Situatia politica in balcani si in bazinul marii negre in sec. ii-i i.e.n.

SITUATIA POLITICA IN BALCANI SI IN BAZINUL MARII NEGRE IN SEC. II-I i.e.n.

In 75 -73 i.e.n, romanii ajung pentru prima oara, sub conducerea lui Scribonius Curio, guvernatorul Macedoniei, la Dunare, in urmarirea scordiscilor si dacilor. Se tem sa o treaca, speriati de desimea codrilor de dincolo de fluviu.

Cel mai important dusman al Romei din Bazinul Marii Negre, Mithridates VI Eupator, regele Regatului Pontului (111-63 ie.n.) a facut eforturi pentru constituirea unei coalitii antiromane in care a atras statele din zona, populatiile barbare din bazinul Marii Negre, dar si orasele -state grecesti din Pont (Olbia, Chersones, Histria, Callatis, Apollonia). De asemenea, Mithridates a cucerit o serie de teritorii precum Regatul Bosphorului cimerian, in 109 sau 107, Armenia Mica si Colchida. Cu exceptia Bithiniei, care a fost de partea romanilor, intreaga zona din jurul Marii Negre, inclusiv Armenia si Partia, au fost aliate cu Mithridates.

Regele pontului a avut trei razboaie cu romanii. Primul razboi s-a desfasurat intre 89-85. Mithridates a cucerit Bithynia si o mare parte din Asia Mica, dupa care s-a indreptat spre Grecia, a cucerit Athena si a instaurat aici un guvern democratic in frunte cu filozoful Ariston. In 87 i.e.n., Sylla porneste ofensiva romana, asediaza Athena si o cucereste. Mithridates este infrant si, prin pacea de la Dardanes din 85, renunta la cuceririle din Asia, isi preda flota si se obliga a plati mari despagubiri de razboi. Primeste in schimb titlul de prieten si aliat al poporului roman. In ciuda titlului primit, a ramas, pana la moarte, un inversunat dusman al romanilor. De altfel se inarmeaza si incepe pregatirile de razboi imediat dupa incheierea pacii, motiv pentru care, in 83-81, romanii declanseaza cel de-al doilea razboi. Ultimul razboi are loc in perioada 73-63. Initial Mithridates colaboreaza cu regele Tigranes al Armeniei, care era ginerele sau, avand mai multe lupte cu generalul Licinius Lucullus. In cele din urma este tradat de Tigranes, ba chiar si de cei doi fii. Rǎmas singur, se sinucide. Confruntarile romanilor cu Mithridatres au facut sa scada interesul roman pentru Pen. Balcanica, iar permanentul conflict dintre cele doua parti i-a dat posibilitatea lui Burebista sa treaca la o politica expansiva

Dupa Scribonius Curio, al doilea roman care a ajuns la gurile Dunarii a fost M. Terentius Varo Lucullus, fratele vitreg al lui Licinius Lucullus, in anul 71 i.e.n., care i-a urmarit pe moesi si pe besii. Se pare ca, in realitatea, prezenta generalului roman reprezenta o diversiune impotriva lui Mithridates care, la vremea cu pricina, purta lupte grele cu romanii in Cyzic si Insula Lemnos. Cu acest prilej, Terentius Varo Lucullus distruge Apollonia, iar restul cetatilor grecesti probabil se predau. In ele se instaleaza garnizoane romane. Inceteaza emisiunile monetare locale ale cetatilor din Pont. Este posibil ca generalul sa fi incheiat tratate de alianta cu cetatile grecesti. De la Callatis s-a pastrat textul unui foedus dar data lui este discutabila. Unii cercetatori cred ca el dateaza de acum. Politica impopulara, vexatorie, impozitele foarte mari percepute de romani au facut ca cetatile grecesti sa se rascoale ulterior. Guvernatorul Macedoniei, Antonius Hybrida, pornit sa le pedepseasca, a fost umilit prin infrangerea catastrofala suferita langa cetatea Histria, in anul 61. Se pare ca bastarnii au contribuit in mare masura la infringerea lui Antonius Hybrida.

EPOCA BUREBISTA

Informatiile scrise cu prvire la Burebista sunt extrem de putine. Cel mai important izvor literar este Geografia lui Strabon, urmat de informatiile date de Iordanes. Dintre izvoarele epigrafice cel mai important este decretul dat in cinstea lui Acornion din Dionysopolis. In ciuda faptului ca informatiile sunt foarte putine, exista o imensa literatura referitoare la epoca Burebista. Dintre istoricii preocupati de aceasta perioada pot fi amintit: Ion Horatiu Crisan (Burebista si epoca sa, Civilizatia geto-dacilor), Nicolae Gostar, Constantin si Hadrian Daicoviciu, Mimail Macrea, Radu Vulpe.

Din parcurgerea literaturii, se remarca frecventa unor probleme si intrebari care devin obsesive:

1. Care a fost nucleul politic de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire

2. Formatiunea politica intemeiata de Burebista a fost sau nu stat, iar daca a fost stat de ce tip a fost

3. Care a fost capitala lui Burebista

4. Care este succesiunea cronologica a cuceririlor lui Burebista

5. Prin ce mijloace a reusit Burebista supunerea formatiunilor politice getice si dacice si unificarea lor

IZVOARELE SCRISE

Orice discutie si incercare de a raspunde la aceste intrebari trebuie sa porneasca de la cele trei izvoare fundamentale, drept pentru care vom incepe cu ele.

1. Strabon-Geografia

Strabon s-a nascut la Amaseia, in jur de 64/63 i.e.n si trait pana pe la 21 i.e.n, deci a fost contemporanul lui Burebista, iar informatiile lui sunt foarte pretioase.

