Romanul de analiza psihologica.- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

Romanul de analiza psihologica.- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

Literatura romana simtea nevoia aparitiei unei opere de analiza psihologica de dimensiuni considerabile. Camil Petrescu reuseste o data cu scrierea acestui roman recuperarea unei intarzieri ce-si facea simtita prezenta in literatura noastra. Opera este o scriere de tip proustian care consta in analizarea subiectiva a unor evenimente petrecute in trecut, analizare in care intervine nostalgia si regretul. Romanul Ultima noapte de dragoste. va contine atributele unui jurnal de campanie al lui Stefan Gheorghidiu, inrolat pe front in primul razboi mondial, jurnal condimentat si de amanunte pline de regret ale unei povesti de iubire neimplinite dintre el si frumoasa Ela.

Tehnica proustiana consta in pornirea zbuciumului sufletesc de la un amanunt din viata de zi cu zi, amanunt aparent minor. Va avea loc pornirea unui intreg proces de constiinta, pornire ce va creea un puternic conflict interior. Aflat la popota ofiterilor incertitudinea eroului va fi declansata de o discutie in contradictoriu a doi colegi de front pe tema fidelitatii conjugale. Tinand cont de o intreaga serie de amanunte, si analizand cu constiinciozitate fiecare detaliu, Stefan isi va pune problema fidelitatii propriei lui sotii.

Va incepe acum evocarea unei povesti de iubire care la inceput s-a bucurat de inocenta specifica a doi studenti. Va avea loc o alternare a doua planuri diferite: cel al razboiului - plan al prezentului - si cel al iubirii, plan al trecutului. La nivel structural nu vom mai avea o continuitate cronologica, firul epic fiind fragmentat o data cu interventiile evocarilor din trecut. Povestea de iubire va fi prezentata fragmentat, dandu-se dovada de un haos sufletesc teribil. Naratiunea va fi la persoana I, fiind asadar subiectiva. Imaginea razboiului va fi suprapusa povestii de iubire, realismul fiind prezent doar in evocarea faptelor de pe front.

Planul erotic al romanului se concentreaza in jurul parcursului mariajului dintre Stefan si Ela. Iubirea din studentie reprezinta punctul de plecare al casatoriei, iar un amanunt neasteptat schimba parcursul acesteia. Indragostit de una dintre cele mai frumoase studente de la filologie, Stefan incepe mariajul alaturi de aceasta avandu-se la baza o frumoasa iubire. O mostenire neasteptata a tanarului scoate in evidenta calitati ascunse ale Elei pana in acel moment. Stefan va fi surprins de darzenia cu care Ela va negocia obtinerea unei parti cat mai mari de avere. Castigarea unei sume fabuloase va face extrem de vulnerabil cuplul de tineri, reusindu-se o extrem de rapida involutie. Intrati in "lumea buna" a Bucurestiului cei doi tineri se vor dovedi a fi vulnerabili la toate capriciile vietii mondene, Ela mai ales fiind atrasa de petreceri si de cochetari cu barbati bogati.

Aceasta atitudine a tinerei soti va sta la baza banuielilor de infidelitate ale lui Stefan. Talentul scriitoricesc face posibila trecerea de la un plan narativ la altul. Va exista un timp al nararii, perioada frontului si un timp narat, trecutul erotic. Incertitudinea, remuscarea, dar si regretul sunt cele care formeaza intreg complexul de stari contradictorii pe care le simte eroul. Prin imaginea lui Gheorghidiu se realizeaza conturarea unui nou tip de personaj: intelectualul ce traieste in lumea superioara a ideilor care sufera din cauza imoralitatii realitatii inferioare valorilor lui. Stefan nu va reusi sa evadeze din acest univers josnic viand victima a propriei sale inocente. Cand relatia cu Ela incepe sa se clatine eroul va lua hotararea sa se inroleze pe front, pentru a-si demonstra curajul in fata sotiei.

Dupa o lunga perioada de chinuri in care amanuntele privind fidelitatea si infidelitatea sotiei se anulau reciproc, dupa un dureros zbucium si un proces de constiinta indelungat, relatia celor doi tineri soti va fi supusa esecului. Aceasta este evocata in contextual unei realitati crude a razboiului, ce-i pune de foarte multe ori viata in pericol eroului. Cu moartea aproape, Gheorghidiu isi va da seama de adevaratele probleme ale vietii, minimalizand astfel suferinta provocata de esecul erotic.

Tehnica narativa este cea a analizei psihologice scris la persoana I romanul va avea la baza intreg complexul de sentimente ale personajului principal, reusindu-se redactarea unor adevarate fise de observatii cu privire la psihicul personajului central. Subiectivitatea consta si in deformarea realitatii, cititorul neavand certitudinea ca cele scrise sunt fidele adevarului intamplat. Personajul narator isi gaseste circumstante atenuate pentru a justifica nevinovatia sa nedand posibilitatea cunoasterii unui punct de vedere al Elei. Stilul folosit este acela anti-calofil. Acesta consta intr-o mai veche conceptie a autorului prin care se justifica optiunea lui de a scrie nu dupa fictiune ci dupa lucruri concrete traite de propria persoana.