Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (completare) de Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (completare)

de Camil Petrescu

I.Conflictul individului cu el insusi

- autorul procedeaza proustian, apeland la un artificiu de compozitie; el prezinta:

- pregatirile de razboi de pe Valea Prahovei

- o discutie intre capitani la popota ofiterilor

- discutiile se poarta pe marginea unui articol din ziar in care este vorba despre achitarea unui barbat

care si-a ucis sotia infidela. Ofiterii simt nevoia sa-si exprime parerile pro si contra:

Capitanul Dimiu: Nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa. Daca-i arde de altele, sa nu se marite.

Ai copii, ai necazuri, muncesti ca un caine si ea sa-si faca de cap? Ei, asta nuDaca

eram jurat, si eu il achitam

Capitanul Corabu: Cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? N-ai decat sa te desparti. Dra

gostea-i frumoasa tocmai pentru ca nu cunoaste nici o silnicie. E preferinta sincera.

Nu poti sa-mi impui sa te iubesc cu sila

Capitanul Floroiu: Cum poti sa ai cruzimea sa siluiesti sufletul unei femei?Dreptul la dragoste esfant

[]unei femei trebuie sa-i fie ingaduit sa-si caute fericirea

Aceste discutii il incita pe Stefan, pedaleaza pe sensibilitatea lui; ele declanseaza zbuciumul sufletesc al personajului care gaseste un motiv in plus sa se destainuie: Cand e cu adevarat vorba de o iubire mare, daca unul dintre amanti incearca imposibilul, rezultatul e acelasi. Celalalt, barbat sau femeie, se sinucide, dar intai poate ucide[]Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei. Caci acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt, iar apoi sa-si deruleze firul vietii sale. Memoria involuntara aduce in prezent (timpul subiectiv), prin retrospectie si discontinuitatea temporala a feed-back-ului, experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala

Aflam astfel ca Stefan e casatorit din dragoste cu Ela; amandoi sunt studenti saraci, el la Filosofie, ea la Litere (nu intamplator ); Ela e posesiva, acaparatoare - participa alaturi de Stefan la cursurile de filosofie si de matematica, doar din dorinta de a fi cu el.

- gelozia e deschisa de Ela care-l intreaba despre o colega de-a lui

- mostenirea de la unchiul Tache ii introduce pe neasteptate intr-o alta lume,cei doi fiind obligati sa participe la tot felul de activitati; testamentul e atacat de Nae, de partea caruia trec mama si surorile lui Stefan; dupa inmormantare, le lasa acestora o parte din avere

- Ela o cunoaste pe Anisoara, verisoara lui Stefan si pe Grigoriade (domnul G.)

- in excursia la Odobesti si Valea Calugareasca, Ela ii ofera lui Stefan motive de gelozie: dispare cu G. in padure, mananca din farfuria lui, se poarta ca o sotie geloasa cand G.dispare cu o bruneta, calatoresc toti trei in aceeasi masina.

- la Bucuresti, la o masa intre prieteni, Stefan e asaltat de o doamna cu care nu are nimic in comun, motiv pentru care Ela este geloasa la randul ei; se razbuna cu alta ocazie cand se va distra cu G., neglijandu-si sotul; drept urmare, Stefan aduce acasa o cocota, fapt ce duce la despartirea lor.

- se impaca dupa o luna si petrec luna august la Constanta, dupa care se cearta din nou pe tema avortului facut de Ela.

- incepe razboiul si Stefan e concentrat la Azuga; primeste o permisie in 15 februarie, dar nu-si gaseste sotia acasa, ea lipsind toata noaptea; dupa un timp, Stefan gaseste pe noptiera un biletel din partea Anisoarei, datat 15 februarie, prin care aceasta o cheama pe Ela sa ramana peste noapte la ea; Stefan isi reproseaza ca a banuit-o de infidelitate.

- concentrat la Dambovicioara, isi aduce sotia la Campulung, unde aceasta ii cere o parte din avere, sa

fie in siguranta in cazul in care s-ar intampla ceva cu el; dezgustat, Stefan ii va da o parte din avere. La intoarcerea pe front, este dus de un colonel limbut de la care afla de o intamplare ai carei protagonisti au fost G si amanta sa (biletelul). Devine din nou suspicios, intrebandu-se daca nu cumva si Ela a pus pe noptiera, intentionat, biletul datat 15 februarie ca sa-l gaseasca el.

- ranit, primeste o permisie; la Sinaia este asteptat doar de mama sa, in schimb la Bucuresti e intampinat cu mult entuziasm de Ela. A doua zi primeste un biletel anonim din care afla de legatura Elei cu G.; se despart, lasandu-i Elei o parte din avere, egala cu cea pe care i-a dat-o la Campulung, si casele de la Constanta I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la cartide la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul.

