Roma republicana

Roma republicana

Cele aproape cinci secole de istorie a Romei republicane reprezinta drumul strabatut de o mica cetate din Italia centrala un oras-stat in care la inceputul sec. VI a.Chr. nimic nu anunta un destin de exceptie, de la lupta pentru suprematie in regiunea imediat invecinata Latium-ului la stapanirea intregii peninsule pentru ca apoi, in decurs de numai un secol, sa ajunga centrul celui mai puternic stat al antichitatii.

Daca in sec. V-III a.Chr. regimul republican se consolideaza, iar lupta perseverenta a plebeilor duce la egalizarea cetatenilor in ceea ce priveste drepturile politice, evolutia vietii social-economice are ca urmare o ampla stratificare a societatii. Baza relatiilor economice o constituie agricultura, dominata de mica proprietate taraneasca. Din randurile elementului taranesc erau recrutate legiunile-garantia apararii statului si fierul de lance al expansiunii romane. Odata cu progresul proprietatii private in dauna celei obstesti, din ager publicus (pamant aflat in proprietatea statului), care sporeste prin confiscarile intreprinse in urma razboaielor victorioase, o parte tot mai mare este acaparata de aristocratia senatoriala, a carei proprietate se transforma treptat intr-un mare domeniu funciar; o alta sursa de extindere a marii proprietati taranesti ruinate. Dupa ce in sec. III a.Chr. politica expansionista depaseste hotarele Italiei, frecventele razboaie si transformarea unor vaste teritorii in provincii modifica radical aspectul societatii romane. Gratie prizonierilor de razboi, in Italia se inregistreaza un impresionant aflux de sclavi.

Concentrarea pamanturilor, aparitia unor domenii funciare intinse (latifundia) si raspandirea villae-lor(complex latifundiar de marime mijlocie apartinand municipalitatilor) bazate pe exploatarea muncii servile, duc la reducerea rapida a numarului gospodariilor taranesti italice si la deposedarea de pamant a taranilor.

Transformarea Romei in prima putere a Italiei, apoi a Mediteranei da un impuls puternic dezvoltarii schimbului de marfuri si generalizarii relatiilor monetare. Prazile si despagubirile de razboi, minele de argint si de aur, dau Romei posibilitatea sa bata incepand din sec. III a.Chr. moneda de argint, apoi din sec. I a.Chr si de aur, a caror circulatie depaseste hotarele statului pana in Scandinavia si China.

Alaturi de casta senatoriala, reprezentata de marii proprietari funciari, se ridica acum o noua aristocratie, comercial-camatareasca, cavaleii. Tensiunea sociala si lupta de clasa ating in sec. II-I a.Chr. o amploare neintalnita pana la aceasta data.

Sistemul organelor statului este cel al unei republici aristocratice. In principiu poporul roman decidea in cadrul unor adunari asupra principalelor probleme ale statului. Potrivit criteriului de divizare- poporul se putea intruni pe comitium (loc de adunare) in cadrul a trei forme de adunari -comitia curiata, comitia centuriata sau comitia tributa.

Plebeii grupati pe triburi isi aleg in adunarile lor (concilia plebis tributa) proprii magistrati si voteaza hotarari obligatorii numai pentru ei (plebiscita).

Senatul reprezinta institutia suprema in stat, desi atributiile lui nu au fost niciodata statuate formal; el acapara de facto intreaga conducere a statului. Senatul si-a asigurat dreptul de control asupra intregii vieti statale: confirma legile si alegerile comitiilor, controla activitatea magistratilor, decidea practic in toate problemele de politica externa, primea si trimitea soliile, superviza administratia provinciilor pe ai caror guvernatori ii desemna, detinea controlul problemelor financiare si sacrale. Senatul isi recruta pe viata membrii (initial 300, 600 sub Sulla si 900 in vremea lui Caesar) dintre fostii magistrati .

Puterea executiva se afla in mana magistratilor; alegerea lor anuala, caracterul onorific si colegialitatea au fost pana in ultimul secol de existenta a republicii o obligatie inexorabila. Dreptul de a candida la ocuparea unei magistraturi era obtinut dupa indeplinirea unui serviciu militar de minimum 10 ani. Cursus honorum (succesiunea obligatorie a magistraturilor) incepea cu functia de quaestor, continuand cu cele de tribun (sau aedil), praetor si consul (pentru care se cerea varsta de cel putin 43 de ani).

Armata. La Roma serviciul militar era obligatoriu pentru toti cetatenii intre 17 si 60 de ani inscrisi pe listele censului; cei intre 17-46 de ani (iuniores) formau armata de campanie, iar cei intre 47-60 (seniores) constituiau armata sedentara de garnizoana si ocupatie. Armata republicana cuprindea la inceputurile ei 2 legiuni a cate 4200 pedestri si 300 de calareti , condusa fiecare de cate un consul. Dupa extinderea autoritatii romane in Latium si Italia populatiile si orasele aliate (socii) aveau obligatia de a participa la razboi cu unitati proprii de infanterie (cohortes) si de cavalerie (alae) conduse de un prefect.

