Universul bacovian

Universul bacovian

(Bacovia in 10 poeme V. Fanache, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002)

1. Elementele esentiale ale operei lui Bacovia

Plansul materiei (Lacustra, Rar);

Banalizarea tragicului si Cetatea blestemata (Plumb de toamna, Nervi de toamna);

"Decorul de doliu" (Tablou de iarna, Negru);

Erotica (Decembre, Plumb);

Ironia, interogatia, tacerea (Plumb de iarna, Tacere)

Statutul liricii bacoviene in raport cu poezia franceza decandenta

Bacovia este singurul poet roman a carui opera are radacini in lirica decadenta, considera autorul;

Decadenta este perceputa ca o etapa estetica, dar si istorica: "Decadentul ar fi simbolistul rebel, nihilist, anxios si melancolic, rupt de viata si increzator in propria lui opera; poetul boem si nocturn, ghidat de intamplare, bahic, bolnav si nebun";

Bacovianismul

Abordeaza, intr-un spirit sincronic, motive comune cu orizonturile tematice expresioniste: orasul, razboiul, "mortul viu" in descompunere, dar este eronat sa-l etichetam drept expresionist;

Termenul cel mai potrivit, in viziunea lui V. Fanache, pentru a desemna originalitatea poetului si alinierea liricii sale la spiritul veacului este "bacovianism";

Aceste notatii preliminare sunt necesare pentru intelegerea liricii bacoviene, care sta sub semnul caderii ontologice si a dizolvarii in neant;

"Starea cosmosului"

Trasatura definitorie a poeziilor: caderea existentiala a universului si a fiintei; totul se revendica de la plumb, ca simbol al inceputului si sfarsitului lumii;

O prima trasatura a liricii bacoviene este "starea cosmosului", surprinsa intr-o ireversibila cadere;

In aceasta continua degradare, obiectele sunt unificate, printr-un misterios sunet, care este plansul materiei, "un ciudat lamento de corpuri in destramare";

Acest "neant lacrimal" este surprins mai ales in poemul Lacustra, unde plansul cosmosului este insotit de cel al fiintei;

Ploaia devine un factor erodant si in poezia Rar, ce exprima aceeasi viziune antiutopica, neincrezatoare in romantismul stimulat de vise;

"Proza" omului concret

Acest univers, ce tinde sa se prabuseasca in abis, este insotit de "proza"omului concret care traieste in orasul-targ, denumit de poet "Cetatea blestemata" pentru ca prezinta semnele inevitabilei caderi;

Aceasta stare este privita cu luciditate si ironie, pana la sarcasm;

Lumea din Plumb de toamna pare a fi stapanita de un rau iremediabil;

Aceasta stare deliranta va determina criza de identitate, ce oscileaza intre doi poli: orasul, ca simbol macrosocial si eul liric, ca simbol al individului;

Nervi de toamna surprinde criza de identitate intr-un raport tragic individ-societate, fiinta-nefiinta, intr-o cadere ireversibila;

Cromatica decorului

Cromatica decorului este pe masura spatiului si a starii cosmosului;

Culorile predominante sunt: alb, galben, violet, verde si negru, toate avand conotatii funebre;

Inadecvarea culorii la obiect sugereaza instrainarea fiintei;

Nuantele "decoreaza" pentru a revela carbonizarea diferitelor forme de existenta: ninsoarea in cadere contureaza un spatiu funerar (Tablou de iarna), iar negrul tinde sa cuprinda intreaga suflare (Negru);

7. Erotica bacoviana

Fie ca femeia este prezenta sau nu in discursul poetic, erosul este si el un semn al caderii exterioare si launtrice, nefiind altceva decat un semn al mortii;

Decembre surprinde un "eu" dornic de a nu muri, dar exteriorul asalteaza caldura salonului;

In caderea lor, obiectele si fiintele se transforma in plumb, simbol al degradarii: flori de pumb, sicrie de plumb, aripi de plumb, amor de plumb;

Plumb este cantecul iubirii pierdute.

Mastile eului liric

Aproape tot ce a scris poate fi citit intr-o lectura ironica; ironia rezulta din plictisul fata de viata si din neputinta de a te sustrage caderii existentiale;

"Hohotul sec" exprima sarcasmul, considerat o componenta a ironiei tragice (Plumb de iarna);

Daca totul sta sub semnul ironicului, intrebarea este urmata de tacere, ca absenta a raspunsului;

Saltul interogativ poate fi actul unui eu innebunit de universul mut;

Tacerea este superioara cuvantului, care este limitativ, caci ea exprima absolutul, "nespusul" (Tacere);

Concluzii

Intreg universul bacovian sta sub imperiul plumbului,    care sugereaza granita dintre viata si moarte;

Aceasta descoperire a plumbului, ca simbol al produsului final in care se transforma universul si omul, determina o schimbare radicala a discursului liric in literatura romana;

Daca numirea absolutului constituie cheia poeziei moderne, atunci acesta, in viziunea lui Bacovia se inchide in cadrul notiunii de plumb;

Analizat din perspectiva psihologiei creatoare a poetului, universul liric bacovian ne apare drept produsul experientei decadente, aliniindu-se la spiritul veacului, intr-o directie similara liricii moderne.