« Ajungand in fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin execitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci incat , in cativa ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani. Caci trecand plin de indrazneala Dunarea si jefuind Tracia, pana in Macedonia si Illyria a pustiit pe celtii care eau amestecati cu tracii si illyrii si a nimicit pe de-a intregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci. Spre a tine in ascultare poporul, el si-a luat ajutor pe Deceneu, un sarlatan care ratacise multa vreme in Egipt, invatand acolo semne de prorocire, multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca de un timp fusese socotit si zeu, asa cum am aratat cand am vorbit despre Zalmoxis. Ca o dovada pentru ascultarea ce i-o dadeau (getii) este si faptul ca ei s-au lasat induplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. Cat despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei rascoale, mai inainte ca romanii sa apuce sa trimita o armata impotriva lui. Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat, faramitand puterea in mai multe parti. De curand, cand imparatul August a trimis o armata impotriva lor, puterea era impartita in 5 state. Atunci insa, stapanirea se impartea in 4. Astfel de impartiri sunt vremelnice si se schimba cand intru-un fel, cand intr-altul. »

2. Iordanes

A trait in sec 6, fiind un got romanizat din Moesia. Scriind o istorie a gotilor le-a atribuit acestora, se pare intentionat, si unele fapte ale getilor, lasand posteritatii impresia ca i-ar fi confundat.

« Apoi, in timpul domniei la goti a lui Burebista, a venit in Gotia Deceneu, pe vremea cand Sylla a pus mana pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Burebista i-a dat o putere aproape regala. Dupa sfatul acestuia, gotii au inceput sa pustiiasca pamanturile germanilor pe care acuma le stapanesc francii Comunicand acestea si alte multe gotilor cu maiestrie, Deceneu a devenit in ochii lor o fiinta miraculoasa, incat a condus nu numai pe oamenii de rand, dar chiar si pe regi caci atunci a ales dintre ei pe barbatii mai de seama si mai intelepti pe care i-a invatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare facadu-i preoti si le-a dat numele de pilleati, fiindca, dupa cum cred, avand capetele acoperite cu o tiara, pe care o numim cu un alt termen pilleus, ei faceau sacrificii. Restul poporului a dat ordin sa se numeasca capillati, nume pe care gotii il reamintesc pana astazi in cantecele lor, deoarece i-au dat o mare consideratie. Iar dupa moartea lui Deceneu, ei au avut in aproape aceeasi veneratie pe Comosicus, fiindca era tot asa de iscusit. Acesta era considerat la ei si ca rege si ca preot supremn si ca judecator, datorita priceperii sale si impartea poporului dreptate ca ultima instanta. Parasind si acesta viata, s-a urcat pe tron, ca rege al gotilor, Coryllus, care a condus timp de 40 de ani popoarele sale din Dacia".

3. Inscriptia de la Dionysopolis

Inscriptia a fost descoperita in sec. 19 la Balcic. Partea ei superioara lipseste. Se pastreaza 49 de randuri, dar primele 9 sunt mutilate, de pe unele dintre ele fiind lizible doar 2-3 cuvinte.

In primele randuri apare un toponim in acuzativ, Argedava si cuvantul parinte, in aceasta localitate, poate resedinta tribala, ajungand la un moment dat Acornion si reusind sa obtina si o dezlegare, poate de tribut.

Despre Burebista ni se sune ca este cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia si ca a stǎpanit dincolo si dincoace de Dunǎre. Acornion a ajuns in mare prietenie cu Burebista, a obtinut foloase pentru cetatea sa, l-a sfatuit pe rege, care i-a devenit binevoitor. Acornion a fost si sol al lui Burebista pe langa Pompeius cu care s-a intalnit la Heracleea Lyncestis (Bitolia) reusind sa obtina bunavointa romanilor.

Nucleul si capitala lui Burebista

Discutia a avut ca punct de plecare si de sprijin localitatea Argedava (Argedavon) care este pomenita de decretul de la Balcic. S-a crezut ca parintele aici pomenit a fost tatǎl lui Burebista, deci amplasarea in spatiu a Argedavei ar fi fost importanta pentru depistarea formatiunii politice de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire. In discutia pentru identificarea Argedavei s-au implicat C. Daicoviciu, R. Vulpe, N. Gostar. Radu Vulpe crede ca Argedava este orasul de pe Argesius, care trebuie sǎ fi fost numele antic al Agesului. Singura dava identificata arheologic pe Arges este cea de la Popesti, care a fost sapata chiar de R. Vulpe. Initial Popesti-ul a fos identificat de R. Vulpe cu localitatea Sornum. Vulpe crede ca Popestiul, unde a fost surprins in sapatura un palat de tip elenistic, putea indeplini rolul de capitala, mai ales ca pare a fi si dezvoltat din punct de vedere economic si bine plasat pe un drum comercial. Este foarte putin probabil ca Argesis sa fi fost numele Argesului. Izvoarele (Herodot si Polybios) folosesc pentru desemnarea acestui rau termenul de Ordesos. In plus davele nu prea si-au luat numele de la raurile care le strabat.

C. Daicoviciu crede ca lectura toponimului este incompleta si ca a existat inaintea lui cuvantului Argedava un S, deci lectura completa ar fi Sargedava, ceea ce ar fi putut fi dava de pe Sargetia, rau care este pomenit de Dio Cassius, care spune ca in albia acestui rau si-ar fi ascuns Decebal tezaurul. El trage concluzia ca capitala nu putea fi decat in Transilvania, cel mai probabil la Costesti. Sargetia pare a fi, totusi, o fictiune istorica, caci in mod evident Dio Cassius a preluat povestea cu ascunderea tezaurului de la Diodor din Sicilia, care a consemnat ca, pe la 300 i.e.n., regele peonilor, Audolion, si-a ingropat tezaurul in raul Sargentia. Ulterior, Daicoviciu si-a schimbat pozitia si a spus ca Argedava ar fi in Dobrogea, fara a invoca argumente. De altfel a renuntat sa mai fie atat de patetic pentru ca, intre timp, aparuse indoiala ca pǎrintele pomenit de inscriptia de la Balcic ar fi tatal lui Burebista, deci discutia nu mai avea legatura cu capitala lui Burebista. La scurta vreme a fost descoperitǎ o inscriptie databila in sec. 2 e.n. care pomenea in Dobrogea, foarte aproape de Histria, un vicus Arcidava. Modestul sat nu putea fi, insa, o capitala de formatiune politica getica, mai ales ca el se afla in coasta Histriei.

