Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica | |
Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
PETRE STOICA
-repere in abordarea operei-
nascut 1931, comuna Peciul Nou, jud. Timis
Facultatea de Filologie din Bucuresti, sectia germanistica
relatie cu grupul "Steaua"
Opera
A) Poezie (volume):
debut 1957 cu o carte de versuri Poeme
Pietre kilometrice 1963
Miracole 1966
Alte poeme 1968
Arheologie blanda,
Melancolii inocente,
O caseta cu serpi,
Bunica se aseaza in fotoliu,
Sufletul obiectelor,
Trecatorul de demult,
Iepuri si anotimpuri,
O nunta de cenusa, poeme de dragoste,
Un potop de simpatii,
Coplesit de glorie
Prognoza meteorologica,
Intrebare retorica,
Numai dulceata porumbelor,
Tango si alte dansuri,
Piata Tien An Men II,
Visul vine pe scara de serviciu
Manevrele de toamna,
Marea, pururea marea,
Insomniile batranului,
Vizita maestrului de vanatoare
B) Memorii, jurnale, publicistica :
Amintirile unui fost corector,
Caligrafie si culori
Viata mea la tara (insemnarile unui cultivator de marar)
C) Antologii din poezia romana
D) Traduceri si antologii din poezia universala
corector (1954-1963)
redactor la "Secolul XX" (1963-1972)
traduce in limba romana cartile unor importanti scriitori germani
poet de notatie, poet al realitatiilor banale, cotidianul devine pentru el element de referinta
aparent, poezia sa este o cronica a vietii de fiecare zi, "lauda lucrurilor si a micilor vietuitoare", topos apropiat existentei obisnuite
traieste domesticitatea, istoria lucrurilor simple, a fapturilor obisnuite, a cotidianului
inventarierea universului casnic atat de familiar, fascinat de realul curent in care sunt ascunse esente
mizeaza pe modestie, autenticitate, perceptia ambiantei
poezia "motivelor minore" ( Gheorghe Grigurcu )
faptele, intamplarile, actiunile de rutina (treburile gospodaresti) considerate banale devin pe neasteptate semnificative si emotionante
impulsul poeziei sale- de natura afectiva
scrie despre lucruri si indeletniciri insignifiante sau cazute in desuetitudine
"insamnarile cultivatorului de marar"- felul in care isi numea el insusi scrierile
unele poemele sunt incarcate de dramatism
transforma de multe ori proza in poezie
in viziunea sa fiintele si lucrurile au alta valoare decat cea care le-a fost atribuita prin conventie: "Mararul nu este doar o verdeata ieftina, iar iepurele nu reprezinta doar cateva kilograme de carne pentru friptura. Un creion tocit, o bicicleta fara roti sau un umil briceag in forma de peste pot reprezenta mai mult interes decat un combinat sidelurgic. Elementele luate in considerare de poet exista nu prin valoarea lor de intrebuintare, ci prin valoarea lor in sine [] Poetul le restaureaza identitatea". (Alex Stefanescu, Istoria literaturii romane 1941-2000, Bucuresti, Ed. Masina de scris, 2005, pg.438)
pastreaza lucrurile in planul idealitatii lor
nu demitizeaza nimic, nu e sarcastic, elogiaza alte valori decat cele recomandate de oficialitate (debut in vremurile grele ale proletcultismului)
dispretul momentului politic pe care il traverseaza, recepteaza dureros dictatura
impresia poeziilor sale: stilul de viata comunist s-a evaporat pe neasteptate si ca s-a revenit la viata fireasca
omul cu problemele lui omenesti conteaza mai mult decat ideologia (Scrisoare netimbrata)
polemizaza cu sistemul comunist (viata este posibila si fara el)
scarba morala, metafizica sau sociala - impregnata in multe dintre poeziile sale
adesea cauta rostul tristetii
confruntarea cu mediocritatea sistemului
se desprinde de poezia triumfalista, lozincarda a momentului
remarca in acest univers potrivnic elemente pe care privirea semnenilor nu le observa
repune in drepturi lucruri uitate, restaureaza activitati date uitarii, aduce in prim plan viata de altadata
intoarcerea in copilarie (teritoriu ce mai pastreaza din vibratia Paradisului)- teritoriu al miracolelor, o alta lume, alta civilizatie, alta relatie a omului cu lucrurile
"reabilitarea" universurilor perimate
participarea celor mai umile fiinte si lucruri la misterul existentei, repunerea in drepturi a lucrurilor uitate (Embleme)
prin inregistrarea elementelor constitutive ale lumii inconjuratoare se ajunge la o dragoste tragica fata de ele, o dorinta de a le imbratisa si ocroti pe toate, de a le salva
inventarierea acestor lucrurilor are desigur functie estetica (gramofoane vechi, locomotive iesite din uz, ingerasi ce impodobesc cimitirele, biciclete, fotolii, automobile tip, carusele si popice, chioschiuri etc.)
