data de 1 ianuarie 1851.

Activitatea didactica din scoala primara publica de la orase se desfasura dupa urmatoarea programa:

Clasa I. 1) Silabisire, citire, scriere. 2) Rugaciuni pe de rost. 3) Deprindere la scrierea numerelor aritmetice. 4) Numeratie si calcul din gand.

Clasa a II - a. 1) Citire pe Sf. Scriptura. 2) Scriere dupa model si dictando.

Catehism. 4) Cele patru lucrari de aritmetica cu numere intregi.

Clasa a III - a. 1) Citire ,,cu intelegere si explicatie" pe diferite carti religioase

si morale. 2) Caligrafia. 3) Istoria sfanta (,,in prescurtare"). 4) Cele patru lucrari arit-

metice cu frangeri si explicatia sistemului masurilor si greutatilor obicinuite in tara. 5) E-

lemente de geografie fizica (cele de capetenie impartiri ale globului) cu descrierea state-

lor Europei si, mai pe larg a Principatelor Romaniei si Moldovei. 6) Inceputuri de gra-

matica.

Clasa a IV - a. 1) Citirea cu explicatii pe ..Prietenul tinerimii" si,,alte asemenea".

2) Elemente de geometrie ,,imbinate cu principuri generale de desen lineal". 3) Elemen-

te de geografie civila a tuturor tarilor globului,,cu amanunta" descriere a statelor Europei.

Elemente de gramatica.

In nota la programa se preciza ca ,,in cazurile de citire", profesorul ,,se va apleca cu

deosebire a da elevilor din acesta clasa (a IV-a) stiinta de istorie, mai ales de istoria Tarii Romanesti si cunostinte fizico-matematice si de economie casnica, alegand carti potrivite pentru aceasta".4)

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1494/1848, f. 15

2) Idem., dos. 2254/1850, f. 4

3) N. Iorga, Istoria invatamantului romanesc,Editie ingrijita, studiu introductive si note de Ilie Popescu Teiusan, E.D.P., Bucuresti, 1971, p. 142.

4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 2002/1851, f. 544.

Dupa cum se observa, chiar de la redeschiderea scolilor se propune o programa mai dezvoltata,care prevedea introducerea fractiilor, la aritmetica, elemente de geometrie,

cunoasterea sistemului de masuri si greutati folosit in tara, geografia Europei si a Princi-

patelor Romane si, mai ales, istoria patriei, cunostinte de fizica si de economia casei. E o programa cu o orientare mai practica si a fost aplicata in toate scolile primare din orasele resedinta de judet (la noi in judet,in orasul Rusii de Vede), chiar si acolo unde nu era pre-vazuta clasa a IV- a.

Taranii sunt nemultumiti fata de autoritati ca nu iau masuri pentru reanfiintarea scolilor comunale si inainteaza numeroase jalbe in acest sens, dar fara nici un rezultat. A-

tunci,cand si unde a fost posibil, ei ,,si-au tocmit" invatatorul necesar si s-au grabit sa pu-

na bazele unei scoli particulare, pe cheltuiala lor. Aceste scoli particulare sunt putine la ni

velul tarii, iar majoritatea copiilor ramaneau in afara acestei institutii.

O prima incercare pentru redeschidere scolilor satesti o intreprinde mitropolitul Tarii Romanesti, Nifon Sevastias, la 16 mai 1851, care inainteaza domnitorului un raport in acest sens, dar fara nici un rezultat.,, La 31 mai, acelasi an, Departamentul Credintei

inainteaza domnului, Barbu D. Stirbei un raport prin care solicita de urgenta deschiderea scolilor de la sate" 1), dar rezultatul este negativ.

Supusa unei continue presiuni din partea satenilor, dar si a altor oameni, iubitori ai invatamantului, Eforia, prin raportul nr.1409 din 13 decembrie 1854, propune domnito-

rului redeschiderea scolilor comunale. Rezolutia domnitorului este favorabila si, intre alte

le, ea cuprindea mentiunea ca ,, Se vor deschide si scoli satesti centrale prin fiecare judet, pe unde dorinta se va arata si trebuinta va dovedi".2)Se hotara infiintarea unor scoli in satele care aveau peste 100 de familii. In perioada urmatoare,Eforia, s-a adresat in acest comitetelor de inspectie ale judetelor cu rugamintea sa alcatuiasca o evidenta nominala a tuturor satelor aflate in aceasta categorie si sa insemneze acolo unde crede ca este nevoie urgenta a se infiinta scoli comunale.

Deoarece satul Peretu, care avea peste 500 de familii, nu a fost trecut pe acesta lista, taranii nemultumiti s-au hotarat sa infiinteze o scoala particulara, asa cum au avut in

perioada 1823-1838. Au,,tocmit"ca invatator pe tarcovnicul, Marin Sisu,probabil in toam na anului 1855, scoala functionand in casa lui, iar pentru invatarea elevilor a folosit meto- da lancasteriana ,, scriind pe nisip in loc de tabla".3) Nu stim cat timp a functionat, dar Comitetul de inspectie a afla de aceasta scoala si a inchis-o,pe motiv ca nu are autorizati-e semnata de Eforia scoalelor, iar invatatorul nu este atestat de aceasta.

Preocupata sa asigure conditiile necesare, in vederea redeschiderii scolilor de la sate, Eforia, prin raportul nr. 1910 din 9 decembrie 1855, face primele propuneri pentru

recrutarea si initierea invatatorilor necesari. S-a ales tot vechiul sistem de pregatire, care

consta in aducerea invatatorilor, pentru pregatire,la scoala normala din resedinta de judet.

In ciuda masurilor preconizate,a trecut si anul 1856 fara sa se fi infiintat vreo scoa

la sateasca,singurul evniment mai important este ca,din 25 februarie 1856, Eforia a trimis

o ,,circulara prin care se introduce alfabetul latin in scolile de la orase ".4) Ca urmare a acestei situatii, problema redeschiderii scolilor satesti se pune din nou, la inceputul anului 1857.De aceasta data, vremea este mult mai prielnica, intre altele si pentru faptul ca tara il avea acum la conducere pe caimacamul, Alexandru Dimittrie Ghica, sub domnia caruia

1) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p. 157.

2) Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 181.

3) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 3.

4) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p. 170.

se infiintasera scolile satesti in 1838.In actualele conditii,caimacamul emite ofisul nr.12 din 11 ianuarie 1857, prin care se hotaraste redeschiderea a 2 000 de scoli satesti in Tara Romaneasca. Se fixase si leafa invatatorului, 3oo de lei pe an, dar fiind suma prea mica, nu s-au inscris multi candidati pentru functia de invatator si atunci Eforia a hotarat sa in-fiinteze numai 1ooo de scoli, marind leafa candidatilor la 6oo lei pe an.

Indicatii mai precise, privind obligatiile invatatorilor satesti, au fost fixate prin instructiunile Eforiei cu nr.2052/1857, care se refereau la procesul instructiv - educativ, la formarea si ,,buna crestere a copiilor de sateni, precizandu-se ca datoria principala a invatatorului este de a,,fortifica" in elevi sentimental religios. De asemenea, trebuie ,,sa intipareasca in inima" elevilor sai ,,idea ordinii, datoria catre semeni, parinti si guvern", exemplul sau din activitatea ,,de fiecare zi" sa fie ,,cea mai buna invatatura" in acest sens.

Instructiunile referitoare la procesul de invatamant cereau candidatilor sa aplice ,,intocmai" metoda lancasteriana, deoarece are ,,ca scop sa insufle copiilor idea ordinii si disciplinei". Li se cerea sa se straduiasca ,,a face" copiilor o ,,lectura curata", o citire con-

stienta, explicand acestora ,,sensul zicerilor si frazelor". In privinta unei scrieri corecte, caligrafice, se indica folosirea metodei ,,imitarii modelelor", indrumandu-i pe invatatori sa-si ,,supuna" scolarii la cat mai multe exercitii. La aritmetica, se formula cerinta ca ele-

vii sa fie pusi, frecvent, in situatia de a dezlega ,,cat mai multe probleme", in conditii in care calculul urma sa fie ,,descarcat de orice teorie prea abstracta".

Programa scolilor satesti din anul 1857 prevedea:

La clasa I: 1) Silabisire si citire; 2) Scriere dupa model; 3) Invatarea rugaciu-nilor ; 4) Printipuri de numeratie si calculu din gand.

La clasa a II - a: 1) Citire libera pe diferite carti; 2) Scriere dupa modelu si dic-

tando; 3) Catehismul religiei crestine; 4) Cele patru lucrari simple ale aritmeticii".Pen-

tru aritmetica, instructiunile prevedeau ca invatatorul va face ,,osebita lectie" cu scolarii din clasa a II - a , dupa plecarea acasa a celor din clasa I." 1)

Aceasta programa, dupa cum se observa, este asemanatoare cu programa celor 2 clase (despartituri) aprobate prin ofisul domnesc nr.32 din 28 februarie 1847 (Legea Bi-bescu ), dar mai ales cu cea de la scolile primare de baieti, de la orase, aprobata prin ofi-sul din 17 octombrie 1850, dat de domnitorul Barbu Stirbei. La orase se invatau 4 clase, iar anul scolar avea 10 luni, fata de scolile satesti, unde invatau 2 clase, a cate 6 luni si are in continuare un pronuntat continut religios.

La examenul din 1857,candidatii de invatatori au fost examinati la scoala normala

de la Turnu Magurele, unde era resedinta de judet, la urmatoarele obiecte: citit, scriere, catehism si cele patru lucrari aritmetice. Dupa cursurile de pregatire si absolvirea exame-

nului,acestia plecau in satele lor ca sa deschida scolile. Daca localul nu era bun, pana se repara sau se facea unul nou, scoala se deschidea in Casa Sfatului (Primaria), sau la can-

didat acasa. La plecarea de la cursuri, candidatii au primit un program orientativ (orar) pentru desfasurarea lectiilor, pe care il puteau adapta dupa posibilitatile scolii respective,

orele desfasurandu-se dimineata, de la 8 la 11 si dupa-amiaza,de la 14 la 16 (de la 2 la 4).

Iata cum arata un orar orientativ pentru cele 2 clase primare (simultan) de la sat:

Dimineata Clasa I Clasa a II - a

La intrare se va face rugaciunea de dimineata cu ambele clase

Ora I (8 -9) Scrierea in banci 1/2 ora Citirea la semicercuri 1/2 ora

Silabisirea si citirea la Scrierea dupa caligrafie

semicercuri 1/2 ora in banci 1/2 ora

-------- ----- ------ ------------

1) Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 189.

Ora II (9-10) Scrierea numerelor de Aritmetica la semicercuri 1/2 ora

aritmetica in banci 1/2 ora

Calculu din gand la Lucrari la aritmetica in

semicercuri 1/2 ora banci 1/2 ora

Rugaciunea cu cele doua clase si iesirea clasei I.

Ora III (10-11) Invatatorul va face lectie osebita cu scolarii din clasa a II-a asupra celor

patru lucrari ale aritmeticii, dupa plecarea acasa a celor din clasa I.

Rugaciunea cu clasa a II si plecarea acasa.

Dupa - amiaza

Ora IV (14 - 15) Scrierea in banci o ora Catehismul la semicercuri o ora

Ora V (15 - 16) Invatarea rugaciunilor o ora Scrierea dictando in banci o ora

la semicercuri sau

silabisirea la semicercuri

Rugaciunea de seara si plecarea elevilor acasa.

NOTA. Invatatorul, de doua ori pe saptamana, miercurea si sambata, va revizui curatenia tuturor scolarilor silindu-se a-i obisnui cu dansa, iar sambata, dupa amiaza si duminica dimineata va duce copiii la biserica. 1)

In vara anului 1857, de la Peretu, nu s-a prezentat nici un candidat si scoala a ra-

mas inchisa. Tinand cont de circulara din 25 ianuarie 1857, care la articolul 6 prevedea ca

,,Eforia se va folosi de acei preoti ai bisericii, care la intaia intocmire a acestor scoli au fost pregatiti a fi invatatori si vin la examen, la institutorul respectiv" 2), cu conditia sa nu fie hirotonisit, s-a prezentat si din satul nostru un candidat, in persoana preotului Dimi

trie Protopopescu, la 15 iulie 1858.3) Acest dascal a mai functionat si inainte de revolu-tie, in anii 1847 - 1848. La deschiderea scolii, in toamna anului 1858, nemaifiind local, acest invatator a trebuit sa inchirieze o camera dintr- casa,, de langa curte d-lui Adamia-de"4) ( unde se afla astazi cetateanul, Purcarea Gheorghe), ca sa invete pe copii carte. In primul an de scoala conditiile au fost deosebit de grele, neavand mobilier, fara carti, frig in sala de clasa etc, dar cei cativa elevi din clasa I au indurat aceste lipsuri si au frecven-tat cursurile insusindu-si cunostintele predate cu ajutorul alfabetului de tranzitie.Ajutat de alesii satului si de cativa locuitori, invatatorul a reusit sa faca un mobilier, adaptat la noua sala de clasa, iar ca manuale a folosit unele carti bisericesti si cateva table lancasteriene.

In anul urmator, 1859 - 1860, scoala a functionat cu clasele I-II, fiind inscrisi 32 de baieti 5), iar in 1860 - 1861 au frecventat 28 baieti in clasa I si 14 baieti in clasa a II-a.6)

Din 11 iunie 1859, guvernul hotaraste folosirea alfabetul latin in actele oficiale ale statului si in toate scolile din tara, 7) iar din anul scolar l861 - 1862, Eforia scoalelor a admis sa primeasca si fetele in scolile de la sate. 8)

In anul 1861, Eforia a elaborate o noua programa scolara care repartiza volumul de cunostinte si deprinderi in patru ,,despartituri" (clase). Baietii parcurgeau toate cele IV

Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p. 184.

Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 292/1860, f. 319

Idem, dos. 3135/1858, f. 151.

4) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 3

5 - 6) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 287/1860 f. 25 si f. 321.

7) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p. 179.

8) Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta. op. cit., vol. II, Craiova, 1981, p. 184.

despartituri, iar fetele doar despartiturile I, II si III si trebuiau sa stea in banci separate de baieti. Spre deosebire de programa din 1857, cea din anul 1861 adauga - in despartirea I: calcul in gand asupra celor patru operatii aritmetice cu numere intregi la despartirea a II-a

geografia (diviziunea pamantului in continente si oceane), culegere de insecte, plante si minerale; la despartirea a III-a:cele patru operatii aritmetice cu numere complexe,geogra- fia Principatelor Unite, iar la despartirea a IV-a: citirea ,,cu intelegere" din carti care cu-prindeau ,,cunostinte de economia de camp si casnica", ,,memorizatiuni" din biografia domnilor romani; la gramatica - partile cuvantului, formele gramaticale si aplicarea lor in

practica; geografia politica a Europei; masuri de greutate, de lungime, masurarea pogoane lor, cotitul butoaielor, la aritmetica si ,,scurta descriere" a plantelor si animalelor folosite in economia casnica". 1) La fiecare despartire se continua cu invatarea rugaciunilor si a catehismului, cu lectura unor parabole din Evanghelie si cu aplicarea lor.

Este, dupa cum se observa, o programa superioara celei din 1857, care pune mai

mult accent pe insusirea cunostintelor de matematica, cu aplicatii la problemele curente din viata satului (masurarea suprafetelor de terenuri, a capacitatii magaziilor, a butiilor, cunoasterea si folosirea masurilor si greutatilor etc.) si a principalelor notiuni de istoria si

geografia patriei, de botanica, zoologie, geologie.

In felul cum a fost alcatuita, programa depasea, insa, nu numai pe cea folosita pa-na la acea data, ci si nivelul de intelegere al elevilor (adesea, chiar si pe cel al invatatori-lor). Consideram ca cei care au alcatuit-o au fost bine intentionati, dar n-au cunoscut, in masura necesara, pe cei carora le era destinata aceasta. Din aceasta cauza, acest important

document scolar a ramas doar in proiect; la data cand a fost elaborata, cu pregatirea inva-tatorilor de atunci, programa nu putea fi, practic, aplicata.

