ARNOLD VAN GENNEP - Riturile de trecere

RITUAL SI CEREMONIAL

ARNOLD VAN GENNEP - Riturile de trecere

Preocuparile pe care Arnold van Gennep (1873-1957) le-a dovedit in sfera etnologiei si folcloristicii franceze i-au adus consacrarea si recunoasterea personalitatii si operei sale ca marcand un moment de tranzitie "intre lucrarile folcloristilor secolului al XIX-lea si etnologia moderna a Frantei, mai ales datorita rigurozitatii in munca de teren (localizarea precisa a faptelor)" preconizata pentru prima data de el. (N. Belmont, in Dictionar de etnologie si antropologie). Studiile sale de profil etnologic au ca obiect de cercetare tematici diverse: de la inregistrarea si analiza tabuurilor la problemele totemismului, de la notarea si comentarea miturilor la incercari de explicitare a gandirii primitive, a structurilor mentale care o definesc (anticipand teoria lui Claude Lévi-Strauss). Intentiile didactice ale autorului imprima lucrarilor sale o structurare logica, rigurozitatea insa nu ajunge la extrem, pentru ca, intotdeauna, van Gennep este atent sa nu absolutizeze chiar daca preocuparile sale de expunere a materialului manifesta grija unei retorici a limpezimii si simplitatii.

Studiile de natura monografica de la inceputul secolului Tabu si totemism in Madagascar (1904) si Mituri si legende ale Australiei (1906) pregatesc sintezele din cartile care i-au adus confirmarea meritelor sale in domeniu: Riturile de trecere (1909), Formarea legendelor (1920) si Starea actuala a problemei totemice (teza de doctorat, 1920). Acestea din urma vor deveni emblematice in campul cercetarilor etnologice si folcloristice, autorul lor reusind sa impuna terminologiei de specialitate conceptul de rituri de trecere care aparent fluctueaza intre firescul vocabularului comun si metaforicul stiintific. Rezistenta acestui concept - in etnologie si mai apoi in antropologia culturala, indiferent de schimbarile de perspectiva si tematica de-a lungul secolului XX - a fost posibila intii de toate pentru ca el permite unificarea si explicarea unor fenomene considerate pina la acea data fie eterogene, fie nesemnificative: rituri ce apartin ciclului vietii (nasterea, initierea, logodna, casatoria, graviditatea, moartea), ciclurile sezoniere, intronarea suveranului, rituri legate de intrarea intr-un nou grup social sau consacrarea intr-un grup religios (taierea parului, punerea valului, flagelarile, folosirea limbajelor secrete, riturile sexuale), riturile "de prima oara".

Semantismul conceptului rituri de trecere se genereaza in semnificatia pe care o dobandeste in comunitatea primitiva, traditionala orice actiune care pregateste individul sau grupul (clasa profesionala, casta, societatea) pentru a accede la o noua stare, diferita calitativ, simbolic, fata de precedenta. Fiecare fapt folcloric devine semnificativ in momentul in care motivatia executarii lui depaseste neutralitatea si se incarca afectiv, simbolic, potrivit gandirii primitive, cu sensurile si rosturile magico-religioase care inzestreaza orice actiune cu atributele culturalului si ale cultualului. Ritualizarea se produce prin reiterarea acestei actiuni semnificative pentru individ si comunitate in coordonatele unui timp si spatiu sacre. Transformarea normalului si aparent banalului in modele paradigmatice, in reguli si coduri - care pentru societatile primitive sunt semne ale identitatii culturale si marci ale diferentierii de celalalt - imprima proceselor vietii individuale si colective un sens, asigura coeziune si armonie prin amalgamarea necunoscutului la ceea ce este deja ordonat, cunoscut, reglementat si produce dezambiguizarea noului si a angoaselor pe care acesta le genereaza, prin ceremonii de pregatire a intampinarii noii situatii, de modificare si modelare a acesteia, prin integrarea si asimilarea ei in tiparele sociale si comportamentale pre-existente.

Cum se realizeaza trecerea si prin ce este ea marcata? Nasterea si moartea, varstele umane si cosmice, ritmurile vegetale si astrale, toate reprezinta modele ale trecerii naturale explicate si culturalizate sub forma povestilor sacre, a miturilor si legendelor. Aceste modele revin in situatii in care se reitereaza treceri naturale dar si treceri conventional culturale, ceremonial simbolice, sub forma unor structuri / scheme universale pe care antropologia si istoria mentalitatilor le-au revelat ca fiind ordonatoare gandirii primitive (James George Frazer, A. van Gennep, Cl. Levi-Strauss, M. Eliade).