arta poetica voit desueta
fin ironist
sub aspectul calm, sub tonalitatea glumeata se transpune un derizoriu, o angoasa
unele poezii- de o banalitate perfecta (chiar si stilistic)
poezia a peisajelor desarte, a duminicilor triste, fara oameni pe strazi, "a unei retractilitati impuse in care singuratatea devine monstruoasa"
degajare superioara, privirea de sus a obiectului evocat, tristete superioara a poetilor veritabili care "stiu sa nu se planga ci numai sa-si rada de disperare"
foloseste cuvintele "cele mai batute, cele mai resemnate"
melancolie, disperare (in unele poeme)
sunt cantate locurile aglomerate, banale ( ex. piata)
evocarea cu precizie a vechilor targuri banatene (Obiectele)
evoca un Banat fabulos in care se traieste simplu
scriitor al unei zone de contact etnic
"Petre Stoica e un poet al marginilor, al «periferiei», in masura in care incearca a descoperi aici Centrul lumii" (Cornel Ungureanu, prefata la Petre Stoica, Uitat printre lucruri uitate, Poeme, Biblioteca Pentru Toti, Bucuresti, 1997, pg. VII)
anecdotica (la Petre Stoica naste arta)
vanarea cuvintelor celor mai terne, asocierea lor savanta pentru a naste "un plictis plin de patima"
stiinta a aglomerarii
cruzime (vrea sa ne spua ca fotografierea realitatii are ceva trucat)
"persecutat de mediu"
fragilitatea existentei umane
converteste totul si face din ceea ce parea perfect real un lucru fantastic, plin de groaza sau de o mare frumusete rece
in unele poeme se resimte nostalgia micului sat provincial
refuza "poemele ale caror sens e obscur" in favoarea unei poetici ce potenteaza concretul
absurdul este abordat pe un ton glumet, copilaresc
in multe dintre poezii e reabilitat sarbatorescul, ceremonialul, timpul sacru, momentul regasirii
spatiu ce se incarca de miracolul cosmic
reabiliteaza in unele poezii profesiuni umile care primesc insemnele miracolului, devin sacre ( ex, tocilarul)
reabiliteaza idilicul, pastoralul, bucolicul
"O noua «viata la tara», scrisa de un citadin, de un poet care, asemenea lui Don Quijote, vrea sa restabileasca timpurile cavalerilor fara pata si repros. El, Poetul, e Cavalerul care traieste aventura «reintoarcerii acasa», a regasirii, reabilitarii universului patriarhal." (Cornel Ungureanu, prefata la Petre Stoica, Uitat printre lucruri uitate, Poeme, Biblioteca Pentru Toti, Bucuresti, 1997, pg. IX)
se retrage (la propriu) in mediul ocrotitor rural, se refugiaza la tara, nu incearca sa apartina momentelor de succes
Biblografie:
Alex Stefanescu, Istoria literaturii romane 1941-2000, Ed. Masina de scris, Bucuresti, 2005
Alexandru Ruja, Printre carti, Editura Universitatii de Vest, Timsoara,2006, (pg.131-139)
Eugen Barbu, O istorie polemica si antologica a literaturii romane de la origini pina in prezent, Poezia romana contemporana, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975.
Gheorghe Grigurcu, Poeti romani de azi Cartea Romaneasca, 1979
Gheorghe Grigurcu, Existenta poeziei, Cartea Romaneasca, 1986
Gheorghe Grigurcu, Teritoriu liric, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1972
Ilie Constantin, Scurta istorie a poeziei romane, vol. 1, Ed. Albatros, Bucuresti, 2005, pg. 196-203
I. Negoiteascu, Scriitori contemporani, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994
Geo Vasile, Poezia romana intre milenii: dictionar de autori, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2002.
Petre Stoica, Uitat printre lucruri uitate, Poeme, Biblioteca Pentru Toti, Bucuresti, 1997
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate