Mihai Eminescu,
Stau in cerdacul tau .
1. senina = clara; misca =
freamata.
2. Cratima din versul "Deasupra-mi crengi de arbori se intind" are rolul de a
pune in evidenta pronuntarea impreuna a doua
parti de vorbire diferite. Se pastreaza
totodata masura si ritmul versurilor.
3. Procedeaza cum vrei, atata timp cat transferul nu va
bate la ochi.
Prefera sa ramana in intuneric,
decat sa afle ca a fost tradat de propriul frate.
4. "mana ta cea fina "umeri de ninsoare"
5. Teme/motive: iubirea, luna, stelele, ramuri.
6. Metafora "flori de umbra ma cuprind" este
extrem de sugestiva in redarea ideii de analogie intre sentimentele eului
liric si natura. Se creeaza o atmosfera
intima, de mister, arborii si florile nascand umbre in lumina
selenara.
7. Strofa a doua debuteaza cu conjunctia adversativa "dar", care
muta atentia cititorului de pe imaginea cadrului natural, redata
in prima strofa, pe imaginea iubitei care este
privita. Fereastra, element recurent in lirica
eminesciana reprezinta, pe de o parte, hotarul dintre cele doua
spatii - exterior si interior - despartindu-i parca pe
cei doi indragostiti. Pe de alta
parte, fereastra este cea care permite privirii indragostitului sa
poata admira frumusetea si gingasia celei pe care o
iubeste. Epitetul "mana ta cea fina", precum si metafora "In val de aur parul despletind" exprima senzualitatea
celei care pierduta in ganduri se uita in lumina. Relatia
de apropiere dintre cei doi este evidentiata
de folosirea pronumelor personale de persoana I si a II-a: "eu", "tu"
si de adevaratul ritual al privirilor celor doi.
8. Titlul sonetului este reluat in primul vers din primul catren, fixand
cadrul: "Stau in cerdacul tau Atmosfera de
intimitate este creata de acest cerdac, desemnand
un spatiu intermediar, un ansamblu domestic intrepatruns cu un aer
familiar. Multitudinea imaginilor artistice, in mare parte dinamice ("vantul
misca arborii-n gradina", " in val de aur parul
despletind", "desfaci visand pieptarul de la san", "incet te-ardici"), cat
si figurile de stil ( epitetul "umeri de
ninsoare", personificarea "stele tremura" etc.) contribuie la
alcatuirea unui spatiu intim, feeric, dominat de lumina selenara
"s-alaturi luna bate trist in geam") deoarece toate
miscarile sunt abia resimtite. Observarea iubitei se face prin
intermediul unei ferestre, spatiu al oglindirii si al invaziei
erotice, fapt ce presupune reveria trairii. Feminitatea nuda, marmoreana, reflectand razele lunii,
urmata apoi de stingerea luminii ("Incet te-ardici si sufli-n
lumanare") invaluie indragostitul in efectele
semiobscuritatii produse de o noapte senina. Vraja este atat erotica, invadand spatiul sacru al
intimitatii, cat si exterioara, contaminand natura.
9. Sonetul " Stau in cerdacul tau" apartine liricii intime si
dezvaluie o tema romantica. O modalitate de evadare, de data
aceasta absoluta, specifica romanticilor este
reflectata si aici, prin motivul visului, dar si prin tema
naturii. Avem de-a face cu o natura coplesitoare, asupra careia
domina lumina selenara, un motiv
caracteristic curentului romantic. Impletirea acestei teme cu cea a iubirii semnifica ineditul liricii eminesciene,
evidentiata si in acest sonet. Cultivarea sensibilitatii,
a imaginatiei si a fanteziei, minimalizand luciditatea si
ratiunea este un alt argument in sprijinul
apartenentei acestei poezii la curentul romantic.