La 24 ianuarie 1862 este dat mesajul domnesc adresat camerelor impreunate prin care se prevedea ,,reorganizarea fundamentala a instructiei publice pentru a o aseza pe nis

te baze mai solide, care sa garanteze buna crestere morala si intelectuala a junimii". 2) Pe

24 aprilie 1862, prin decret, aprobat de catre domnitorul, Al. I. Cuza, Eforia scoalelor din Bucuresti (Tara Romaneasca) si Consiliul scolar din Iasi (Moldova) au fost desfiintate si in locul lor a fost creat Consiliul Superior al Instructiei Publice, a carui durata era stabili-ta pana la elaborarea noii legi a instructiei.

Datorita acestor schimbari din invatamant,dar si a faptului ca s-a hirotonisit ca pre

ot, la biserica Sf. Nicolae, din localitate, dascalul Dimitrie Protopopescu a parasit scoala in primavara anului 1861. In aceasta situatie, Eforia a dat postul vacant si l-a scos la con-curs, dar nu a fost ocupat de nimeni. Abia toamna tarziu, in urma unui nou concurs, pos- tul a fost ocupat de invatatorul, Ioan Dimitrie (de fel din satul vecin, Plosca).

Dam mai jos decizia de numire a acestui dascal pentru scoala din Peretu.

,,Autorizatiune Provizorie,

Principatele Unite

Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice

Nr.20266 din 2 noiembrie 1862

d-lui Ioan Dimitrie,

Vazandu-se rezultatul examenului ce ai datu si certificatul de a dumitale moralita-te, Ministerul te numeste invatator la comuna PERETU, din districtul Teleorman, plasa Targului, cu leafa de lei 50 pe luna si alte beneficii, recunoscute de Guvern.

Totodata se alatura aci si un exemplar de instructiunile privitoare la invatatorii co-

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 411/1862, f. 325.

2) Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op. cit., p. 194.

munali si esti invitat a implini aceste indatoriri cu zel si activitate, iar leafa o vei primi de la 15 noiembrie viitor.

Ministru Seful Sectiunii I

(nesemnat) semnatura indescifrabila " 1)

Venind la Peretu, noul invatator a trebuit sa inchirieze o alta camera pentru scoala

in casa locuitorului ,, Ciuca Vlad" 2) (de pe strada Scoala Veche, unde locuieste azi, fosta bibliotecara a scolii, Varza Maria). Ca la orice inceput, greutatile au fost numeroase, dar ajutat de sateni a inceput cursurile scolare cu o mare parte din fostii elevi din anul trecut,

la care s-au adaugat si cativa copii noi in clasa I. Nu stim prea multe despre activitatea a-

cestui dascal, decat ca era un invatator bine pregatit, respectat de sateni si elevi, dar in fe-

bruarie 1865 a fost obligat sa plece de la scoala din Peretu si din acest motiv si-a dat de-misia si a parasit invatamantul.

In aceasta perioada erau preferati absolventii de seminar ca dascali deoarece erau

mai bine pregatiti decat candidatii de invatatori. Iata documentul prin care se face inlocui-

rea invatatorului de la Peretu cu un tanar absolvent de seminar.

,,Turnu Magurele

Nr. 53 din 9 februarie 1865

D-le Ministru,

D-l Iordan Bobocescu, prezentand certificatul cu nr.15 de absolvirea cursului Se-minarului Central din Bucuresti in anul scolar 1864 - 1865, avand drept medie a notelor

dobantite in toate clasele nota ,,Pre,bine", va rog cu respect sa binevoiti a-l recunoaste de la 15 februarie ale curentului (15 februarie 1865) de invatator in comuna de main jos:

D-l Iordan Bobocescu in comuna Peretu, plasa Targului, in locul d-lui Ioan Dimitrie, care va rog a-l permute in vacantul postului din comuna Nenciulesti, plasa Tar-

gului.

Revizor, M. Romniceanu

D-lui inistru de Justitie, Cultelor si Instructiunii Publice" 2)

La scurt timp apare ordinul de numire de la minister al lui Iordan Bobocescu, ca

invatator la scoala din Peretu.

,,Principatele Unite

Ministerul Justitiei, Cultelor si Instructiunii Publice,

Diviziunea I, Biroul III, nr.8087ndin 26 februarien1865,

D-lui Iordan Bobocescu

Vazandu-se rezultatul examenului ce ai depus inaintea d-lui Revizot respective, te

numesc invatator la comuna Peretu, din districtul Teleorman, plasa Targului,cu salariu de

50 lei pe luna si alte beneficii recunoscute de govern si de comuna, cu incepere de la 15 februarie 1865". 3)

Iata cum, in intelegere cu revizorul scolar si cu aprobarea ministrului, Iordan Bo-bocescu intra in invatamant in baza ordinului nr.8o87 din 26 februarie 1865 si inlocuieste pe unul dintre cei mai buni invatatori, ce fusese si subrevizor al plasii Targului, pe Ioan

Dimitrie.Acesta ester mutat, contra vointei sale, la scoala din Nenciulesti, in baza ordinu-

lui mai sus aratat, dar nefiind de accord cu aceasta mutare, isi da demisia la 1 martie 1865, din invatamant. 4)

Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 432/1862 f. 99 - 100.

Idem., dos. 517/1865, f. 47.

Ibidem., f. 48.

Ibidem., f. 48.

METODE DE INVATAMANT

Scopul invatarii limbii romane este realizat in scoala primara, cand: ,,Copilul inte-

lege limba, adica ceea ce citeste si ce aude vorbind; cand stie s-o vorbeasca la randul lui corect si e capabil sa-si exprime frumos cugetarile, ce traiul ii cere sa le impartaseasca in scris. Catre acest scop, ne indreptam in scoala, prin scriere, prin citire, prin recitari, prin deprinderi stilistice si gramaticale. Ramurile invatarii limbii le formeaza in scoala prima ra: Abecedarul, Citirea, Memorizarea, Ex. Intuitive, Gramatica si Compozitiunea" .1)

Invatarea copiilor sa scrie si sa citeasca a framantat timp indelungat mintea peda-gogilor , caci aceasta a fost una din problemele cele mai grele ale scolii primare.,,Scrie-rea si citirea formeaza temelia invatamantului intreg. Fara cunoasterea acestor mestese- guri mintea nu s-ar putea inavuti cu pretioasele adevaruri lasate mostenire de la genera-tiile duse si nici omenirea n-ar putea pastra, pentru cei care vin, lumina civilizatiei de astazi.. . .Cine nu stie sa scrie si sa citeasca, ramane vesnic atarnator de altii" .2)

Una dintre cele mai vechi metode pentru invatarea citirii, folosita vreme indelun-gata in scolile din Europa, dar si in scolile din Tarile Romane, a fost ,,Literizarea" sau ,,Slovenirea", numita asa pentru ca cerea elevilor sa invete mai intai numele literelor in ordinea alfabetica ( a slovelor) ,dupa care literizand, sa se deprinda a citi silabe si apoi cuvinte. Abecedarul, numit atunci ,,Bucoavna" avea pe prima pagina alfabetul chirilic scris cu litere mari, de tipar, apoi pe cel cu litere mici, de tipar. Paginile urmatoare cu-prindeau combinatii de doua litere (o consoana si o vocala), ex.:,, ba, be, bi, bo, bu; dupa aceea cu trei litere unite in toate modurile posibile (doua consoane si o vocala): bal, alb, bla, lab; apoi de patru litere (trei consoane si o vocala): arst, rast, sart, tars si in continuare silabe de 5, 6, 7 si mai multe litere ca: garst, sraft, sdrobst etc." 3) astfel ca elevii erau si-liti sa-si scalceasca limba si sa invete combinatii de litere si sunete ce nu existau in vorbi-rea lor, pe de rost, mecanic.

Dupa mai multe pagini sacrificate silabelor, urmau altele cu vorbe (de la simplu la compus), formate din doua silabe, apoi din trei silabe, patru silabe si din mai multe sila-.be. Alfabetul, silabele si cuvintele formau prima parte a bucoavnei.

A doua parte, cuprindea unele rugaciuni, grele, departe de gradul de pricepere al copiilor, impreuna cu catehismul care preciza, mai ales, datoriile crestinesti ale oamenilor

fata de dumnezeu.

In aceasta perioada, scolarii erau impartiti in clasa, in trei sectii sau grupe: in pri-ma erau cei care invatau literele; in a doua cei care silabiseau, adica din ,,litere" compu-

neau silabe si in a treia grupa cei care, cu chiu cu vai, puteau citi cuvinte si propozitii.

Pentru a intelege mai bine cum proceda dascalul cu elevii din prima grupa ca sa-i invete literele vom detalia putin aceasta metoda. Fara nici o pregatire prealabila, invatato-

rul, din prima zi, chema rand pe rand, pe fiecare copil la catedra si-i arata din bucoavna li terele in sir alfabetic, silindu-l sa le repete de atatea ori pana ce scolarul le cunostea per-

fect,nu numai la rand,dar si pe sarite.Cata greutate si ce munca enorma pe bietii copii! In-

vatarea literelor devenea astfel foarte anevoioasa si nu e de mirare ca majoritatea scolari-lor petreceau mai multi ani in aceasta sectie.

In grupa a doua, intrau copiii care cunosteau bine toate literele, fiind pregatiti pen-

tru silabisire,dar aici lucrurile mergeau si mai anevoios.Iata cum proceda invatatorul in a-

aceasta sectiune: cu vergeaua, cu condeiul sau cu degetul, dascalul arata pe sub litere, ros

1)Gh. N. Costescu, Metodica limbei romane, Ed librariei H. Steinberg,vol.I,1905,p.13-14

2) Ibidem, 14-15.

3) Ibidem, p. 15

tea numele fiecareia si apoi pronunta silaba. La fel dupa el si mai tarziu fara ajutorul lui, trebuia sa faca si elevul. Cata istetime ii trebuia unui scolar de 9 -10 ani ca sa inteleaga le

gatura dintre sunetul literei, semnul ei (forma) si numele acesteia din alfabetul chirilic ca sa treaca apoi de la numele literelor la citirea silabelor,asa cum se pronunta in viu grai. Ia-ta, spre exemplu, cuvantul ,,prune" (se compunea din literele p= pocoiu, r=rata, u=ucu, n=nas, e=est) se citea astfel in silabe: pru (p=pocoiu, r=rata, u=ucu), ne (n=nas, e=est), a-poi se citea cuvantul intreg: pocoiu-rata-ucu-nas-est=prune

La sectiunea a III -a, unde, se facea citirea de propozitii si de bucati literare, pro-cedeul era la fel, literizandu-se cuvant cu cuvant, pana ce se alcatuiau propozitii.Nu se al-

catuia nici un cuvant, nici o silaba, pana ce nu se repeta intregul alfabet pe de rost. Din cauza aceasta metoda literizarii a fost pentru copii anevoioasa, nefolositoare, neplacuta si cerea o munca istovitoare. O alta critica a fost adusa acestei metode pentru ca despartea

cititul de scrisul literelor,incat elevii foloseau doar memoria mecanica, fara sa o combine cu memoria vizuala a scrierii semnelor literelor, iar scrierea literelor se invata dupa un an sau doi, atunci cand elevul cunostea foarte bine alfabetul, alcatuirea de cuvinte si chiar de propozitii mai mici.

Metoda literizarii sau a slovenirii a fost inlocuita la sfarsitul secolului al XVIII-lea de ,,germanul Ghedicke, consilier de scoli in Bavaria, care pune in aplicare, incepand din 1798, o metoda noua de invatare, numita silabisire".1) Aceasta metoda consta in a pronun

ta fiecare silaba deodata, fara sa se mai numeasca literele una cate una, cum se facea la metoda literizarii. Ghedicke cerea sa se inceapa citirea dupa ce se faceau mai multe exer-citii de intuire, de vorbire si de gindire si preciza ca cel mai mare folos era ca scolarii pot sa scrie si sa citeasca de la inceput, pricepand ce fac. Dupa cum se vede, aceasta metoda se sprijinea si mai mult pe memorie fata de literizare, deoarece copilul trebuia sa cunoas-ca prin ,,silabe - literele" (la literizare era condus sa cunoasca prin litere - silabele si cu-vintele) si era nevoie sa citeasca si sa rasciteasca, dupa invatator, silabele diferitelor cu-vinte.

Din aceasta cauza metoda silabisirei a fost repede inlocuita, la inceputul secolului al XIX-lea, cu o metoda noua, care unea de la inceput scrierea cu citirea, usurand munca uriasa a elevilor, dar si truda dascalilor. Pintre apostolii acestei metode sunt considerati si

scotianul,Andrei Bell si englezul, Iosif Lancaster.Andrei Bell, nascut la Sf.Andrews in 1753,fost capelan si invatator la Madras(India),marturiseste ca ideia combinarii scrisului cu cititul o primi aci, intr-o scoala a indigenilor, unde mai multi baieti invatau pe fetite sa

scrie cu degetul,in nisipul imprastiat pe dusumeaua clasei. Iosif Lancaster, nascut in Lon-

dra,fondase o scoala pentru copiii saraci de la periferie,a sprijinit si el aceasa metoda. La

amandoi,aceasta metoda a fost combinata cu sistemul mutual sau monitorial, cu introdu-cerea bancii de nisip si a cercurilor de fier la capetele bancilor, fiind adoptata de multe scoli de pe glob, printre care si cele din Tarile Romane (cu exceptia celor din Tranilvania care au folosit alte metode). Aceasta metoda, numita,,Bell - Lancaster"sau mai pe scurt ,,lancasteriana"sustine ca elevul trebuie sa gandeasca, apoi sa scrie si in final sa citeasca ceea ce scrie. Cei doi pdagogi au introdus in scoala lor sistmul monitorial deoarece nu au avut bani ca sa plateasca alti invatatori. Ei s-au ajutat, in predarea lectiilor, de scolarii mai mari pentru a-i invata pe cei mici.

In Tara Romaneasca metoda lancasteriana, cunoscuta sub mai multe denumiri: metoda alilodidactica,mutuala, monitoriala sau de imprumutata invatatura,devenita apoi si sistemul de invatamant lancasterian, a fost introdusa de prof. Dimitrie Vilie in scoala

greceasca din Bucuresti, intre anii 1805 - 1815. De la Vilie metoda a fost preluata de Ion

1) Idem., p.24.

Heliade Radulescu, care a aplicat-o in scoala romaneasca de la Sf. Sava, incepand cu anul 1822 .1) Apoi, o parte din fostii elevi de la Sf. Sava, deveniti profesori la scolile normale din capitalele judetelor sau inspectori scolari, au raspandit aceasta metoda prin candidatii de invatatori de la sate, incat ,,in anul 1838 se anunta infiintarea a 3 ooo de scoli lancaste-riene prin toate satele din Tara Romaneasca". 2)

Metoda lancasteriana a fost cunoscuta si de Petrache Poenaru, inca din timpul studiilor facute la Paris, intre anii 1826 - 1831. Devenit apoi director al Eforii scoalelor, Poenaru a sustinut ca aceasta metoda ,,este singurul mijloc prin care se pot infiinta scoli prin sate fara a fi siliti parintii copiilor sa intre in cheltuieli cu cumpararea cartilor".3)

Metoda aceasta,,era singura mai economicoasa si usoara, prin care statul putea pu-

ne scoala la indemana poporului" 4), fiind potrivita acelei perioade, cand nu existau decat

putini invatatori, nu existau nici manuale scolare si nici starea ecconomica nu era inflori-toare. Aceasa metoda era potrivita acelei vremi deoarece ,,avea la baza principiul intraju-

torarii intre elevi: cei mai mari, mai pregatiti si mai sarguinciosi ,,imprumutau"din cunos-

tintele lor celor incepatori".5)

Invatamantul lancasterian, asa cum am aratat mai sus,se facea cu ajutorul monitori-

lor: invatatorul facea lectiile cu monitorii, iar acestia cu elevii. La fiecare banca, invatato-rul numea unul sau doi monitori, fiecare monitor trebuia sa aiba in grija sa maxim 5 elevi,

deoarece intr-un semicerc intrau doar 6 elevi, ca sa citeasca lectia. Pe langa monitorii de la banci, mai erau si monitorii generali: unul de citire, altul de aritmetica etc, ajutoarele directe ale invatatorului. Iata cum se desfasura o zi de scoala dupa sistemul lancasterian.

