Ion - Liviu Rebreanu - Specificul perspectivei narative

Specificul perspectivei narative

perspectiva narativa= modalitate narativa care are in vedere realizarea unei anumite perspective asupra istoriei povestite, asupra felului in care sunt redate evenimentele in naratie; priveste mai ales procedeele de realizare a inceputului ori a finalului narativ: prezenta sau absenta marcilor formale ale naratorului in povestire, distantarea sau apropierea naratorului de evenimente, pana la substituirea lui de catre un personaj, in anumite parti ale enuntului

exemple: perspectiva omniscienta, omniprezenta, obiectiva; perspectiva subiectiva, unica; mai multe perspective etc.

in Ion - perspectiva este cea a NARATORULUI OMNISCIENT, OMNIPREZENT; impresia de obiectivitate (=neimplicare in faptele prezente); VIZIUNE REALISTA (=se produce "iluzia realitatii"), OBIECTIVA(impartiala).

naratiunea este la persoana a IIIa

chiar daca naratorul pastreaza echidistanta fata de personajele si faptele din roman, intreg textul este foarte bine construit, adica naratorul omniscient controleaza totul, in cele mai mici detalii; efectul asupra cititorului este de perfecta iluzie a vietii si de obiectivitate

naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale: el imagineaza traiectoriile existentiale ale personajelor, cunoscand de la bun inceput finalul lor . Faptele se inlantuie cauzal, in lumina acestui final si de aceea, in ansamblu, ele sunt credibile, veridice, realiste

La nivel macrotextual ( de ansamblu)

simetria incipitului cu finalul prin reluarea imaginii drumului

segmentarea romanului in doua mari parti opuse si complementare

titlurile semnificative ale celor doua parti, ale celor 13 capitole, dar si numele protagonistului

La nivel microtextual:

tehnica contrapunctului prin prezentarea aceleiasi teme in medii si momente diferite: conflictele exterioare Ion- Vasile Baciu, Herdelea- Belciug; nunta Anei- nunta Laurei

descrierea pamantului in registru solar, vital, victorios

anticipari in continut: disparitia lui Avrum si a lui Dumitru Moarcas prefigureaza moartea Anei; replici premonitorii ( ex. "- Amu ce te mai bocesti, Ana? Ca doar nu te duci la spanzuratoare.")

scena finala a romanului si dublul sau efect epic: incheierea realista a unui destin tragic si valoarea lui simbolica

scene importante(matriciale) in care sunt concentrate relatii, conflicte ce se dezvolta in intreaga carte ( ex. scena horei in ziua de duminica).