O localitate Argidava este consemnata si de Ptolemeu in Indreptarul geografic, ca fiind in Banat. Ea a fost identificata cu Varadia si mai apare si in Tabula Peutingeriana si la geograful din Ravena.

N. Gostar crede ca inaintea Argedavei din inscriptie sunt doua linii orizontale paralele si ca lectura corecta este Zargedava., ori o Zargedava este pomenita de Ptolemeu in sudul Moldovei, la est de Siret. El crede cǎ doar doua pot fi davele care au purtat acest nume, fie Racatau , fie Brad, unde au fost descoperite cetati.

Se remarca un mare patetism al acestor discutii si un subiectivism care tine de patiotismul local. Oricum se pare cǎ Argedava nu are nici o legatura cu Burebista, pentru ca parintele pomenit de inscriptie nu este al lui Burebista, care apare doar mult mai jos in inscriptie. Este posibil sa fie vorba de un rege get anterior lui Burebista, foarte probabil din sudul Moldovei, cum crede Gostar, la care sa fi fost trimis Acornion care, de-a lungul vietii, a avut mai multe misiuni diplomatice.

Este ciudat ca pentru depistarea nucleului initial nu a fost exploatat chiar textul lui Strabon care este vrednic de crezare si care spune clar ca Burebista este un barbat get. Strabon avea bine definite notiunile de dac si get , de altfel chiar el ni le explica si noua in acelasi text in care face precizarea ca getii sunt cei de pe Dunǎrea Inferioara si dinspre Pont, iar dacii cei dinspre Dunarea Superioara si dinspre germani, ei vorbind insa o limba asemanatoare. In plus, inscriptia de la Balcic ne spune despre Burebista ca este un rege al Traciei care a stapanit ambele maluri ale Dunarii. Reiese ca axul teritoriul stapanit a fost Dunarea , iar termenul de Tracia este indoilenic ca ar fi putut fi folosit pentru zona de dincolo de Carpati.

Problema capitalei

Sunt in literatura vehiculate trei localitati care ar fi putut fi capitale : Costesti, Sarmizegetusa Basileion si Popesti. La Costesti si Popesti s-a ajuns pornindu-se de la discutia nucleului initial. I. Glodariu crede si el ca Costesti a fost prima resedinta a lui Burebista. Singurul argument al acestuia este acela ca aceasta cetate ar fi cea mai timpurie dintre cetatile din Muntii Orastiei. Chiar daca una dintre aceste localitati ar fi fost initial capitalǎ a formatiunii politice conduse de Burebista, este putin probabil ca ele sa fi ramas capitale dupa extinderea teritoriala. I. H. Crisan crede ca capitala era acolo unde se afla Burebista, asa cum s-a intamplat pe vremea lui Alexandru Macedon. Este clar ca Pella, initial capitala a regatului macedonean, nu a mai fost capitala mai tarziu, capitala fiind intineranta, asa cum era firesc pentru un conducator care s-a aflat mereu in razboi si in miscare, cum pare sa fi fost si Burebista. Sarmizegetusa Basileion este putin probabil ca a existat pe vremea lui Burebista. Nu este nici o dovada stratigrafica si nu exista nici materiale arheologice de pe vremea lui Burebista la Sarmizegetusa. Ea cu greu ar fi putut indeplini rolul de capitala pentru ca se afla intr-un loc foarte putin accesibil, la 1200 m inaltime, departe de drumurile comerciale, greu de aprovizionat. Chiar pe vremea lui Decebal, cand cu siguranta a existat, este mai probabil sa fi fost cetatea regala de refugiu in caz de pericol si nu capitala. Astfel s-ar putea explica titulatura de basileion folositǎ de Ptolemeu. Daicoviciu crede ca capitala se afla undeva in Transilvania, poate la Costesti, pentru ca altfel nu s-ar explica, spune el, de ce primele campanii ale Burebista au fost indreptate spre vest, impotiva celtilor. Argumentul este destul de slab pentru ca nu avem nici o dovada sigura ca primele campanii ar fi fost indreptate impotriva celtilor. Tot el crede ca in Transilvania a fost centrul de putere pntru ca numai aici se constata o continuitate a regalitatii si pentru ca numai aici este un sistem de fortificatii coerent, facut cu multa truda, cu un scop bine determinat. Ideea ca cetatile din Muntii Orastiei ar apǎra capitala Sarmizegetusa nu este inca demonstrata. Despre aceste cetati s-a afirmat de multe ori ca au douǎ etape de fortficare, prima contemporana cu Burebista, a doua contemporana cu Decebal. In realitate unele dintre ele nu au existat pe vremea lui Burebista, altele au fost folosite si dupa Decebal.

In concluzie, pare mai probabila ipoteza ca centrul formatiunii conduse de Burebista a decazut dupa unificare si extinderea teritoriului si ca capitala regelui Burebista era itineranta.