Dimineata, in prima ora se facea scrierea. Elevii intrau in banci. La fiecare banca,

de piciorul ei, se fixa o vergea, iar in varful vergelei se prindea o tablita de lemn, putin mai mare decat o palma,de forma dreptunghiulara,care se misca. Ea se folosea ca telegraf

pentru executarea si verificarea diferitelor lucrari date elevilor. Tablita aceasta avea doua fete: pe una se scria numarul de ordine al bancii, iar pe cealalta fata era scris cuvantul COR, de la ,,corectat". Invatatorul, de la catedra, da tema de efectuat, monitorilor de la banci. Se incepea cu banca de nisip, care era banca nr.1. Monitorul, numit si ,,sedator" (numele vine de la lista in care erau trecuti elevi ce apartineau unui semicerc, numit ,,se-da", dupa care monitorul verifica prezenta scolarilor zilnic), atragea atentia elevilor asu-pra formei unei litere,apoi ordona scrierea ei pe nisip. Acesta verifica si indrepta greselile

dupa care intorcea catre invatator fata tablitei pe care era scris cuvantul COR. Atunci in-vatatorul, convins ca tema s-a efectuat, da comanda pentru o alta tema, pana se termina ora.Monitorul poruncea: ,,indrepteaza primare" si unul dintre scolari, anume pus, tragea

cu o scandura peste nisip pentru a-l netezi si se trecea la invatarea altei litere.

La fel se proceda si la celelate banci:invatatorul da tema pentru fiecare banca la mo nitor, acesta verifica tema si intorcea tablita cu cuvantul COR, dupa care primea alta tema pana se termina ora de scris.Dupa ce scolarii invatau sa scrie literele pe nisip, tre-ceau la scrierea pe tablite din piatra si mai tarziu scriau pe hartie,deoarece era scumpa si greu de gasit. Monitorii dadeau elevilor de scris acasa litere, pentru cei din prima banca, silabe,cuvinte si propozitii scurte pentru cei din bancile urmatoare.Acasa elevii scriau pe tablita de lemn (numita panachida) mai ales cei din prima banca, iar ceilalti pe tablite din piatra.

Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 287.

D.C.Aricescu, Memoriile mele,in Arhivele Statului Bucuresti, ms.807,p.14-17

Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p. 65.

C. Moscu, Contributii la istoria pedagogiei romanesti, Bacau, 1943, p. 56.

Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op. cit., Vol. I, p. 440.

In cealalta ora elevii treceau la semicercuri pentru citit. Aici,in jurul semicercului,

urmareau lectia pe care o facea monitorul. Semicercurile erau din fier, mai rar din lemn

(de alun).Ele erau legate la capete in grinda din perete,cam la un metru distanta de podea,

incat sa vina pana in dreptul pieptului sau al umerilor scolarilor. La mijloc, deasupra se-micercu lui, atarnata de un cui era o sfoara, iar la capatul de jos era legata tabla lancaste-riana. Aceasta avea o forma dreptunghiulara, putin mai mare decat o coala de hartie, a-vand dimensiunile: 34 cm. lungime si 24 cm latime. Pe aceste table erau scrise lectiile. Se tiparisera lectiile de citire, gramatica,aritmetica, catehism etc. pe hartii, care se lipeau a-poi pe cartoane de mucava, ca sa se pastreze cat mai mult timp. Acestea se numeau table lancasteriene si tineau locul manualelor dupa care se predau lectiile

Citirea incepea cu tablele pentru invatarea alfabetului, dupa denumirea slavoneas-ca (chirilica) a literelor: az=a, buche=b, vede=v, glagoli=g, dobre=d, pentru cei din prima

banca; a silabelor compuse din doua litere pentru cei din banca a doua, exemplu: buche -

az=ba, vede - az = va etc. care trebuiau invatate pe de rost; cei din banca a treia memori- zau silabe formate din trei litere, exemplu: pom este format din literele, p =pocoiu, o = on

m = mislete. La bancile urmatoare cuvintele erau formate din doua sau mai multe silabe, iar mai tarziu se invatau propozitii simple. In clasa a II -a se invata citirea textelor, cu semnele de punctuatie (citirea sloboda, cursiva), scrierea se facea dupa modele de scriere sau dictando. Se foloseau mai multe procedee in predarea lectiilor de citire. Iata cateva dintre acestea.

Citirea sunetelor. Elevii din prima banca se asezau la semicerc in jurul monitoru-lui, cu mainile la spate. Acesta, cu o nuia(varga) de alun in mana stanga, la semnalul inva tatorului, pronunta cu voce tare o vocala ce era scrisa pe tabla. Scolarii, cu ochii pironiti la monitor, urmareau nuiaua care arata vocala si o repetau, pe rand, pana cand monitorul considera ca au invatat-o. Un alt procedeu folosit se desfasura astfel: monitorul arata cu nuiaua o alta vocala, fara sa o pronunte, lasand pe elevi sa faca aceasta si zicea,primul! si

primul scolar din semicerc pronunta vocala. Daca raspunsul era bun, arata alta vocala, pe

care urmatorul trebuia sa o recunosca. Daca nu o pronunta corect il punea pe urmatorul si daca acesta raspundea bine trecea in fata celui care nu a stiut. Cand se intampla ca mai multi elevi sa nu stie, monitorul ii punea sa repete pana invatau toti sunetul respectiv si a-

poi trecea la alt sunet.

Citirea silabelor.Dupa ce scolarii din banca a doua se asezau la semicerc, monitor-rul, la semnalul invatatorului,aplica primul procedeu aratand cu nuiaua prima silaba de pe

tabla si o pronunta cu voce tare, apoi zicea: primul! Atunci, primul scolar din semicerc o repeta si dupa el ceilalti. Procedeul al doilea: monitorul arata silaba fara sa o pronunte, la-

sand pe elevi sa o recunoasca si sa o pronunte cu voce tare,pe rand. Procedeul al treilea:

monitorul arata cu varga silabe diferite,sarind de la una la alta si fiecare scolar pronunta cu voce tare silabele aratate. Nu se trecea mai departe pana nu stiau toti elevi sa raspunda

corect. La fel se proceda si la bancile urmatoare, unde se citeau cuvintele, propozitiile si frazele, pana la sfarsitul orei.

Dupa amiaza, la aritmetica, elevii sedeau o jumatate de ora in banci si scriau ci- frele pe nisip, cei din prima banca, iar ceilalti rezolvau exercitii cu diverse operatii Apoi, in cealalta jumatate de ora, treceau la semicercuri, unde monitorii le predau noua lectie, folosind aceleasi procedee. Se citea si se socotea dupa table pana se termina ora.

La catehism, in ora urmatoare,se trecea la semicercuri, unde monitorii citeau cate

un rand si fiecare scolar repeta acel rand, pana se memoriza. Se citeau apoi doua propo-zitii si se repetau amandoua etc.pana se memoriza toata lectia.Era greu de invatat in ase

menea conditii, cind toti scolarii din aceeasi clasa repetau cu voce tare, in acelasi timp, de

aceea monitorii le dadeau si tema acasa pentru citit,ca sa-si consolideze cunostintele.

De asemenea, invatatorul avea obligatia ca in predarea lectiilor sa se convinga daca elevii au inteles noua tema. In acest scop el trebuia sa puna intrebari scolarilor dupa tinerea lectiei; de asemenea, inainte de a incepe predarea noilor cunostinte el verifica vechile cunostinte ale acestora.

Planul expunerii lectiei noi, trebuia prezentat elevilor, fiind scris de acestia pe caie-te. El era trecut pe o jumatate de pagina, urmand ca pe cealalta jumatate sa o completeze cu expunerea invatatorului in timpul predarii.Notitele scolarilor si planurile expunerilor

facute de invatator, erau controlate saptamanal de comitetul de inspectie.De asemenea,in-

vatatorul avea sarcina de a planifica si nota temele pentru acasa,,pe toate zilele anului".Se

acorda o atentie deosebita scopului lectiei, prin care se urmarea formarea unui om supus legilor si stapanirii. Prin lectii, invatatorul trebuia sa insufle elevilor ,,cucernicia catre ce-

le sfinte", respect ,,catre pravile si catre stapanire", ,,iubire catre buna oranduiala"si ,,dra-

gostea catre patrie" 1

O preocupare de seama a invatatorului era si formarea educatiei morale, cautand

prin ,,pilde si povatuiri" sa-i deprinda catre ,,fapte bune", sa devina ,,oameni de treaba si cinstiti", aratand ca ,,cea mai intinsa invatatura" nu are valoare daca nu este insotita de

,,bunatatea inimii". In general, educatia tinerimii era considerata ,,cea dintai trebuinta" a

unui popor, ,,temelia si chezasia" 2) acestuia.

Pentru a cunoaste mai bine continutul invatamantului din scoala de la Peretu, am

cercetat ,, Lista de relatia tuturor scoalelor comunale din judetul Teleorman cu deosebite insemnari dupa revizia ce s-a facut de profesorul scolii normale in anul 1843, Vasile Urzescu" ,3) si am aflat, printre altele, ca la scoala din satul nostru au frecventat cursu-rile 16 elevi, in anul scolar 1842 - 1843. O parte din ei sunt incepatori si ,,s-au deprins la tablele de silabism", ,,cunosc unele rugaciuni pe de rost"si,,poseda elemente de catehism" restul scolarilor sunt mai avansati si ,, citesc slobod", scriu curat ,, dupa spunere", rostesc

,,pe de rost elementele , principale ale catehismului si istoriei sfinte"si fac tot felul de cal-cule cu cele 4 operatii aritmetice, cu numere compuse.

Din cele aratate mai sus, observam ca invatatorul, Petcu Dimitrie, de la scoala Pe-

retu, acorda o atentie deosebita formarii deprinderilor de citire si scriere, memorarii pe de

rost a rugaciunilor si a diferitelor texte din alte carti religioase.Elevii invatau si cantari bi-

sericesti, participand la strana, alaturi de invatator, duminica si in alte zile de sarbatoare,

deci, pentru incepatori predomina invatamantul religios. Dupa deprinderea scrierii si a ci-

tirii, pentru cei avansati, invatatorul acorda mai multa atentie efectuarii calculelor cu cele

4 operatii aritmetice si rezolvarii diferitelor probleme cu regula de trei,precum si aplicarii

in practica a cunostintelor matematice la masurarea magaziilor sau a patulelor, la masura-

rea pogoanelor etc. De asemenea, dascalul aseza pe elevi in banci ,,dupa a lor sporire la invatatura" fiind ajutat de monitori. In mineiul lunii februarie 4),tiparit in anul 1831,la

1 -2) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 296

3) Ibidem, p. 184 - 196. 4) Mineiele sunt 12 carti religioase, care cuprind vietile sfintilor grupate pe luni, si, in cadrul lunilor pe zile. De aici numele lor:Mineiul pe ianuarie, Mineiul pe februarie etc. Importanta lor consta in faptul ca marcheaza victoria finala a limbii romane in cartile de cult in locul slavonei. Ele au contribuit la consolidarea limbii literare romane la sfarsi tul sec.XVIII si inceputul sec.XIX, process inceput in secolele anterioare. Vezi mai pe larg in lucrarea lui Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op cit., vol. I, p. 137.

Manastirea Neamtului, pe fata a doua, a primei file, este scris ,,sa se stie de cand am in-vatat eu la Petcu Dimitrie, de m-au pus monitor, de la leat 1840, noiembrie 4, eu popa Dumitrache"1),(avea 12 ani)

MANUALE SCOLARE.

In primii ani de invatamant, nefiind sumele de bani suficiente ca sa se tipareasca ma

nuale pentru toate scolile comunale s-a luat hotararea ca principalele cunostinte ale elevi-

lor sa fie tiparite pe table, dupa modelul lancasterian si sa fie gratuite. Primele table lan-casteriene au fost tiparite de ,,Danil Tomescu, in anul 1826, in limba romana,folosind al-fabetul chirilic simplificat de Ion Heliade Radulescu si distribuite scolilor din Bucuresti,

Craiova, Slatina si Golesti" .2) Din anul 1832 aceste table au fost trimise tuturor scolilor incepatoare de la orase, dar mai ales la scolile normale din capitalele judetelor, unde din anul 1838 invatau dupa ele candidatii de invatatori pentru scolile satesti

Pentru fiecare scoala comunala erau necesare 81 de table (adica l62 de foi de hartie, cate doua pentru fiecare tabla de carton), dar in primul an de invatamant (anul 1838) s-au trimis doar 14 table, ce cuprindeau, la citire: prezentarea alfabetul chirilic, cu litere mari si mici, de tipar si gruparea lor in silabe, formate din doua si trei litere,iar la aritmetica, tablele incepeau cu pronuntarea si scrierea numerelor intregi si cateva exercitii de adunare.

Aceasta intarziere s-a datorat faptului ca Eforia nu a avut propria sa tipografie si a cumparat-o de la Didot, din Franta. Din adresa Eforiei scoalelor trimisa Dpartamentului Logofetiei Treburilor Bisericesti, la 21 martie 1838, se precizeaza ,,toate aceste invata-turi se vor tipari in table ca sa nu aiba taranii greutati in cumpararea de carti".3) De ase-menea,se preciza ca aceste invataturi ,,se vor tipari de indata ce se va aseza tipografia"

In anul 1839 s-au tiparit restul de table si majoritatea scolilor le-au primit, incat in

anul urmator toate scolile comunale aveau intregul trup de table.Din cercetarea documen

telor de arhiva aflam ca si la scoala din Peretu s-au primit tablele lancasteriene. Astfel, din ,, Lista de numarul si numele satului si de numele si prenumele candidatilor din jude-

tul Teleorman carora li s-a dat pana acum cate un trup de table lancasteriene, compus din

81 de table", reiese ca ,,in satul Peretu, candidatul Petcu Dimitrie, a primit un trup de ta-

ble, compus din 81 de table".4)

Un trup de table se compunea din: 32 foi de silabism, 12 foi de catechism, 24 foi de Sf. Scriptura, 34 foi de istoria testamentului, 16 foi pentru scriere model (caligrafie) si

44 foi de aritmetica" 5), in total, 162 de foi, adica 81 de table. Fiecare tabla costa 10 pa-rale (1 leu avea 40 de parale), in total costau 20 de lei si 20 de parale.Plata tablelor s-a su-

portat de catre stat.

Prin folosirea tablelor lancasteriene si apoi a manualelor scolare a patruns si in scolile de la sate alfabetul chirilic simplificat de Ion Heliade Radulescu, usurand munca de invatare a scrisului si a cititului de catre elevi prin folosirea timida de catre invatatori a

principiului fonetic in predare. In partea de jos a fiecarei table sau la sfarsitul fiecarei lec-

1) Arhiva locala a Bisericii Sf.Nicolae din Peretu,Mineiul pe februarie, p. 2.

2) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 287.

3) Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op. cit., vol. I, p.346.

4) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 2873/1842 f. 31.