Armamentul, organizarea legiunilor, strategia si tehnica militara romana au evoluat de la o epoca la alta in functie de progresul general tehnologic si de adversarii infruntati. Cea mai importanta reforma a armatei romane este realizata in 105a.Chr. de C.Marius care accepta recrutarea ca voluntari a cetatenilor fara proprietate in schimbul unei solde anuale si a repartizarii dupa 16-20 de ani de servici militar a unor loturi de pamant veteranilor. Armata romana se transforma astfel intr-o armata permanenta profesionista, tot mai legata de generalii care o comanda si devine o forta esentiala in viata politica a republicii tarzii.

Principala problema a vietii politice interne o reprezinta indelungata lupta dintre plebei si patricieni. Patricienii, reprezentantii aristocratiei, descendenti ai gintilor si familiilor care alcatuiau senatul Romei regale au inteles sa fie unicii beneficiari ai rasturnarii monahiei si au instituit un regim in care au monopolizat intreaga putere politica, legislativa, juridica si religioasa in stat, excluzand complet plebea-elementele straine stabilite de-a lungul vremurilor in cetate, devenite si ele parte a poporului roman (populus Romanus). Conflictul dintre patricieni, detinatorii puterii, si plebei, continuu preocupati de participarea cu drepturi depline la viata economica, sociala, politica si religioasa a Romei, a luat forma unor adevarate lupte de clasa intre doua paturi sociale antagonice.

Pe plan extern Roma respinge tentativele straine de subjugare si se angajeaza in lupta pentru hegemonie din cadrul Ligii oraselor latine din Latium, drum sinuos, plin de esecuri dureroase, dar incununat in 338 a.Chr. de o victorie deplina.

In 509a.Chr. este incheiat, conform unei informatii a istoricului grec Polybios, primul tratat dintre Roma si Cartagina.

507a.Chr. are loc inagurarea la Roma, pe colina Capitoliu a templului dedicat lui Juppiter Optimus Maximus, principala zeitate a panteonului roman, construit in cea mai mare parte de mesterii etrusci. In aceeasi epoca este instalata pe Capitoliu "Lupoaica" scluptura etrusca care devine simbolul Cetatii Eterne. In deceniile urmatoare sunt inaltate o serie de noi temple care transforma Capitoliul in centrul religios al patricienilor: Templul lui Saturn, Mercur, Ceres, Liber, Libera, Aedes Castoris ,Aedes Dii Fidii.

451a.Chr.-La cererile repetate ale plebei de codificare a legilor, este aleasa, potrivit traditiei, o comisie de 10 senatori (decemviri legibus scribundis) prezidata de Appius Claudius, insarcinata cu redactarea unui cod de legi si cu exercitarea temporara a puterii supreme in locul consulilor. Ea a redactat un cod de legi gravat pe 12 table de bronz, numit ulterior Legea celor XII table, care a fost expus in for.

447a.Chr Instituirea unei noi magistraturi -quaestura-cu atributii administrativ-financiare.

445a.Chr Lex Canuleia de conubio patrum et plebis (Legea asupra casatoriei dintre patricieni si plebei), cuprinsa in legea celor XII table, recunoaste legitimitatea acestor uniuni.

396a.Chr.In urma unui razboi care potrivit traditiei ar fi durat 10 ani, romanii condusi de dictatorul M.Furius Camillus cuceresc orasul Veii. Situat la 17km NV de Roma, pe Cremera, un afluent al Tibrului, bogatul oras etrusc urmarea asemenea Cetatii Eterne, controlul "drumului sarii" si al salinelor de la gurile Tibrului, rivalitatea care a dus in sec.V, in mai multe randuri, la conflicte armate.

18 iulie 387a.Chr. Invadand Latium-ul, galii ii infrang pe romani in batalia de pe raul Allia (la 15km N de Roma). Ei cuceresc, jefuiesc si incendiaza Roma cu exceptia citadelei de pe Capitoliu (asediata fara succes timp de 7 luni) si nu parasesc tinutul decat dupa obtinerea unei rascumparari de 1000 de livre de aur. Cu ocazia cantaririi acesteia Brennus, conducatorul galilor, aruncand in talgerul balantei sabia sa, rosteste, potrivit traditiei, ca raspuns la protestele romane "Vae victis!"(Vai de cei invinsi!).

In jurul anului 380a.Chr. incepe reconstructia Romei dupa incendiul galic. Zidurile de incinta din piatra, lungi de 11km care inconjoara acum pentru prima data cele sapte coline pe care se inalta orasul, atesta extinderea perimetrului locuit cu cca.430ha; astfel Roma devine unul dintre cele mai mari orase ale Italiei.

348a.Chr. Tratat intre Roma si Cartagina care fixeaza zonele de influenta ale celor doua state in Mediterana Occidentala; Cartagina recunoaste hegemonia Romei in Latium si permite accesul negustorilor romani in Cartagina si Sicilia; Sardinia, Africa de nord si Spania le sunt insa interzise.