3. Problema statului

In literatura istorica au existat diferite controverse pe tema ce a insemnat stapanirea lui Burebista- megale arhé. Unii au afirmat ca este neindoielnic vorba deja de un stat (H. Daicoviciu, I. H. Crisan), altii au fost potrivnici acestei idei (M. Macrea, D. Pippidi), considerand ca este vorba doar de o vasta uniune de triburi. Cei care au afirmat ca a fost stat au definit in moduri diferite acest stat ca fiind unul de tip sclavagist incepator de tip militar (C. Daicoviciu-autorul capitolului din Tratatul de Istoria Romaniei, varianta anilor 60), un stat de tip tributal sau asiatic (I. H. Crisan) sau au mai existat formulari de tipul stat teritorial extensiv ca cel al odrisilor. Cecetarea straina, ca de exemplu Karl Strobel, mai putin implicata afectiv, afirma ca stapanirea lui Burebista a fost o formatiune politico-militara efemera, care nu a putut rezista decat pe vremea lui Burebista, dupa care s-a dezintegrat, semn ca nu a putut functiona.

Statul presune cateva conditii. El este un instrument de guvernare, de dominatie folosit de o clasa sociala pentru satisfacerea intereselor sale. Deci statul presupune diferente majore intre membrii societatii, de avere, de interese economice. Astea cu siguranta au existat. O dovedesc tezaurele, mormintele princiare, unele constructii fastuoase in comparatie cu celelalte. Statul trebuie sa detina parghii cu care isi asigura dominatia, de genul armata sau justitie, dar si functionari care sa asigure colectarea impozitelor, supraveghera vamilor si colectarea taxelor vamale, sa supravegheze modul in care populatia isi indeplineste sarcinile ce tin de renta in munca. Functionarea sanatoasa a economiei si colectarea impozitelor presupune si adoptarea unui sistem monetar unitar, a unei monede unice, emisa si garantata de o autoritate. Conducerea statului presupune institutii politice abilitate sa conduca: rege, adunari, care se constituie si functioneaza dupa reguli bine stabilite, fiecare avand atributii bine definite. Varful ierarhiei trebuie sa dispuna, de asemenea, de o cancelarie din care sa emane edictele. De asemenea este nevoie de personaje calificate care sa asigure relatiile cu exteriorul.

Ideea statului sclavagist, fie el si incepator, a fost, cum era si firesc, abandonata. Nu a putut fi nicidecum dovedita exstenta sclavilor care sa asigure baza economica a acestui stat. Desigur ca este posibil sa fi existat forme de robie patriarhala, eventual si ceva sclavi casnici. Statul de tip tributal presupune coexistenta proprietatii private cu proprietatea comuna. De obicei, cel putin teoretic , monarhul este proprietarul suprem. Populatia este organizata in obsti teritoriale, care detin in proprietate comuna pamantul, indivizii avand in proprietate personala casa, vitele. Astfel organizata, populatia ar rǎspunde solidar in fata autoritatilor, fiind obligata sa plateasca dari in bani, in produse, sa echipeze ostasi pentru armata sau sa ridice si sa intretina fortificatii sau drumuri.

Analizand putinele izvoare scrise care exista este greu a dovedi ca stapanirea lui Burebista a fost realmente un stat, fie el si tributal. Pentru existenta obstilor este invocat un text ramas de la Horatiu care nu dovedeste nicidecum ca ar fi existat, ci ca era practicat asolamentul. Burebista poarta titlul de basileu, care este un titlu obisnuit pentru conducatoriii marunti ai unor formatiuni politice. El intemeiaza, ce-i drept, o megale arhé = o mare stapanire, care pare sa faca referire la marea intindere a regatului, neasteptata pentru mediul barbar, la acea vreme. Regalitatea nu pare a fi ereditara, caci Burebista este urmat de Deceneu cu care nu este inrudit. Nu stim care sunt regulile de desemnare a regelui: era desemnat de regele in viata, de mai marii tarii, din randul pilleatilor, care par a avea o pozitie superioara sau pur si simplu regele se impunea prin forta, geniu sau bogatie. Care sunt institutiile care asigura guvernarea Una a existat cu siguranta- armata care, spune Strabon, ar fi fost de 200.000. Cifra a fost considerata de unii credibila, de altii exagerata. Dupa moartea lui Burebista armata s-ar fi redus la doar 40.000 de soldati. E greu de spus daca cifra este reala pentru ca nu avem studii demografice care sa aprecieze cat de cat corect populatia aflata in sfera de stapanire a lui Burebista. Parerile, nici una autorizata, sunt foart diferite. Iorga apreciaza populatia regatului lui Burebista la 100.000 de suflete, C. Daicoviciu la 500.000, Parvan la 1 milion si crede ca cifra de 200.000 nu este exagerata, avand in vedere ca Burebista stapanea un spatiu imens, Em. Panaitescu la 2,5 milioane. Exagerata sau nu, cu siguranta ca nu este vorba de o armata permanenta, ci de una adunata in situatii de razboi. Este foarte probabil ca Burebista, la fel ca si capeteniile celtice de la aceea vreme, sa fi avut o armata personala si o garda permanenta. Una dintre institutiile care par a fi sprijinit regalitatea a fost religia, Deceneu fiind acela care prin religie a reusit sa-i tina sub ascultare pe supusi. El este considerat si autorul unei reforme religiase care a avut ca scop asigurarea specialistilor sacrului, alesi dintre pilleati.Cu ajutorul religiei era asigurata si ascultarea poruncilor. Este posibil ca , la fel ca la celti, unde druizi erau si judecatori, la geti si daci preotii sa fi avut responsabilitati asemanatoare.Textul lui Strabon nu pare a se referi la legi care ar presupune existenta unui cod, caci nu se foloseste termenul de nomos ci cel de prostagma care in latina are ca corespondent edictum, adica un act emis de o cancelarie. Aceste edicte ar fi singurul indiciu ca exista si un emitent, respectiv o cancelarie. Spre a se dovedi existenta unei cancelarii este citat un text din Martial care vorbeste de un ravas trimis de Decebal lui Domitian, ravas care avea un sigiliu. Textul lui Martial este,insa, irelevant pentru ca se refera la alta perioada. Existenta unei cancelarii pe vremea lui Decebal nu presupune ca ea ar fi existat si pe vremea lui Burebista. Cel mai greu de probat este existenta unor functionari si institutii abilitate cu strangerea impozitelor, darilor in natura sau care sa urmareasca modul in care supusii se achita de obligatiile lor in munca. Este folosit ca dovada, si de aceasta data, un text care face referire la o alta epoca, este vorba de medicul lui Traian, Criton care spune cǎ, pe vremea lui Decebal, existau un fel de sefi peste cei care muncesc pamantul si peste cei care se ocupau de fortficatii. Ciudat este faptul ca Burebista nu bate in nume propriu o moneda, in conditiile in care conducatori obscuri barbari o fac. Este drept ca dispar emisiunile monetare tribale, ceea ce este un semn ca ele devenisera desuete si ca disparusera emitentii locali si ca denarul roman republican pare a deveni moneda unica. Este insa interesant ca ca s-a preferat falsificarea denarului roman si nu emiterea unei monede proprii. Poate aceasta a fost o faza premergatoare, tranzitorie, Burebista nemaiapucand sa emita propria lui moneda, fiind angajat in tot felul de lupte. Trebuie ca a existat un oarecare haos financiar, pentru ca denarii republicani romani nu s-au batut doar la Tilisca, ci si in alte localitati, nu stim cat de autorizate sa o faca. Toate acestea la un loc, par a indreptati ideea ca Burebista, preocupat de cuceriri, nu avut ragazul sa de-a stapanirii sale o forma coerenta, motiv pentru care, imediat dupa moartea lui, stapanirea lui s-a dezintegrat.