5) Gheorghe Parnuta, Istoria invatamantului din judetul Ialomita (1300 - 1918),

vol. I, Slobozia, anul 1977, p. 130.

tii din manual erau scrise instructiuni pentru invatatori (indrumari metodice). Asfel, la ta-blele de citire se preciza ca ,, literele cunoscute sa se pronunte fara ajutor de vocale. Spre pilda: litera s sa nu se mai pronunte slovo, precum ziceau invatatorii cei vechi, dupa slo-

venire, nici ,,se", ca unii din cei mai noi invatatori, ci sa se pronunte fara insotirea lui ,,e"

sau a oricarei alte vocale, fiindca o asemenea insotire este de obste nu numai de prisos, ci

inca impiedicatoare in cunoasterea adevaratului sunet care se aude printr-o singura mis-care a organelor vorbirii, adica ,,s".1)

Dupa anul 1838 numarul scolarilor fiind mereu in crestere, iar tablele lancasterie-ne rupandu se cu usurinta, chiar daca erau lipite pe carton sau panza, Eforia a pus proble-ma tiparirii manualelor scolare care sa fie folosite si de elevii de la sate. In aceasta situa-tie,Eforia scoalelor se adreseaza cu raport special domnitorului,Alexandru Dimitrie Ghica la 18 aprilie 1839, prin care arata ca tiparirea cartilor,,este una din cele mai neaparate tre-buinte". Se pune accent mai ales pe cartile de invatatura, subliniindu-se ca acestea trebuie

sa se tipareasca in asa fel, incat ,, sa nu se impovareze taranii cu cumpararea lor",ci sa fie date,,pe la sate fara plata".In afara de aceste carti de invatatura care erau cuprinse in table lancasteriene, raportul cerea sa se tipareasca si ,,carticele de coprindere morala si religi-oasa", precum si lucrari ,,de iconomia campului". Acestea urmau sa fie date spre vanzare ,,la un pret scazut,accesibil", copiilor de tarani, acestia fiind ,,mai toti de parinti saraci".2)

Eforia a fost nevoita sa faca acest raport special deoarece in bugetul pe anul 1838 a primit suma de 20.000 lei, suma ce abia a ajuns pentru tiparirea tablelor lancasteriene, iar pentru carti nu s-a prevazut nici un ban. Atunci Eforia a hotarat ca pentru clasa I de la scolile satesti sa se foloseasca, in continuare tablele lancasteriene si pentru clasa a II-a sa se tipareasca manuale. Acesta carti erau trimise de Eforie catre profesorul scolii normale, iar acesta prin subrevizorii de plasi si prin candidatii de invatatori le trimiteau catre scoli-le comunale sa fie impartite elevilor. Ca sa se pastreze cat mai mult manualele, deoarece se tiparisera putine, din lipsa de fonduri,Eforia a trimis o circulara catre scoli prin care in-

dica sa nu se inceapa citirea dupa carti, decat dupa ce elevii au invatat literele de pe table-

le lancasteriene din perete.,,Pentru deprinderea mai cu inlesnire la citire si la scriere a sco

larilor din clasul intai, incepatori, si pentru mai putina stricare a manualelor si a celor din-

tai table de silabism, s-a chibzuit a se tipari carte de alfabet pe deosebite table de perete si a se face dupa aceasta si o deosebita tablita manuala pe o singura foaie, atat pentru citire, cat si pentru scriere, ca pana a se deprinde scolarul a cunoaste cele dintai litere sa nu stri- ce manualul in grab de silabism ce s-a tiparit mai dinainte,ci sa se slujeasca cu aceasta ta-

blita,care fiind lipita pe panza se poate pastra mai bine".In continuare se mentiona ca ,,nu

mai dupa ce se vor invata literele pe aceasta tabla de perete vor putea trece scolarii la in-vatatura celorlalte table care incep cu nr.1 al silabismului. De asemenea, se va urma si cu manuale;numai dupa intrebuintarea tablitelor mai sus aratate se va putea da in mana copii

lor celalalt manual de silabism pentru citirea si caligrafia cea mai mica pentru scriere".3)

Dupa cum se vede din circulara Eforiei trimisa la scoli,se tipareau foarte putine manu-ale si la intervale mari de timp,insistandu-se pe langa dascali sa aiba mare grija pentru pastrarea lor. Daca la inceput Eforia a cautat sa imparta copiilor de tarani cartile gratuit, sau cu un pret cat mai scazut, avand tipografie proprie, din lipsa de fonduri, va trece la obligarea elevilor de la sate sa le cumpere pentru clasa indicata si la pretul oficial.Iata un fragment din circulara care hotaraste acest lucru. ,,Copiii nu se primesc in scoala ca sa le

1) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op cit., p. 71.

2) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 7760/1839, f.91.

3) Idem, dos. 2111/1843, f. 74.

fie invatatorul doica, ci ca sa invete carte, apoi fara carti ce invatatura le-ai putea da?"1)

Se cerea invatatorului sa nu mai primeasca elevii la scoala daca n-au carti. Pentru cei care frecventeaza lectiile ii spune sa fixeze ,,soroc scurt" spre a le cumpara, altfel sa-i indeparteze din scoala pe cei fara carti.

Eforia fixeaza cartile ce trebuiau cumparate de elevii clasei a II-a, precum si pre-

turile unora dintre ele.

Manual de silabism

Manual de catehism - costa 2,10 lei.

Caligrafia cea noua (mare), de Gh. Pop - costa 3 lei.

Deprinderea de citire, de Gh. Pop - costa 2,10 lei.

Aritmetica cea mica - costa 2,10 lei

Istoria sfanta de Florian Aaron - costa 3 lei

Total = 12,30 lei" 2)

Desi Eforia era foarte categorica in privinta manualelor scolare, ea nu a putut sa aco-pere necesarul de carte pentru toti elevii. Acest lucru rezulta si din unele rapoarte ale pro- fesorului scolii normale din care aflam ca, in afara de cartile de mai sus, in scoala se folo-seau si altele ca:,, manuale de rugaciuni, feluri de scrieri, gramatici, testamente de Smirna " 3) etc. Pretul acestor manuale fiind destul de mare,multi copii nevoiasi nu puteau sa le cumpere si erau indepartati din scoala, conform dispozitiilor date de Eforie.4)Pentru a in-telege mai bine cat de scumpe erau cartile scolare vom da un exemplu in acest sens. O chila de bucate ,,avea 2o de banite sau 35 de duble"5), care in aceasta perioada ,,se vin-dea intre 40 si 15o de lei" 6). Daca un satean avea mai multi copii de varsta scolara, ca sa le cumpere carti, insemna sa-si vanda cea mai mare parte din bucate si ramanea muri-tor de foame. Acesta era unul din motivele pentru care taranii nu-si dadeau copiii la scoa-la si astfel numarul celor care invatau carte era destul de mic in aceasta perioada.La scoa-la din Peretu, media anuala a elevilor care frecventau cursurile, pentru anii 1838 -1848 au fost de 14 elevi

SISTEMUL DE NOTARE. RECOMPENSE SI PEDEPSE. EXAMENE.

Regulamentul scoalelor prevedea,la paragrafele 176 - 177,ca,,gradurile meritului" elevilor vor fi,,insemnate cu numerele 1,2,3 si 4.Cei care obtineau nota 4 repetau clasa"7)

In general, acest sistem de notare s-a respectat pana la 1864, cu unele modificari facute de cadrele didactice si acceptate in mod tacit de Eforie. Datorita nivelului di-ferit de cunostinte al candidatilor de invatatori,dar si al elevilor, profesorii de la orase,

cat si invatatorii de la sate, au apelat, in afara celor patru note admise, fie la alte note sau la calificative.Mai des s-au folosit ,,E" (eminenta mare), ,,e" (eminenta mica), dar si ,,o"(zero) in urmatoarea ordine a valorii ,,E, e, 0, 1, 2, 3, 4."8) Alte cadre didactice,

mai putine, ,,au folosit calificativele: foarte bun, bun, rau" 9) etc

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 6707/1837, f. 46.

2) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p.277.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1773/1844, f. 13.

4) Idem., dos. 6707/1837, f. 46.

5) Preot Iancu Anastasescu, op. cit., p. 413

6) Ilie Corfus, Agricultura Tarii Romanesti in prima jumatate a secolului al XIX-

lea. Editura Academiei, Bucuresti, 1960, p. 263.

7) Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op. cit., vol. I, p. 292.

8) Ibidem.

9) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 269.

Verificarea insusirii cunostintelor predate si notarea lor se facea fie zilnic prin in-trebari, fie prin ,,analizul" lectiei sau prin examenul de la sfarsitul lunii (recapitularea cunostintelor predate intr-o luna de zile), cand trecea in alta banca.Elevii care raspun-deau foarte bine primeau nota ,,E" sa,,e", iar cei care nu stiau primeau nota 4 si repe-tau aceeasi clasa. Ca recompense, elevii silitori primeau si la purtare nota ,,E", iar la sfarsitul anului in urma examenului dat, in afara premiului (a coronitei), primeau si u-

nele carti scolare sau bani, dati de proprietarul mosiei sau de alti sateni mai instariti.

Elevii care nu invatau sau nu erau cuminti erau aspru sanctionati de invatator cu pedepse total nepedagogice ca: bataia cu varga (nuiaua), cu linia sau cu biciul, fie la palma, fie la spate.,, Scolarul pedepsit era culcat pe banca sau tinut de un alt coleg in spinare si batut la spate de se invinetea pielea. Elevii mai mici si neastamparati erau pusi cu chica in cui" 1) (baietii purtau ca si fetele parul lung si-si faceau coc, chica).

Unii din ei citeau intr-un picior, altii stateau in genunchi pe boabe de porumb sau

coji de nuca o jumatate de ora, altul era cu ochii in soare sau cu mainile in sus. Eforia nu a fost de acord cu aceste pedepse si a reusit prin instructiunile sale sa fie abolita bataia in scolile satesti. Aceasta considera ca scolarii pot fi sanctionati pentru ,,nesi-linta" la invatatura, la ,,conduita si absente de la cursuri" cu: ,,nota rea", mustrare ,,in fata clasei", ,,sederea in picioare (1 -2 ore)", arestul la scoala (1 - 3 ore)." 2)

Si dupa redeschiderea scolilor,in anul 1857, sistemul de notare s-a mentinut,avand cele patru note, 1, 2, 3, 4, la care majoritatea invatatorilor au adaugat, ,,E" si ,,e", pe care Eforia le-a acceptat inainte de 1848.La examenele de la sfarsitul lunii, dar mai a- les de la sfarsitul anului scolar, elevii cu notele cele mai bune erau premiati cu coroni-te. Pentru pastrarea ordinii si linistei in clasa, Eforia atragea atentia invatatorilor sa nu se lase ,,niciodata prada maniei" si ,,sa insoteasca" intotdeauna ,,linistea si blandetea cu statornicia si seriozitatea".Prezenta elevilor la scoala era obligatorie. Direct si cu ajutorul monitorilor, invatatorul ,,facea prezenta la clasa, controla curatenia corporala, a cartilor si caietelor "3) Pentru cei care nu invatau,erau obraznici sau absentau de la cursuri, primeau sanctiunile mai sus aratate. Pentru scoala sateasca, in randul sanctiu-nilor, nu se prevedea eliminarea elevilor vinovati.

EXAMENUL SCOLARILOR.

sului si a satenilor. Era deci un examen public si era socotit zi de sarbatoare pentru in-

treaga comunitate. De regula, se facea umbrar langa scoala, sala de clasa fiind mica, neancapatoare, pentru atata public. Dupa ce s a terminat slujba la biserica toata lumea s-a indreptat spre scoala.Solemnitatea a inceput cu,, cantarea diminetii", dupa care in-vatatorul, Petcu Dimitrie, a tinut o inflacarata cuvantare in care a subliniat importanta

1) Gheorghe Parnuta, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit., p. 90 - 91.

2) Nicolae Andrei, Gheorghe Parnuta, op cit., vol. II, 1981, p. 146.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P. dos. 328/1861, f. 79

invataturii de carte pentru luminarea si propasirea poporului roman, dar si la datoria pa-rintilor de a-si trimite copiii,cu regularitate la scoala.Invatatorul a subliniat faptul ca scoa- la satului este o mare,,facere de bine" pentru ca aici ,,junimea" vine sa invete trei lucruri ,,neaparate, fara care n-ar putea trai: cunostinta cititului, a scrisului si a socotelii". Insis-tand asupra foloaselor stiintei de carte, invatatorul a tinut sa arate ca, ,prin cunoasterea cititului, omul afla din carti cum sa respecte pe cei mari si cum sa se poarte cu semenii lui". In plus, invatatura ,, ne fereste de rautatea unor oameni".

Prin cunoasterea scrisului dobandim ,,mijloc de a arata ceva dupa placul nostru,

fara a mai fi nevoit sa mergi sa-ti scrie altul pentru plata". In continuare subliniaza impor-

tanta cunoasterii arimeticii, care il ajuta pe om sa nu mai fie pacalit de unul si altul, inse-lat si pagubit.Invatatorul informeaza apoi asistenta asupra a ,,cate s-au indeletnicit" in timpul anului si invataturile pe care le-au dobandit scolarii: tablele de rugaciuni, de catehism si de istorie sfanta pa dinafara, la fel si cele 4 lucrari ale aritmeticii, scrierea dupa spunere, precum si cantari religioase

Apoi se adreseaza elevilor spunandu-le ca in timpul desfasurarii examenului sa dea raspunsurile cu mult curaj pentru a putea ,,dobandi", de la asistenta ,,lauda", iar de la stapanire ,,indoita cinste".Fiecare elev trebuia sa raspunda la 3 intrebari dintr-o singura materie. Tinand cont de raspunsurile date, elevii erau notati si clasificati in ordinea me-diilor,pentru a li se inmana premiile.Premiul I se acorda elevului care avea numai nota ,,E", premiul al II-lea elevului cu majoritatea notelor ,,e" si cateva note de 1, premiul al III-lea celui care avea note de 1 si foarte putine de 2 s.a.m.d. La sfarsitul examenului, elevii premianti, ca si invatatorul lor au fost rasplatiti de proprietar si de unii sateni insta-riti,, cu suma de 4o de lei", 1) dupa care, cu totii, s-au indreptat spre casele lor.

Din documentele cercetate, observam ca, si dupa redeschiderea scolilor, in anul 1857,

examenul general de la sfarsitul anului scolar se desfasura cu mare fast, elevii fiind exami

nati in fata parintilor, a alesilor satului, a proprietarului sau arendasului.Cei care erau pre-

mianti erau rasplatiti cu coronite, cu carti scolare si chiar cu sume mici de bani. Acest examen era nu numai ocazia,dar si mijlocul menit sa duca la apropierea parintilor de scoa

la, sa sporeasca interesul acestora pentru invatatura de carte, dar si sa creasca autoritatea

invatatorului in fata intregii comunitati. In acelasi timp si satenii erau interesati ca invata-torul sa-si faca datoria, altfel acestia reclamau forurilor superioare.

INVATATORII SCOLII DIN PERETU INTRE ANII 1838 - 1865

Din anul 1838, la scoala din Peretu, a functionat primul invatator calificat pentru aceasta profesie, Petcu Dimitrie. Din documentele de arhiva aflam cateva date despre a-

cest dascal. Astfel, din ,,Lista de toti candidatii de invatatori din judetul Teleorman, din 26 octombrie 1844, alcatuita de profesorul scolii normale, Vasile Urzescu" reiese ca Pet-

cu Dimitrie a fost numit ca invatator la scoala din Peretu la 26 octombrie 1838, cand avea

26 de ani. Aceasta inseamna ca s-a nascut in anul 1812, in orasul Rusii de Vede, din pa-rinti sarbi. Era flacau, fiu de birnic 2) si s-a dovedit unul dintre cei mai buni candidati de

invatatori. Acest lucru rezulta din ,,Lista de relatia tuturor scoalelor comunale din judetul

Teleorman, cu deosebite insemnari dupa revizia ce s-a facut de profesorul scolii normale,

In anul 1843, Vasile Urzescu"3) in care se arata ca este un ,,invatator silitor".Apreciat de

profesorul scolii normale, Petcu Dimitrie, este numit de organele superioare, incepand cu

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1322/ 1847, f. 57

2) Idem, dos. 1773/1844, f. 191 - 196.

3) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 188 - 189.

anul 1838, subrevizor scolar in plasa Targului. In aceasta situatie, la scoala din Peretu, pe

langa invatatorul, Petcu Dimitrie, devenit si subrevizor scolar, este trimis ca ajutor de in-vatator, tanarul candidat, Andrei Mija, intre anii 1844 - 1846 (dupa care pleaca la o scoa- la din Turnu Magurele). Acesta are 24 de ani, este flacau, birnic si leafa, 400 lei pe an.

