 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Ilustreaza conceptul operational neomodernism prin referire la un text liric studiat.
Opera literara aleasa: Cantec, de Nichita Stanescu
In poezia postbelica neomodernismul inseamna o revenire a poeziei la instrumentele ei, dupa o perioada de abatere a poeziei de la drumul ei prin impunerea unor teme si modalitati de expresie si cultivarea unor genuri si specii desuete: poemul epic, oda. Perioada anterioara neomodernismului este realismul socialist, care a impus ideologia marxist-leninista.
Astfel, generatia 60, alcatuita din poeti mai tineri, dar si mai varstnici (Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Emil Botta, Stefan Augustin Doinas, Geo Dumitrescu etc), poeti neomodernisti, reinnoada traditia poeziei interbelice moderne, tinzand catre poezia pura cultivata. Asa-numita "generatie a lui Labis" vine cu o conceptie despre poezie inspirata din modernismul interbelic si difera de cea realist-socialista. Spre deosebire de postmodernisti, neomodernistii nu au manifeste si nu par a pune pret pe o constiinta proprie a artei lor.
AMINTESTE-TI TRASATURILE POEZIEI NEOMODERNISTE!
Poezia adevarata se intoarce la izvoarele modernitatii interbelice.
Nu fac compromisurile morale, tematice si stilistice cerute de poezia realist-socialista.
Poezia este o stare lirica.
Poezia e o expresie metaforica a trairilor profunde ale fiintei, integrand visul si mitul.
Limbajul poeziei nu mai e un simplu mod de expresie, ci si un scop in sine.
Limbajul devine o lume careia poetul ii exploreaza frumusetile si capacitatile de expresie.
Este cultivat uneori limbajul prozaic sau jocul cu vorbele
In poezia lui Nichita Stanescu coexista doua cai de cunoastere a lumii, pe de o parte, poeziile lui stau sub semnul imaginatiei, bantuit fiind de "ingerul" cunoasterii si al speculatiei metafizice, pe de alta parte stau sub semnul unui regim senzitiv, poetul fiind posedat de "daimonul" trairii si scufundarii in materie.
Poezia "Cantec" apartine primei etape a creatiei, regasindu-se in volumul "O viziune a sentimentelor"(1964), volum de tinerete, ce se caracterizeaza prin exuberanta si are ca tema dragostea ca stare de certitudine.
Semnificatia titlului: cantecul reprezinta faza originara, aurora a poeziei, expresia starii paradisiace. El exprima nostalgia cuvantului de a depasi conditia de semn sonor pentru obiect si de a capata plenitudine existentiala. "Cantec" sugereaza tendinta poeziei catre lirismul pur.
|
"E o intamplare a fiintei mele: si-atunci, fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa, minunata mereu. Sa stam de vorba, sa vorbim sa spunem cuvinte Lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart Fluviul rece de delta fierbinte, Ziua de noapte, bazaltul de bazalt. |
- moment in care eul defineste starea de cantec, de iubire, de iluminare - motivul dragostei ca principiu creator; sentimentul mai puternic decat fiinta e nascut dintr-o imbratisare, "mereu dureroasa, minunata mereu". - motivul cuvantului ca principiu creator: "sa spunem cuvinte". |
|
Du-ma fericire, in sus, si izbeste-mi Tampla de stele, pana cand Lumea mea prelunga si in nesfarsire Se face coloana sau altceva Mult mai inalt, si mult mai curand. |
- iubirea e concretizata printr-o coloana a infinitului ce saruta cu fruntea ei cerul. Fericirea se manifesta ca un sentiment de cuprindere a intregului univers, de inaltare peste marginile lumii, un sentiment, cum ar spune Blaga de "desmarginire". |
|
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se doua culori ce nu s-au vazut niciodata, una foarte de jos, intoarsa spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta in infrigurata, neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt. |
- Este definita dualitatea spirit - trup. Sentimentul - abstract - devine cantec (se aude), culoare (se vede), in timp ce trupul se zbate in "neasemuita lupta", infrigurat, cuprins in "minunea ca esti", in "intamplarea ca sunt", metafore ce abstractizeaza prezentele, si in acelasi timp concretizeaza simtirea. |
Tine minte ideile neomoderniste ale acestei poezii!
timpul prezent este receptat cu toate simturile, el se aude, se vede;
spatiul este extins cosmic, eul liric se vrea "cu tampla la stele", tinde spre absolutul propriei fiinte;
acest spatiu este determinat de doua superlative care tin de fapt de natura interioara a fiintei umane: "foarte de jos", si foarte de sus";
atributul esential al unui asemenea spatiu este sublimul, de aici "mirarea", "minunea";
poetul materializeaza abstractiunile (cuvintele) si abstractizeaza obiectele, fiintele, intregul univers al lumii materiale.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
