Ilustreaza, apeland la o opera dramatica, doua dintre elementele de compozitie ale textului dramatic, selectate din urmatoarea lista: act, scena, tablou, replica, indicatii scenice

Ilustreaza, apeland la o opera dramatica, doua dintre elementele de compozitie ale textului dramatic, selectate din urmatoarea lista: act, scena, tablou, replica, indicatii scenice.

Act: principala diviziune a operei dramatice care structureaza subiectul, reprezentand o etapa a desfasurarii actiunii in piesa de teatru; delimitat prin ridicarea si caderea cortinei. Actul este alcatuit din scene si uneori tablouri

Scena: diviziune dintr-un act sau tablou intr-o piesa de teatru ce marcheaza iesirile si intrarile personajelor.

Tabloul: unitate mai intinsa si mai vaga care apartine dramaturgiei baroce sau moderne ( de la romantism ), intre care pot exista pauze temporale de diverse durate. Notiunea de tablou implica prezenta unor elemente vizuale si/sau istorice.

Textul dramatic este construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Fiind destinat reprezentarii scenice, didascaliile sunt singurele interventii directe ale autorului in piesa. Cand un text dramatic este pus in scena, suportului literar i se adauga un suport gestic, alcatuit din mimica si gesturile actorilor. Prin mimica si gestica, valoarea textului sporeste, acesta devenind mult mai expresiv. Componentelor enumerate li se adauga decorul, prin care este reprodus pe scena mediul desfasurarii intamplarilor. De asemenea, personajul principal este caracterizat in mod direct in didascalii, inca de la intrarea in scena.

"Suflete tari" de Camil Petrescu contine trei acte:

Actul I (14 scene): date despre timp, spatiu, personaje. Actiunea se petrece prin toamna anului 1913, "catre sfarsitul dupa-amiezii, in casa lui Matei Boiu-Dorcani". Andrei Pietraru, eroul intamplarilor, un tanar cam de treizeci de ani inalt si delicat priveste si cerceteaza cu emotie un revolver; conflict exterior cu printul Bazil Serban pe care il provoaca la duel.

Actul II (5 scene ): In iatacul "Jupanitei, la catul de sus".Andrei ii marturiseste Ioanei dragostea pentru ea, se simte jignit, distrus intelegand ca aceasta in nici un caz nu-l iubeste pe ascuns: "acest <<lasa-ma, lasa-ma>> de femeie care <<cade>> il jigneste.

Actul III ( tabloul 1, o scena, tabloul 2 cuprinde 7 scene ): "biroul secretariatului general al unui club in 1913". Se reda procesul-verbal in care se descrie scena duelului in urma caruia printul Bazil este ranit. Tabloul 2: "in marea biblioteca". In momentul in care Matei Boiu afla despre dragostea celor doi, Andrei este numit "vanator de zestre", realizeaza ca nu este dorit ca ginere, mai mult este dispretuit de Ioana, care-l numeste "suflet de vant". "A dat cativa pasi inapoi, si cand aproape de usa camerei lui, brusc indarjit, (.), se intoarce cu spatele si trage in dreptul inimii".