Petcu Dimitrie a functionat la scoala din Peretu intre anii 1838 - 1847. In aceasta perioada, de mai multe ori, au incercat unii din sateni sa-l inlocuiasca pentru a numi ca in

vatatori diferiti protejati ai lor, pe motiv ,,ca-i om striin" si nu din satul lor. Pana la urma,

uneltirea protopopului local, Ivan si a altor cativa sateni,reuseste si-l inlatura pe Petcu Di-

mitrie, inlocuindu-l cu fiul protopopului. Iata cum s-au desfasurat lucrurile.

Un grup de sateni in frunte cu protopopoul, care era si vechilul proprietarului mo-siei Peretu, Alexandru Belu, ii trimit acestuia o jalba prin care cerea inlocuirea lui Petcu

Dimitrie cu fiul protopopului. Dam mai jos jalba satenilor trimisa in vara anului 1847 ca-

tre proprietarul mosiei Peretu.

,,Dumnealui marele aga, Alexandru Belu,

Dupa desele reclamatii facute, am tot asteptat din zi in zi ca sa putem dobandi un invatator destoinic a ne invata pe fiii nostri precum vedem si in alte parti, ca cel de azi il avem inca de la intemeierea scolii si nu cunoastem nici un fel de invatatura. Copiii au ui-

tat tot. La alte sate vedem ca au iesit 2 - 3 randuri de copii deosebiti cu totul de cum au in

trat si parintii lor sunt foarte multumiti. Vazand ca de la seminarul Sf. Mitropolii a iesit un tanar cu deosebite invataturi, anume Dimitrie, fecior al parintelui protopop si pentru ca il cer in alte parti noi ne invoim sa ramaie, aici, in satul nostru.

Preotul Draghici Paun

Preotul Anastase Stan

Mirea Badea

Gheorghe Vinatoru

Sandu Nedelco

Burcin san Sandu

Radu Ghimis

Mirea Iaurum

Stan Iaurum

Mirea Iaurum

Mihail Irianu

Stan Iaurum

Vladu Irianu

Dimancea Varza

Stoian Breslasu

Dimancea san Voicu

Stoica Martin

Paune Vinatoru

Ion Hotu

Gheorghe Cojocaru

Sandu Martin

Mihai Almajanu

Stan Almajanu August 1847" 1)

Ca sa-i faca pe plac omului sau de incredere, protopopului Ivan, proprietarul mo-siei trimite la randul sau jalba catre Eforie la care alatura si jalba locuitorilor, cerand si el inlaturarea lui Petcu Dimitrie, cat si suprimarea scolii din satul Albesti, motivand

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1296/1847, f. 100

ca este sat mic si aproape de Peretu. Iata documentul.

,,Cinstitei Eforii a scoalelor,

Fiindca la satul Peretu, din Teleorman, candidatul ce este nu inainteaza invatatura

ucenicilor pe care poate sa-i sluteasca cu bataile din betie, rugata este cinstita Eforie de a binevoi sa randuiasca pe cel numit in alaturata jalba a clacasilor si totodata de a fi in putinta sa suprime scoala de la satul Albesti, tot pe aceasta mosie, fiind satul mic si cu apropiere de scoala Peretu.

ss vel logofat, Alexandru Belu azi, 2 august 1847." 1)

Eforia scoalelor, fara a mai cerceta daca este sau nu adevarat ce se spune in jalba,

pune urmatoarea rezolutie. ,,D-l profesor va lua in bagare de seama recomandatia ce face d-l proprietar si va aseza pe acel tanar in locul celui ce se afla acuma". 2)

Profesorul scolii normale din Rusii de Vede, Vasile Urzescu,vazand uneltirea pro-

topopului, care era ajutat de proprietarul mosiei ca sa-si aduca fiul la Peretu, se opune

si raspunde Eforiei ca ,,Petcu Dimitrie este unul dintre cei mai buni invatatori din judet", fiind in acelasi timp si subrevizor sl plasii Targului. Cu toate incercarile profe-

sorului de a-l mentine pe Petcu Dimitrie la Peretu n-a reusit,deoarece,Eforia a ordonat

inlocuirea lui, cu fiul protopopului Ivan, anume Dimitrie Protopopescu, iar Petcu Di-mitrie a ramas numai subrevizor de plasa. Peste putin timp este numit subrevizor peste doua plasi: Targului si Teleormanului, conform ordinului Eforiei din decembrie

1847 3), ,,fiind scutit de claca". 4)

Iata , cum prin uneltirea protopopului, a proprietarului si a catorva sateni, Petcu Dimitrie, unul dintre cei mai buni invatatori, dupa ce slujise la scoala din Peretu 9 ani

a fost inlocuit. Aceasta decizie a fost favorizata si de faptul ca, inca din anul 1844, E-foria a intervenit la episcopie spre a se aproba ca, seminaristii, care si-au terminat stu-diile de preotie si sunt prea tineri, pana vor ajunge la varsta de a se hirotonisi, sa faca slujba de invatatori la sate. Se cerea acest lucru deoarece ,,seminaristii erau mai bine pregatiti decat invatatorii". 5)

Din anul 1847 este dascal la scoala din Peretu tanarul, Dimitrie Protopopescu, fiul

protopopului local, nascut in anul 1828, fiind unul dintre primii elevi ai lui Petcu Di-mitrie, absolvent in anul 1843. A condus scoala pana in anul 1848, cand a izbucnit re-

volutia din Tara Romaneasca.Motivand ca multi invatatori au participat la aceasta, gu

vernul reactionar de atunci ,,a inchis scolile cu data de 1 noiembrie 1848". 6) Scolile satesti au ramas inchise timp de noua ani, cand caimacamul, Alexandru Dimirie Ghi-ca, fostul domnitor care in 1838 infiintase aceste scoli, le-a redeschis prin ofisul dom-nesc nr.12 din 11 ianuarie 1857 (cele de la orase fiind redeschise inca din 1851).

Pentru intervalul de timp, 1848 - 1857, cu toate incercarile facute pana la aceasta

data, nu am reusit sa gasim nici un document in arhive, care sa ne arate situatia de la scoala din Peretu. Legat de aceasta perioada avem doar informatiile date de fostii inva

tatori de la Peretu,Petre Stroescu, in lucrarea sa, cat si Stanciu Alexandru in monogra-

fia scolii.

Dupa inchiderea scolii satesti organizata de stat, incepand cu data de 1 noiembrie

1848, peretenii au facut dese incercari la autoritati de a o redeschide. Deoarece nu au reusit acest lucru, satenii au hotarat sa deschida o scoala particulara, pe langa biserica,

1 - 2) Apud, Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta. Op. cit., p.220 - 221.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1322/1847, f. 10

4) Idem, dos. 1283/1847, f. 227.

5) Idem, dos. 1755/1844, f. 97.

6) V. A. Urechia, op. cit., vol. II, p.350.

asa cum fusese inainte de 1838, iar invataturile se fie predate de un preot tanar sau tarcov

nic, iar plata invatatorului sa fie suportata de parintii copiilor ce invatau carte. Acest lucru vine sa-l confirme Petre Stroescu in cartea sa, unde face precizarea ca printre fostii inva-tatori ai scolii a fost (este primul numit in lucrare) ,,Marin Sisu, tarcovnic, care scria pe ni sip, in loc de tabla, iar scoala a functionat acasa, la el". 1)

Nu stim précis cat a functionat ca dascal, acest cantaret al bisericii Sf. Nicolae, dar si-gur in anul scolar 1855 - 1856 scoala exista in locuinta sa. Din informatiile culese de la mai multi sateni si indeosebi de la Sisu Tudor, nepotul lui Sisu Marin, am aflat ca acesta s-a nascut in anul 1823. Dupa terminarea scolii din Peretu, in anul 1837, a activat pe lan-ga biserica Sf. Nicolae, unde a fost numit tarcovnic in 1843 si s-a mentinut in aceasta slujba pana in anul 1896, deci o perioada de 53 de ani

Dupa redeschiderea scolilor satesti, in anul 1857, primul invatator a fost tot semina-

ristul,Dimitrie Protopopescu,fiul fostului protopop Ivan,intre 15 iulie 1858 si mai 1861. Deoarece in acest timp s-a hirotonisit pentru biserica Sf. Nicolae, a parasit invatamantul, iar postul a ramas vacant. Dupa mai multe concursuri a fost numit ca invatator, Ioan Di-mitrie, la 2 noiembrie 1862, nascut in satul vecin, Plosca, avea 24 ani, casatorit.Nici acest dascal nu a stat mult la Peretu, desi era un tanar capabil, deoarece prin uneltirea inspecto-rului de atunci, a fost inlocuit la 14 februarie 1865, cu un tanar seminarist, Iordan Bobo-cescu. Asa cum am aratat mai inainte, Ioan Dimitrie, desi era si subrevizor scolar, nemul-tumit de aceasta inlocuire si-a dat demisia din invatamant la 1 martie 1865.

ORGANELE DE INDRUMARE SI CONTROL ALE SCOLILOR SATESTI

Din cele prezentate pana acum am observat ca organizarea scolilor publice din orase si a celor satesti s-a facut dupa un plan bine gandit. Avem in vedere, desigur, epoca respecti-

va,conditiile si posibilitatile de atunci. De la inceput s-au stabilit o serie de masuri menite

sa contribuie, mai intai, la asigurarea conditiilor materiale: pregatirea spatiului necesar pentru scolarizare, inzestrarea scolilor cu mobilier si materialul didactic, cu table lancas-teriene si manuale etc. A fost stabilita obligatia satenilor de a asigura leafa invatatorilor, dar si unele inlesniri din partea proprietarilor fata de dascali. In aceste conditii doar copiii

de la oras invatau carte gratuit,deoarece leafa cadrelor didactice nu era suportata de parin-

tii lor, ci de catre stat.

Pregatirea invatatorilor a constituit, de asemenea, o problema deosebit de impor-tanta in perioada organizarii invatamantului satesc. Selectia candidatilor s-a facut pe baza

unor criterii judicioase si dupa ce urmau un curs pregatitor obligatoriu puteau deveni inva

tatori. Definitivarea in invatamant se stabilea in urma unor verificari repetate la clasa si pe baza rezultatelor obtinute de elevi la examene. Aceasta inseamna ca a fost buna ideea

pregatirii candidatilor in orasul de resedinta al judetului, in cadrul scolii publice, care a de

venit scoala normala, incepand din anul 1838.

O alta problema care a stat in atentia organizatorilor scolilor a fost cea a asigurarii

activitatii de indrumare si control a scolilor orasenesti si comunale. Despre aceasta vom

discuta in randurile urmatoare.

EFORIA SCOALELOR.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea organul central

de indrumare si control a fost mitropolitul tarii,deoarece majoritatea scolilor erau particu-

1) Elena si Petre Stroescu, op. cit., p. 4

lare si functionau pe langa biserici, iar ca dascali functionau preotii, mai rar mireni. Pe plan local, scolile erau indrumate si controlate de efori, care erau fie din randul episco-

pilor, fie din randul proprietarilor de mosii (ex. scoala din Peretu), mai rar din randul o-rasenilor.

In primele decenii ale secolului al XIX-lea s-au infiintat mai multe scoli si se sim-

tea nevoia unui organ central care sa se ocupe numai de bunul mers al acestora. Asa a a-parut Eforia scoalelor,la Bucuresti infiintata de domnitorul, Mihail Sutu,in anul 1803 si avea la inceput doi efori din randul marilor boieri,care aveau cunostinte in acest domeniu: Grigore Brancoveanu si Nestor Craiovenescu. La 27 martie 1813, domnitorul Ion Gheor-ghe Caragea, da un pitac prin care ,, a dispus sa fie patru efori pentru ca scoala sa fie mai bine organizata si supravegheata. Sunt numiti Mihail Schinasca si postelnicul C. Vlahu-ta" 1), alaturi de ceilalti doi efori mai sus numiti. Rolul Eforiei scoalelor a crescut mult in

deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea, odata cu punerea in aplicare a Regulamentului

Organic in Tara Romneasca, in anul 1831, dar mai ales din anul 1838, cand se infiinteaza

scolile satesti in intreaga tara. In decembrie 1832 au fost numiti noi efori:,, Alexandru Fi-

pescu, Stefan Balaceanu, Barbu Stirbei si Petrache Poenare, care este si director al Eforiei

intre anii 1832 - 1848. " 2) Principalele atributii ale acestui organ central pentru perioada urmatoare erau pe plan: administrativ, legislativ si executiv in domeniul invatamantului, la nivelul intregii tari, atat pentru scolile de stat, cat si particulare, de la orase si sate. Pen tru a rezolva mai bine s mai repede unele probleme legate de localurile de scoala, de mo-bilier, dar si pentru a scuti invatatorii de unele obligatii fata de proprietarii de mosii, Efo-ria a fost ajutata de Vornicia din Launtru in toata aceasta perioada.

In timpul revolutiei de la 1848, Eforia a fost desfiintata de guvernul provizoriu,

iar pe 12 august 1848, Locotenenta domneasca a infiintat o Comisie pentru scoli, forma-

ta din: Ion H. Radulescu, Petrache Poenaru, August Treboniu Laurian, Cezar Bolliac si

doctor, Nicolae Kretzulescu. Infrangerea revolutiei a dus la reanfiintarea Eforiei, la 27

septembrie 1848, dar la 1 noiembrie 1848, toate scolile din tara sunt inchise de aceasta

institutie, pe motiv ca, o mare parte din cadrele didactice au participat la revolutie. Dupa

multe proteste si memorii se deschid scolile de la orase in 1851,iar cele de la sate in 1857

In aceasta perioada se intensifica lupta pentru unirea Principatelor Romae intr-un

stat modern si in anul 1859 aceasta lupta a fost incununata de succes, fiind ales un singur

domnitor, in persoana lui, Alexandru Ioan Cuza. Eforia a cautat, in aceasta perioada, ca si

invatamantul sa progreseze si incearca sa promulge o noua lege, prin care ciclul primar sa

aiba patru clase atat la orase, cat si la sate, in toamna anului 1861. Aceasta lege nu a mai

fost pusa in aplicare, deoarece in anul 1862 s-a format primul guvern al Romaniei si s-a

trecut la unificarea legislatiei celor doua Principate, inclusiv in domeniul invatamantului.

Noul ministru al Instructiunii Publice, Barbu Belu, din guvernul unificat, a propus domnitorului Cuza, la 20 aprilie 1862, desfiintarea Eforiei scoalelor din Bucuresti si a Consiliului scolar de la Iasi si instituirea pe langa Minister a unui Consiliu superior de in-structine, care sa fie consultat in problemele importante ale invatamantului. Acest Consi-

liu a fost aprobat de domnitor, fiind alcatuit din noua membri, propusi de ministrul de re-

sort si numiti de Alexandru Ioan Cuza. El trebuia sa ,,privegheze scolile si sa fie consultat

asupra regulamentelor, programelor, cartilor didactice, examenelor si nu mai putin asupra

elaborarii proiectului de lege a instructiei publice" 3) ce urma sa se puna in aplicare in ta-

Mihai Bordeianu, Petru Vladcovschi, op cit., p. 79.