Urcarea pe tron

Cei mai multi cercetatori considera ca inceputul domniei lui Burebista trebuie situat in jur de 82. i.e.n., poate putin mai devreme. Textul lui Iordanes este unicul care ofera un indiciu cronologic. El spune ca, pe vremea lui Burebista, a venit in tara gotilor Deceneu, care a aparut in momentul in care Sylla a preluat puterea la Roma. Se stie ca Sylla s-a proclamat dictator in anul 82 i.e.n. Burebista nu putea fi de multa vreme rege, mai ales ca a domnit foarte mult .

Politica interna

Este de presupus ca, inainte de a-si fi inceput campaniile de cucerire spre vest sud si pe litoralul Marii Negre, Burebista a facut un efort de a unifica formatiunile politice ale getilor si dacilor. Izvoarele nu ne spun nimic despre cum a procedat Burebista. Ni se da de inteles doar ca neamul lui Burebista era istovit de razboaie. Cum primele campanii pentru cucerirea de noi teritorii par a incepe pe la 60 i.e.n., inseamna ca Burebista si-a consumat cam jumatate din domnie pentru a unifica aceste formatiuni. Este greu de crezut ca au prevalat mijloacele pasnice, poate doar casatoriile ar fi putut reprezenta un mijloc nonviolent de convingere. Se constata arheologic ca multe cetati, precum cele de la Carlomanesti, Zimnicea, Radovanu, Cascioarele, Crasani, Cetateni au urme de distrugere in sec. 1 i.e.n. Ar putea fi argumente pentru o supunere prin violenta. Altfel nu existau motive care sa determine pe micii sefi locali sa renunte la autoritatea lo,r caci nu exsta nici un factor extern de presiune. Roma nu avea ganduri de cucerire in Pen. Balcanica, fiind total ocupata cu extinderea posesiunilor sale in Asia, puterea celtilor era, dupa toate aparentele, in regres, devenisera sedentari, ba chiar sunt frecvente afirmatiile ca multi, cei care au convietuit cu autohtonii, ar fi fost asimilati de daci. In ciuda acestor evidente, sunt multi aceia care cred ca pericolul celtic sau roman i-ar fi determinat pe micii conducatori de triburi sa accepte stapanirea lui Burebista. Chiar daca aceste pericole ar fi fost reale, este greu de crezut ca acesti conducatori marunti le-ar fi putut percepe. tim insa ca mana dreapta a lui Burebista a fost Deceneu care a reusit sa impuna supusilor ascultarea poruncilor, sobrietatea, ba chiar i-ar fi determinat sa-si taie vita de vie (stire neconfirmata arheologic).

Campaniile de cuceriri

Strabon prezinta cuceririle lui Burebista in urmatoarea ordine:

1. trece Dunarea si jefuieste Tracia, Macedona si Illyria, ocazie cu care, poate la intoarcere, ii pustieste pe celtii care traiau amestecati cu tracii si ilirii- mai mult ca sigur este vorba de scordisci, situati la sud de fluviu si la vest de Morava, in zona de varsare a Savei in Dunare si mai sus, la gura de varsare a Tisei.

2. nimiceste pe de-a intregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci

Pare a fi vorba de doua campanii diferite. Dacǎ Strabon respecta ordinea evenimentelor, campania sudica a fost prima. Cercetatorii de la Cluj, C. Daicoviciu si I. H. Cisanan cred ca cea vestica a fost cea dintai.

Textul lui Strabon nu ne da de inteles ca Burebista ar fi alipit teritoriile neocupate de romani de la sud de Dunare, scopul campaniei sudice pare a fi mai ales jaful. TotusI, decretul in cinstea lui Acornion precizeaza ca Burebista a stapanit teritoriul de o parte si de alta a Dunarii. Desigur ca afirmatia ar putea sa se refere strict la cursul inferior al Dunarii, deci sa aiba in vedere Dobrogea si nu zona din sudul Dunarii. Pe scordisci i-a pustiit, dar arheologia ne-o demonstreaza ca ei au ramas pe loc.

