Arta portretului si a naratiunii in opera cronicarilor moldoveni

Arta portretului si a naratiunii in opera cronicarilor moldoveni

Incepand cu secolul al XVII-lea,destinul culturii romanesti nu mai tine exclusiv de viata religioasa si de activitatea mitropolitilor, a preotilor sau a calugarilor. Atat in Moldova, cat si in Muntenia, actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat in jurul manastirilor si al bisericilor. Prin influenta ideilor umaniste, boieri luminati incearca sa recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi inecat in uitare. In operele lor istoriografice, ei vor demonstra, pentru prima data, ideea unitatii de neam si de limba a romanilor.

Primele noastre letopisete au fost redactate in limba slavona. Ele consemneaza istoria Moldovei de la intemeiere pana la inceputul secolului al XV-lea. Cele mai cunoscute si mai valoroase, din punct de vedere artistic, sunt letopisetele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, scrise in limba romana.

In ciuda caracterelor istorice, cele trei opere atrag atentia si asupra modului de narare si descriere. Se exceleaza in arta portretului si in concizia exprimarilor , realizand portretul panegiric al eroului exemplar. Grigore Ureche prezinta in mod obiectiv calitatile si defectele domnitorului, fapt ce umanizeaza eroul.Lui Stefan cel Mare ii sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiset,intr-un joc de lumini si umbre,caci cronicarul nu se sfieste sa il judece uneori.Este realizat portretul fizic ( "om nu mare de statu" - litota , sugerand antiteza dintre statura mica si faptele uriase,personalitatea impunatoare) , dar si cel moral.Sunt prezentate cateva trasaturi de caracter esentiale : "manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat", "unde nu gandeai acolo il aflai", "la lucruri de razboaie mester", "unde era nevoie se varaia,ca,vazandu-l ai sai,sa nu se indarapteze" ,"stiindu-se cazut jos,se radica deasupra biruitorilor".Din caracterizarea facuta de cronicar, observam ca domnitorul , un bun exemplu pentru ostasi, era optimist, increzator in destin si,desi impulsiv,reusea sa fie si un bun strateg.Celebru este insa finalul portretului,in care moartea domnitorului este prezentata secvential. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura romana care se detaseaza de stilul bisericesc.Arta scriitorului se valorifica indeosebi prin capacitatea de a creiona portrete.

Istoriografia romaneasca inceputa prin opera lui Grigore Ureche a fost continuata de Miron Costin,carturar cu o vasta cultura si fin diplomat. Prin anvergura lucrarilor sale,Costin este personalitatea cea mai proeminenta din tarile romane,in tot veacul al XVII-lea.Cronicarul prezinta in Letopisetul tarii Moldovei de la Aron-Voda incoace evenimente petrecute dupa 1595,anul in care se oprise cronica lui Ureche.Intentia lui a fost sa infatiseze istoria Moldovei de la inceputuri,din descalecatul cu cel dintai,carele au fostu de Traian - imparatul si pana in zilele sale,dupa cum marturiseste in prefata cronicii. La Miron Costin, comparativ cu Grigore Ureche,intentia literara este mai evidenta,confundata uneori cu lirismul sentimentalist.In descrieri (portrete,scene de lupta,tablouri de natura)si naratiuni sunt cautate efectele literare.Dialogul creeaza scene semnificative de viata in caracterizarile prin anecdote(St.Tomsa,Ieremia Movila,s.a.).Portrtetele se situeaza in contexte de viata, nu mai sunt ansiruire de defecte si calitati.Se escopera biografia,care inseamna devenire,intuirea caracterelor.

Maiestria lui Miron Costin se poate observa in felul in care foloseste ironia si antiteza.Cand expunerea nu mai arata preocupare pentru elaborare ,ci se apropie de faptul de viata,pagina lui Costin impresioneaza prin elementul firesc.Spiritul de observatie se exercita in detaliile pitoresti consemnate in scenele de ceremonial de la Curte.Dialogul,vorbirea directa nu mai apar sporadic,ci contribuie la reconstituirea atmosferei de epoca.

Fraza lui Costin este fastuoasa,alambicata adesea,baroca,George Calinescu fiind de parere ca in sintaxa se afla principala contributie a lui la proza romaneasca.Prin caracterul savant al stilului,Miron Costin anticipeaza Scoala Ardeleana.

Continuatorul cronicii lui Miron Costin este boierul Ion Neculce,care duce letopisetul pana in vremurile contemporane lui.Opera sa, Letopisetul tarii Moldovei,cuprinde evenimente petrecute intre anii 1661 si 1743,o etapa dramatica a istoriei moldovenesti,marcata de razboaie,intrigi,decadere si de inceputurile domniilor fanariote.

Predoslovia cronicii precizeaza izvoarele de inspiratie.Spre deosebire de Ureche si de Costin,care,scriind despre o perioada mai indepartata, au fost nevoiti sa foloseasca surse istoriografice autohtone si straine,Neculce apeleaza , in primul rand la traditia orala,utilizand informatii din audzitele celor batrani boieri.La multe dintre intamplari fie a fost martor,fie a participat direct,de aceea ele au fost scrise dintru a sa stiinta ,fara sa mai recurga la un alt izvor,caci istoria aceasta au fost scrisa cu inima sa , de unde pronuntatul caracter memorialistic al textului.