Diferentele sexuale, de varsta, diviziunile si specializarile in grupuri totemice, clanuri, fratrii, caste si clase profesionale, dihotomia sacru-profan, toate sunt considerate in viziunea lui van Gennep factori esentiali care motiveaza si determina trecerile Pendularea intre polaritati, tabuurile si libertatile de actiune explica implicit conceptul de limita, nu indeajuns teoretizat de autor, ci mai degraba sugerat fenomenologic: "din punct de vedere material si magico-religios, oricine trece de la un teritoriu la altul se afla, pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat, intr-o situatie speciala: el pluteste intre doua lumi. Aceasta situatie am denumit-o eu limita, si unul dintre obiectivele cartii de fata este sa demonstreze ca limita, ideala si materiala totodata, se regaseste, mai mult sau mai putin evidentiata, in toate ceremoniile care insotesc trecerea de la o situatie magico-religioasa sau sociala la alta." (A. van Gennep, Riturile de trecere, p. 27-28)

Limita instaureaza un timp si un spatiu de ruptura, subliniind in acest fel diferenta intre starea anterioara - caracterizata printr-un context social cunoscut care presupune un anumit statut social, un comportament si un rol adecvat dupa virsta, sex, pregatire profesionala etc. - si noua stare. Este vorba despre o perioada marginala, denumita ulterior de antropologul american Victor Turner "in betwixt and between", in care subiectul supus ritului de trecere, fie el un individ, un grup sau colectivitatea se afla intr-o stare ambigua in raport cu regulile sociale si conduitele "normale".

In general, trecerea ritualica este un semn cultural cu valoare bine determinata, codificarea ei ca act ceremonial ii atribuie sensul unicitatii si/sau al specializarii, in cazul reiterarilor cuprinse in trecerile cosmice. Flexibilitatea conceptuala care defineste taxinomia pe care o impune van Gennep in lucrarea sa este circumscrisa conceptiei teoretice personale despre sacru. Fata de Mircea Eliade, pentru care sacrul este o valoare transcendenta, o "realitate absoluta", van Gennep considera ca aceasta realitate este generata conjunctural, nu este transpersonala cum rezulta din viziunea lui Eliade, ci direct conditionata de existenta particularului. Fluctuatiile sacru-profan relativizeaza astfel esenta lumii sacrului. Autorul defineste astfel "pivotarea notiunii de sacru": "Aceasta reprezentare are caracteristic faptul ca este alternanta. Intr-adevar, sacrul nu constituie o valoare absoluta, ci una care doar indica anumite stari. La el acasa, in planul sau, omul traieste in profan; traieste in sacru de indata ce pleaca in calatorie si se afla in calitate de strain in vecinatatea taberei unor necunoscuti" (idem, op. cit., p. 23).

In finalul capitolului de clarificari terminologice si clasificari, etnologul exprima ideea concentricitatii spatiilor care se dispun sub dominatia sacrului "pivotant" in maniera centrului care difuzeaza sacralitatea iradiant, centrifug. Dispersia si diminuarea sacrului in profan se va produce in functie de localizarea si relocalizarea centrului (care poate fi o femeie care tocmai a nascut, gemenii, neofitul, logodnicii, defunctul) si vor fi conditionate de raportul centrului cu ceilalti aflati spre circumferinta. "Astfel, pe rand, dupa locul unde ne plasam in societatea generala, exista o deplasare a «cercurilor magice». Cel care in cursul vietii sale trece prin asemenea alternative, se afla, la un moment dat, prin chiar jocul conceptiilor si al clasificarilor, in situatia de a pivota in jurul propriei axe, avand astfel ocazia sa priveasca sfera sacrului in locul celei profane sau invers" (idem, op. cit., p. 24) De asemenea, van Gennep insista asupra modului in care functioneaza anumite rituri de trecere: "Astfel de schimbari de statut nu se petrec fara sa tulbure viata sociala si individuala, incat un anumit numar de rituri de trecere sunt destinate sa micsoreze efectele lor daunatoare. Faptul ca aceasta schimbare e privita ca reala si grava este demonstrat, in cazul riturilor mortuare, in toate tipurile de ceremonii si la popoare foarte diverse, de revenirea in lumea anterioara si resurectia in lumea noua" (ibidem, p. 24).