Campania vestica ar fi avut loc pe la 60 i.e.n. I.H. Crisan considera ca acest razboi ar fi fost nu unul de cucerire, ci unul de eliberare, in urma caruia ar fi fost recuperate de la celti teritoriile dacice din zona Tisei. Boii si tauriscii locuiau in zona Austriei si a Campiei Pannonice, respectiv in Ungaria si Slovacia. Campania ar fi fost purtata pana la Dunare, in dreptul Bratislavei. Se crede ca Burebista s-a ferit sa mearga mai departe, spre vest, pentru ca ar fi riscat un razboi cu regele suebilor , Ariovist. Rezultatul a fost ca celtii ar fi fost nimiciti cu totul. Se crede ca aceasta campanie a avut loc in anul 60 deoarece Caesar vorbeste la un moment dat despre boii care s-au stabilit pe la 59-58 in teritoriul de azi al Elvetiei. Se crede ca doar campania distrugatoare a lui Burebista i-ar fi putut determina sa se mute in masa. Campania impotriva celtilor ne face sa ne indoim de temeinicia si adevarul unor consideratii istorice fǎcute de literatura arheologica. I. H. Crisan spune ca celtii, la momentul Burebista, nu mai prezentau un pericol, deci ei nu ar fi putut determina unificarea de frica a formatiunilor politice. De asemenea se face frecvent afirmatia ca multi dintre celtii stabiliti in sec. 4-3 in Pannonia si in NV Romaniei ar fi avut relatii bune cu autohtonii, s-au inmormantat in aceleasi necropole si ca ar fi fost chiar dacizati, deci, cu alte cuvinte, s-ar fi pierdut in masa autohtonilor. Probabil este vorba de anarti. Ceilalti celti, boii si tauriscii, erau asezatI si ei de multa vreme, deci devenisera, in virtutea timpului trecut, un fel de autohoni in zona pe care au locuit-o. Daca nu prezentau pericol, de ce Burebista ii nimiceste pe de-a intregul si ce vrea sa recupereze de la ei, ducand acest razboi de eliberare?

Cucerirea coloniilor grecesti

Fara indoiala ca atunci cand Burebista a pornit la cucerirea cetatilor grecesti a avut serioase motivatii de ordin economic: ceatile nu numai ca erau bogate, aveau o economie prospera, dar stapanirea litoralului asigura si supravegherea comertului pe Marea Neagra. Nu trebuie uitat ca devenise o practica pentru regii sau conducatorii barbari din zona sa protejeze cetatile grecesti (Zalmodegikos, Rhemaxos, Zoltes). Burebista a profitat de doua evenimente care, prin cumul, au contribuit la usurarea efortului militar: moartea lui Mithridathes VI Eupator in 63 i.e.n. si infrangerea lui Antonius Hybrida, in 61 i.e.n. Vasile Parvan a facut supozitia ca Burebista ar fi fost aliatul cetatilor grecesti cu ocazia razmeritei acestora , dar ea este putin probabila, avand in vedere ca, in anul 61 i.e.n., Burebista trebuie ca se pregatea pentru campania impotriva celtilor. Litoralul pontic a fost cucerit in intervalul 59-48, mai probabil 55-48 i.e.n. Anul 55 ca an de inceput al campaniei de cucerire a litoralului este sugerat de Dion Chrisostomos care, vorbind despre Olbia, dar fara a-l pomeni pe Burebista, spune ca la 95 e.n. ,cand a vizitat Olbia , orasul se mai resimtea dupa ce cu 150 de ani mai inainte, getii au cucerit toate orasele grecesti de la Olbia pana la Apollonia. Intelegem ca constructiile se aflau in stare proasta, iar teritoriul cetatii era considerabil mai mic. Avand in vedere ca Olbia trebuie sa fi fost primul oras cucerit, anul de inceput trebuie sa fi fost 55 i.e.n. Campania de cucerire a litoralului era sigur incheiata in anul in care s-a dat decretul in cinstea lui Acornion. S-a ajuns la concluzia ca decretul a foat sapat in piatra candva in intervalul cuprins intre 7 iunie si 9 august 48 i.e.n. Inscriptia a fost sapata in piatra dupa ce Pompeius a obtinut titlul de imperator, deci dupa primavara lui 48, dar inainte de a fi infrant in batalia de la Pharsalus de catre Pompei, batalie care a avut loc in 9 august. Avand in vedere distrugerile suferite de Olbia , este sigur ca colonia a fost cucerita prin lupte. Despre Tyras se crede ca s-ar fi supus de buna voie, pentru ca nu au fost observate distrugeri ale cetatii, care , fara indoiala, n-ar fi dorit sa aiba soarta Olbiei. La Egyssus au fost constatate arheologic distrugeri, deci probabil ca a fost cucerit prin lupta. Aceeasi soarta a avut-o si Histria. Un decret dat in cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios, pomeneste despre distrugerea zidurilor cetatii si arata ca Aristagoras s-a remarcat prin eforturile de refacere a zidurilor. Inscriptia ne da de inteles ca stapanirea a fost de lunga durata, caci, dupa trei ani, averile cetatenilor erau secatuite, iar sanctuarul lui Apollo Tamaduitorul ramasese fara preot. Arheologic au fost constatate urme de distrugere in zona sacra. Despre Tomis si Callatis nu avem informatii, se crede ca s-au supus de buna voie, evitand sa urmeze exemplul Histriei. Dionysopolis probabil ca s-a predat de buna voie, judecand dupa bunele relatii pe care le-a avut cu Burebista.O inscriptie de la Odessos (Varna) vorbeste despre intoarcerea unor cetateni din bejenie, care s-ar putea sa aiba legatura cu cucerirea orasului de catre Burebista. Mesembria a fost cucerita cu armele. O inscriptie vorbeste despre 3 strategi care au condus o oaste impotriva lui Burebista. Apollonia este foarte probabil ca s-a predat de buna voie, caci nu s-a putut apara, era distrusa de generalul Lucullus. I. H. Crisan crede ca, inainte de supunerea cetatilor grecesti, ar fi fost cucerita din mainile bastarnilor Moldova. Singurul indiciu in acest sens este ca dispare cultura Poienesti -Lukasevka in ultima jumatate a sec. 1 i.e.n.