Ibidem, p. 108

N. Adaniloaie, Istoria invatamantului primar (1859-1918), Editura Cris Book Uni

versal, Bucuresti, 1998, p. 47.

ra noastra, dupa unire. Pe 25 noiembrie 1864, domnitorul Cuza a promulgat Legea in-

structiunii publice si apare in Monitorul Oficial 1) din luna decembrie. Ca urmare a noii

legi, Consiliul superior de instructiune a fost desfiintat si in locul lui s-a creat Consiliul

permanent al instructiunii, format din cinci membri, numiti de domnitor, la recomandarea

ministrului de resort. Acest organ avea o serie de atributii ca: organizarea concursurilor pentru elaborarea cartilor didactice,alcatuirea proiectelor de programa scolara, intocmirea la finele fiecarui an scolar a unui raport general ,,despre starea si trebuintele instructiunii

publice, care se va supune ministerului spre a se comunica Consiliului general" 2)

COMITETUL DE INSPECTIE

Deoarece Eforia scoalelor nu putea sa se ocupe mai indeaproape de buna ingrijire

si indrumare a tuturor scolilor, Regulamentul scoalelor prevazuse ca,la resedinta de judet,

sa se infiinteze cate un Comitet de inspectie,format din trei persoane. In Teleorman, Co-mitetul de inspectie a fost format din: ocarmitorul judetului, ca presedinte si doi membri din sfatul orasenesc sau doi oraseni ,,dintre cei mai cu stiinta de carte" , boieri sau negu-

tatori, care erau mai legati de activitatea scolara, fie ca aveau copii la scoala, fie ca mani-

festau inclinatie fata de problemele scolare.

Acesta era organ de supraveghere si de control peste scoala nationala a orasului (devenita scoala normala), peste scolile satesti, precum si peste scolile particulare. Comi-tetul de inspectie din judet avea o functie asemanatoare celei pe care o indeplinea, la ni-velul tarii, Eforia scoalelor.

Comitetul de inspectie avea sarcina de a ,,priveghea" asupra ,,bunei oranduieli"

din scoala si a ,,sporului realizat de elevi la invatatura". Raporta, lunar, Eforiei despre sta-

rea si trebuintele scolilor din judet, ,,indemna profesorii care nu-si faceau datoria" si ,,re-

comanda" pe cei care isi indeplineau slujba cu cinste (profesori si elevi). Tot in grija aces

tui comitet intra si construirea localurilor de scoala.

Referitor la indatoririle fixate Comitetului de inspectie din Rusii de Vede pentru

scolile particulare din judetul Teleorman, de catre Eforie prezentam mai jos unele cerinte

din adresa de la 15 ianuarie 1834. I se cerea Comitetului sa vegheze ca predarea invatatu-

rilor din scolile particulare,,sa se asemene si sa se apropie"de metodul invataturilor publi-ce. Sa controleze dupa ce carti se predau invataturile, recomandand ca acestea sa fie ,,pe

intelesul tinerimii", iar profesorii sa dea elevilor invataturi folositoare ,,morale si religi-

oase". Membrii comitetului trebuiau sa urmaresca si comportarea profesorilor atat in scoa

la, precum si ,,ale lor naravuri afara din scoala" si sa-i povatuiasca spre implinirea indato-ririlor ,,cu scumpatate".

De asemenea, fiecare scoala particulara, la sfarsitul anului scolar, trebuia sa tina un examen in fata orasenilor asupra invataturilor ce s-au predate, intocmind catalog cu toti scolarii care au frecventat cursurile. Acest catalog se trimitea, prin Comitetul de ins-

pectie din Rusii de Vede, la Eforia scoalelor, insotit de un raport al Comitetului in care se

preciza ce carti au fost folosite in scoala respectiva. Adresa Eforiei este semnata de Al.

Filipescu, Stefan Balaceanu, Barbu Stirbei si dr. N. Piccolo, ca membri si de N. Iliescu,

secretar. 3)

Numirea, ca membru, in Comitetul de inspectie, era socotita o mare cinste in ora-

1) Monitorul Oficial, nr. 274 din 8 decembrie 1864, p. 1303.

2) N. Adaniloaie, op cit., p. 52.

3) Arhivele Statului Turnu Magurele -Teleorman, dos. 5999/1834, f. 2

sul respectiv. In general, corespondenta dintre Eforie si judet, privind treburile scolii, se trimitea la Comitetul de inspectie,mai rar profesorului de la scoala normala. Comitetul de

inspectie era instiintat, cu regularitate, despre numirea profesorilor, despre schimbarea lor

etc. In adresele catre Eforie, Comitetul de inspectie facea, in mod frecvent, unele apreci-eri asupra nivelului de cunostinte al elevilor, precum si asupra calitatilor profesorilor. De

asemenea, presedintele Comitetului de inspectie, adica ocarmurmuitorul judetului, dar si ceilalti membri,adica inspectorii, participau la examenele de la sfarsitul anului scolar, atat

la elevi, dar si la candidatii de invatatori si cei mai silitori erau premiati cu carti, uneori

si cu bani de catre ocarmuitor.

Din rapoartele profesorilor scolii normale din Rusii de Vede am constatat ca mem-

brii Comitetului de inspectie din Teleorman au avut o activitate redusa pana la 1848, dar

nici in anii urmatori nu a fost mai bogata. Astfel, profesorul, Alecsie Popovici,adresandu-

se Eforiei scoalelor, in august 1837, arata ca nu mai are Comitet de inspectie deoarece o-

carmuitorul s-a mutat cu resedinta la Zimnicea, 1) intre anii 1837 - 1839 si cere alt Comi

tet.,,In timpul cat a functionat ca profesor la scoala normala,Grigore Constantinescu,1838 1842,Comitetul de inspectie a fost ca si inexistent" 2), deoarece, din 1839, ocarmuitorul s-a muta cu resedinta la Turnu Magurele.Comitetul a fost ceva mai activ in perioada,1843 1848, cand a fost profesor la scoala normala din Rusii de Vede, Vasile Urzescu.

REVIZORUL SCOLAR AL EFORIEI

Pentru indrumarea si controlul tuturor unitatilor scolare, Regulamentul scoalelor, aprobat in 1833, la articolele 142 - 144, a prevazut infiintarea functiei de revizor si a sta-bilit atributiile acestuia. Eforia a hotarat ca sa numeasca din randul profesorilor cu mai multa experienta, din diferite orase, cativa revizori scolari pentru toata tara, fiecare rvizor controla si indruma mai multe judete.

El era obligat sa viziteze, cel putin o data pe an, scolile dintr-un judet. In vizita sa se interesa de ,, starea morala si materiala" a scolilor, de trebuintele ce au scolile pentru bunul mers al invataturii, cautand, ca impreuna cu Comitetul de inspectie, sa inlature anu-mite greutati ivite in organizarea acestora. In calitate de reprezentant al Eforiei,era obligat sa stimuleze prin actiuni si masuri concrete, ,,intrecerea tinerimii" la invatatura, sa veghe-ze asupra modului cum isi indeplinesc obligatiile scolare si cum se comporta cadrele di-dactice,sa se intereseze de starea localului,a mobilerului si a bibliotecii scolare.Spre a ridi

ca prestigiul scoli si pentru a face ca dregatorii din judet sau orasul unde isi exercita con -trolul sa cunoasca problemele scolare, revizorul era insotit de acestia in vizita pe care o fa cea la scoala respectiva. Dupa fiecare cercetare (revizie) a unei scoli, revizorul trebuia sa intocmeasca ,,un jurnal" (un proces verbal), in care se mentiona constatarile facute si nu-mele dregatorilor locali, care au fost de fata. Apoi acest jurnal se iscalea de revizorul sco

lar si de membrii Comitetului de inspectie.

Pentru ca revizorul sa cunoasca ,,starea morala si materiala a scolii, profesorul in-spectat trebuia sa-i prezinte:

Lista cu toti copiii in varsta de scoala din localitatea respectiva, catalogul elevilor

din scoala pe care o conduce; o lista cu scolarii saraci; programa dupa care se urmeaza in-

vataturile si orarul dupa care se desfasoara acestea, dimineata si dupa-amiaza; o dare de seama asupra ultimului examen in care sa se specifice,purtarea si silinta fiecarui scolar.Se

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond. M.C.I.P., dos. 6707/1837, f. 250.

2) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. Cit., p. 113.

cerea chiar, ca la aceasta dare de seama, sa se anexeze si lucrarile scrise ale scolarilor de la examen;un registru cu toate adresele primite de la Eforie si Comitetul de inspectie, pre-cum si rapoartele inaintate acestora.

In ce priveste pe scolari atentia revizorului trebuia sa fie asupra silintei si a progre

sului lor la invatatura, asupra sanatatii si curateniei lor, precum si ,,ale lor mijloace fizice si intelectuale". De asemenea, revizorul avea indatorirea sa se intereseze si despre parinti,

in ce masura pretuiesc invatatura, daca se ocupa de buna crestere a copiilor, cauzele care

ii impiedica a indeplini ,,aceasta sfanta datorie", raportul dintre profesori si parinti etc.

Referitor la cladirea scolii revizorul urmarea daca este asezata la loc sanatos, da-

ca este incapatoare si are cele necesare caldurii, dar si in ce masura dregatorii, care fac parte din Comitetul de inspectie, se ingrijesc de bunul mers al scolii, daca viziteaza scoa

la, felul cum se poarta cu profesorii, cum stimuleaza pe elevi la invatatura,daca indeamna

pe parinti sa dea o buna crestere fiilor lor.

Intre anii 1834 - 1848, din materiale de arhiva rezulta ca scolile teleormanene au fost vizitate de revizorii: Dimitrie Jianu ,profesor la seminarul din Campulung Muscel, Nicolae Simonide, profesor la scoala din Pitesti si de Aaron Florian de la Sf. Sava din Bucuresti.

Dupa redeschiderea scolilor la orase, in anul 1851 si la sate in 1857, revizorii sco-

lari, ca reprezentanti ai Eforia, au continuat sa inspecteze unitatile de invatamant din ju-detul nostru pentru a le adapata la noile conditii si a aplica programele si instructiunile in stitutiei centrale din aceasta perioada. Eforia scoalelor a avut doi revizori pentru toata Ta-ra Romaneasca intre anii 1833-1840, iar pana in 1857 a avut trei revizori .

PROFESORUL SCOLII NORMALE

Potrivit prevederilor Regulamentului scoalelor, din anul 1833,la clasele I si a II-a, de la scolile nationale (incepatoare) din orasele resedinta de judet, era incadrat un singur invatator, iar la clasa a III-a un alt invatator. Din anul 1838, cand s-au infiintat scolile sa-

testi, scoala nationala de la judet a devenit scoala normala, iar profesorul de la clasele I si a II-a, pe langa elevii sai avea obligatia sa selecteze si sa invete carte si pe candidatii de invatatori de la scolile satesti, la nivelul celor doua clase de la oras. Cursurile au fost per-manente, pe toata durata anilor 1838 - 1848, din cauza fluctuatiei invatatorilor, iar un candidat invata cam patru luni pe an, in perioada vacantei de vara, timp de 2 -3 ani la rand, iar daca era nevoie chiar mai mult, pana isi insusea cunostintele necesare si primea atestatul de invatator. Deoarece profesorul scolii normale i-a pregatit pe candidati, Eforia a hotarat ca, tot el sa devina principalul organ de indrumare si control pentru toti invata-torii comunali. Controlul scolilor comunale se facea, in general, in timpul vacantei sco-larilor de la oras, de iarna si primavara. Se putea face si in alta perioada a anului, cu o-bligatia pentru revizori de a lasa un loctiitor de catedra si anuntand pentru aceasta, Co-mitetul de inspectie si Eforia scoalelor.

Pentru perioada 1838 - 1842, profesorul scolii normale din Rusii de Vede a fost,

Grigore Constantinescu, nascut in acest oras si care a pregatit primele serii de candidati

de invatatori de la sate. Nu cunoastem prea mult despre activitatea sa de indrumare si con

trol,dar in 1842 este mutat la scoala normala din Calarasi (unde este foarte pretuit de Efo- rie ) 1) si in locul lui vine un profesor ardelean, Vasile Urzescu, care a facut mai multe controale in scolile satesti din judetul nostru. 2) In deplasarea sa pe teren, in aceste unitati

1) Gheorghe Parnuta, Istoria invatamantului din judetul Ialomita . p. 66.

2) Anghel Manolache, Gheorghe Parnuta, op. cit., p. 184 - 199.

de invatamant, profesorul scolii normale se interesa nu numai de buna organizare si des-

fasurare a procesului de invatamant, ci si de activitatea invatatorilor de conditile de mun-ca si de viata ale acestora, de atitudinea manifestata fata de scoala si slujitorii ei din par-tea autoritatilor locale, daca isi primesc banii si bucatele ce li se cuvin pentru munca lor, in ce masura parintii ajuta scoala si daca trimit copiii sa invete carte etc. De asemenea, revizorul se intereseaza daca invatatorul a primit toate tablele lancasteriene, cartile nece-sare pentru fiecare clasa, in ce masura merge la biserica, impreuna cu elevii in zilele de duminica si alte sarbatori si sustin la strana cantarile relgioase. La terminarea reviziei,

profesorul facea un raport in care arata cele constatate, ce propuneri a facut si in anumite cazuri, ce masuri a luat in vederea imbunatatirii procesului de pregatire a elevilor din scoala respectiva. De obicei, la aceste inspectii, profesorul scolii normale era insotit de a-lesii satului sau de proprietarul mosiei si la inchierea ei semnau in raport, alaturi de re-vizor.

REVIZORUL DE JUDET (DISTRICT)

Redeschiderea scolilor satesti s-a facut in baza ofisului nr. 12 din 11 ianuarie 1857,

semnat de caimacamul, Alexandru Dimitrie Ghica. Pe aceasta baza, la 19 ianuarie 1857, ministrul Cultelor si al Instructiunii Publice, Nicolae Kretzulescu, cerea Eforiei sa ia ma-

suri ,,neantarziate" pentru alegerea candidatilor de invatatori pentru a fi trimisi la cursuri,

iar in toamna sa deschida scolile comunale. Conformandu-se dispozitiilor primite, Eforia a hotarat ca pregatirea invatatorilor sa se realizeze in cadrul scolii normale judetene, dar

prin grija unui revizor scolar, platit cu 200 lei pe luna 1) si mai putin de profesorul scolii normale, cum a fost pana in 1848 (numit acum institutor superior).

La 11 octombrie 1857, directorul Eforiei scoalelor a alcatuit un regulament de,,In-

structiuni pentru revizorii si invatatorii satesti" ce cuprindea indatoririle si obligatiile inva

tatorilor si revizorilor. In baza acestui regulament, Eforia a trimis o adresa in care se fa-ceau o serie de precizari si anume ca: revizorii vor fi selectionati, prin concurs, din randul invatatorilor si uneori al institutorilor. Acestia ,,erau obligati" ca sa inspecteze toate sco-lile satesti din district (judet), cu cheltuiala ,,de la sine".Reviziile se vor face ,,in toate lu-nile de iarna",de la 1 noiembrie pana la 3o aprilie.Intre 1 mai si 30 iunie revizoul, impre-una cu invatatorii, ,,este dator" a urma ,,cursul invataturilor ce se va preda la scoala no-rmala (devenita acum centrala) de catre institutorul acesteia, dupa programa claselor I-III elementare, precum si aplicatia geometriei la masurarea pamantului, greutatile si masurile obisnuite in tara, elemente de istoria tarii si oarecare cunostinte plugaresti".

Intre 1 iulie si 15 august revizorul fiecarui judet ,,va continua" predarea cursurilor la invatatorii satesti spre a-i ,,mai fortifica la cunostintele de mai sus". La 16 august revi-

zorul si invatatorii vor fi examinati de catre institutorii scolii centrale din district, in pre-zenta Comitetului de inspectie scolara si rezultatul va fi trimis Eforiei,care va acorda pre-

mii celor mai zelosi revizori si invatatori. Vacanta pentru revizori si invatatori este intre 20 august si 1 noiembrie. Se mentioneaza apoi ca ,,pentru nereguli sau greutati intampina te de revizor"in inspectii, acesta va raporta institutorului superior al scolii primare urbane

din resedinta judetului (adica institutorului clasei a IV-a, care ,,veghea" si asupra invata-mantului satesc) si acesta, in intelegere cu Comitetul de inspectie scolara, va lua masuri de indreptare. Pentru,,cauze mai importante", institutorul superior va inainta raportul re-vi zorului la Eforie.

