Repere ale variatiei istorice. Arhaisme in texte originale. Arhaisme in traduceri.

Repere ale variatiei istorice. Arhaisme in texte originale. Arhaisme in traduceri.

1. Texte vechi

"Biruit-au gandul sa ma apucŭ de aceasta truda, sa scot lumii la védére felul neamului, din ce izvor si semintie sintŭ lacuitorii tarai noastre, Moldovei si Tarai Muntenesti si romanii din Tarile Unguresti, cum s-au pomenit mai sus, ca toti un neam si o data discalecati sintŭ (.) Dzice-va néstene: prea tarziu iaste; dupa sutele de ani cum sa vorŭ putea sti povestile adevarate, de atatea vacuri? Raspunzŭ: Lasat-au puternicul Dumnezeu iscusita oglinda mintii omenesti, scrisoarea, dintru care, daca va nevoi omul, céle trecute cu multe vremi le va putea sti si oblici. (..) Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca dupa acéste cumplite vremi anilor nostri, canduva si mai slobode vacuri, intru care, pe langa alte trebi, sa aibi vréme si cu cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu iaste alta si mai frumoasa si mai de folos in toata viiata omului zabava decatŭ cetitul cartilor (.)." (Miron Costin, De neamul moldovenilor, cca. 1690, Predoslovie, adeca cuvantare dintai de descalecatul tarai cei dintai si a neamului moldovenescŭ. Catre cititoriŭ, in Opere, ed. P.P.Panaitescu, 1958, pp. 241-243)

2. Arhaisme in texte literare

"Fantasie, fantasie. forma ce coprinzi informul, / Soapta ce soptesti tacerea und'scanteie / cloroformul / Ca si vinul dan pocalul revarsat, dan Santul Graal! / Pogribanie spoita in colori da carnaval! / Vis precis ca si o rigla da cristal, da'moale totusi, / Parca rigla sa topeste si echerul pierde cotu-si / La un soare ce preschimba infinitul intr-un strop, / Glob da cuart si ou al altor universuri, cronotop!" (Mircea Cartarescu, Levantul, Cartea Romaneasca, 1990)

3. Arhaisme in traduceri

A. "Cum statea oblu, Menelau vedeai ca-l intrece din umeri; / Dar de pe scaun Ulise parea mai maret la vedere. / (.) Cum insa prinse din pieptu-i puternicu-i glas sa rasune, / Vorbele-i line sa curga din rostu-i ca fulgi de zapada, / Nimeni n-ar fi putut sa se-ntreaca din grai cu Ulise." (Homer, Iliada, Cantul III, traducere G. Murnu, ed. 1955)

B. "De-a mea graire mult ma-ntrist, / Caci lumea-i doar desertaciune: / Nu-i om sa-nfrunte ceasul trist, / Si nici sa afle iertaciune. / Inc-o-ntrebare as mai pune: / Laslau, al Cehiei crai, oare / Unde e? Unde-al sau strabun e? / Dar unde-i Carolus cel mare? // Unde-i Claquin, vestitul june? / Si spanu-Arverniei in zare? (.)" (F. Villon, Balada domnilor de altadata, in Balade si alte poeme, trad. Dan Botta, 1956)

C. "Giubeica scurta-avea, cu maneci late, / Si falnic sta in sa, mai tras spre spate; / In toate-i era fapta celibie; / Stia danta si zugravi si scrie. / De noapte nu dormea el mai de loc / Atata ce iubea, cu-atata foc. / Sfios era si cu purtare-aleasa / Si lui tatan-sau ii taia la masa." (G.Chaucer, Povestirile din Canterbury, trad. Dan Dutescu, ed. 1969).

Repere ale variatiei diatopice. Regionalisme in texte dialectale.

Regionalisme in texte culte.

1. Texte dialectale

"Numai oici un pré sfint vladici si dusi la o bisarici 'ntr'un sat, ca si faci ispectiie popii dĭ-a-acolo, ci nu-i pré añirosa ghini vladicii di el. Numa acolo dupi oi s'o pus vladica'n strana arhĭereasci, cin isĭ asazi minile pi razamatori, numai oi da di coscoYemiti lĭulé ticsiti di tĭutĭun. Numai mi s'o suparat, maĭ tati, vladica, si chĭami pi popi din oltar.

- Da' ghini, parinti, oi si chĭami asta? Aioĭ sad astfel di lucruri?

Popa si facu galbin ca lipanu si si uĭti manios la dascal, apoĭ raspunsi:

- Sarut mina, pré Sfinti, ĭaci afurisitu ista s-o pus-o acolo. E a luĭ. A mé n-o tiŭ dicit in oltar pi sfinta masi!"

(Ovid Densusianu, Graiul nostru, p. 506)

2. Texte culte

".fiecare pastor e ajutat de catre doi-trei baieti, boitarii, adeseori si mai multi, daca turma e mare. (.). Si fiindca nu-i negutatorie fara de paguba, iara pastorii sunt oameni saraci, trebuie sa fie cineva care sa raspunda de paguba care se face in turma; acest cineva este samadaul, porcar si el, dar om cu stare. (.) Lica era porcar, insa dintre cei ce poarta camasa subtire si alba ca floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin, cu codoristea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur."

(Ioan Slavici, Moara cu noroc, III)