Clasificarea prozei eminesciene

Clasificarea prozei eminesciene

Clasificare prozei eminesciene se face mai intai in functie de cretia antuma si postuma, acestea fiind publicate in timpul vietii sau chiar ramase in manuscrise si valorificate abia dupa moartea lui Eminescu. Creatia antuma cuprinde: Fat-Frumos din lacrima, Sarmanul Dionis, Cezara si La aniversara, acestea fiind singurele opera publicate in timpul vietii poetului.

Prozele postume trebuie categorizate, in al doilea rand, din punct de vedere al directiilor si al orientarilor la care apartin. George Calinescu a remarcat in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent doua directii principale in care pot fi insirate operele eminesciene. Prima a fost numita sociologica si evocativa si poate fi identificata in: Boierimea de altadata, La curtea cuconului Vasile Creanga, precum si Aur, marire si amor. A doua directie este numita de Calinescu romantica, si cuprinde in majoritatea celelalte proze eminesciene. Desigur aceasta categorizare este prea generala, deoarece toata proza lui Eminescu este de fapt romantica. Eminescu nu a putut concepe proza altfel, decat in mod romantic. Calinescu a acordat romanului Geniu pustiu un statut aparte, intermediar, intre cele doua categorii.

Eugen Simion propune in opera intitulata Proza lui Eminescu o alta clasificare a prozei eminesciene, mai detailata, aceasta clasificare fiimd mai mult tipologica si tematica. Proza eminesciana este astfel clasificata ca: plenitudinea si contradictiile omului romantic (Geniu pustiu), proza fantastica si filosofica (Sarmanul Dionis; Archaeus), fantastical erudit (Avatarii faraonului Tl ), fabulosul popular in ipostaze romantice (Fat-Frumos din lacrima), fiziologii realiste din perspectiva romantica (Aur,marire si amor; La curtea cuconului Vasile Creanga; Visul unei nopti de iarna; Parintele Ermolachie Chisalita; Mos losif) si doua ipostaze ale iubirii romantice (La aniversara; Cezara).

Proza eminesciana poate fi clasificata numai in cazul in care a fost luata in considerare preponderenta elementului "realist" sau "fantastic". Asta este singura cale posibila ce ne indruma la o sistematizare limpede a prozei eminesciene. Prozele sum impartite in functie de predominatia elementului "fantastic" sau "realist".

Astfel ajungem la concluzia conform careia proza eminesciana cunoaste doua directii principale: directia relista, sociologica si evocativa, si directia fantastica, filosofica si mitologica. Geniu pustiu este romanul, care se afla intre cele doua dirctii pricipale, elementele fantastice si reale regasindu-se intr-o proportie egala.

Romanul Geniu pustiu se afla la un loc intermediar, intre cele doua directii principale, cel "realist" si cel "fantastic", cele doua elemente regasindu-se in proportie egala in structura sa.