De asemenea, ,,revizorul de district va observa neancetat daca se urmeaza metoda

lancasteriana" si va corija pe invatatorii care au nedumeriri. Totodata, revizorul va urma-

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 432/1862, f. 36

ri ca invatatorii sa-si faca datoriile prescrise in instructiuni, va aduna cataloagele si va ra-porta despre toate Eforiei, prin institutorul superior, la sfarsitul fiecarui trimestru. Daca se va dovedi, precizeaza textul, ca un revizor ,,a comis vreun abuz" sau ,,a tolerat" un abuz, va fi indepartat din functie. Tot in sarcina revizorului cadea si instiintarea pe care trebuia s-o faca invatatorilor sa fie prezenti la 1 mai la scoala primara centrala, unde, ,,cercetan-du-se de institutori", vor fi repartizati la clasa ,,dupa gradul invataturii fiecaruia". 1)

Pentru ca indrumarea si controlul instructiei primare la sate sa se intensifice, in

toamna anului 1860, Adunarea legislativa a aprobat propunerea Eforiei de a se numi, in locul revizorilor de districte, inspectori care sa fie ,,si institutori ai invatatorilor comunali.

Numirea celor 17 inspectori de judete s-a facut pe baza de concurs, care s-a tinut la Bucuresti, in zilele de 20 -21 noiembrie, candidatii fiind examinati, scris si oral, de o comisie ,,din obiectele celor patru clase primare" 2) de la orase. Majoritatea aspirantilor reusiti la examen erau fostii revizori de judete. La 28 noiembrie 186o, Eforia, printr-un Jurnal, semnat de Petrache Poenaru, Ioan Maiorescu, Ioan Zalomit si Vasile Catulescu, arata ca, ,,luand in bagare de seama": notele comisiei examinatoare, atestatele de studii absolvite si serviciile ,,de pana acum in ramul instructiunii, numeste ca inspectori ai sco-

Lilor comunale si totodata ,,institutori ai candidatilor de invatatori" pe: . A. Dumitrescu la Teleorman . .3) Dupa numirea inspectorilor si a subinspectorilor, reviziile la scoli s-au facut mai des, s-a imbunatatit indrumarea si controlul invatamantului rural, cautandu-se sa se asigure o pregatire mai serioasa a tuturor invatatorilor prin cursurile de vara, ti-nute de institutori si inspectori la resedinta judetului, cat si prin asistenta subinspectorilor la lectiile predate de invatatori, in cursul anului, la scolile satesti. Nu trebuie sa credem ca prin numirea acestor organe de control toate greutatile din scolile satesti s-au rezolvat i-

mediat. Problemele cu care se confrunta invatamantul rural erau numeroase: starea neco-

respunzatoare a localurilor,lipsa mobilierului necesar,neglijenta administratiei locale, lip-

sa manualelor scolare, absenta a numerosi elevi de la cursuri, mai ales primavare si toam-na, cand erau luati la munca, la camp, de parinti, dar si neglijenta sau lipsa de pregatire a multor invatatori etc.

Greutatile intampinate de invatatori in munca lor erau aduse la cunostinta Eforiei fie direct de inspector, fie prin intermediul institutorului superior din orasul de resedinta al judetului.

Incepand din toamna anului 1860 se observa ca cei de la conducera invatamantu-

lui acorda o mai mare atentie, dar si exigenta, pregatirii candidatilor de invatatori de la sate. Prin circulara din 10 octombrie, se ordona institutorului superior de judet ca, pe vii-

tor, sa nu mai recomande invatatori decat pe cei care au dat examen ,,cel putin de lectiile clasei a III-a", deoarece s-a completat numarul de 2 2oo scoli aprobate de Adunare si sa se recomande invatatori doar in locul celor: destituiti, demisionati ori decedati." 4)

Aceasta circulara a cauzat nemultumiri in randul candidatilor de invatatori care se pregatisera toata vara si urmau sa fie examinati, inainte de numire, din materia celor doua clase primare la: ,,cetire, scriere, cele patru lucrari ale aritmeticii si catehismul", conform vechilor instructiuni. Institutorul superior din Turnu Magurele, in raportul trimis,a propus ca noile dispozitii sa se puna in aplicare in anul urmator, dar Eforia a respins propunera,

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 432/1862, f. 36.

2) Idem., dos. 327/1860, f. 2 si 5.

3) Ibidem. f. 66.

4) Ibidem. f. 4 si 19

insistand ca acei candidati care vor sa invete obiectele clasei a III-a primara sa continue pregatirea ,,spre a se fortifica si la zisele obiecte". 1) Datorita acestor dispozitii care au creat nemultumiri candidatilor, dar si pentru ca s-a hirotonisit ca preot, invatatorul de la scoala Peretu a demisionat, in primavara anului 1861, ramanand postul vacant.

Conform instructiunilor Eforiei, pregatirea invatatorilor prin cursuri de vara la scoa-la primara de la resedinta judetului s-a efectuat, incepand din anul 1858, sub conducerea institutorului superior si a revizorilor de judet, iar din 1861, a inspectorilor de judet. Din 1860, la aceste cursuri s-a pus accentul pe insusirea de catre invatator a materiei de clasa a III-a primara, urmand ca invatatorilor ce obtin calificative bune la examemenul final sa li se dea ,,carti de autorizatiune" definitive si sa fie scutiti de cursuri in viitor.

La examenul general din toamna anului 1860, invatatorii cursanti au fost notati la: conduita, lectura, scriere, catehism, istoria sacra, aritmetica, geografie si gramatica (adica la obiectele clasei a III-a). Cei care au obtinut note bune au primit cartea de autorizatiune, iar cei declarati ,,necorespunzatori" si propusi penntru ,,destituire" de catre institutor, au mai fost pasuiti de Eforie,doar in satele unde nu existau alti invatatori cu care sa-i inlocu-

iasca. La 26 mai 1861,Ioan Maiorescu, directorul Eforiei scoalelor,a trimis o circulara in-

stitutorilor superiori din judete, in care, arata ca s-a incredintat ,,ca multi dintre invatatorii

comunali,care au dobandit carti de autorizatiune definitiva nu poseda indestul cunostinte-le clasei a III-a (primara), astfel incat sa-si poata indeplini" cu succes misiunea de dascal, le cere sa-i oblige si pe acestia sa frecventeze cursurile de pregatire din vara anului 1861, la scoala primara din capitala districtului, alaturi ,,de cei ce nu poseda decat cunostintele claselor I si II",pana ce,,vor fi in stare"a da un ,,examen bun din obiectele clasei a III-a primara".2)

In judetul Teleorman, institutorul superior si inspectorul au obligat pe toti invata-

torii rurali sa frecventeze cursurile si in vara anului 1862. La 12 mai 1862, 49 de invata-

tori teleormaneni au inaintat o petitie Eforiei, desi aceasta se desfiintase cu o luna inainte

si atributiile ei fusesera preluate de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, in care ara

tau ca le vine greu sa mearga la cursuri in capitala judetului, Turnu Magurele, cale de "5

poste" si unde cazarea la hanuri costa 2 galbeni odaia pe luna, de nu le ajunge nici leafa.

De aceea roaga ca aceste cursuri sa se faca la Rusii de Vede, care este mai central,

mai apropiat de majoritatea scolilor si ,,mai usor" de suportat pentru ,,cheltuielile hranei".

Daca nu li se face aceasta inlesnire, avertizeaza ei, ,,vom fi siliti ca parte din noi sa demisionam, numai din cauza departarii si a grelelor cheltuieli". Ministerul, ca si Efo-ria in trecut, n-a fost de acord cu demisiile si a cerut inspectorului scolar sa-i convinga pe invatatori sa frecventeze cursurile de vara la Turnu. Pana la urma invatatorii au fost indu-

plecati de inspector si au venit la cursuri in capitala judetului,iar in toamna i-a supus unui examen riguros.

Majoritatea celor 107 invatatori cursanti au luat examenul cu note bune si chiar foarte bune (5 din ei au fost notati cu ,,eminent" la toate materiile), la obiectele clasei a III-a. La examenul final a asistat prefectul districtului si ceilalti membri ai Comitetului de inspectie scolara. Prefectul a multumit, la sfarsit, inspectorului A. Dumitrescu, pentru ,,si-linta ce a depus" la pregatirea invatatorilor si i-a indemnat pe acestia sa fie punctuali ,, la indeplinirea datoriilor lor la scoale si in societate".3) In urma acestui examen a fost numit cu carte de autorizatiune definitiva, ca invatator la scoala din Peretu, Ioan Dimitrie, din satul vecin, Plosca.

1) Ibidem., f. 7 - 8.

2) N. Adaniloaie, op. cit., p. 19.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 432/1862, f. 87 si f. 91 - 94.

Fluctuatia invatatorilor, intre anii 1858 - 1865, a fost cauzata de exigenta cursuri-lor de vara si a examenelor,unii invatatori se ocupau cu agricultura si neputand sa partici-

pe la cursuri isi dadeau demisia, altii erau destituiti din cauza absentelor si a notelor rele primite la examenul final. 1)

O alta problema a invatamantului din aceasta perioada o reprezenta lipsa manuale

lor scolare, deficienta reclamata adeseori de inspector, dar si de institutorul superior catre Eforie. Acestia relatau ca metoda lancasteriana (sau invatamantul monitorial) nu se poate

aplica nici la scolile primare urbane, nici la cele rurale, deoarece lipseau semicercurile si tablele lancasteriene, dar si alte materiale didactice (planigloburi, harti geografice etc.).

Tablele lancasteriene n-au putut fi trimise in scoli decat incepand cu anul scolar 1860 - 1861, caci nu fusesera confectionate. Abia in septembrie 1860 s-a facut, de catre Eforie, o licitatia pentru lipitul pe mucava a 205 000 ,,table lancasteriene" cu dimensiuni-le de 30x2o cm, fiecare ,,tabla" costa 5 parale, banii urmand a se achita, conform hotara-

rii Consiliului de Ministri, ,,din casele comunale si orasenesti". 2) Aceste table erau de si

labism, rugaciuni, lectura, istorie, cunostinte diverse etc.,3) iar difuzarea lor prin judete a intarziat foarte mult, desi erau cerute insistent de toate scolile.

Inspectiile facute in scoli dadeau posibilitatea revizorilor sa aprecieze activitatea didactica a invatatorilor, dar si progresul realizat de dascali, cat si de elevi, de la un tri-mestru la altul. In majoritatea cazurilor activitatea invatatorilor era considerata multumi-toare si progresul elevilor satisfacator. Daca fluctuatia dascalilor era destul de mare, fluc-

tuatia elevilor era si mai pronuntata, de la un trimestru la altul si chiar de la o luna la alta,

mai ales primavara si toamna, cand multi plecau la camp, impreuna cu parintii.

Din cauza numeroaselor absente elevii nu-si puteau insusi materia si nu promo-vau, ramanand mai multi ani in acceasi clasa. Din aceasta cauza, in unele scoli, desi se re-

deschisesera in anul 1857,in anul 1861 erau tot in clasa I. Odata cu venirea lui Alex.Odo-

bescu in fruntea ministerului de resort, mai 1863, s-a cautat sa se puna ordine in discipli-na si calitatea invatamantului rural, propunandu-se inchiderea multor scoli ai caror inva-

tatori erau incapabili. Drept urmare, in anii 1863 - 1865, in Muntenia si Oltenia s-au des-

fiintat 532 de unitati scolare din cele 2200 existente la acea data.

SUBREVIZORUL (SUBINSPECTORUL) SCOLAR

Necesitatea imbunatatirii organizarii si indrumarii activitatii scolilor satesti, dupa anul 1838, a dus la infiintarea unui aparat de control special pentru acestea, corpul subre-

vizorilor, deoarece profesorul scolii normale, oricata munca ar fi depus, n-ar fi putut cu-prinde intreaga activitate ce se desfasura in judet.

Subrevizorii au fost selectionati dintre cei mai buni invatatori din plasa, oameni pregatiti, cu purtari alese, cu autoritate si un recunoscut prestigiu didactic si moral. Sarci-

nile lor au fost stabilite prin dispozitii ale Eforiei scoalelor si ele se refereau, in principal, la ,,cercetarea" fiecarei scoli din plasa, cel putin o data pe luna in timpul activitatii scolare si o data la trei luni pe timpul verii, in vacanta.

Intre atributiile subrevizorului intra si adunarea, de doua ori pe an, la Sf. Gheorghe si la Sf. Dumitru, a catagrafiilor intocmite de invatatori (acestea cuprindeau pe toti ,,enoria-sii"si pe copiii acestora),precum si mobilizarea invatatorilor din plasa respectiva la cursu- rile de vara,organizate in cadrul scolii normale.Uneori, la aceste cursuri erau opriti si sub-

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 298/1860, f. 46 si 117.

2) Idem. dos. 315 / 1860, f. 7 si 42

3) Ibidem. f. 43.

revizorii, pe de o parte, pentru a se mai instrui si ei, iar pe de alta parte, pentru a observa

,,mersul invataturii" in plasile lor.

In cadrul ,,cercetarii" activitatii scolilor comunale, subrevizorul avea obligatia sa se intereseze indeaproape daca invatatorul ,,tinea" cursuri pe timpul iernii, daca elevii ur- mau ,,cu spor" la invatatura, daca dascalul ii ducea la biserica, ,,ii spovedea si ii imparta-

sea", daca ,,materialul" (mobilierul) scolii era intretinut in buna stare sau invatatorul isi primea cu regularitate drepturile, daca locuia in scoala etc. Atunci cand inspecta o scoala,

acesta era dator sa ia cu el un dorobant sau un logofat ,,mai cu stiinta de carte" si sa faca

,,cercetarea" elevilor ,,cu cea mai mare bagare de seama" si in prezenta preotilor si alesi-

lor satului. I se atragea atentia sa fie obiectiv in aprecieri, sa nu partineasca pe invatator sau pe sateni, sa nu stea mai mult de o zi la scoala etc.

Pe perioada efectuarii cercetarii, subrevizorul trebuia sa noteze, cu deosebita gri-

ja, o seama de aspecte referitoare la baza materiala a scolii: local (din ce material este con

struit, daca este incapator etc.),mobilier, material didactic, combustibil, scolarizare si frec

venta (cati sunt inscrisi, cati scolari frecventeaza cursurile cu ,,regularitate" si daca,,au ce

le necesare"), iar la nivelul de pregatire al elevilor (cati sunt ,,inaintati" la invatatura). I se cerea, de asemenea, sa mentioneze daca invatatorul preda lectiile dupa,,metodul lancaste-

rian", daca isi indeplinea ,,bine" indatoririle si daca ,,satul este multumit de el". Dupa fie-care cercetare, subrevizorul era obligat sa informeze, despre cele constatate, pe profesorul

scolii normale de la resedinta judetului.Cu ocazia examenelor din scolile comunale subre-

revizorul avea grija sa participe la ele, aducand cu el si pe subocarmuitor si alte ,,obraze

insemnate" si impreuna felicitau pe elevii silitori si invatatorii lor.