Dupa infrangerea lui Pompeius, ne spun atat Appianus , cat si Suetonius, Caesar, devenit dusman personal al lui Burebista, a planuit o expeditie impotriva getilor si partilor. Suetonius precizeaza ca ar fi fost trimis in acest sens Octavian la Apollonia spre a pregati razboiul. Campania nu a mai avut loc caci, la idele lui Marte, Caesar este asasinat.In acelasi an , in timpul unei rascoale, moare si Burebista. Se crede ca a fost asasinat pentru a se evita iminentul atac roman, ipoteza care este discutabila . Ea ar fi credibila doar daca moartea lui Burebista ar fi precedat-o pe cea a lui Caesar. Teritoriul stapanit de Burebista s-a dezmembrat initial in 4 parti, mai apoi in 5.

URMASII LUI BUREBISTA

Dupa asasinarea lui Caesar la idele lui Marte in 44 i.e.n., cel mai important eveniment este razboiul civil ai carui protagonisti au fost Octavianus, adoptat prin testamnt de Caesar, si Marcus Antonius. Deznodamantul acestui razboi se consuma la Actium, in 31 i.e.n., cand Marcus Antonius este infrant.

Conflictul din lumea romana va fi urmarit cu interes de capeteniile dacilor si getilor, care promit ajutor miltar cand uneia cand alteia dintre cele 2 parti. Sunt cateva izvoare literare care fac aluzie la o posibila implicare a getilor si dacilor in razboiul civil, din pacate ele nu sunt foarte explicite. Vergiliu, spre exemplu, in Georgicele, spune ca dacii adesea coboara de la Istru si conspira impotriva noastra. Horatiu, in Satire, are cateva versuri: Oricine imi iese in cale ma intreaba ce-ai mai auzit despre daci?@ Cassius Dio, in Istoria romana, ne relateaza ca dacii ar fi trimis o solie la Octavianus, dar n-au capatat nimic din cate au cerut, motiv pentru care au trecut de partea lui Marcus Antonius, fara a-i fi nici acestuia de mare folos caci era foarte dezbinati. Din cele trei izvoare reiese ca urmasii lui Burebista, la fel ca si predecesorul lor, intervin in luptele pentru putere de la Roma, incercand sa obtina maxium de foloase. E greu de crezut ca politica dacilor si getilor ar fi ingrijorat prea tare pe romani, cum pare a sugera Horatiu, in conditiile in care puterea lor era in declin ca urmare a impartirii stapanirii lu Burebista. Strabon spune cat se poate de clar ca stapanirea lui Burebista s-a impartit initial in 4, ulterior, adica pe vremea lui Augustus, in 5 parti.

O lista a succesorilor lui Burebista exista doar la Iordanes. Nu stim daca ea este completa.Majoritatea istoricilor cred ca regii pomeniti de Iordanes sunt urmasii lui Burebista din zona de SV a Transilvaniei, care se banuieste a fi fost una dintre cele 4 parti care au rezultat dupa impartirea mostenirii. Potrivit lui Iordanes, urmasul lui Burebista fost Deceneu, care a fost urmat de Comosicus, care a fost in acelasi timp rege, mare preot si judecator suprem, iar mai apoi de Coryllus care ar fi domni timp de 40 de ani peste daci.

Pe langa numele atestate de lista lui Iordanes, izvoarele mai amintesc cativa regi daci si geti. Mai multe referiri se fac la rege Cotiso, care este consemnat de trei izvoare literare diferite: Suetonius, Horatius si Florus. Cele trei izvoare par a face referire la trei momente diferite din domnia acestui rege. Suetonius, in Vietile celor 12 cezari, spune ca, potrivit lui Marcus Antonius, Octavianus si-ar fi fagaduit fiica (Iulia) de nevasta unui rege al getilor numit Cotiso, acesta din urma la randul sau urmand a-si da fata de nevasta lui Octavianus. Este poate vorba de o alianta matrimoniala pusa la cale spre a atrage capetenia barbara de partea lui Octavianus. Horatius, intr-o oda pe care a scris-o in anul 29 ien, deci la doi ani dupa victoria de la Actium, spune ca armata dacului Cotiso a pierit. Se banuieste ca este vorba de un conflict cu romanii din anul 29 i.e.n. cand Cotiso s-a confruntat cu generalul roamn Licinius Crassus, fiind infrant. Florus, in Rezumatul istoriei romane, arata ca dacii traiesc nedezlipiti de munti. Din munti coboara adesea, sub conducerea regelui Cotiso, trec Dunarea pe gheata si devasteaza tinuturile de la sud de Dunare. Imparatul Augustus a hotarat sa termine cu aceasta populatie agresiva si l-ar fi trimis pe guvernatorul Pannoniei, Cornelius Lentulus impotriva lor. Generalul i-a alungat la nord de Dunare si a asezat la sud de fluviu garnizoane romane. Florus spune ca dacii nu au fost infrantI, ci doar respinsi si imprastiati. Evident ca aceste evenimete sunt posterioare anului 27 i.e.n, intamplandu-se candva la inceputul erei noastre. Unele variante ale textului lui Suetonius folosesc in loc de de numele Cotiso pe cel de Coson, de unde a aparut banuiala ca Cotiso ar fi fost emitentul enigmaticelor monede de aur cunoscute sub numele de kosoni. Se observa ca Cotiso, in doua izvoare, este dac, in al treilea get. El este plasat intr-o zona muntoasa, destul de aproape de Dunare , motiv pentru care istoricii cred ca el a domnit undeva in vestul Olteniei si E Banatului. Daca aceasta pozitionare este corecta, ea vine in contradictiecu teoria potrivit careia Cotiso ar fi emitentul monedei de tip Koson, moneda care a fost descoperita doar in zona din SV Transilvaniei.