Limita este la nivel simbolic echivalenta oricarei situatii de criza, pe care individul / grupul o va face acceptabila si culturalizata prin actiuni de separare (purificare, probe, asceza, recluziune) de vechea stare - rituri preliminare -, apoi scenariul se continua prin gesturi, saluturi, schimb de cadouri si vesminte, performate ritualic in cadrul perioadei de prag, a "stadiului la limita", la trecerea efectiva - rituri liminare -, pentru ca in final individul / grupul sa fie protejat in urma actiunilor ceremoniale, magico-religioase prin indeplinirea "riturilor de agregare la lumea noua" - rituri postliminare.

Aceasta schema tripartita se complica atunci cand pragul disemineaza etape speciale, reluand fractalic schema inital dezvoltata liniar - a se vedea perioada logodnei ca etapa autonoma: "Astfel logodna poate deveni o perioada de prag intre adolescenta si casatorie; dar trecerea de la adolescenta la logodna comporta o serie speciala de rituri de separare, de prag si de agregare la limita; la fel, trecerea de la logodna la casatorie, o serie de rituri de separare de limita, de prag si de agregare fata de casatorie. Aceasta intretesere se constata si in ansamblul riturilor de graviditate, de nastere (parturitie) si de nastere propriu-zisa". (ibidem, p. 22-23)

Etnologul francez retine ideea functionalismului in actiunile ritualice, dar nu incearca sa absolutizeze termenul de structura in sensul pe care il vor atribui conceptului structuralistii, si nici nu elimina prin incarcerarea riturilor in schema tripartita (preliminare, liminare, postliminare) si in schema trifunctionala (separatie, prag, agregare), vreun alt sens al acestor actiuni semnificative si esentiale pentru cei care le-au produs.

Implicit van Gennep pledeaza pentru o cercetare dialogica a faptelor ritualice, plurivalenta semiotica a riturilor de trecere nu este eludata. "Ma aflu, fara indoiala, departe de a pretinde ca toate aceste rituri de nastere, initiere, casatorie, nu sunt nimic altceva decat rituri de trecere. Pentru ca, in afara de obiectul lor general, acela de a asigura o schimbare de statut sau o trecere de la o societate magico-religioasa sau profana la alta, aceste ceremonii au fiecare propriul lor obiect" (ibidem, p. 23).

Avand ca ipoteza de cercetare riturile, cu "semnificatia esentiala si situarea lor relativa in ansamblurile ceremoniale, succesiunea lor", A. van Gennep observa ca exista o schema ordonatoare, "fie exprimata constient, fie virtual" a tuturor actiunilor de aceasta natura. Modul de fiintare a acestei scheme este explicat in maniera antropologiei culturale, care distinge la nivelul imaginarului colectiv pattern-uri, structuri mentale si principii de ordonare a gandirii mitice.

Teoria lui A. van Gennep subliniaza activarea principiului analogiei si a principiului identitatii, care functioneaza plenar la nivelul subconstientului, in mod implicit, de vreme ce trecerile simbolice se suprapun si se identifica uneori cu trecerile materiale. Ceea ce autorului i se pare de retinut este "identificarea trecerii prin diverse stari sociale cu trecerea materiala, cu intrarea intr-un sat sau intr-o casa [] Pentru semi-civilizati trecerea ideala este chiar o trecere materiala" (ibidem, p. 168).

Optiunea teoretica a lui van Gennep nu a fost una mimetica, a discipolului (fata de Frazer) ci una a polemistului (fata de Durkheim) si a celui care este capabil de mari sinteze intelectuale, incercand sa vada riturile in dinamica lor proprie. Rodica Ilie]

Bibliografie:

A. van Gennep, Riturile de trecere, Polirom, Iasi, 1996

Victor Turner, Betwixt and Between: The Liminal Period in Rites de Passage, in The Forest of Symbols, Cornell University Press, 1967

Pierre Bonte si Michel Izard, Dictionar de etnologie si antropologie, Polirom, Iasi, 1999

Encyclopaedia universalis, corpus 20, Éditeur à Paris, 1992