Daca la Grigore Ureche atentia a fost concentrata asupra domnitorului Stefan cel Mare,personajul principal al cartii lui Neculce este Dimitrie Cantemir.Neculce se dovedeste de multe ori un om cu un temperament vulcanic ,devenind narator subiectiv inclinat spre pamflet.Pentru a prezenta fapte ce nu se cuprindeau in perioada evocata,sau care nu se bazau pe documente certe,ci,mai mult,pe traditie populara,Neculce plaseaza la inceputul cronicii sale o culegere de cuvinte ,de 42 de legende,prima de acest fel din istoria literaturii romane, numita O sama de cuvinte.Primele legende sunt legate de personalitatea lui Stefan cel Mare: I. Stefan-voda cel Bun, luund domnia Moldovii si viind turcii in dzilele lui sa treaca in Moldova la Galati, i-au batut foarte rau pre turci si au luat si Cetatea Alba si Chilia de la turci. Apoi mai pe urma iar le-au luat turcii aceste doao cetati. Si in cateva randuri s-au batut Stefan-voda cu turcii. Iar cand s-au batut la Razboieni, atunce s-au asedzat turcii cu Stefan-voda. Si le-au dat hotar si olat Bugeacul si au facut pace. Si turcii apoi au adus tatari din Cram si i-au asedzat in Bugeac, carii stau si pana astadzi, precum au asedzat si la Hotin lipcani. II. Stefan-voda cel Bun multe razboaie au batut. Si ase sa aude din oameni vechi si batrani ca, cate razboai au batut, atate manastiri cu biserici au facut.

O calitate fundamentala a naratiunii lui Neculce este naturaletea.Portretele,desi numeroase,individualizeaza cu expresivitate personalitatea evocata.Portretul se alcatuieste din detaliile cele mai neasteptate,pe baza enumeratiei.Expresiv este in acest sens portretul lui Constantin Cantemir,tatal lui Dimitrie Cantemir,o personalitate voluntara,bun militar,iubitor de trai asezat,dar un necioplit,personaj descins parca din povestile populare,cu o barba alba ca zapada,care nu facea cheltuiala tarii,fiind mosneagu fara doamna.Portretul lui Constantn Mavrocordat sugereaza contrastul dintre apartenenta si esenta.,prin folosirea epitetului.De o violenta aparte este evocarea lui Gin-Ali-pasa un pagan rau,turbat si mare sorbitoriu de sange asupra crestinilor,ucigatorul lui Brancoveanu.Ni se infatiseaza un personaj diabolic,care nu-i cruta nici pe turci.Structura anecdotica a portretului neculcian iese in evidenta,spre exemplu,in prezentarea lui Dabija-Voda.Se individualizeaza prin amanuntul semnificativ ,figura unui boier de tara,admirator al lucrurilor vechi.Vorbirea directa subliniaza sarcasmul cu are relateaza despre sfarsitul lui Duca-Voda.In drum spre exil,Duca-Voda a poftit sa bea lapte,iar gazda,necunoscand cine este i-au raspuns ca nu avem lapte sa iti dam,c-au mancat Duca-Voda vacii din tara,de-l va manca viermii iadului,cei neadormiti.Evident, Duca-Voda dac-au audzit ca este asa,indat-au inceput a suspina si a plange cu amar.

Chiar daca nu a fost intotdeauna de acord cu Dimitrie Cantemir,Neculce lasa un portret memorabil domnitorului.Pentru prima data intalnim un portret in diferite ipostaze:la inceput cand urca pe tron ca domnitor,in pribegie.S-a observat ca Neculce nu exceleaza in descrieri de lupte, pentru ca se lasa stapanit de calitatile de comandant care il pun in umbra pe scriitor.

Prin Neculce,inainte de Creanga si Sadoveanu,oralitatea si spiritul popular isi demonstreaza disponibilitatile artistice.Neculce cunoaste valoarea paremiologiei populare si insereaza deseori proverbe si zicatori : Neculce releva si impune totodata literaturii romane expresivitatea impinsa pana la magie a limbii,o inalta estetica a exprimarii (Valeriu Cristea).

Recuperand prin opera lor istoria romanilor de la inceputuri,cronicarii moldoveni si munteni au pus,pentru prima oara,problema originii latine a poporului roman. Afirmatia facuta de Grigore Ureche potrivit careia toti romanii de la Ram se trag,a fost reluata de Miron Costin in cronica sa si dezvoltata in tratatul De neamul moldovenilor. Aceeasi conceptie se regaseste si in opera istorica a stolnicului Constantin Cantacuzino. Ideea romanitatii poporului roman ,pusa de cronicari in legatura cu aceea a latinitatii limbii romane , a contribuit la formarea constiintei nationale.

Dincolo de aspectul pur istoric,cronicile au si valoare literara. Aici se intalnesc,intr-o forma incipienta,procedee ale prozei artistice : naratiunea,portretul,descrierea,dialogul. Influenta cronicarilor asupra literaturii romane moderne este indiscutabila.Autori precum Costache Negruzzi, V.Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu.Barbu Delavrancea,Mihail Sadoveanu s.a. s-au inspirat din opera acestora.