II.Conflictul individului cu societatea

- Rezulta din primul contact cu aceasta lume la masa oferita de Tache Gheorghidiu. Conflictul se declanseaza odata cu mostenirea care ii dezvaluie o alta Ela si il introduce intr-o lume total noua:

- a burgheziei afaceriste

- a politicienilor demagogi

- corupta si imorala

- de acum inainte se impletesc cele doua conflicte: cu el insusi si cu societatea (adica drama geloziei)

- Stefan si Ela trebuie sa participe la petreceri si mese de afaceri, la excursii in grup, la batai cu flori la sosea, momente la care Ela se adapteaza cu usurinta, devenind adevarata momeala; Stefan sufera vazandu-si sotia simtindu-se atat de bine in noua societate, in timp ce el participa la toate acestea din obligatie.

- il revolta modul de a gandi al acestei lumi:

- Nae se considera mai destept decat Kant si Schopenhauer

- Tanase Vasilescu Lumanararu, desi analfabet, este de 20 de ori milionar

- e o lume a afaceristilor: - Nae vrea sa cumpere o fabrica de arama, dar e concurat de Tanase

- Nae cumpara un depozit de fierarie si armarie veche de la Galati

- in timpul razboiului Nae si Tanase cumpara o fabrica de munitii

- un deputat vinde 10 vagoane de untura ungurilor cu care noi eram in razboi

- tot o forma de afacere este si cea pe care o face domnul G., rezolvandu-si sa fie concentrat la cenzura, avand astfel posibilitatea si timpul de a "consola"sotiile ofiterilor plecati pe front

Concluzie: Stefan e un filosof intr-o lume de afaceristi si politicieni, de nestiutori de carte, de cinici, ca-

re-l pacalesc si-i fura o buna parte din mostenire, dar si linistea sufleteasca si fericirea spiri

tuala

III.Conflictul individului cu Universul

- reprezinta in roman cele mai impresionante pagini. Nu e vorba de un jurnal de front, desi autorul insereaza in partea a doua documentul autentic (ordinul de atac), ci de cele mai infioratoare pagini care s-au scris la noi despre razboi.

- pentru prima data la Camil Petrescu, razboiul: - nu are nimic inaltator

- e demitizat

- e vazut ca tragedie si absurditate

- de pe pozitiile obiectivismului, scriitorul apeleaza la ironie, insistand pe nota de durere in fata haosu lui, mizeriei si mortii. Pentru scriitor, razboiul este o experienta decisiva pe care nu ar fi vrut pentru nimic s-o piarda; el vede si aude totul prin propria sa constiinta.

- razboiul e surprins in doua momente: a) momentul premergator razboiului:

-"fortificatiile" de pe Valea Prahovei

- demagogia patriotarda - discutiile d-lui Predescu in tren si

cele din Camera pe tema intrarii noastre in razboi

b)razboiul propriu-zis cand Stefan e sublocotenent in avangarda

- e momentul in care drama geloziei face loc dramei sociale, dramei absolutului; acum el realizeaza ca tot ce a trait el pana atunci (drama geloziei) e nimic pe langa ceea ce traieste acum-ororile razboiului

- de pe pozitiile obiectivismului, cu realism, demascata slaba pregatire a armatei romane (nu e vorba    de lipsa de patriotism), soldatii:- nu stiu ce e o racheta

- nu stiu sa recunoasca un spion (Ana si Maria Manciulea; spionul"uitat"

de regiment in post)

- scenele de groaza din razboi sunt prezentate cu un simt al observatiei si cu o traire impresionanta; raz boiul, drama, suferintele il apropie sufleteste de soldati, facandu-l sa-si descopere acum o noua dimen siune a personalitatii sale: camaraderia.

- capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu"e unul dintre cele mai reprezentative pentru imagi nea razboiului, dezvaluind tragismul confruntarii cu moartea. "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu"e replica pe care un soldat, Marin Tuchei, o rosteste obsedant. Fragmentul e impresionant:

prin notatiile de un realism zguduitor

aglomerarea de verbe

imaginile vizuale, mai ales cele auditive

apelul la toate simturile

groaza intiparita pe fata, mai ales in sufletul eroilor

reusesc sa redea imaginea sinistra a razboiului.

- viata oamenilor sta sub semnul destinului, a dorintei de supravietuire. Lui A Mariei i-a retezat capul un obuz si el continua sa alerge cativa pasi fara cap dupa Stefan; artileria noastra, datorita nepregatirii ofiterilor si lipsei de legaturi intre linii, trage in propria noastra armata.

Concluzie: Drama razboiului nu e doar amenintarea continua a mortii, macelul si foametea, cat aceasta

permanenta verificare sufleteasca, acest conflict cu eul tau.