In ceea ce priveste leafa acestui organ de indrumare si control, se stabilise ca ea sa reprezinte zeciuiala din simbria invatatorilor din plasa sa. Zeciuiala o primea pentru,,trea-

padul" depus in vederea rezolvarii nevoilor invatatorilor (le aducea cartile necesare, sta-ruia pe langa alesii satelor, pentru ca invatatorii sa primeasca la timp si ,,nestirbita" leafa, le reprezenta acestora interesele fata de subocarmuire etc. In afara de zeciuiala,subrevizo-

rul nu avea voie a mai primi nimic in plus de la sat sau de la invatatorii aflati in subordi-ne, nici pentru hrana lui, nici pentru cea a calului sau, ce-i servea drept mijloc de trans-

port. Aceste dispozitii au fost elaborate si semnate de Petrache Poenaru, in calitate de di- rector al Eforiei scoalelor. 1)

Dupa cum o sa vedem,dispozitiile cu privire la leafa subrevizorului s-au mai modi

ficat in anii urmatori. O vreme, unii subrevizori, au fost stabiliti si ca invatatori in satele cele mai mari din plasa,de unde isi primeau si drepturile. Aici mai functiona un invatator, care ,,tinea scoala"cu copiii satului in timp ce subrevizorul efectua ,,cercetarea" scoalelor

comunale, pe care il platea din venitul sau. Din aceasta cauza, invatatorii refuzau sa devi-na subrevizori, deoarece, in noua functie, urmau sa primeasca o leafa mai mica, nu pri-meau nici cele 2 chile de bucate si nu beneficiau nici de scutire de bir.Atunci Eforia a ho

tarat sa revina la vechea dispozitie, prin care leafa acestuia sa fie realizata tot din zeciu-

iala tuturor invatatorilor din plasa respectiva, care ajungea la circa 3oo - 4oo lei pe an. 2)

O alta greutate intampinata de subrevizorii scolari era legata de intretinera calului

necesar pentru a inspecta scolile din plasa respectiva. Unii subrevizori au primit caii de la subocarmuire, dar erau pusi sa plateasca chirie pentru ei. Pentru a veni in sprijinul lor,De-

partamentul din Launtru hotarase sa se dea acestora cai de la comune, pentru ca actiunea pe care o desfasoara este de fapt ,,in folosul copiilor" satenilor. 3)

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond Vornicia, vol. III B, f. 840.

2) Ibidem, f. 832.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond Vornicia, vol. II, f. 32

Documentele de arhiva mentioneaza numeroase date si informatii despre modul de recrutare si activitatea desfasurata de acesti harnici subrevizori, care reprezinta cel mai important organ de indrumare si control al scolilor din tara noastra, timp de peste 100 de

ani (1838 - 1948). Dam mai jos o parte din circulara trimisa de Eforie catre toate scolile normale din tara si primita in septembrie 1838 la Rusii de Vede.

,,Cu intocmirea scoalelor prin sate fiind trebuinta ca pe la acele scoale sa se faca adesea, in vremea invataturilor, revizie, Eforia a chibzuit ca cu aceasta slujba sa se insar-

cineze unii din invatatorii scoalelor comunale care vor fi mai deprinsi la invatatura.

Se scrie dar dumitale ca din candidatii, ce se afla acum adunati la scoala normala,

sa alegi pentru fiecare plasa cate unul din cei mai deprinsi si mai desteptati in slujba lor si pe acestia sa-i asezi invatatori la cate un sat, care va fi mai mare in fiecare plasa, cu in-

datorirea ca acei invatatori sa implineasca si slujba de revizori de plasa.

Iar ca sa nu se opreasca invataturile la acea scoala comunala, in vremea reviziei, sa se dea fiescaruia revizor cate un ajutor, iarasi dintre candidati, oranduindu-se astfel la acel sat doi invatatori in loc de unul. Atuncea suma de bani, ce se va strange dintr-acel sat se va imparti intre amandoi invatatorii astfel, incat cel insarcinat si cu revizia sa ia doua parti, iar acela care va fi cu invatatura in scoala sa ia a treia parte drept leafa sa din suma banilor ce se vor aduna.

Revizorul de plasa (subrevizorul) va fi dator a umbla in toata vremea de iarna pe la toate scoalele comunale ca sa cerceteze invataturile, sa indrepteze neoranduielile si sa raporteze pe fiescare luna la profesorul scolii normale pentru orice observatie va face in revizia sa pe la scoalele comunale.

Aceasta masura sa se puie acum indata in lucrare ca deodata cu mergerea candi-datilor pe la satele lor, spre a incepe invataturile copiilor, sa fie pregatiti si subrevizorii, catihandu-se asupra indatoririlor ce au a implini si sa inceapa si dansii ocolul lor vizitand toate scoalele plasii sale si corespunzandu-se adesea cu dumneata in orice trebuinta vei avea cu scoalele comunale . ..

De primirea acestei circulare dumneata esti pohtit sa raspunzi fara alta zabava, tri-

mitand si lista de numele revizorilor ce se vor alege pentru fiecare plasa, cu aratarea nu-

melui plasii si al satului in care se va aseza fiecare subrevizor." 1)

Din circulara retinem si faptul ca dupa ce profesorul scolii normale a ales pe subre

vizori, i-a pregatit pentru noua activitate, iar inainte de a-i elibera de la cursuri, i-a exami-nat. Iata numele primilor subrevizori din judetul repartizati pe plasi:

Petcu Dimitrie pentru plasa Targului.

Florea Radulescu pentru plasa Marginea.

Gheorghe Radulescu pentru plasa Calmatui.

Tudorache Birleanu pentru plasa Cotmenii.

Ioan Acsintescu pentru plasa Mijlocului.

Petcu Dimitrie a fost si invatator la Peretu si subrevizor pentru plasa Targului sin-gur, fiind platit cu 940 de lei pe an si cu cele 2 chile de bucate. In anul 1842, profesorul

scolii normale din Rusii de Vede, Grigore Constantinescu, scria Eforiei ca ,,subrevizorii

au pornit indata a cerceta pe toti candidatii de la scoalele comunale",2) fiind laudati pen-

tru activitatea depusa, printre ei fiind si Petcu Dimitrie, subrevizor din anul 1838.

Intre anii 1844 - 1846, Petcu Dimitrie a avut ajutor de invatator pe Andrei Mija, trimis de Eforie, dar fiind amandoi pe acelasi salariu de 94o de lei, ajutorul de invatator a plecat la o scoala particulara din Turnu Magurele. In toamna anului 1847, in urma unel-

1) Arhivele Statului Bucuresti, dos. 6069/1838, f. 228

2) Ibidem. dos. 3386/184o, f. 208

tirilor protopopului Ivan din Peretu,Petcu Dimitrie a fost inlocuit din functia de invatator cu Dimitrie Protopopescu,fiul protopopului, avand avizul Eforiei si a ramas doar subrevi-zor pentru plasa Targului.

Din decembrie 1847,Eforia a hotarat ca fiecare subrevizor sa inspecteze cate doua

plasi, oprind ,,din cei mai vechi si mai silitori" pe: Petcu Dimitrie pentru plasile Targului si Teleormanului si Florea Radulescu pentru plasile Margini si Calmatuiului. 1)

In vara anului 1848 a izbucnit revolutia si numerosi invatatori au participat la a-cest eveniment, dar dupa infrangerea revolutiei scolile au fost inchise si multe cadre di-dactice au fost inlaturate din invatamant. Redeschidera scolilor satesti in anul 1857 a pus din nou problema reanfiintarii organelor de indrumare si control si in toamna anului 186o

Adunarea legislativa a aprobat propunera Eforiei de a numi in fiecare plasa cate un subin-

spector (fost subrevizor). Concursul pentru ocuparea posturilor de subinspectori s-a tinut in lunile octombrie si noiembrie 1860, la resedinta judetului, aspirantii fiind chestionati din materiile clasei a III-a primara: gramatica, aritmetica, geografie, catehism, lectura si scriere dictando cu ortografie, 2) de catre o comisie examinatoare prezidata de prefect.

Pentru plasa Targului a fost numit subinspector invatatorul Ioan, Dimitrie, de fel din satul Plosca si care va functiona ca invatator si la scoala din Peretu intre anii 1862 -

1865. Dupa numirea subinspectorilor, reviziile la scoli satesti s-au facut mai des, urma-rindu-se o pregatire cat mai serioasa a tuturor invatatorilor, atat prin cursurile de vara, dar si prin asistentele acestora la lectiile predate in cursul anului.De asemenea, subinspectorii au semnalat cu multa promtitudine lipsurile materiale ale scolilor din plasele lor,dar si gre utatile invatatorilor,cat si unele propuneri de indreptare a acestora.Nici situatia subinspec-torilor nu era asa de buna, deoarece leafa de 100 de lei pe luna (a invatatorilor era de 50 de lei pe luna) nu era suficienta pentru deplasarile zilnice in scolile satesti, fara diurna,

si sa plateasca chirie pentru calul necesar deplasarii, sa plateasca darile la stat etc. incat u- nii dintre ei paraseau postul. In ceea ce priveste activitatea organelor de indrumare si control de la nivelul satu-lui in instructiunile primite de invatator de la profesorul scolii normale se preciza ca, ,,pri vegherea" asupra felului cum isi indeplineste sarcinile ii revine proprietarului, iar in lipsa acestuia, arendasului sau preotilor din localitate. La prima venire in scoala, invatatorul tre buia sa ia legatura cu proprietarul, arendasul sau preotii pentru a le face cunoscute aceste instructiuni si apoi semnate de acestia, dupa care erau lipite si pastrate in sala de clasa,de-

asupra catedrei, tot anul scolar. La 23 aprilie, erau inapoiate profesorului de la scoala nor-

mala impreuna cu observatiile celor ce au inspectat scoala. 3) Proprietarul mosiei Peretu, Alexandru Belu, nu numai ca nu a ajutat scoala, dar a cautat sa-i creeze greutati,amestecandu-se brutal la schimbarea invatatorului, Petcu Dimi- trie cu fiul protopopului Ivan, protejatul sau, in anul 1847. De asemenea, tot in acel an a desfiintat scoala din satul vecin, Albesti, pe motiv ca satul este tot pe mosia lui si copiii

pot invata la scoala din Peretu. Dupa revolutia de la 1848, scolile fiind inchise de autori-

tatile de atunci, proprietarul a ocupat scoala si a transformat-o in magazie de cereale.

Dupa redeschiderea scolilor, proprietarul mosiei nu a mai vrut sa cedeze fostul lo cal de scoala si copiii au fost nevoiti sa invete in diverse bordeie inchiriate in acest scop,

iar in februarie 1865, cand are loc schimbarea invatatorului ,Ioan Dimitrie, cu tanarul se-

minarist, Iordan Bobocescu, n-a schitat nici un gest de impotrivire. Cu toate aceste neajunsuri si altele mai putin relatate, organele de indrumare si

1) Arhivele Statului Bucuresti, Fond M.C.I.P., dos. 1322/1847, f. 10.

2) Ibidem, dos. 292/186o, f. 193.

3) Ibidem, dos. 1287/1847, f. 106

control si-au adus o contributie importanta la dezvoltarea scolii din Peretu in etapa aceas-, ta si chiar pentru perioada urmatoare.

CONCLUZII

La incheierea acestui capitol observam ca scoala din Peretu a parcurs doua etape distincte si anume:

1) Perioada cuprinsa intre anii 1838 - 1848, premergatoare revolutiei de la 1848 din Tara Romanesca se caracterizeaza prin: a) transformarea scolii din Peretu, din scoala particulara in unitate de invatamant de stat, cu invatator pregatit special pentru aceasta profesie; b) construirea unui local propriu de catre sateni, dupa modelul trimis de Eforie;

c) intretinerea scolii si plata invatatorului este suportata in continuare de comunitatea lo-cala; d) lipsa de preocupare a proprietarului mosiei fata de soarta scoli.

In aceasta perioada consideram ca au fost doar trei absolventi si anume: in anul scolar 1841 - 1842,Dumitrache san Popa Enache san Mihai, fiul fostului invatator din a- nii 1831 - 1838, Dumitrache san protopopul Ivan, in anul scolar 1842 - 1843, care,va de- veni apoi invatator in 1847 la 19 ani si Ilie Draghici, in anul scolar 1846 - 1847, este fra- tele mai mic al preotului Anastase Draghici, fost tarcovnic, decedat in 1929, de 94 ani.

Daca extindem aceasta cercetare la nivel judetului si chiar la intreaga Tara Roma-neasca , putem desprinde cateva concluzii pentru aceasta etapa: a) prin infiintarea scolilor satesti in majoritatea localitatilor s-a pus bazele unui sistem de invatamant national; b) in scoli s-a invatat numai in limba romana, folosindu-se alfabetul chirilic de tranzitie propus de Ion Heliade Radulescu in Gramatica sa, aparuta la Sibiu, in 1829;c) in toate scolile pri-mare,de la orase si sate, s-a folosit metoda lancasteriana, singura metoda prin care, un in-vatator a reusit, la acea vreme, sa invete carte mai multi elevi, suplinind lipsa de cadre di-dactice; d) Si in aceasta perioada intretinerea scolii, plata invatatorului dar si chetuielile elevilor au fost suportate tot de sateni, in timp ce la orase plata invatatorului era de la stat;

e) scolile primare de la orase erau mixte, aveau durata de trei ani, iar anul scolar avea ze- ce luni, in timp ce scolile de la sate erau frecventate numai de baieti, doar clasele a I-a si a II-a, iar anul scolar avea sase luni; f) eforia scoalelor s-a interesat de aprovizionarea cu table lancasteriene si manuale a tuturor scolilor, cu material didactic, dar si de construirea unor localuri dupa un anu-mit model, corespunzator acestui deziderat; g) organele de in-drumare si control au asigurat mentinerea unui invatamant uniformizat si bine inchegat la nivelul intregii tari, tinand cont de conditiile din aceasta perioada si de greutatile inerente oricarui inceput.

2) Etapa 1848 - 1865, are o importanta deosebita pentru istoria scolii romanesti, deoarece se organizeaza pe bazele unor principii democratice, inscrise in programul revo-

lutiei de la 1848 din tara noastra, care se observa si la nivelul scolii din Peretu: a) proce-sul de invatamant a inceput mai tarziu,in anul 1858,apoi s-a intrerupt intre anii 1861-1862 si a continuat pana in anul 1865.Aceasta intrerupere s-a repercutat asupra cunostintelor e- levilor, incat in aceasta perioada nu a fost nici un absolvent; b) numarul elevilor este in crestere, de la 32 de baieti in anul 1860, la 42 de baieti in anul 1861, fata de perioada ani-lor 1838 - 1848,cand media elevilor era de 14 pe anul scolar. Desi fetele au primit dreptul de a merge la scoala in intreaga tara,la Peretu nu au frecventat cursurile pana in anul 1865

c) lipsa unui local de scoala, elevii invatand in diferite bordeie inchiriate; d) se mentine un invatamant cu un pronuntat caracter religios; e) dezinteresul total al proprietarului mo-siei fata de soarta scolii din localitate.

Daca extindem cercetarea la nivelul judetului si chiar la teritoriul intregii tari se pot desprinde cateva concluzii pentru aceasta perioada:

a) prin ofisul domnesc din anul 1857 s-a legiferat, pentru prima oara, existenta scolii sa-testi la nivelul Tarii Romanesti;b) valorificand pricepera si pasiunea unor oameni cu mare experienta in domeniul invatamantului,precum si a datelor obtinute prin studierea materi-alelor privind invatamantul din alte tari, scoala romaneasca a primit o noua organizare in mai multe directii: cuprinderea in scoala, alaturi de baieti si a fetelor, din anul 1861; asi-gurarea unei pregatiri speciale a invatatorilor in cadrul scolilor normale; elaborarea de in-structiuni si manuale scolare pentru invatatori si elevi; imbunatatirea activitatii de indru-mare si control a cadrelor didactice prin numirea a cate unui inspector in fiecare judet, iar la fiecare plasa, a cate un subinspector; c) pentru o mai mare stabilitate a invatatorilor s-a hotarat ca ei sa fie remunerati de stat si nu de satul unde functioneaza, iar din anul 1860, salariul lor s-a dublat de la 300 de lei la 6oo de lei pe an; d) programa scolii satesti a cu-noscut un proces continuu de evolutie,dar are inca un pronuntat caracter religios;e) scoala sateasca se mentine in aceasta perioada cu doua clase si invata dupa table folosind in con tinuare metoda lancasteriana, in timp ce scoala de la oras are 4 clase; f) numarul elevilor este in crestere in aceasta perioada; g) din anul 1859 in scoli si administratie s-a introdus oficial alfabetul latin, care a inlocuit alfabetul chirilic de tranzitie; h) scoala incepe sa fie socotita drept ,,institutul cel mai de frunte si interesul cel mai mare al unei natiuni civili-zate", dupa cum sublinia Ioan Maiorescu, in discursul sau din 29 iunie 1860; i) in aceasta perioada s-a pregatit si s-a aprobat in forma sa definitiva, in decembrie 1864, Legea in-structiunii publice din Romania.