Un alt rege al getilor, contemporan cu razboiul civil de la Roma, este amintit de Plutarh in Vieti paralele, in biografia lui Marcus Antonius. Este vorba de Dicomes. i acest rege s-ar fi amestecat in conflictul dintre Octavianus si Marcus Antonius. El ar fi promis o oaste numeroasa lui Marcus Antonius. Izvorul nu da alte amanunte Acest rege se crede ca ar fi domnit undeva in spatiul extracarpatic, poate in sudul Moldovei sau in Muntenia.

Tot in spatiul extracarpatic este atestat de o inscrptie cu litere grecesti, de pe un vas, basileul Thiamarhos. Inscriptia fost descoperita la Ocnita, in jud. Valcea, deci formatiunea lui politica trebuie ca era plasata undeva in zona de nord a Olteniei.

Istoria politica a dacilor si getilor in sec. 1 e.n. este destul de putin cunoscuta. Ceea ce este sigur este ca adeseori ei au atacat provinciile de la sud de Dunare. Romanii, initial, au raspuns la aceste atacuri prin expeditii punitive, iar mai apoi, pentru a-si asigura linistea au utilizat trei mijloace: transbordarea getilor la sud de Dunare, unde erau mai usor de supravegheat, capturarea unor ostateci din randul aristocratiei, care deveneau garanti ai pacii sau plata unor subsidii. Toate aceste mijloace de represiune sunt atestate de izvoarele epigrafice sau literare. O expeditie impotriva dacilor, potrivit unei inscriptii, ar fi organizat Marcus Vinicius. Strabon arata, la randul sau, ca Aelius Catus a stramutat de la nord de Dunare in Tracia 50.000 de geti. Actiunea ar fi avut loc in priml deceniu al sec. I e.n. In cateva randuri getii ataca cetatile din Pont. Informatii despre aceste atacuri avem de la Ovidius. Potrivit acestuia getii (din sudul Moldovei?)sau atacat mai intai cetatea Aegyssus (Tulcea) prin anul 12 e.n, iar mai apoi, in anul 15 e.n., cetatea Troesmis pe care au cucerit-o, fiind apoi respinsi de catre Pomponius Flacus (legatul Moesiei), cǎruia i s-ar fi datorat linistea la Dunare. Intensitatea atacurilor in Dobrogea se diminueaza dupa anul 46 e.n. cand Dobrogea intra sub stapanire romana, fiind integrata provinciei Moesia.

Un alt rege al dacilor este pomenit de Frontinus. Este vorba de Scoryllo, nume foarte asemanator cu Coryllus, cel ce a domnit 40 de ani, din lista lui Iordanes. Cei mai multi istorici cred ca este vorba de acelasi personaj si ca numele corect este Scoryllo. Acest nume este sigur dacic, el fiind consemnat de alte douǎ inscriptii, ca fiind tipic la daci. Este vorba de o stampila de pe un vas descoperit la Sarmizegetusa Regia (Decebalus per Scorillo) si de o inscriptie descoperita la Aquincum. Potrivit lui Frontinus, acest Scorillo este contemporan cu un razboi civil care s-a desfasurat la Roma, care nu poate fi altul decat cel din 68-69, deci de pe vremea lui Nero. Frontinus ne da de inteles ca Scoryllo a fost foarte intelept si a evitat sa se amestece in acest razboi civil, de teamǎ ca implicarea sa ar fi putut aduce razbunarea romanilor.

Pentru istoria relatiilor cu romanii sunt importante doua inscriptii, una descoperita la Tibur , alta la Fundi. Inscriptia de la Tibur este un elogiu funebru adus lui Plautius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei in perioada 60-68, care a stramutat 100.000 de transdanubieni impreuna cu copii, sotiile, principii si regii lor. Cu aceasta ocazie ar fi fost inapoiat unui rege dac fratele care fusese prizonier al romanilor. Inscriptia de la Fundi spune ca guvernatorul Pannoniei, Tampius Flavianus, a obligat neamurile de dincolo de Dunare sa predea ostateci romanilor.

Ultimul dintre regii daci anteriori lui Decebal, pomenit de izvoare, este Diurpaneus. El apare atat la Orosius cat si la Iordanes. Potrivit lui Iordanes, Diurpaneus a fost contemporan cu Domitianus. Sub acest rege, getii au rupt tratatul ce l-au avut cu imparatii de dinainte caci Domitianus era foarte zgarcit. Cel mai probabil a diminuat stipendiile. Drept urmare, getii au atacat la sud de Dunare, unde guvernator era Oppius Sabinus, i-au taiat capul guvernatorului si au jefuit provincia. Ingrijorat, Domitian a venit in Ilyria si a trimis o armata impotriva dacilor comandata de generalul Fuscus, care a trecut Dunarea pe un pod de vase. De la prima ciocnire, romanii au fost invinsi, Fuscus ucis, dupa care a urmat jefuirea armatei romane. Orosius se refera la acelasi eveniment, fara a da detalii. Ne da doar de inteles ca Fuscus a suferit o infrangere dezastruoasa, pe care, insa, Domitian a avut grija sa o prezinte ca pe o victorie, organizandu-si un triumph. Cu privire la Diurpaneus exista douǎ pareri: ca ar fi unul si acelasi cu regele Duras sau ca ar fi doar un alt nume al lui Decebal (N. Gostar, V. Lica). Regele Duras este amintit de Excerpta Valesiana ca cedand de buna voie puterea lui Decebal. Motivul nu-l cunoastem, fie a fost prea batran, fie si-a atras pizma dacilor ca urmare a ruperii tratatului cu Domitian si nu mai putut guverna.